Cu ocazia vizitei papale în Marea Britanie, Tony Blair a vorbit pentru prima dată despre convertirea sa la Biserica Catolică, într-un interviu pentru radio BBC. Acest interviu a apărut în revista austriacă Kirche In. Chiar dacă materialul în sine este mai vechi, astăzi a apărut în traducerea pr. Iosif Mareş, paroh de Vestenthal (Vestenthal.net). Sunt doar câteva fragmente din interviul originar.

– L-aţi întâlnit pe Papă. Ce impresie v-a făcut!

– Este o persoană foarte prietenoasă şi inteligenţă. Nivelul său de inteligenţă ne face să credem că ar fi rece şi distanţat. Însă eu l-am găsit ca fiind foarte călduros şi inimos. Un mare gânditor, dar şi o persoană simplă, care iradiază multă omenie. Cred că s-a putut vedea acest lucru în cursul vizitei sale.

– Trecerea dvs. la Biserica Catolică acum doi ani a dat naştere a dat naştere la multe discuţii. De ce aţi făcut acest pas?

– A fost ca o întoarcere acasă. Conştientizam faptul că Biserica Catolică este o instituţie universală prezentă în toate ţările. Şi ea este religia soţiei şi copiilor mei. Trecând la religia catolică, respectul meu faţă de Biserica Anglicană nu s-a micşorat. Această problemă mă priveşte numai pe mine. De altfel, sunt un promotor al unirii tuturor confesiunilor creştine şi al dialogului cu celelalte comunităţi ecleziale.

– De ce aţi schimbat confesiunea creştină înainte de retragerea din funcţia de prim-ministru?

– Hotărârea fusese luată cu mult înainte. Dacă m-aş fi convertit înainte, în timpul cât eram prim-ministru, m-ar fi atacat foarte mult mass-media. Pe atunci aveam destule probleme.

– Aţi fost educat religios?

– Da şi nu. Mama nu era o anglicană prea practicantă, iar tata era ateu. Mai târziu, în timpul studiilor de la Oxford, un profesor deosebit m-a adus aproape de credinţa. El m-a convins că credinţa şi raţiunea nu pot fi contrare. Mi-era dor de credinţă şi învăţătorul meu m-a ajutat în această privinţă.

– Purtătorul dvs. de cuvânt a spus odată că în Downing Street despre Dumnezeu nu se vorbeşte deloc. Dvs. aţi afirmat mai târziu că v-ar fi declarat nebun dacă lumea ar fi ştiut că vă rugaţi şi că cereţi ajutorul Creatorului.

– Această este o problemă a culturii noastre europene. Dacă Obama încheie discursul sau prin cuvintele: “Binecuvântează, Doamne, America!”, nu se miră nimeni. Dacă aş fi spus: “Doamne, binecuvântează Anglia!”, toţi ar fi spus că aşa ceva nu se poate face. M-ar fi crezut drept adept al teocraţiei.

– Credinţa v-a schimbat felul de a face politică?

– Am dobândit mai mult curaj în diferite situaţii Nu m-am aşezat într-un colţ şi nu l-am întrebat pe Dumnezeu dacă primesc răsplată cea mai mică. Credinţa nu ajută dacă o hotărâre este corectă. Dar ea îţi da puterea necesară pentru hotărâre.

– Chiar şi atunci când e vorba de a duce un război cu mii de morţi?

– Aici e hotărârea foarte grea. Dar şi împotrivă războiului, când, de exemplu, în Bosnia sau Ruanda pot muri mii de oameni.

– Vă rugaţi des?

– Mă rog şi citesc Biblia. Chiar şi Coranul. Chiar şi ieri. Mă ajută să înţeleg că toate confesiunile au ceva comun. Secolul XX a fost secolul conflictelor ideologice. Secolul XXI va fi dominat de conflicte religioase. Noi le putem împiedică dacă ducem un dialog şi dacă ne cunoaştem reciproc. Chiar şi vizita Papei a fost foarte folositoare.

catholica.ro