Grupul vocal Continental in Bucuresti
Grupul vocal Continental va susține Duminică, 17 iulie 2011 concerte în următoarele locații:
Duminică 17 iulie 2011, dimineața de la ora 9 și de la ora 11 în Biserica Sfânta Treime, din strada Iuliu Valaori (zona Piața Unirii).
Duminică 17 iulie 2011, seara de la ora 18 la Biserica Harul, din cartierul Titan.
http://www.capelaftb.com/1/post/2011/07/concert-continental-2011-bucuresti.html
Partajează asta:
Creştinismul între martiraj şi vedetism (1)
Creștinismul contemporan este diferit de ceea ce a însemnat creştinismul primar, datorită multor modificări suferite de-a lungul celor aproape două milenii de istorie. Din ce a fost în ceea ce a ajuns nu este greu de realizat.
Creștinismul a apărut iniţial ca o „sectă” în sânul iudaismului. Gamaliel asocia lucrarea apostolilor de vestire a Domnului Isus cu alte tentative de scindare din trecut (Faptele Apostolilor 5:34-39). Apoi s-a dezvoltat şi răspândit ajungând în zilele noastre una din cele mai mari religii ale lumii. Dar în timpul acesta a trecut prin multe persecuţii şi mulţi credincioşi au suferit moarte de martir.
Partajează asta:
Maxima zilei – 10 iulie 2011
Răscumpărarea oamenilor s-a ridicat la un preț atât de mare, încât se pare că omul prețuiește cât însuși Dumnezeu.
Fer. Augustin
Partajează asta:
Sărbătoarea ca biruință!
„Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
Cântaţi o cântare, sunaţi din tobă, din harpa cea plăcută şi din lăută!
Sunaţi din trâmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!
Căci aceasta este o Lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov. El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, când a mers împotriva țării Egiptului…”
Psalmul 81:1-5
Ceea ce mă uimește, câteodată, nu este faptul că avem necazuri ci bucurii și sărbători… Dincolo de spinii încercărilor care înțeapă talpa peregrinului prin colbul planetei noastre, Dumnezeu ne face parte și de veselie și desfătare. Serbăm Crăciunul, Paștele, Rusaliile, zile de naștere, cununii, binecuvântări, botezuri, absolviri și tot felul de alte reușite! Lumea se îmbracă în straie de sărbătoare, zâmbetele oamenilor întregesc coloritul decorurilor somptuoase, delicatesele de pe mese răpesc privirile și celor mai bravi „cavaleri de război” care spun că ei nu poftesc… Mirosul de cozonaci făcuți cu drag de mâinile duioase ale mamei și îmbrățișarea fermă a tatălui îți spun că viața merită trăită.
Deși acestea par banalități, ele sunt adevărate minuni contemporane. Nimic nu ar fi posibil fără biruința divină. Să nu uităm în ce lume trăim. O lume care a căzut din climatul edenic. O lume care „zace în cel rău”. Trăim pe un pământ care este blestemat să dea „spini și pălămidă”. Și totuși, sărbătoarea, ca realitate, sfidează gravitația acestei lumi decăzute. În loc să ne lase să ne afundăm în tenebrele prăpăstioase ale unei lumi strivite de hidoșenia păcatului, sărbătoarea ne de aripi să ne înălțăm în seninul păcii dumnezeiești. Sărbătoarea ne ajută să zburdăm în libertate așa cum o fac mielușeii pe pământul aburind al unei zile de primăvară. Ce vreau să spune este că trebuie să învățăm să privim sărbătoarea ca pe o biruință! O biruință a Dumnezeului Atotputernic în fața arsenalului celui rău. Psalmul 81 ne ajută să întrezărim această perspectivă. Sărbătorile, în iudaism, nu aveau în primul rând rolul să-i distreze sau să-i bine-dispună pe evrei ci acela de a le aminti de biruința divină, de Dumnezeu. Cred că și noi trebuie să înțelegem că sărbătorile nu sunt meninte să ne facă să uităm de Domnul, ci, dimpotrivă, să ne amintim de El. Doi tineri care se căsătoresc în Domnul, într-o lume în care vrăjmașul este regele divorțurilor, devin protagoniștii unei minuni. Un copil care este adus la binecuvântare, într-o lume în care nimicitorul își desăvârșește blestemele, ne oferă spectacolul unei minuni copleșitoare. Sărbătorirea unui Hristos Înviat într-o lume care s-a plecat resemnată pe genunchi în fața morții este mai mult decât am fi putut spera vreodată! Da, sărbătoarea este o biruință! Să nu uităm asta. Așadar, când se ivește minunea unei sărbători, să fim vigilenți. Să nu ne umplem doar stomacul… Să ne umplem și inima!
Pastor, Costel Ghioancă
Partajează asta:
În atelierul lui Dumnezeu în vederea graduării !
„ Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1:6)
Nu, nu am ajuns încă desăvârşiţi. Mai este încă de lucru în fiinţele noastre. În atelierul de lucru al lui Dumnezeu se lucrează intens. Fiecare credincios care a intrat de bună voie în acest loc simte din plin efectele lucrării de modelare, cioplire, şlefuire spirituală, lucrare făcută cu multă migală şi atenţie desăvârşită din partea Maestrului. Trebuie să ne asemănăm din zi în zi mai mult cu Domnul Isus. De aceea prin Duhul Sfânt, Tatăl nostru din ceruri lucrează clipă de clipă la pregătirea noastră pentru a deveni o Mireasă „fără pată şi fără zbârcitură” pentru Mirele nostru drag, Domnul Isus Hristos. Această lucrare de transformare, de sfinţire a celor credincioşi uneori „doare”. Zgura răufăcătoare se desprinde uneori foarte greu de metalul preţios, aşa că suntem chemaţi la răbdare, îndelungă răbdare şi chiar la răbdarea sfinţilor. Maestrul lucrează cu mare atenţie aşa încât să nu se piardă nimic din ceea ce s-a câştigat până acum, nimic din ceea ce s-a câştigat prin jertfa de la Calvar. Suntem preţuiţi în ochii lui Dumnezeu. Suntem pregătiţi intens pentru cerul care de asemenea este pregătit pentru noi. Trebuie să devenim oameni pregătiţi pentru locul pregătit. Vine ziua „graduării” noastre.
- 1. Fii bine încredinţat de lucrurile acestea.
Nimic din ce se întâmplă în viaţa ta de credincios nu este la întâmplare. Eşti sub privirea binecuvântată a Marelui Maestru. Tu trebuie să devii „cineva”. Eşti special în ochii Domnului.
- 2. Fii conştient că Cel ce te prelucrează nu este un om ci Dumnezeu.
Da, de cele mai multe ori nu mâna directă a lui Dumnezeu te atinge pentru a te prelucra ci intervenţia umană. Dumnezeu se foloseşte de fraţii de credinţă şi chiar de oamenii din afara Bisericii, ca de nişte unelte ascuţite şi tăioase ca să te modeleze după voia Sa.
- 3. Fii bucuros că ceea ce se petrece în viaţa ta este ceva bun, o bună lucrare.
Chiar dacă doare, chiar dacă suferi, chiar dacă trebuie să rabzi mult… lucrarea care o face Dumnezeu este o lucrare bună, de calitate. El ne vrea binele vremelnic şi mai ales cel veşnic.
- 4. Fii răbdător, lucrarea se va termina, se va isprăvi.
Orice început are şi un sfârşit. Dumnezeu nu lasă lucrurile începute, neterminate. El tot ceea ce începe duce la bun sfârşit. Aşteaptă cu răbdare ziua lui Isus Hristos. Este hotărâtă de Dumnezeu. Vine în curând. Nu vei fi dezamăgit. Soseşte ziua „graduării” spirituale. Vine ziua răsplătirilor. Se pregăteşte şi cununa pentru cei ce se vor asemăna cu Domnul Isus şi-I vor fi mireasă Sa.
Doamne Te rugăm să te ocupi de noi. Te rugăm să lucrezi în noi desăvârşirea Ta. Te rugăm să ne faci să ne asemănăm cu Domnul Isus. Te rugăm să ne dai răbdare să putem aştepta răsplătirea Ta. Îţi mulţumim.
Aşa să ne ajute Dumnezeu !
Pastor, Elisei Pecheanu
Istorie Evanghelica 