„Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „Puterea este a lui Dumnezeu.” A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.” (Psalmul 62:11,12)
Vă mai aduceţi aminte de jocurile nevinovate ale copilăriei ? Când strigând unul după altul sau ascunşi fiind, ne căutam cu dorinţa de fi sau de a nu fi descoperiţi de către partenerii de joacă, descopeream ecoul propriei voci în unghierele sau vâlcelele întunecate… terenurile noastre autentice de joacă. Ce frumos era atunci ! Când o astfel de „minune” se întâmpla, toată joaca noastră se termina brusc, transformându-se într-un concurs de strigăte, care mai de care mai deosebit, lăudându-ne cu ecoul propriilor noastre glasuri… Descoperisem ceva nou pentru noi, copiii ! Ecoul. Dar am crescut mari. Fiecare, în liniştea tainică a inimii, auzim un alt ecou, ecoul glasului divin. Taci, faci linişte, te retragi din mulţime, din zgomotul cotidian, … şi-ţi asculţi inima ! Ce se aude în inima ta ? Ce glasuri vorbesc ? Ce mesaj primeşti ? Ce-ţi spune ecoul produs în inimă ? Se aude ceva sau nu se aude nimic ? O inimă împovărată, o inimă îngreuiată de păcate, o inimă suferindă, o inimă vinovată, o inimă plină de frica pedepsei… nu produce ecou binecuvântat ci mai de grabă un ecou al pedepsei eterne. De aceea Dumnezeu ne cheamă pe fiecare în parte prin cuvintele : „Fiule, dă-Mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.” (Proverbe 23:26) Vrei o inimă care să-ţi redea cu acurateţe ecoul glasului divin prin care să fii încurajat ? Dacă da, atunci dă-I inima ta Domnului Isus să ţi-o cureţe de păcat, să ţi-o vindece, şi las-o în mâna Lui s-o poată binecuvânta. Pocăieşte-te sincer, crede în jertfa Lui de la Calvar şi vei fi bucuros împreuna cu psalmistul care a auzit de două ori ceea ce Dumnezeu a spus o singură dată. Ascultă cu atenţie ce zice David, omul lui Dumnezeu, şi vei fi binecuvântat.
Puterea este a lui Dumnezeu. Oare de câte ori am spus până acum „nu pot” ? Nu-i aşa că de foarte multe ori ? Nu pot să fac ceva bun, nu pot să zic ceva bun, nu pot să iubesc pe duşmani, nu pot să iert pe cei ce-mi fac rău, nu pot să cânt, nu pot să mă mai rog, nu pot să mai vin la adunare, nu pot să să-i mai ascult pe cei ce mint, nu pot să … nu pot, nu pot, nu mai pot !!! Da, aşa este, fără El, nu mai putem nimic. „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”(Ioan 15:5) a zis Domnul Isus. Dar se aude un glas, un ecou … puterea este a lui Dumnezeu. Slăvit să fie Numele Său ! Doamne eu nu mai pot… de aceea Te rog dă-mi şi mie putere din puterea Ta ! Vreau să pot spune şi eu împreună cu apostolul Pavel : „Pot totul în Hristos care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)
Bunătatea este a lui Dumnezeu. „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.” zice Domnul (Ieremia 31:3). „ Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţa…” zice proorocul Ieremia.( Pl. Ieremia 3:21-23). Tu, crezi lucrul acesta ?
Răsplata este a lui Dumnezeu. „…veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii.”(Coloseni3:24) „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire !”(Evrei 10:35) Moise „avea ochii pironiţi spre răsplătire.” (Evrei 11:26) „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele Lui.” zice Domnul Isus. (Apocalipsa 21:12)
Doamne Tată, Îţi dau inima mea. Vreau ca în ea să se producă ecoul binecuvântat al Cuvântului Tău. Curăţă-o, sfinţeşte-o, păzeşte-o, păstrează-o în Mâna Ta. Ajută-mă să nu uit niciodată că a Ta este puterea, bunătatea şi răsplata. Îţi mulţumesc Tată în numele Domnului Isus.
Pastor, Elisei Pecheanu
44.437711
26.097367
John Charles Ryle (1816-1900) was a masculine, godly minister of the gospel. Growing up he was an strong athlete, rowing and playing Cricket for Oxford. The son of a wealthy banker, it was assumed he would head into politics, but was converted in 1834 and ordained to the ministry 8 years later. He retired in 1900 when he was 83 years old and died later that year. He was a contemporary of Charles Spurgeon (yeah, you know he’s coming up in this BGM series), and like Spurgeon he was an earnest gospel preacher and teacher. He was a controversial leader taking a strong stand for the truth and against error. His writing, like his the rest of his ministry, was both robustly doctrinal and devotional. He labored to help people know the Truth, and live by it.
Comentarii recente