Declarații și reacții în mediului evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (V)
Revista ”blogurilor evanghelice” despre cazul Iosif Țon a ajuns la numărul V cu o diversificare a problemelor abordate de către evanghelicii români. Datorită faptului că acest subiect a suscitat pe alocuri dezbateri aprinse ducând la ”îmbolnăvirea” unora dintre cititorii sau scriitori, rămâne să găsim remediul potrivit. Fiindcă mâine este o zi deosebită și vom dori să mergem la biserică, trebuie să ne însănătoșim, să ne întărim credința. Urmând sugestia pastorului Petru Lascău cred că cea mai bună soluție este administrarea unui tratament corect și eficient că să ne vindecăm de durerile de inimă provocate de postările lui Marius Cruceru. Personal cred că cred că durerile au fost mai mult de cap decât de inimă provocate nu atât de postările lui Marius în sine cât de relaționarea noastră cu cazul Iosif Țon. Din acest motiv propun să facem pași spre lumină și în lumină.
Putem vorbi de ierarhie în cadrul Cultului Baptist? Răspuns adresat lui Alin Cristea, from Beniamin Cruceru by Beniamin Cruceru. Posted on 16 decembrie 2010.
Ca urmare a postului de AICI de pe romaniaevanghelica am hotărât să dau acest răspuns deschis domnului Alin Cristea.
Iată răspunsul meu:
Într-adevăr, nu putem vorbi de o ierarhie baptistă în sensul catolic sau ortodox. Termenul Ιεραρχία este derivat de la ιερός– sacru, și άρχω– regulă. Rangurile conducerii bisericești sunt fondate pe anumite reguli de ordin interior (Statutul). Statutul este o regulă, dar nu una sacră, ci una ce se poate schimba cu timpul. Mărturisirea de credință este un caz diferit, pentru că aceasta ar trebui să se fondeze pe Sfintele Scripturi. (…)Alin Cristea says:
Discrepanțe teologice?
Conform căror etaloane?
Discrepanțe teologice în Cultul Baptist din România?
Doar în ultima vreme? Nu existau și înainte?
Care sunt documentele după care evaluează… discrepanțele teologice?
Au fost evaluate discrepanțele discrepanțele teologice?
“O persoană din conducere a spus referitor la această problemă a Străjerilor că nu-și va bate capul să explice în ce se greșește pentru că ar fi o pierdere de timp pentru el.” – CINE a spus acest lucru?
Ce e cu șopîrlița asta – Președintele Otniel Bunaciu evită să abordeze subiectul accesării fondurilor de la stat?
DE CE postarea de mai sus ar fi un răspuns la cele ce am scris eu?
De când s-a trezit Ţon nimeni nu mai doarme from Pași spre Lumină by Petru Lascău. Posted on 17.12.2010.
Jurnalul lui Ion Pocăitu (3)
N-am mai scris demult în caietul meu, că de când cu lăptopul lui Neluţu, citim toată seara până noaptea târziu. De la un blog (sau bleg, nici nu ştiu cum îi zice corect), la altul. La unul facem câte un popas pentru ca să ne mai tragem sufletul, după ce făcurăm paşi mulţi spre lumină. Trecem apoi la vindecător să ne mai vindecăm de durerile de inimă pe care le-am primit de la Marius care ne-a crucificat nu alta. Toţi au domnule, treabă cu Ţon. Unul zice că Ţon ar fi chiar o instituţie. Ciudat. Foarte ciudat!
Pentru că Ţon s-a trezit şi merge la Străjeri, fraţii baptişti i-au retras, cică, ordinarea. Cum or fi făcut? Mă tot întreb că nu prea pricep cum se poate retrage o ordinare? Unde o retrag? Cine o preia de la el? Cum se procedează? O să-l cheme la Bucureşti şi acolo o să ia de pe el rugăciunile de la ordinarea sa? De ce mă frământ eu de treaba asta, e că o să intre la idei şi penticostalii noştri. Să am eu grijă ce scriu şi în caietul ăsta! (…)
Doamne cum m-aş bucura eu să văd pe unii de la noi că se trezesc! Stau ca morţii pe băncile bisericii. Parcă i-a amendat poliţia în fiecare duminică dimineaţa. Când cântăm, ei nu cântă. Când ridicăm mâinile la rugăciune sau cântare ei nu le ridică nici dacă le-ai pune un pistol în spate. De rugat nu se roagă, de dat bani la biserică nu dau, de ajutat la ceva nu ajută. Sunt ca nişte statui de slănină.
De când s-a trezit Ţon nimeni nu mai doarme | paşi spre lumină from Persona by DănuțM. Posted on 18.12.2010.
De când s-a trezit Ţon nimeni nu mai doarme | pași spre lumină.
“Chestia drăguță” a lui Ciprian Simuț” from România Evanghelică by Alin Cristea. posted on 18 december 2010
Ciprian Simuț (pe blogul lui Marius Cruceru, 17 decembrie 2010):
“inca o chestie draguta:
-odata ce a inceput talmes-balmes-ul acesta cu Iosif Ton, am inceput sa intru pe site ale fratilor penticostali. partea trista este ca de cate ori am pus intrebarea:
-care e diferenta intre doctrina carismatica, cea penticostala si cea a strajerilor, raspunsurile au fost evazive, si evident, universalul: citeste in carti ca scrie acolo!
-pai daca nu clarifica nimeni care e diferenta in cateva cuvinte, pe ce ne luptam? pentru ce mai discutam?”
Pentru documentare citește și….
Raspunsul lui Iosif Ton la Comunicatul Uniunii Baptiste
Ecoul comunicatului UBCBR refritor la ”retragerea ordinării pentru slujire” pastorului Iosif Țon (I)
Declarații și reacții în mediului evanghelic față de cazul Iosif Țon-Străjerii (IV)
Partajează asta:
Secularizarea şi Europa contemporană – particularităţile Europei Centrale şi de Est
Europa s-a construit pe sinteza dintre filosofia elenistă, dreptul roman şi culturile locale specifice populaţiilor europene, prin aderarea acestora la mesajul universal al creştinismului.
De-a lungul istoriei găsim această sinteză în Imperiul Bizantin şi la formaţiunile formate după căderea lumii eleniste şi romane astfel încât, de-a lungul secolelor, valorile creştine au format mentalitatea europenilor: Evanghelia ne învaţă iubirea, caritatea, solidaritatea, respectul faţă de om, fundamentele familiei şi nevoia de formare a spiritelor libere care gândesc şi muncesc pentru propria mântuire şi a celorlalţi. Respectul pentru om şi pentru libertatea sa a inspirat lupta pentru drepturile omului, iar acestea au permis afirmarea unui spaţiu public neutru care permite convieţuirea indivizilor cu credinţe şi religii diferite.
Astăzi, câteva trăsături fundamentale ale Uniunii Europene aparţin moştenirii creştine:
a) drepturile fundamentale ale omului;
b) conştiinţa rădăcinilor creştine ale patrimoniului spiritual al popoarelor europene;
c) reglementarea raporturilor dintre Biserică şi Stat, încredinţate dreptului naţional al fiecărui stat în cadrul principiului libertăţii religioase.
Globalizarea pune în discuţie validitatea acestor principii, iar Europei îi aduce o provocare specifică, rediscutarea legăturii dintre specificul şi universalismul identităţii europene.
Pentru a aprofunda aceste subiecte din perspectiva filosofiei, istoriei sau teologiei, vă invităm să participaţi la lucrările simpozionului
Secularizarea şi Europa contemporană – particularităţile Europei Centrale şi de Est –
care va avea loc la Oradea, în 4 şi 5 martie 2011, la sediul Departamentului Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, str. Parcul Traian nr. 20.
Vă rugăm să confirmaţi participarea D-vstră şi titlul comunicării până la data de 20 decembrie 2010, la adresa de poştă electronică gctoradea@gct.ubbcluj.ro
sursa dr. Ionuţ Popescu via Marius Cruceru
Partajează asta:
Declarația zilei – 18 decembrie 2010
„sunt curios: poate cineva să scrie care sunt diferențele doctrinare între penticostali, carismatici și străjeri?”
Ciprian Simuț (pe blogul lui Petru Lascău, 15 decembrie 2010) via România Evanghelică (18 decembrie 2010)
Partajează asta:
6 mega-tendințe și provocări în creștinismul contemporan
Barna Group a dat publicității rezultatele unui studiu cu privire la mega-tendințele din lumea creștină. Studiul desfășurat în SUA pe parcursul anului 2010 a dezvăluit 6 mega-tendințe care reprezintă tot atâtea provocări sau oportunități pentru creștinismul contemporan.
1. Biserica Creștină devine tot mai puțin educată teologic
Marile adevăruri creștine, cunoscute, asumate, promovate de generațiile anterioare, sunt acum adevărate taine pentru mulți americani, în special tineri. Sărbătoarea Paștelui e recunoscută ca o sărbătoare religioasă, însă doar o minoritate o asociază cu învierea lui Iisus Christos. A crescut numărul celor care cred că Duhul Sfânt este un simbol și nu o persoană și a scăzut numărul celor care consideră credința un element pivotal al vieții. Riscul este ca în următoarea decadă lumea religioasă să fie un mozaic al diversității și lipsei de coeziune. Cunoașterea Scripturii a devenit imperativă pentru creștinul contemporan.2. Creștinii se izolează de lumea în care trăiesc
În ciuda dezvoltării tehnologice, creștinii sunt din ce în ce mai izolați față de necreștini. Ei devin tot mai concentrați pe problemele interne, și tot mai puțin orientați spre misiunea externă. Mai puțin de o treime plănuiesc să invite pe cineva la biserică de Paște sau de Crăciun. Tinerii nu mai sunt la fel de dispuși ca în trecut să discute cu prietenii lor despre religie. Copiii născuți în familii creștine sunt mai puțin atrași de biserică pentru că în căminele lor nu se prea vorbește despre credință. Riscul este ca, în contextul în care ateismul și pluralismul câștigă teren, o discuție despre credința creștină să fie o raritate. Biserica e provocată să-și deprindă membrii să discute relevant despre credința lor.
3. Oamenii sunt mai puțin interesați de principii spirituale și mai mult de soluții pragmatice
Pentru tineri prioritățile sunt educația, cariera, prieteniile, călătoriile. Și credința are locul ei, dar undeva în rândul din spate și nu pare a fi nici obstacol, nici ajutor în împlinirea vieții. Lumea vitezei lasă tot mai puțin timp pentru reflecții. Meditația se îndreaptă mai mult către presiunile economice sau relaționale, nu spre viața spirituală. Nu mai este timp pentru meditație, tăcere, singurătate, simplitate Riscul este acela al compartimentării vieții, în care spiritualitatea și credința devin superficiale și nu prea au de-a face cu organizarea și succesul vieții. Provocarea pentru biserică este să demonstreze potențialul credinței în trăirea unei vieți împlinite.4. Interesul pentru acțiuni sociale a crescut în biserici
Implicarea membrilor bisericii în acțiuni sociale a cunoscut o explozie. Accentul contemporan pe dreptate și filantropie a atins coarda sensibilă a multor creștini. Riscul este acela al unei biserici implicată social pe baza unui sentiment civic, a unei responsabilități cetățenești, fără principiul misiunii creștine și fără o ilustrare a principiilor Evangheliei. Biserica are oportunitatea de a câștiga încrederea oamenilor printr-o slujire cu adevărat dezinteresată, în care membrii ei să se implice cu bucurie și pasiune autentice. În plus, Biserica e provocată să ofere nu pe lângă suportul material, sprijinul moral și spiritual oriunde este nevoie.5. Ideea de toleranță cucerește biserica
Lipsa cunoașterii informației biblice și a încrederii în deținerea unor adevăruri a făcut ca membrii bisericii să se teamă să ia poziții ferme în confruntarea cu anumite dileme. De teama de a nu fi catalogat ca intolerant, legalist sau judecător, creștinul a devenit tolerant în fața unui val de comportamente și filosofii dubioase. Practic, creștinul se teme să fie dogmatic, iar noua „dragoste creștină” înseamnă evitarea conflictului și a confruntării. Riscul este acela de a accepta ideea de relativism în toate, fără valori morale absolute conform Scripturii. Creștinul trebuie să găsească echilibrul între cunoașterea și rostirea autentică, nedisimulată a adevărului și punerea acestuia în practică prin dragoste față de cel de lângă el.6. Influența bisericii în cultura masei și a individului este insesizabilă
Deși creștinismul a avut un cuvânt și o influență puternică în trecut, în construcția societății actuale din ce în ce mai puțini oameni pot identifica un aport specific al bisericii în zilele noastre. Dimpotrivă, cu ajutorul presei, mult mai ușor se pot identifica relele produse de biserică și reprezentanții ei în societate. Riscul este ca biserica să devină o instituție moartă, cu o imagine negativă, dincolo de ziduri inaccesibile. Provocarea pentru creștini este aceea a roadelor, a comportamentului care să vorbească de la sine. O viață creștină autentică este molipsitoare și nu va rămâne neobservată.Cercetarea Barna a evaluat rezultatele a 5000 de interviuri realizate în primele 11 luni ale anului 2010. Au fost chestionați adulți și tineri de peste 18 ani.
Partajează asta:
Maxima zilei- 18 decembrie 2010
“A studia și a nu gândi este o risipă. A gândi și a nu studia este periculos. “
Confucius
Istorie Evanghelica 