Greva foamei la Seminarul Teologic Baptist din Bucuresti
Istoria nu este una liniară și nici una care să reflecte doar elementele pozitive. Ca și alte domenii, și cel religios a fost unul cu lumini și umbre care trebuiesc analizate împreună pentru a descoperii adevăratele sensuri ale acțiunilor instituțiilor sau persoanelor care reprezentau acele instituții.
Instaurarea regimului comunist a adus cu sine o anumită normalizare a relațiilor dintre culte, dar a determinat și răsturnarea valorilor pe care era construită vechea societate precum și promovarea unor oameni noi care să implementeze directive venite de la puterea seculară. Un exemplu în acest sens este și cel al lui Constantin Bălgrădeanu, pastor și secretar al Cultului Creștin Baptist, Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R. Din documentele consultate (mai puțin cele de la C.N.S.A.S.) rezultă clar că el a fost omul Securității în cadrul cultului, așezat în funcția de secretar cu ocazia Congresului Uniunii Baptiste din anul 1955, la sugestia și presiunile reprezentanților Ministerului Cultelor.
În cadrul acestui articol nu mă voi referi la modul în care Bălgrădeanu a fost folosit de către autorități pentru a transpune în practică diferitele directive ale Statului prin care se urmărea restrângerea activității religioase, ci la un caz mai puțin cunoscut, respectiv o grevă a foamei care a avut loc la Seminarul Teologic Baptist din București în anul 1957, și al cărei inițiator a fost. Înainte de a prezenta un pasaj edificator din memoriul pastorului Jean Staneschi, care era la momentul respectiv director al Seminarului Teologic Baptist, aș dori să menționez că acțiunea lui Bălgrădeanu, descris ca o persoană arogantă și fără a da dovadă de milă creștină în relațiile cu semenii, avea ca scop subminarea autorității și prestigiului directorului Seminarului cu care s-a aflat în conflict. Memoriul la care facem referire, a fost redactat de către Jean Staneschi, în contextul în care, Departamentul Cultelor prin intermediul Directorului Gheorghe Nenciu (director în cadrul instituției menționate și nu al acesteia), i-a retras recunoașterea atât din funcția de pastor cât și din funcțiile administrative deținute la momentul respectiv.
„C. Bălgrădeanu a instigat pe elevi împotriva conducerii Seminarului la greva foamei. Faptul s-a petrecut astfel:
În seara de 27 februarie 1957, s-a prezentat la mine-scrie Jean Staneschi-, o delegație de elevi, din fiecare clasă câte unul, în frunte cu fr. Ieremia Găvăgină, care mi-a cerut să schimb bucătăreasa seminarului. Le-am spus că am și angajat o nouă bucătăreasă, care-și va lua serviciul în primire peste o zi sau două. I-am rugat să păstreze liniștea și ordinea, și elevii mi-au promis.
Însă șeful delegației, fr. Ieremia Găvăgină, ieșind de la mine, s-a dus deadereptul la locuința fratelui C. Bălgrădeanu de la parter (Martor ocular e fratele Radu Cruceru, păstor la Bis. Baptistă din Turnu Măgurele, care mi-a comunicat cazul), și ieșind de acolo, a început imediat propaganda între elevi de a refuza a doua zi mâncarea . (Martor: Ilie Lazău, absolv. anului III.)
A doua zi la 28 februarie 1957, dis-de dimineață, fr. C. Bălgrădeanu a plecat pentru 24 de ore în provincie. Jumătate din elevi nu au băut ceaiul de dimineață, iar o parte din ei au lipsit în mod ostentativ de la cursuri.
Pe scara blocului B. la intrarea în clasele I și IV., prof. Popa N. Petre, mi-a spus textual: „Greva e opera lui Bălgrădeanu!” și în repetate rânduri. Același lucru mi l-a spus și fratele Bunaciu Ioan, profesor și secretar al Seminarului.”
Maxima zilei – 5 iulie 2011
Învățătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar aceea care pătrunde în suflet din dragoste și bunăvoință rămâne pentru totdeauna în sufletul nostru.
Ioan Gură de Aur
Mărturia crestina intr-o lume multi-religioasa
Consiliul Mondial al Bisericii (CMB), Alianţa Evanghelică Internaţională (AEI) şi Consiliul Pontifical pentru Dialog Interreligios de la Vatican au făcut un pas istoric prin publicarea unui document care trasează o serie de norme etice pentru activitatea de prezentare a Evangheliei. Documentul reafirmă datoria creştinilor „de a prezenta vestea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu”.
Documentul „Christian Witness in a Multi-Religious World: Reccomendations for Conduct” a fost lansat ieri, la Centrul ecumenic de la Geneva, Elveţia. Intenţia documentului este să ofere o serie de indicaţii precise cu privire la predicarea Evangheliei.
Este prima dată când nişte organisme ce reprezintă creştinii evanghelici, protestanţi şi catolici se reunesc şi semnează împreună un document. Cele 3 organisme reprezintă cca. 90% dintre creştinii din întreaga lume, conform christianpost.com.
„Acesta este un document istoric, un moment istoric şi un timp pentru ca membrii bisericilor să se trezească încă o dată la chemarea noastră pentru misiune şi unitate, având permanent în minte căile prin care Iisus doreşte să lucrăm”, a declarat dr. Geoff Tunnicliffe, secretarul general al AEI. Acesta a subliniat că documentul dovedeşte faptul că este posibilă unitatea între creştinii diverselor biserici, atunci când este vorba despre propovăduirea Evangheliei.
Documentul are 3 secţiuni majore. O primă secţiune prezintă bazele biblice ale misiunii de predicare a Evangheliei, arătând că mărturia creştină trebuie să urmeze „exemplul şi învăţătura lui Iisus Christos”, precum şi exemplul bisericii primare. Documentul accentuează faptul că „în cele din urmă, convertirea este activitatea Duhului Sfânt”. „Convertirea [la creştinism] nu poate să fie impusă nimănui. Sper că este mesajul clar pe care îl transmitem prin acest document”, a declarat Olav Fykse Tveit, secretarul general al CMB.
A doua secţiune prezintă un set de 12 principii de care creştinii ar trebui să ţină cont în prezentarea Evangheliei. Între acestea sunt incluse dragostea ca motivaţie a oricărei acţiuni, o viaţă morală, compasiune pentru semeni, spiritul umilinţei, respingerea oricărei forme de violenţă şi respectul pentru orice fiinţă umană.
Ultima secţiune a documentului conţine 6 recomandări pentru biserici, organizaţii şi instituţii creştine, precum şi pentru fiecare creştin în parte. Cele 6 recomandări sunt: (1) să studieze cu atenţie documentul în cauză; (2) să construiască relaţii bazate pe încredere şi respect cu membrii tuturor religiilor lumii; (3) să îşi consolideze identitatea creştină şi credinţa, în timp ce îşi consolidează cunoştinţele cu privire la celelalte religii; (4) să promoveze dreptatea şi respectul; (5) să ceară guvernelor şi autorităţilor abilitate să le asigure tuturor oamenilor libertate religioasă; (6) să se roage pentru binele semenilor lor.
Aceste recomandări „ne vor ajuta să reducem tensiunile inutile şi să prezentăm lumii adevărul lui Dumnezeu într-o manieră credibilă”, a declarat Jean-Louis Cardinal Tauran, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios.
Documentul este rezultatul unor discuţii de 5 ani, prima întâlnire a echipei care lucrat la redactarea documentului având loc în luna mai a anului 2006, în Italia. Textul a fost finalizat în Thailanda, în ianuarie 2011.
(Foto: marialerouxi.aceboard.fr)











