În articolul anterior am formulat o teză de foarte mare importanță, și anume, că dacă am ști care sunt scopurile ultime ale lui Dumnezeu cu omul, am înțelege mult mai bine actuala situație din lume. Dumnezeu este Suveran, în sensul că tot ce se întâmplă în lume se întâmplă fiindcă Dumnezeu decide să se întâmple, sau permite să se întâmple. Și El decide sau permite să se întâmple fiindcă ceea ce se întâmplă produce rezultatele finale pe care le urmărește El.

Dumnezeu a permis ca iudeii, romanii, Irod și Pilat, să se unească împotriva lui Isus și să-L răstignească deoarece prin aceasta Dumnezeu a făcut posibilă ieșirea noastră de sub Satan și a produs împăcarea lumii cu Sine (Vezi Fapte 4: 26-28). De asemenea, la un moment dat în viitor cele mai feroce forțe ale răului, fiara și cele zece coarne, se vor uni să facă răul suprem la care s-au gândit ele, dar de fapt ele vor duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu: „Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I ducă la îndeplinire planul Lui” (Apocalipsa 17:12-17), dar biruința finală va fi a Mielului și a celor „chemați, aleși și credincioși, care sunt cu El” (v.14).

Să ne gândim acum bine, dacă Fiul lui Dumnezeu S-ar fi întrupat și ar fi murit numai ca să ne procure nouă dreptul de a merge în cer când murim, și dacă în viața din cer toți am fi egali, fiindcă totul a fost numai prin har și numai prin credință, atunci viața din momentul în care am crezut și până la moarte n-ar mai avea nici un rost, nici o rațiune. Nici suferințele de aici n-ar mai avea rost și nici strădania pentru transformare și pentru formarea unui caracter cristic n-ar mai avea nici o finalitate.

Să mai adăugăm la această ecuație și faptul că Domnul Isus ne-a învățat să ne strângem comori în cer (Matei 6: 19-21) și ne-a spus că dacă ne strângem comorile pentru această viață și nu ne îmbogățim „față de Dumnezeu” suntem nebuni (Luca 12:15-21).

Ce fel de viață va fi atunci în cer? Ce vom face acolo? Cum ne putem trăi viața aici pe pământ ca să devenim bogați acolo? Și ce fel de „cer” va fi acela dacă acolo vom fi săraci, fiindcă nu ne-am adunat acolo bogățiile?

După învățătura Domnului Isus, și a lui Pavel,  există o legătură strânsă între felul în care trăim aici după ce ne-am întors la Dumnezeu și felul de existență pe care o vom avea în cer!

Citeste mai departe …

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Am început această serie de articole prin a arăta că Domnul Isus Cristos ne dă un întreg sistem de gândire, o întreagă concepție despre lume și viață.

Apoi am văzut că apostolul Pavel ne oferă exact aceeași concepție despre lume și viață și ne îndreaptă privirile spre învățătura Domnului Isus și ne cheamă să ne formăm și să avem același fel de gândire pe care îl avea Domnul Isus Cristos (Filipeni 2:5).

Cu alte cuvinte, învățăturile pe care le găsim în cele patru Evanghelii și învățăturile pe care le găsim în epistolele lui Pavel, precum și cele ale lui Iacov, Petru și Ioan, formează un tot unitar și deci ne putem forma din ele un sistem unitar de gândire.

Dar noi nu am terminat încă de clădit sistemul nostru de gândire, ci doar i-am formulat elementele cele mai fundamentale. Lucrul cel mai fundamental pe care l-am stabilit este că Dumnezeu există din veșnicia trecută în veșnicia viitoare ca trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Învățătura despre Dumnezeu ca o Triunitate nu putea origina într-un om: ea ne-a fost dată de Fiul, care S-a întrupat și ni L-a făcut cunoscut în felul acesta pe Dumnezeu (Ioan 1:1-18).

Al doilea lucru fundamental pe care l-am stabilit este că Dumnezeu – Sfânta Treime a făcut planul de a-Și face persoane ”după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza 1:26-28). Întreaga Biblie este istoria în care Dumnezeu își formează, din masa umanității, oameni care acceptă să ”umble cu Dumnezeu” și să se formeze după chipul Lui. Această modelare după chipul lui Dumnezeu este formulată de Dumnezeu prin aceste trei chemări/porunci/țeluri: (1) ”Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt”; (2) ”Fiți desăvârșiți, așa cum Tatăl vostru este desăvârșit”; și (3) ”să fie făcuți asemenea chipului Fiului Său”, sau ”până când Cristos va lua chip în voi”.

Am văzut că scopul central al școlii lui Isus este să-I formeze lui Dumnezeu Tatăl, fii care seamănă cu Tatăl lor și să-Și facă frați care seamănă cu El și că noi suntem chemați să împlinim acest scop studiind învățăturile Domnului Isus și trăind după ele – în unire cu Domnul Isus și prin puterea Duhului Sfânt. Am văzut de asemenea că acesta este scopul central al tuturor învățăturilor pe care ni le dă apostolul Pavel, precum și Iacov, Petru și Ioan.

Citeste mai departe …

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.

Dacă ”Evanghelia” este numai ceea ce a făcut Domnul Isus murind pentru noi pe cruce, atunci, desigur, cuvântul cheie al teologiei lui Pavel este ”îndreptățirea”, sau ”îndreptățirea prin credință”. Dar am văzut că pentru Pavel ”Evanghelia”, ca și pentru Domnul Isus, este tot planul lui Dumnezeu de a-Și face fii și fiice după chipul și asemănarea Sa și că acum, prin unirea cu Domnul Isus și prin puterea Duhului Sfânt, această transformare radicală, această metamorfozare, este posibilă.

Problema noastră este că noi nu credem că aceste realități – unirea cu Cristos și lucrarea Duhului Sfânt în noi – sunt reale, adică trebuie înțelese literal și că noi suntem chemați să acționăm pe baza lor, să le trăim, și ele să devină centrul gândirii noastre și rațiunea noastră de a fi.

În Evrei 3-4, situația vieții creștine este asemănată cu situația evreilor în pustiu. ”Vestea bună” pentru ei a fost că ei pot intra imediat după încheierea legământului cu Dumnezeu în belșugul vieții din Canaan. Dar ei n-au crezut că lucrul acesta este posibil și n-au ascultat când li s-a spus; ”Intrați în țară, căci este a voastră!” Și fiindcă n-au crezut și n-au ascultat, au rămas în sărăcia și în uscăciunea din pustie.

Tot așa este și situația vieții creștine. Domnul Isus a venit și ne-a deschis posibilitatea ”vieții din belșug” în unire cu Sfânta Treime și în trăirea în această părtășie reală, transformatoare și împlinitoare! Dar nouă nu ne vine să credem că lucrurile acestea sunt reale și, de aceea, nu ascultăm să începem chiar acum să trăim după învățăturile date nouă de Domnul Isus! Și fiindcă nu credem și nu ascultăm, trăim într-o viață aridă de pustiu spiritual și nu știm de ce viața aceasta spirituală este atât de goală!

Citeste mai departe …

Articole similare

Pagina Cazul Iosif Țon –Străjerii

Cazul Iosif Țon- listă articole pe Istorie evanghelică.