Candidații pentru funcția de Președinte al Cultului: Viorel Iuga
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul nostru Isus Cristos
Fiind rugat să vă spun câteva lucruri despre mine şi despre intenţiile mele pentru viitor, am decis să vă împărtăşesc succint următoarele: M-am născut într-o familie de credincioşi baptişti, am crescut în biserică, m-am dăruit lui Dumnezeu la 14 ani şi în limita posibilităţilor, cu urcuşuri şi cu coborâşuri, am încercat să Îl slujesc cât mai bine. Urmând chemarea Domnului am urmat cursurile Seminarului Teologic din Bucureşti, diferite alte cursuri teologice, iar mai târziu, după 1990, mi-am continuat studiile teologice în Orlando, Florida.
Din februarie 1997 slujesc în „Biserica Creştină Baptistă Speranţa” din Arad, iar prin deciziile fraţilor am slujit şi în anumite compartimente ale Comunităţii zonale şi ale Uniiunii Baptiste. Din mai 1989 sunt căsătorit cu Didina Eugenia. Dumnezeu m-a binecuvântat cu o soţie care a sacrificat mult şi care întotdeauna mi-a oferit timpul necesar pentru lucrare. Tot El ne-a binecuvântat cu 3 copiii, dintre care 2 sunt în viaţă, sunt ai Domnului şi Îl slujesc cu bucurie. Fără ca să îmi propun acest lucru, Dumnezeu a decis să mă folosească şi în domeniul materialelor scrise.
Cu ajutorul şi călăuzirea Lui am reuşit să public peste 55 de cărţi şi broşuri pe tema familiei, tineretului, bisericii etc. În ultimii 14 ani am încercat să investesc mult în familiştii şi în pregătirea tinerilor pentru viaţa de familie. În sensul acesta am scris materiale, am organizat conferinţe, am conferenţiat în şcoli şi în universităţi din ţară şi din străinătate, am înregistrat materiale audio, video, am participat la diferite emisiuni TV etc. Acum sunt obligat să fac câteva precizări. Eu nu am visat neaparat la lucrările acestea. Nu m-am considerat niciodată talentat, capabil sau pregătit pentru ceea ce am făcut. Fiecare lucru bun pe care l-am făcut a fost rezultatul îndurării lui Dumnezeu. Aproape de fiecare dată I-a trebuit mult timp să mă convingă de faptul că El Se poate folosi şi de slăbiciunile mele.
M-am simţit nevrednic de privilegiile oferite şi am încercat mereu să le spun tutuuror că greşelile îmi aparţin iar lucrurile bune vin de la Părintele Ceresc. În conjunctura prezentă, fără să îmi doresc specific şi într-un mod surprinzător, unii fraţi m-au rugat să candidez la slujba de preşedinte al Cultului. Le-am spus dumnealor şi vă spun şi dumneavoastră: eu nu mă văd pregătit pentru această slujbă.
Din câte cunosc eu situaţia din ţara noastră, şi consider că o cunosc puţin, avem nevoie de schimbări urgente şi majore. Sunt convins că fiecare baptist trebuie să îşi revizuiască şi să îşi sfinţească viaţa. Felul în care înţelegem Scriptura, felul în care vedem relaţiile pe orizontală şi pe verticală nu se „citesc” doar din Mărturisirea noastră de credinţă. Oamenii ne „citesc” viaţa de zi cu zi. Fiecre baptist trebuie să fie conştinet de faptul că este o mărturie. Caractrul nostru, acţiunile noastre, corectitudinea, dragostea, punctualitatea, sensibilitatea, onestitatea, mila, tot ceea ce facem sau nu vorbesc despre ceea ce sunem.
În consecinţă, cel care va ajunge să slujească în calitatea de preşedinte trebuie ca în dependenţă totală de Dumnezeu şi în colaborare sfântă cu toţi fraţii să fie gata să să muncească şi să găsească acele metode prin care toţi să ne verificăm, pocăim, rededicăm şi implicăm. Cu promisiunea că voi spune delegaţilor dumneavoastră la Congres cum voi încerca să mă implic concret (în cazul în care Domnul va decide să mă aşeze în slujba aceasta), vreau să vă rog frumos următoarele lucruri. Haideţi să fim ceea ce trebuie în particular şi în casele noastre. Să fim creştini buni, soţi buni, soţii bune, părinţi buni, bunici buni. Să cerem putere de sus şi să ne comportăm frumos cu vecinii, cu oamenii din cartier, cu cei de pe stradă şi cu cei din parc. Să fim cetăţeni buni, să ne comportăm exemplar la locul de muncă şi să vorbim frumos cu toţi oamenii. Dacă vom fi ce trebuie, Domnul se va bucura şi ne va răsplăti. El va decide ce primim aici şi ce ni se rezervă în veşnicie. Să ne rugăm dar ca voia Domnului să se facă în viaţa noastră, în casele noastre, în bisericile noastre şi în Cultul nostru.
Un dependent de călăuzirea, de mila, de înţelepciunea şi de puterea lui Dumnezeu. Viorel Iuga
Politica moderna si principiul sperantei de Mihail Neamtu
Politica modernă și principiul speranței reprezintă titlul unui excelent articol scris de către Mihail Neamțu filosof, teolog și istoric. Articolul semnalat din care am reprodus pasajul de mai jos este structurat în trei părți după cum urmează:
1. Fides, Spes et Amor,
2. Utopia marxistă,
3. Optimismul progresist
Prima parte vorbește de modelul original al speranței așa cum se regăsește el în creștinism, cea de-a doua se concentrează pe utopia marxistă și denaturarea învățăturilor creștine în regimurile totalitare fie ele de dreapta (fascism) fie de stânga (comunism). În ideologiile totalitare intervine umanismul înțeles ca acea filosofie în care omul este pus în centrul universului, el este un dumnezeu venerat de către cei din jur. Dar umanismul leninist cu al său proiect de inginerie socială cu încrederea neștirbită în om este o utopie, o pervertire a eticii creștine. ,,Măsluirea principiului creştin al speranţei apare şi în varianta soft a gândirii de stânga. Mai întâi, sunt cei care afirmă că memoria trecutului nu contează – altfel spus, că orice proiect antropologic sau politic poate începe de la zero”. Trecutul nu contează este o afirmație care se regăsește într-o anumită măsură și în discursul evanghelic contemporan -vezi cazul Răscumpărarea memoriei– nu numai în politica americană la care face referire Mihail Neamțu. Inițierea unui proiect politic sau religios fără a lua în considerare fundamentul pe care zidești este o altă formă de utopie care duce la primatul rațiunii. Acesta este afirmat în contextul progresismului care pune în discuție ,,înțelegerea clasică asupra naturii umane.
Fides, Spes et Amor,
Cine ne-ar contrazice dacă am spune că religia creștină rafinează, între altele, o artă speranței? Acolo unde alții văd fatalitatea bolii, a păcatului sau a morții, ucenicii lui Iisus întrezăresc posibilitatea miracolului: fiul risipitor se întoarce la casa tatălui, tâlharul se pocăieşte înaintea obştescului sfârşit, vameșul devine sfânt iar mormântul gol anticipează Învierea.
Nu vorbim aici doar despre revelaţiile unui timp al regenerării (primăvara, cu tot ceea ce înseamnă explozia de flori, culoare şi parfumuri naturale). Sfântul Pavel pune speranța în relație cu alte două virtuţi: credința și iubirea. Nădejdea şi dragostea sunt, aşadar, vase comunicante în sufletul celui atins de prezența lui Hristos. Bătălia pentru adevăr, curajul jertfei de sine, înfruntarea mizeriei morale – toate acestea sunt posibile pentru că Dumnezeu înnoieşte neîncetat firea prin har. Creștinismul nu idealizează natura umană. Dimpotrivă, condiția omului căzut e vizibilă în lupta dintre carne și spirit, dintre neputință și voință, dintre revoltă și ascultare. Un asemenea spectacol descurajează orice reverie sentimentală despre Adam.
O inimă capabilă de apostazie sau o minte îmbătată cu iluzii pot deveni, totuși, receptacolul neaşteptat al luminii. Convertirea lui Whittaker Chambers în plină libertate, botezul lui Nicolae Steinhardt în bezna închisorii, revelațiile lui Alexander Soljenițîn în plin univers concentraționar – iată istorii personale care demonstrează cum principiul creștin al speranței este eficace doar printr-o liberă asumare a Crucii. E un lucru uşor de spus, dar greu de împlinit.
Găvăgina Irimia (1930-2011).Dreptare si Adevar fara teama!
Fratele Irimia a văzut lumina zilei la 1 martie 1930, în loc. Doclin jud. Caras-Severin, România.
Cu o luna înainte de a se naște, rămâne orfan de tata si este crescut de bunici de la vasta de 2 ani. A avut parte de o copilărie foarte grea, trăind timpurile celui de al II- lea Război Mondial. Cu toate acestea se străduiește si urmează școala primara din satul natal, apoi școala profesionala de tâmplărie de la Bocșa .
Din frageda adolescență simte chemarea marelui Salvator la mântuire, astfel la vârsta de 15 ani, este botezat in apa de către pastorul Stanila I., in Biserica Crestina Baptista din Bocșa. In 1949 se căsătorește cu Sora Mărioara si împreună au 3 copii: Dan, Mariana si Daniela(decedata ).
Chemarea la slujire in ogorul Domnului il determine sa meargă la Seminarul Baptist din București pe care la absolvit in 1956, apoi este ordinat ca pastor in Biserica Crestina Baptista din Ploiești în anul 1958.
Ca Slujitor al lui Dumnezeu , s-a dăruit in lucrarea Domnului si a credincioșilor în mai multe biserici. Amintim câteva dintre ele: Ploiești, Oravița, Reșita, Caransebeș Giroc s.a . Domnul Isus l-a binecuvântat sa aibă harul de a fi in poziții spirituale cu o mare responsabilitate in lucrarea Sa, ca: Vicepreședinte, Președinte al Comunității Creștine Baptiste din Timișoara si apoi Vicepreședinte al Cultului Creștin Baptist din România.
A avut parte de bucurii si impliniri dar si de multe încercări, necazuri şi suferințe, peste care a trecut cu ajutorul lui Dumnezeu. Ospitalier, primitor cu cei care îl vizitau, sociabil, şi oricând gata sa ajute pe oricine ar fi apelat la el, şi-a atras de-a lungul timpului, numeroși prieteni, cunostințe, dovadă fiind şi numărul mare de apropiaţi care il însoțesc pe ultimul drum. Ştia să spună o vorba bună, să-şi exprime sentimentele încât să nu supere pe nimeni, şi să-i împace pe toți. De mic copil, fiind orfan a fost toata viata aproape de cei fara parinti, gata sa-si împarte painea cu ei ,si-n mod special, avea pe inima micuții din Orfelinatul de la Prilipat jud. Caras-Severin din România.
Pleacăîmpreună cu soția din România în 1986 și se stabilesc in Australia unde au locuit pentru o vreme in Perth apoi Adelaide și ultimele zile din viata le-a petrecut în Brisbane.
In urma unei scurte suferințe in dupa masa zilei de 23 martie (orele 16:35) 2011, in Spitalul LOGAN din Brisbane Australia, Domnul l-a chemat acasa “fiindcă la găsit vrednic “ de chemarea Sa, ca sa audă “un glas din cer, care zicea: „…: Ferice de acum încolo de morții, care mor în Domnul!” -„Da” zice Duhul „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” Apoc 14. 13.
Read more on Romanian Baptist Association
Maxima zilei – 26 aprilie 2011
Mama este singura ființă capabilă să-și împartă iubirea între cei zece copii ai ei și totuși să i-o dea fiecăruia întreagă.

Cu ajutorul şi călăuzirea Lui am reuşit să public peste 55 de cărţi şi broşuri pe tema familiei, tineretului, bisericii etc. În ultimii 14 ani am încercat să investesc mult în familiştii şi în pregătirea tinerilor pentru viaţa de familie. În sensul acesta am scris materiale, am organizat conferinţe, am conferenţiat în şcoli şi în universităţi din ţară şi din străinătate, am înregistrat materiale audio, video, am participat la diferite emisiuni TV etc. Acum sunt obligat să fac câteva precizări. Eu nu am visat neaparat la lucrările acestea. Nu m-am considerat niciodată talentat, capabil sau pregătit pentru ceea ce am făcut. Fiecare lucru bun pe care l-am făcut a fost rezultatul îndurării lui Dumnezeu. Aproape de fiecare dată I-a trebuit mult timp să mă convingă de faptul că El Se poate folosi şi de slăbiciunile mele.
În consecinţă, cel care va ajunge să slujească în calitatea de preşedinte trebuie ca în dependenţă totală de Dumnezeu şi în colaborare sfântă cu toţi fraţii să fie gata să să muncească şi să găsească acele metode prin care toţi să ne verificăm, pocăim, rededicăm şi implicăm. Cu promisiunea că voi spune delegaţilor dumneavoastră la Congres cum voi încerca să mă implic concret (în cazul în care Domnul va decide să mă aşeze în slujba aceasta), vreau să vă rog frumos următoarele lucruri. Haideţi să fim ceea ce trebuie în particular şi în casele noastre. Să fim creştini buni, soţi buni, soţii bune, părinţi buni, bunici buni. Să cerem putere de sus şi să ne comportăm frumos cu vecinii, cu oamenii din cartier, cu cei de pe stradă şi cu cei din parc. Să fim cetăţeni buni, să ne comportăm exemplar la locul de muncă şi să vorbim frumos cu toţi oamenii. Dacă vom fi ce trebuie, Domnul se va bucura şi ne va răsplăti. El va decide ce primim aici şi ce ni se rezervă în veşnicie. Să ne rugăm dar ca voia Domnului să se facă în viaţa noastră, în casele noastre, în bisericile noastre şi în Cultul nostru.










