“ Dacă nu ai copii, căminul e orb.” (proverb turcesc)

“ Cei mai severi judecători sunt copiii noştri.” (proverb rusesc)

“ Cine nu are copii, nu are patrie.” (proverb turcesc)

1.      Sesizarea Domnului Isus

Bărbaţii lui Israel erau prezenţi la dezbaterea teologică condusă de către Domnul Isus, cu privire la viaţa de familie. Erau foarte multe întrebări venite din partea auditoriului şi răspunsurile autorizate nu întârziau să vină din partea Domnului Isus Hristos. Pe când oamenii credeau că Domnul Isus este epuizat şi ar avea nevoie de odihnă deoarece ziua era pe sfârşite, se deschide un nou subiect de discuţie şi de activitate pentru Domnul. Nişte mame cu copilaşii lor ţinându-i în braţe şi de mânuţe, au sosit la Domnul rugându-L să îi binecuvânteze. El nu le ignoră. El nu le ceartă. El nu le mustră. El rosteşte în favoarea lor proverbialele cuvinte : „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi !” Noi, părinţii şi bunicii avem datoria să-i aducem înaintea Domnului pe copiii şi nepoţii noştri în rugăciune permanent. Domnul Isus sesizează lucrul acesta şi-I place să ne asculte şi să îi binecuvânteze.

2.      Mustrarea Domnului Isus

Au fost atunci ucenicii Domnului prezenţi şi considerând minoră această întâlnire a Domnului cu cei mici, le-au certat pe mamele grijulii şi iubitoare faţă de copiii lor. Din punctul lor de vedere era mai important altceva… orice altceva, decât ca Domnul să se întâlnească cu cei mici. Dragi părinţi şi bunici, nu aşezaţi cu prioritate nimic altceva înaintea faptului de a vă aduce în rugăciune permanentă copiii şi nepoţii înaintea Domnului, cerând pentru ei binecuvântarea cerească. Probabil pentru unii e mai important să urmărească evenimentele cotidiene… decât să petreacă în rugăciune timp binecuvântat în vederea binelui urmaşilor lor. Domnul să mustre duhul din viaţa unora care consideră prioritar orice altceva decât rugăciunea pentru cei mici şi să facă să se mai audă încă o dată cuvintele Sale mustrătoare : „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi !”

3.      Încurajarea Domnului Isus

Ce onoare specială oferă Domnul celor ce insistă să se poată apropia de El şi să capete binecuvântare. Se face linişte, se face loc, se deschide o cale îngustă spre El, şi rând pe rând, fiecare mămică îşi aduce odrasla la Domnul să se atingă de ea şi să o binecuvânteze. Ca apoi să plece fericită făcând loc altei mămici să capete ce este mai scump în lumea aceasta, ceea ce nu poate să-ţi dea nimeni de pe pământ şi anume binecuvântare dumnezeiască. Domnul aşteaptă cu răbdare pe fiecare şi se atinge de toţi copilaşii aduşi la El, rostind asupra lor binecuvântarea. Dragi părinţi şi bunici, consideraţi pentru voi ca o încurajare cuvintele Domnului Isus : „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi !”

Pastor, Elisei Pecheanu