Recurs la memorie: Muzeul National al Dictaturii Comuniste din Romania
Ideea Muzeului National al Dictaturii Comuniste din Romania este formulata explicit in propunerile legate de memorializare din Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii din Romania (editia Humanitas, 2007, p. 777). Raportul Final a fost asumat prin semnatura proprie de toti membrii Comisiei (intre care domnii Radu Filipescu, Sorin Iliesiu, N. Manolescu, Marius Oprea, H.-R. Patapievici, Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Stelian Tanase, Alexandru Zub, spre a-i numi doar pe cativa). Reproduc asadar propunerea :
“Infiintarea, in colaborare cu Academia Civica, AFDPR, CNSAS, IICCR, Institutul de Istorie ‘A. D. Xenopol’, Institutul de Istorie ‘Nicolae Iorga’, Institutul de Istorie ‘George Barit’, a unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din Romania. Asemeni Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, acest muzeu va fi in egala masura un loc de memorie si unul al afirmarii valorilor societatii deschise. Muzeul va fi condus de un consiliu stiintific numit de Presedintele tarii. Pe langa Muzeu ar fi necesara crearea unui centru de documentare destinat informatiei publice,cu acces neingraadit, in care sa fie colectionate documente esentiale pentru intelegerea fenomenului comunist, a universului concentrationar, a propagandei ca mijloc de constrangere spirituala”. (…)
Memorializarea catastrofei comuniste, pedagogia nationala pe care o reprezinta eforturi precum Memorialul de la Sighet ori acest preconizat Muzeul National nu sunt nicicum chestiuni de ambitie personala ori de avantaj politic pentru pentru o grupare sau alta. Ele transcend zonele orgoliilor personale, a emotiilor si animozitatilor “umane, prea umane”, ci privesc insasi sansa unei comunitati de a-si salva identitatea prin recuperarea si pastrarea unei memorii nefalsificate. Un asemenea Muzeu ar servi neindoios binelui public.
Read more on
http://tismaneanu.wordpress.com
Doamne, invata-ne sa ne rugăm! (I) (Luca 11:1) p.1
Luca 11:1
Aş vrea de la început să ştiţi că nu doresc ca cineva să simtă ruşinat… ştiu cât de greu e domeniul acesta… pe oricine ai întreba: „Cum îi viaţa ta de rugăciune…?” oricât de mult s-ar ruga, ar spune: „Se poate şi mai bine…” şi toţi pot spune asta. Ai dori să te rogi mai mult într-o zi şi nu reuşeşti şi te simţi vinovat, îţi este ruşine, ai vrea să ajungi la grupul de rugăciune şi nu poţi: serviciul, familia, sănătatea, uiţi să te rogi în avans, de obicei o facem în ultimul minut, chiar pe când să îţi pierzi credinţa, de aceea nu vreau să trag în nimeni, ci vreau să vă spun cât de mare este Dumnezeu, cât de minunat este să te rogi şi prin asta să fi încurajat să te rogi cât mai mult, cât mai liber şi cât mai natural. Nu şti cum să te rogi? E simplu: Roagă-te ca Domnul Isus.
Voi începe cu definiţia rugăciunii: A vorbi, a comunica cu Dumnezeu. Aceasta este rugăciunea. Asta înseamnă a vorbi cu voce tare cu Dumnezeu. Asta înseamnă a vorbi în tăcere cu Dumnezeu. Eşti la lucru, la birou, la şcoală, spui: „Profesoara predă, şeful e aici, nu pot să vorbesc tare cu Dumnezeu, aş deranja, dar mă pot ruga în tăcere, pentru că Dumnezeu îmi cunoaşte gândurile.” Deci mă pot ruga cu mintea. Rugăciunea poate include şi un jurnal, alţii se roagă prin compunerea cântărilor, rugăciunea poate fi printr-o poezie… rugăciunea? A vorbi, a comunica cu Dumnezeu.
De asemenea rugăciunea cuprinde şi a asculta vocea lui Dumnezeu, în tăcere, când eşti numai tu. A te ruga înseamnă să vorbeşti cu Dumnezeu şi apoi să asculţi ceea ce Dumnezeu are de spus. Este o convorbire pe care se naşte o relaţie cu Dumnezeu. Nu o să ai niciodată un prieten dacă eşti prea ruşinos să îi vorbeşti, dacă eşti prea mândru să deschizi gura, dacă eşti prea leneş să gândeşti şi dacă eşti prea zăpăcit ca să mai asculţi.
Acum cum trebuie să fie rugăciunile noastre? Care este scheletul? Rugăciunea trebuie să cuprindă cele trei Persoane ale Trinităţii: Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Rugăciunea: Adresată lui Dumnezeu Tatăl, în numele Domnului Isus, prin puterea Duhul Sfânt. Dezvoltăm:
În primul rând ne rugăm lui Dumnezeu Tatăl. Şi vedem lucrul acesta în rugăciunea domnească. Cum începe Domnul Isus? „Tatăl nostru, care eşti în ceruri…” Pavel ne spune în Rom. 8:15: „Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!”, ne rugăm lui Dumnezeu care ne este Tată. Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă că trebuie să te rogi cu respect dar în acelaşi timp nu trebuie să fi formal. Nu are o anumită formă, un anumit ritual: trebuie să ţi mâinile aşa, să stai spre est şi doar într-un anumit interval… nu, nu, nu! Asta îi altă familie. Familia noastră funcţionează aşa: Dumnezeu este un Tată iubitor. Nu trebuie să fi formal cu Tata, dar trebuie să fi respectuos. Când mă duc la tata şi îi cer maşina, nu-i spun: „Oh, Maiestatea Ta şi Excelenţa Ta… uimit fiind de studiile tale şi înţelepciunea în teologie, te implor a-mi da cheile de la maşină!” Nu ştiu cum ar reacţiona… Îl întreb: „Tată, trebuie să ajung acolo, pot să iau maşina?” Şi tata care mă iubeşte va spune: „Da! Dar ai grijă cum conduci…” trebuie doar să îl întreb. Nu să fiu formal, să îl ţin 15 minute, să stau spre est şi într-un picior… Fi plin de respect şi vorbeşte cu Dumnezeu. Aceasta este rugăciunea. Atunci poţi împlini Evrei 4:16 să te apropii, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să capeţi îndurare şi să găseşti har, ca să fi ajutat la vreme de nevoie. Tatăl mă iubeşte, mă ascultă, îi pasă, este bun, este disponibil. Trebuie doar să vorbesc cu El! Aceasta este rugăciunea.
Să vă spun ce nu-i rugăciunea. Rugăciunea nu este să spui Domnului ceva ce nu ştie. Unii se gândesc: „Nu ştiu dacă să-i spun Domnului asta… nu cred că o să se bucure…” Să vă spun un secret? El deja ştie! Nu va fi niciodată şocat. El ştie! Vorbeam cu un băiat şi i-am zis: „Spune-i Domnului, roagă-te Lui!” „Nu, nu… nu vreau”, „de ce?” „nu vreau să afle…” i-am zis: „prea târziu… ştie de mult…” Îi spui în rugăciune pentru că este vorba de o relaţie, Tatăl ceresc vrea să te ajute, să te încurajeze sau să te mustre. Vrea să îl chemi arătând că eşti smerit şi gata să înveţi. Arăţi că ai încredere în El. Câteodată rugăciunea mişcă mâna lui Dumnezeu.
Iosua Faur
Materialul este transcript din predica tinuta miercuri 27.07.2011 la Biserica Baptistă Nădejdea din București
Maxima zilei – 30 iulie 2011
Există adevăruri fără iubire, dar nu există iubire fără adevăr!
La mulți ani, Ruben Ologeanu!

Ruben Ologeanu
Foto http://www.facebook.com/ruben.ologeanu
Ruben Ologeanu este pastorul Bisericii Baptiste Isus Mântuitorul, București și redactor-șef al Revistei Creștinul Azi.
Mai scrie „din când în când” pe http://teologeanu.wordpress.com/











