Mulțumitoare sau nu pentru credincioși, cercetarea STISOC arată importanța religiei în societatea românească și raportul ei cu știința. Profilul românului religios a fost identificat în patru caracteristici majore: femeie, cu nivel scăzut de cunoaștere științifică, superstițios și în vârstă.

    Prezentat pe 30 iulie (2010), proiectul STISOC a făcut vâlvă în zilele imediat următoare, majoritatea publicațiilor citând raportul și datele acestuia din perspectiva raportării românilor la știință. Proiectul numit Ştiință şi societate. Interese şi percepții ale publicului privind cercetarea ştiințifică şi rezultatele cercetării a fost finanțat de Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică din România.

    Cercetarea a vizat însă și credințele românilor. Cercetătorii afirmă din introducere faptul că, „pentru a înțelege poziția cunoașterii științifice în reprezentările despre lume ale publicului contemporan, în raport facem referiri şi la opţiuni subiective sau declaraţii privitoare la credințe şi practici religioase, precum și, pe o altă dimensiune, la credințe și atitudini privind superstiții, para-științe și pseudo-științe.”

În ce crezi?

    În ceea ce privește investigarea religiozității, accentul s-a pus pe credințele şi pe practicile religioase. Conform cercetării, s-au indicat niveluri de credință şi practică religioasă relativ ridicate în rândul populației României. Un procent de 95% dintre români cred în Dumnezeu şi un procent apropiat (88%) cred în puterea rugăciunii.

Ce e biserica?

     Cu privire la biserică, românii percep în mai mică măsură biserica în calitatea ei de corp spiritual şi mai mult ca pe un loc de practicare a religiei; un loc intramundan, mai mult decât o unitate de credință.

Mergi la biserică? Te rogi acasă?

    Conform datelor prezentate, 53% dintre români declară că merg la biserică cel puțin o dată pe lună. Autorii studiului compară procentul cu media internațională și afirmă că, în „cifră absolută, poate să pară lipsit de semnificație; privită din perspectiva comparativă internațională, cifra indică, însă, un grad înalt de practică religioasă.” Conform datelor Studiului Valorilor Europene, România este țara ortodoxă cu practica religioasă cea mai crescută. Nivelul practicii religioase în spațiul privat este şi mai ridicat decât cel al frecventării bisericii, 73% dintre români declarând că se roagă cel puțin o dată pe săptămână. În schimb, procentul celor care se roagă zilnic este peste 50% din populație.

Cine e religios?

     Au fost identificate patru caracteristici asociate semnificativ cu nivelul de religiozitate. În România, persoanele care au un grad de religiozitate relativ mai ridicat sunt femeile, cei care au mai puține cunoştințe ştiințifice, cei care sunt mai superstițioși şi cei care sunt mai înaintați în vârstă.

Concluzii

     Raportul încheie capitolul privitor la credințe și practici religioase afirmând că „în România, religia joacă un rol important în viața cotidiană, reprezentată mai ales sub forma unui sprijin individual în confruntarea cu solicitările vieții cotidiene. Uneori, religia are credibilitate mai mare decât ştiința. Aproape două treimi dintre români cred că Biserica nu greșește niciodată în cele ce spune şi că ne bazăm viața prea mult pe știință şi prea puțin pe credință.” Autorii studiului notează ca „interesant” faptul că nivelul personal de cunoaştere ştiințifică nu influențează semnificativ atitudinea pro-religioasă în confruntările cu știința. „Cu alte cuvinte, îmbunătățirea bagajului de cunoştințe pe care le are individul nu schimbă semnificativ preferința acestuia pentru un model religios asupra lumii”. Autorii afirmă în schimb că „credința religioasă crescută stimulează preferința pentru explicația de tip religios.”

     În final, „populația României tinde să acorde, în general, o importanță crescută religiei în explicarea realității înconjurătoare, majoritatea populației susținând existența unor fapte care se află dincolo de capacitatea ştiinței de a explica lucrurile şi afirmând că ar trebui să acordăm o mai mare prioritate credinței în fața ştiinței. În timp ce credința religioasă potențează suportul pentru explicația religioasă asupra lumii, stocul de educație şi de cunoaştere ştiințifică cresc susținerea față de ştiință.”

semneletimpului.ro

NB: Deși datele, ca și articolul dealtfel fac referire la anul 2010 consider că situația nu este diferită nici în anul 2011.