De multe ori se face referire la Evrei capitolul 11 ca la „eroii credinţei”. Sunt pomenite două categorii. Prima categorie „au scăpat de ascuţişul săbiei” (Evrei 11:34). A doua categorie „au murit ucişi de sabie” (Evrei 11:37). Tuturor ne-ar plăcea să facem parte din prima categorie, dar Biblia spune că ambele grupuri „au fost lăudate pentru credinţa lor” (Evrei 11:39). Mesajul parafrazează acest verset: „în credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe” (Evrei 11:13). Credinţa lor i-a ţinut focalizaţi pe ţintă!

Uneori credinţa este un instrument al schimbării; alteori este un mijloc de supravieţuire. Este ceea ce ne dă tenacitatea de a ne încrede în Dumnezeu, când voia Lui pare că se bate cap în cap cu voia noastră. Deseori, credinţa este perfecţionată mai mult atunci când lucrurile nu se schimbă decât atunci când lucrurile se schimbă. Nu îţi trebuie credinţă pentru ce poţi vedea sau pentru ce ai obţinut deja; ai nevoie de credinţă când viaţa nu are nici un sens, când nu poţi expli­ca de ce mor copiii de cancer sau de ce ţi-ai pierdut locul de muncă, de ce căsnicia nu merge, de ce prosperă cei răi, de ce suferă cei neprihăniţi sau de ce cei buni nu primesc mângâiere. Noi credem că există un singur rezultat bun – cel pe care ni-l dorim. Nu, noi trebuie să ne încredem în caracterul şi în planul lui Dumnezeu, în ceea ce este şi face El. Trebuie să-L vedem la lucru în orice situaţie ne apare în cale. Şi chiar dacă nu putem, trebuie să ne încredem în El ştiind că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28) Ai înţeles? Totul!