Arhive zilnice: 17 septembrie 2011

Primele 100 de megabiserici americane, în cifre


Publicația Outreach a prezentat cel mai nou raport al său cu privire la primele 100 de biserici din SUA. Acestea au fost evaluate ca mărime și ca rapiditate a creșterii numărului lor de membri.

lakewoodmegachurch_400În topul audienței se află biserica Lakewood Church din Houston, păstorită de Joel Osteen. În fiecare weekend aici se adună 43.500 de persoane. La mare distanță se află North Point Community Church, condusă de Andy Stanley cu 27.429 de participanți. Pe locul trei este Willow Creek Community Church a lui Bill Hybels cu 24.377 de participanți.

Din cele 100, trei sferturi merg pe modelul multisite, o singură biserică cu mai multe locații. Predicatorul predică într-una dintre ele, în timp ce în locațiile satelit serviciul de închinare se transmite prin internet, pe ecrane. Majoritatea acestor biserici au trei sau mai multe campusuri, chiar în state diferite. În top se află Community Christian Church din Naperville, statul Illinois cu 14 campusuri.

„Se pare că la momentul în care bisericile ajung la un anumit nivel al creșterii, aleg să se extindă prin campusuri satelit”, explică Ed Stetzer, președintele LifeWay Research. El menționează faptul că strategia multisite nu mai este nici experiment și nici tendință, ci noua normalitate. În schimb Mars Hill Church a anunțat recent că locațiile satelit nu vor mai fi numite „campusuri” ci „biserici”.

Practic primele 100 de biserici din SUA însumează 328 de locații.În total, cele 100 de biserici adună peste un milion de participanți. Media de participare în aceste megabiserici este de 10.509 de persoane.

http://www.semneletimpului.ro

Divided. De ce parasesc tinerii biserica?


Marius Cruceru, prin intermediul căruia am preluat informația, menționează că acordul de publicare gratuită este doar pentru luna septembrie. După acest termen, filmul va fi retras din acestă formă de distribuire. Subtitrarea a fost realizată de către Emanuel Țundrea și echipa sa.

Vezi AICI originalul.

Meditatia zilei – 17 septembrie 2011


Domnul este acesta, să facă ce va crede. (1 Samuel 3:18)

Dacă Îl văd pe Dumnezeu în toate, El va calma şi va colora tot ce văd! Poate că împrejurările care cauzează necazurile mele nu vor fi înlăturate şi situaţia mea va rămâne aceeaşi, dar dacă Hristos este adus în necazul şi întunericul meu ca Domn şi Stăpân al meu, El mă va „înconjura cu cântări de izbăvire” (Psalmul 32:7). Să-L văd pe El şi să fiu sigur că înţelepciunea şi puterea Lui nu mă părăseşte niciodată şi că dragostea Lui nu se schimbă niciodată, să ştiu că cele mai dureroase lucruri pe care El le îngăduie în viaţa mea sunt pentru cel mai profund câştig spiritual al meu, înseamnă să fii în stare să spui în mijlocul lipsurilor, a necazurilor, a durerilor şi a pierderilor: „Domnul a dat şi Domnul a luat, – binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21).

A-L vedea pe Dumnezeu în toate este singurul lucru care mă va face iubitor şi răbdător cu oamenii care mă necăjesc şi mă supără. Apoi voi vedea pe alţii ca instrumente pe care Dumnezeu le foloseşte ca să împlinească pentru mine planul Său înţelept şi plin de dragoste, şi chiar mă voi vedea pe mine mulţumindu-le în sinea mea pentru că au devenit o binecuvântare pentru mine. Nimic în afară de vederea lui Dumnezeu nu va reuşi să pună capăt în mod deplin tuturor plângerilor şi gândurilor de răzvrătire. Hannah Whitall Smith

„Dă-mi o idee nouă”, am spus,

În timp ce mă gândeam în pat fără somn;

„O idee nouă care va aduce pe pământ

Un balsam pentru sufletele de o valoare inestimabilă;

Care va da oamenilor gânduri despre lucrurile de sus,

Şi îi va învăţa cum să slujească şi să iubească,

Care va alunga orice gând egoist,

Şi-i va scăpa pe oameni de păcatele cu care se luptă”.

Gândul nou a venit, vă voi spune cum:

S-a întâmplat când am căzut pe genunchi,

Şi L-am căutat pe ACELA care ştie foarte bine

Cum să alunge necazurile mele.

SĂ-L VEZI PE DUMNEZEU ÎN TOATE LUCRURILE, mari sau mici,

Şi să-L lauzi orice s-ar întâmpla,

În viaţă sau în moarte, în durere şi în nenorocire,

Să-L vezi pe Dumnezeu, şi să-ţi învingi vrăjmaşii.

L-am văzut în lumina dimineţii,

EL a făcut ziua să strălucească clară şi luminoasă;

L-am văzut la ceasul amiezii,

Şi am primit de la EL ploaie înviorătoare.

Seara, când eram trist şi istovit,

EL mi-a dat ajutor, şi m-a făcut fericit.

Noaptea, când mă tot răsuceam în pat

EL a condus sufletul meu obosit spre odihnă.

L-am văzut când au venit pierderi mari,

Şi am văzut că EL mă iubea la fel.

Când a trebuit să duc poveri grele,

Am văzut că EL mi-a uşurat orice grijă.

În boală, necazuri şi tristeţe adâncă,

EL mi-a calmat mintea şi mi-a dat odihnă.

EL mi-a umplut inima cu o laudă plină de bucurie

Când am privit uimit în sus la EL.

Era nou pentru mine, însă vechi pentru unii,

Acest gând care pentru mine a devenit

O revelaţie a felului în care

Toţi ar trebui să ne trăim zilele;

Căci în timp ce fiecare zi îşi desfăşoară lumina,

Noi vom umbla prin credinţă şi nu prin vedere.

Viaţa va aduce într-adevăr o binecuvântare,

Dacă ÎL VEDEM PE DUMNEZEU ÎN TOATE LUCRURILE.

A. E. Finn

www.misiune.ro

Ortodoxie și protestantism. Puncte divergente


În ultimele decenii s-au încercat diverse apropieri între creștinismul apusean și ortodoxia răsăriteană. În special după căderea Cortinei de Fier, când misionarii și evangheliștii din spațiul occidental au luat contact cu realitățile și dogmele ortodoxe, s-au publicat diverse lucrări care explică, dintr-o perspectivă protestantă, teologia și practicile creștinismului tradițional din Răsărit.

Cartea lui Donald FairbairnOrtodoxia răsăriteană din perspectivă occidentală, Editura Multimedia Arad, 2005, se încadrează acestui curent de interes protestant față de ortodoxie. Autorul – profesor de teologie istorică la Erskine Theological Seminary, instituție de învățământ ce aparține Associate Reformed Presbyterian Church din S.U.A. – a slujit ca misionar, după 1991, în țările foste sovietice (Georgia, Ucraina).

O altă carte, Ortodoxie și evanghelism, a apărut, în 2009, la Editura Adoramus din Iași, avându-l ca editor pe Bradley Nassif, profesor de studii biblice și teologice la Universitatea North Park, Chicago, S.U.A. Lucrarea propune puncte de vedere distincte dinspre și despre ortodoxia răsăriteană; dintre aceste opinii le-am reținut pe cele aparținând lui Michael Horton (profesor de teologie și apologetică la Westminster Seminary California) și lui George Hancock-Ștefan (profesor de istoria bisericii la Palmer Theological Seminary).

Studiind cele trei perspective (două ale unor prezbiterieni americani – Fairbairn și Horton – și una aparținând unui baptist român – Hancock-Ștefan) se pot menționa următoarele aspecte în care ortodoxia și protestantismul nu se întâlnesc:

Tradiția și Sfânta Scriptură

Protestantismul și Biserica Ortodoxă pleacă de la metode teologice diferiteiar acest lucru devine vizibil în orice dezbatere. Pentru evanghelici, ortodoxia nu reușește să explice modul în care Scriptura justifică normele extracanonice și modul în care o asemenea practică înlătură dificultățile varietății interpretative.

Tradiția ortodoxă nu este nici o entitate purtătoare de autoritate, nici un răspuns uman la o scriere autoritară. Mai degrabă, tradiția este curentul harului în care toată Biserica este purtată de Duhul Sfânt; tradiția este viața pe care o posedă Biserica în Hristos. Niciuna dintre manifestările exterioare ale vieții Bisericii nu posedă o autoritate de natură juridică asupra altor manifestări, și aceasta pentru că nu există vreo lipsă de armonie între ele și astfel nu este necesar arbitrajul între diferitele „autorități”. Scriptura, scrierile Sfinților Părinți și sinoadele, liturghia și reprezentările vizuale ale vieții, cum sunt icoanele și arhitectura bisericească, sunt toate mijloace prin care este exprimată tradiția Bisericii.

Conform teologiei reformate, Scriptura judecă biserica și nu invers. Hristos a judecat „tradiția bătrânilor”, deoarece aceasta contrazicea în mod evident învățătura Scripturii (Matei 15:2,6). Pavel aduce o mustrare similară în Coloseni 2:8.

Căderea și păcatul originar

În viziunea ortodoxă, căderea nu constituie un act separat al dramei, așa cum se întâmplă în modelul apusean. Răsăritul creștin are o perspectivă neadecvată cu privire la păcat, care se poate observa din modul în care este tratat păcatul originar, excluzând din discuție vina moștenită și îmbrățișând o perspectivă sinergică a regenerării, precum și una terapeutică în relație cu harul care îndreptățește.

În teologia ortodoxă nu este loc pentru conceptul de păcat moștenit, deși se recunoaște că natura umană a atras asupra sa consecințele păcatului lui Adam.

Apostolul Pavel spune că: „Prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși…” (Romani 5:19). Moartea vine prin păcat, moștenit cu toată puterea și vina lui.

Răscumpărarea

Teologia răsăriteană vede jertfa Domnului Isus mai mult în termenii relaționali, pe când protestanții accentuează aspectul legal al răscumpărării. Teologia reformată a recunoscut, totuși, victoria lui Hristos asupra diavolului, asupra caracterului muritor al omului, asupra răului și asupra puterilor demonice drept urmare a faptului că a împlinit planului Tatălui de potolire a mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Teologii ortodocși consideră această perspectivă decât ca fiind una sadică și care duce la o îndreptățire egocentrică. Însă dacă nu recunoaștem caracterul legal al economiei mozaice, implicând vărsarea de sânge pentru iertarea păcatelor și anticiparea în profeți a unui rob care va purta vina păcătoșilor, Vechiul Testament își pierde miza, iar Noul Testament își pierde revendicarea împlinirii tuturor tipurilor și umbrelor.

Justificarea

Teologii ortodocși se distanțează adesea de orice discuție legată de justificare socotind că este o dezbatere apuseană, chiar dacă este vorba de disputa care a stat la baza controversei dintre Domnul Isus și farisei, a controversei dintre apostolul Pavel și galateni, și a autorului cărții Evrei cu iudaizatorii. Ortodoxia are o deosebită apreciere a posibilităților liberului arbitru, ceea ce o împiedică să recunoască esența evangheliei.

Teologia protestantă insistă asupra faptului că neprihănirea cerută de dreptatea lui Dumnezeu se găsește numai în Hristos. Ea trebuie atribuită sau creditată, termeni care își au originea la apostolul Pavel și nu la protestanți. Pavel ne spune că o persoană nu este îndreptățită atunci când încetează să trăiască o viață păcătoasă, ci câtă vreme încă este păcătoasă și că Dumnezeu ne atribuie îndreptățirea fără fapte, ci prin credință (Romani 4:5,6).

Sfințirea

Ortodoxia reflectă un consens semipelagian, susținând că omul nu poate fi îndumnezeit prin propria lui activitate sau „energie”, ci prin „energia” divină, dar față de care activitatea sa umană este ascultătoare; între cele două există o „sinergie” care constituie baza relației dintre cele două energii în Hristos.

Învățătura reformată clasică a susținut întotdeauna sfințirea – procesul de conformare întru asemănarea cu Hristos, dar s-a opus oricărei tendințe de a confunda îndreptățirea cu sfințirea, sfințirea fiind scopul îndreptățiri și nu baza acesteia.

Universalismul

Concepția în două acte despre vocația omenirii (creația și desăvârșirea) se leagă în mod natural de o soteriologie care se concentrează asupra țelului unirii cu Dumnezeu și care vede mântuirea ca pe un proces, nu ca pe o stare. Theosis(îndumnezeirea) nu este o problemă individuală, ea implică întreaga Biserică și, de fapt, întregul univers. Nimeni nu aspiră de unul singur să devină părtaș la natura divină; oamenii urmăresc transformarea ca o comunitate a sfinților.

Ortodoxia răsăriteană consideră că mântuirea universală este posibilă, deoarece liberul arbitru al omului moștenește în mod intrinsec bunătatea și este bun prin natura sa – o trăsătură principală a sufletului rațional care este, la rândul său, plenitudinea oricărui bine, din moment ce este făcut după chipul lui Dumnezeu. În ciuda pasajelor dificile cu privire la finalitatea și severitatea judecății de pe urmă și a lipsei oricărui mandat scriptural cu privire la purgatoriu, încrederea ortodocșilor în puterea morală a oamenilor reduce orizontul la tema transformării cosmice.

Teologia ortodoxă pune un puternic accent pe dimensiunea cosmică a mântuirii, pe Hristos care recapitulează întregul univers, accent care lipsește de multe ori la evanghelici. Slăbiciunea conceptului ortodox de mântuire stă în faptul că individul este pierdut. În Biserica Ortodoxă se poate parafraza întrebarea temnicerului (Fapte 16:30): „Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?” cu: „Ce trebuie să facă biserica pentru ca eu să fiu mântuit?”.

Ortodoxia populară

Distorsiunile privitoare la concepția despre sfinți, icoane și Biserică din cadrul ortodoxiei populare constituie în mod cert o provocare pentru creștinătatea răsăriteană.

Biserica Ortodoxă ar trebui să fie preocupată mai mult de starea spirituală a oamenilor din Rusia, Grecia, România și din alte părți decât de simpla menținere a supremației sale asupra altor confesiuni din aceste regiuni. Poate că ar trebui să fie mai puțin triumfalistă și mai dornică să aprecieze contribuțiile pe care alte confesiuni creștine le pot avea la viața spirituală a oamenilor din țările ortodoxe. Mai presus de orice, ortodoxia trebuie să se dedice răspândirii învățăturii despre comuniunea dintre Dumnezeu și omenire, care se află în miezul gândirii ei.

 Naționalismul și intoleranța

Bisericile ortodoxe răsăritene susțin că a fi român (rus, bulgar, grec etc.) înseamnă a fi ortodox. Naționalismul religios constituie o distorsiune serioasă a credinței și vieții ortodoxe. Asemenea perspectivei populare asupra sfinților, icoanelor și a Bisericii, naționalismul religios distrage atenția oamenilor de la Hristos.

Iată ce relatează George Hancock-Ștefan cu privire la opinia ortodocșilor despre evanghelici: „În timpul anilor 1980, am avut o conversație cu un doctorand (care astăzi face parte din ierarhia superioară ortodoxă) cu privire la mântuirea lui Nicolae Ceaușescu, nemilosul dictator român. El m-a asigurat că Ceaușescu a fost mântuit, deoarece fusese botezat când a fost copil. Ceaușescu a fost un adevărat fiu al Bisericii Ortodoxe. Din moment ce colegul meu se afla în această pasă teologică, l-am întrebat dacă crede că eu, ca evanghelic, fac parte dintre cei răscumpărați. Spre descurajarea mea, mi-a spus că nu este sigur!”

Alte studii pe această temă puteți găsi aici.

http://www.monergism.ro/index.php/2011/09/ortodoxie-si-protestantism-puncte-divergente/

Maxima zilei – 17 septembrie 2011


Biblia este cel mai minunat dar dat vreodata omului.

Abraham Lincoln

Schimbari importante aduse de Legea nr. 157/2011 regimului juridic aplicabil cetatenilor straini


 In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 533/28.07.2011 a fost publicata Legea nr. 157/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind regimul strainilor in Romania („Legea nr. 157/2011”).

Legaturile cu alte acte normative ale Legii nr. 157/2011 sunt urmatoarele:

  • Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania („O.U.G. nr. 194/2002”);
  • Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei („O.U.G. nr. 56/2007”);
  • Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2007 privind infiintarea Oficiului Roman pentru Imigrari prin reorganizarea Autoritatii pentru straini si a Oficiului National pentru Refugiati, precum si modificarea si completarea unor acte normative („O.U.G. nr. 55/2007”);
  • Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei („O.U.G. nr. 105/2001”);
  • Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) („Regulamentul nr. 810/2009”).

Legea nr. 157/2011 a intrat in vigoare de la data de 31 iulie 2011, cu exceptia Art. III care va intra in vigoare la data aplicarii in totalitate de catre Romania a dispozitiilor acquis-ului Schengen.

Legea nr. 157/2011 aduce schimbari importante regimului juridic aplicabil cetatenilor straini (cetateni care nu au cetatenia unui stat membru al Uniunii Europene/Spatiului Economic European/Confederatiei Elvetiene) prin modificarea mai multor acte normative care reglementeaza acest regim.

Astfel, actele normative care au suferit modificari ca urmare a adoptarii Legii nr. 157/2011 si principalele aspecte reglementate in cuprinsul noului act normativ sunt urmatoarele:

O.U.G. nr. 194/2002 

  • Introducerea „Cartii albastre a UE”

Prin Legea nr. 157/2011 a fost introdusa asa-numita „Carte albastra a UE” care reprezinta un permis special de sedere in scop de munca care confera posesorului acestuia dreptul de sedere si de munca pe teritoriul Romaniei in calitate de angajat pe un loc de munca inalt calificat. De asemenea, Legea nr. 157/2011 reglementeaza si regimul aplicabil persoanelor detinatoare ale unui astfel de permis de sedere.

  • Introducerea vizei pentru detasare

O modificare importanta adusa O.U.G. nr. 194/2002 o reprezinta reglementarea unui nou tip de viza pentru munca si anume viza pentru detasare. Pana la introducerea acestui tip de viza, persoanele care solicitau intrarea pe teritoriul Romaniei in acest scop aveau la dispozitie viza pentru alte scopuri.

  • Modificarea conditiilor de acordare a vizei pentru  desfasurarea de activitati comerciale

In ceea ce priveste acordarea vizei cetatenilor straini care doresc desfasurarea pe teritoriul Romaniei de activitati comerciale, au fost ridicate plafoanele minime ale investitiilor care trebuie realizate de acestia in vederea acordarii vizei. Astfel, valoarea investitiilor in cazul cetatenilor straini asociati intr-o societate cu raspundere limitata este de minim 100.000 de euro, iar in cazul actionarilor intr-o societate pe actiuni de minim 150.000 de euro. Anterior modificarii, plafoanele erau de 70.000 de euro in primul caz, respectiv de 100.000 de euro in cel de-al doilea caz.

O.U.G. nr. 56/2007 

  • Introducerea dispozitiilor privind lucratorii inalt calificati

In legatura directa cu reglementarea Cartii albastre a UE, prin Legea nr. 157/2011 au fost introduse referiri la categoriile de lucratori si de locuri de munca care justifica eliberarea unui astfel de permis. Astfel, locul de munca inalt calificat presupune existenta unor calificari profesionale superioare ale celui care il ocupa.

De asemenea, au fost introduse cerintele privind eliberarea autorizatiei de munca pentru lucratorii inalt calificati, intre care nu se regasesc si cele privind procesul de selectie solicitat in cazul autorizatiei de munca pentru lucratorii permanenti.

  • Modificarea conditiilor pentru eliberarea autorizatiei de munca

In ceea ce priveste eliberarea autorizatiei de munca strainilor interesati sa desfasoare munca pe teritoriul Romaniei, prin Legea nr. 157/2011 a fost introdusa o noua conditie care trebuie indeplinita de angajator. Astfel, pentru obtinerea autorizatiei de munca este necesar ca angajatorul sa nu fi fost sanctionat anterior pentru munca nedeclarata sau angajare ilegala.
In ceea ce priveste obligatia angajatorului de a avea achitate toate datoriile catre bugetul de stat la momentul solicitarii autorizatiei de munca, prin noua lege a fost relaxata aceasta conditie, fiind necesara achitarea obligatiilor bugetare doar pe ultimul trimestru.

  • Inasprirea regimului sanctionator aplicabil angajatorilor care nu respecta dispozitiile O.U.G. nr. 56/2007
Prin Legea nr. 157/2011 a fost inasprit regimul sanctionator aplicabil angajatorilor care nu respecta prevederile legale privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei.

O.U.G. nr. 55/2007

Prin Legea nr. 157/2011 au fost modificate prevederile legale privind prelucrarea datelor cu caracter personal ale strainilor.

O.U.G. nr. 105/2001

Prin Legea nr. 157/2011 au fost abrogate doua dintre contraventiile prevazute in O.U.G. nr. 105/2001.

Dincolo de modificarile actelor normative enumerate, prin adoptarea Legii nr. 157/2011 s-a urmarit totodata crearea cadrului juridic necesar aplicarii directe a Regulamentului nr. 810/2009 si a aplicarii Deciziei 582/2008/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 17 iunie 2008 de introducere a unui regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe, bazat pe recunoasterea unilaterala de catre Bulgaria, Cipru si Romania a anumitor documente ca fiind echivalente cu vizele nationale ale acestora in scopul tranzitului pe teritoriile lor si a Deciziei 586/2008/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 17 iunie 2008 de modificare a Deciziei nr. 896/2006/CE de stabilire a unui regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe, bazat pe recunoasterea unilaterala de catre statele membre a anumitor permise de sedere eliberate de Elvetia si de Liechtenstein in scopul tranzitului pe teritoriul lor.

Ce importanță va avea în viitor apartenența la o biserică?


Conform unui sondaj realizat în SUA, pastorii cred că afilierea la o biserică este vitală pentru un membru. Domină însă și părerea conform căreia în următorii 10 ani acest lucru nu va mai fi considerat vital. Concluzia a fost prezentată după un sondaj al LifeWay Research la care au participat 932 de pastori americani, conducători ai unor biserici afiliate denominațional marilor culte protestante din SUA.

http://www.semneletimpului.ro