Baraca
Influența vestului se face tot mai simțită și la noi în țară. Astfel, 
au început să se traducă și să se promoveze cărți îndoielnice din punct de vedere doctrinar. Una din cele mai spectaculoase cărți traduse în limba română și distribuite în librării este romanul Baraca de Paul Young. Acest roman a fost tradus în peste 30 de limbi și vândut în peste 10 milioane de exemplare. Pentru că spațiul pe care-l am la dispoziție este redus am să punctez doar câteva dintre învățăturile nebiblice promovate de acest roman:
Personjul Mack întâlnește Trinitatea divină astfel: “Tata” (o femeie afro-americană), “Isus” (un tâmplar evreu) și “Sarayu” (o femeie asiatică care se pare a fi Duhul Sfânt). Cartea este constituită, în principal, dintr-o serie de dialoguri între Mack, Tata, Isus și Sarayu asupra problema teodiceei (aspectul răului din Univers în relație cu caracterul lui Dumnezeu). Dintre aceste dialoguri amintim:
Isus îi spune lui Mack că El “este cea mai bună cale prin care un om se poate relaționa la Tata sau Sarayu”. Observați, nu singura Cale (Ioan 14:6) ci doar, cea mai bună. Aceasta înseamnă că există și alte căi în afară de Isus. Fals!
Tata afirmă: “Nu trebuie să–I pedepsesc pe oameni pentru păcat. Păcatul este în el însuși o pedeapsă devorându-te din interior. Nu este scopul meu să îl pedepsesc. Este bucuria mea să îl vindec.” Este adevărat că Domnul nu dorește moartea păcătosului și că prin jertfa de la Calvar îi oferă mântuire dar Biblia vorbește despre Dumnezeu ca fiind Judecătorul care la sfârșitul istoriei va pedepsi păcatul. (Apoc. 20:11-15). Ideea , „păcatului care este în el însuși o pedeapsă” se potrivește cu conceptul estic de karma și nu cu Evanghelia creștină.
Apare apoi problema universalismului (cum că Dumnezeu s-a împăcat cu toată lumea și îi mântuiește pe toți). Tata îi spune lui Mack că acum El este împăcat cu toată lumea. Mack continuă: „Cu toată lumea? Te referi la cei care cred în tine, nu-i așa?” Tata răspunde: “Cu toată lumea!”
Profesorul Thimoty Beal de la Case Western University concluzionează că în Baraca există “modele metaforice nebiblice ale Lui Dumnezeu”, “modelul ne-ierarhic al Trinității” și cel mai rău “teologia salvării universale.” -(toate drumurile duc la Isus) (vezi,http://www.albertmohler.com/2010/01/27/the-shack-the-missing-art-of-evangelical-discernment/)
Iubiți cititori, atenție! Asemenea cărți (dincolo de unele aspecte pozitive ale lor) sunt „lupi îmbrăcați în blană de oaie”. Atenție la ce citiți dumneavoastră, copiii și nepoții dumneavoastră. Dumnezeu să ne ajute să rămânem lângă adevărata Evanghelie, acum în vremuri care vor fi mai dificile decât a văzut istoria vreodată. Dar cu Dumnezeu și fiind în unitate unii cu alții putem învinge!
Pastor, Costel Ghioancă
Partajează asta:
De ce să ne deranjăm cu biserica?
Philip Yancey, un autor care a început să fie tot mai cunoscut printre evanghelicii din România, în urma mai multor frustrări, a ajuns la întrebarea care constituie subiectul acestui editorial: de ce să ne deranjăm cu biserica?
Yancey a fost foarte dezamăgit de ipocrizia pe are a văzut-o în biserica în care a crescut. Spunea el, „Cuvintele folosite în acest mediu mi-au părut atunci înşelătoare, ceva în stil orwellian. Ele menţionau Harul, dar trăiau după Lege; ele susţineau dragostea, dar arătau semnele urii.[…] Creştinii se îmbrăcau frumos duminica dimineaţa şi îşi zâmbeau unii altora, dar eu ştiam din experienţă personală că faţada frumoasă ascundea un suflet rău. Aveam o reacţie reflexă imediată când adulmecam ipocrizia…”
Aceste realităţi triste l-au făcut să se îndepărteze de biserică! Totuşi, Philip s-a întors în biserică şi a devenit un mare susţinător al ei. De ce? Autorul şi-a dat seama că “Creştinismul nu este o credinţă pur intelectuală şi interioară. Ea poate fi trăită numai în comunitate.” La fel, şi-a adus aminte de cuvintele lui Ioan al Crucii, care a scris: “Sufletul virtuos care este singur […] se aseamănă cu un cărbune aprins singur. Se va răci în loc să se aprindă mai tare. ” Avem nevoie de focul bisericii! Dar cum putem să depăşim frustrările care ne invadează uneori?
- 1. Priveşte în sus: Caută să te închini Lui Dumnezeu şi nu oamenilor. În timpul serviciului de închinare îndreaptă-ţi ochii dincolo de tavan, spre Dumnezeu. Schimbă-ţi perspectiva!
- 2. Priveşte în jur: Încearcă să înveţi lucrurile bune de la cei care sunt altfel decât tine. Bucură-te de diversitate. Ce dacă nu sunt toţi ca şi tine? Cu atât mai bine! Cum ar fost dacă toate florile aveau aceiaşi culoare?
- 3. Priveşte în exterior: Gândeşte-te la oamenii care au nevoie de mântuire, de un zâmbet, de o încurajare, de o bucată de pâine. Biserica, printre altele, îi echipează pe credincioşi pentru slujire.
- 4. Uită-te în interior: Avem nevoie unii de alţii. Chiar dacă nu suntem perfecţi ne putem ajuta reciproc. Şi mai apoi, avem copii şi nepoţi care se uită la noi ca la modele de urmat. Aş vrea eu ca urmaşii mei să se poarte aşa cum mă port eu astăzi?
De ce să ne deranjăm cu biserica? Pentru că este a Lui Hristos! El spunea: „Voi zidi biserica Mea…” (vezi Matei 16). Apropiindu-ne de biserică ne apropiem de ceva ce este a Mântuitorului.
Să preţuim biserica, să ne preţuim unii pe alţii, să-i preţuim pe cei care slujesc în biserică şi să o frecventăm; prezenţa noastră alături de cea a Domnului face ca focul să fie mai puternic!
Pastor, Costel Ghioancă
Partajează asta:
Isaac Newton: dousprzece articole despre Dumnezeu şi Cristos
ISAAC NEW TON
CIRCA 1710S-1720S
KEYNES MS 8, KING’S COLLEGE, CAMBRIDGE
Articolul 1. Existã un singur Dumnezeu Tatãl veşnic, omniprezent, a tot cunoscãtor, a tot puternic, creatorul cerului şi pãmîntului, Mediator între Dumnezeu şi Om, Omul Isus Cristos.
Articolul 2. Tatãl este invizibilul Dumnezeu pe care nici un ochi nu l-a vãzut sau îl poate vedea. Celelalte fiinţe sunt uneori vizibile.
Articolul 3. Tatãl îşi are propria viaţã şi a acordat fiului a avea propria sa viaţã.
Articolul 4. Tatãl este a tot cunoscãtor şi din-tot-deauna ştiinţa se aflã în propriul sãu sîn, şi comunicã cunoştinþe despre lucruri viitoare lui Isus Cristos şi nimeni în cer sau pe pãmînt sau sub pãmînt nu este vrednic de a primii cunoştinþe despre lucruri viitoare în mod direct de la Tatãl cu excepţia Mielului. Şi în consecinţã depoziţia lui Isus este Spiritul Profeţiei şi Isus este Cuvîntul sau Profetul lui Dumnezeu.
Articolul 5. Tatãl este imobil, nici un loc nu poate deveni mai gol sau mai plin cu el decît este prin eterna necesitate a naturii. Toate celelalte fiinţe sînt mobile dintr-un loc în altul.
Articolul 6. Orice cult (rugãciune, preþuire sau adoraþie) care a cuvenit tatãlui înnainte de apariţia lui Cristos continuã sã i se cuvinã lui. Cristos nu a apãrut ca sã diminuieze cultul tatãlui sãu.
Articolul 7. Rugãciunile sînt cele mai efective cînd se adreseazã tatãlui în numele fiului. Articolul 8. Noi trebuie sã reîntoarcem mulţumiri doar tatãlui nostru pentru cã ne-a creat şi ne-a dat de mîncare şi vestimente şi alte binefaceri ale acestei vieţi şi orice lucru pentru care noi îi reîntoarcem mulţumiri, sau dorim ca el sã facã pentru noi, îl rugãm numaidecât în numele lui Cristos.
Articolul 9. Nu este necesar sã ne rugãm lui Cristos sã intervinã pentru noi. Dacã ne rugãm la modul corect tatãlui el va interveni.
Articolul 10. Nu este necesar pentru salvare sã ne adresãm rugãciunile noastre nimãnui decît tatãlui în numele Fiului.
Articolul 11. A da numele Domnului Îngerilor sau Regilor nu contrazice prima prouncã. A da cultul Dumnezeului Evreilor la Îngeri sau la Regi contrazice. Semnificaţia poruncii este: Tu nu vei adora alt Dumnezeu decît pe mine.
Articolul 12. Pentru noi este un singur Dumnezeu Tatãl de la care sunt toate lucrurile şi noi înşine, şi un singur Domn Isus Cristos de la care sînt toate lucrurile şi noi suntem. Adicã, urmeazã sã adorãm doar tatãl ca Dumenezeu Atotputernic şi pe Isus doar ca Domnul Mesia (Unsul), marele Rege, Mielul Dumnezeului care a fost sacrificat şi cu sângele sãu ne-a rãscumpãrat şi ne-a fãcut Regi şi Preoţi.
Tradus de Victor D. Boantza
The Newton Project Canada: www.isaacnewton.ca
Istorie Evanghelica 