Lăpugean Emanuel-Zaharia, recenzie a cărții lui  Zenovie Pâclișanu, Biserica și românismul, Cluj-Napoca: Galaxia Gutenberg, 2005.

Zenovie Paclisanu, preot romano-catolic, s-a născut în anul 1886 în comuna Straja din județul Alba. Face studiile teologice la Blaj iar specializarea la Institutul Catolic Augustaneum din Viena, unde obține și doctoratul. De-a lungul vieții, a ocupat funcții importante, de la Director al Bibliotecii Centrale din Blaj, până la rangul de prelat Papal, iar mai apoi a fost numit în funcția de vicar general mitropolitan al credincioșilor Greco-Catolici din Muntenia, Oltenia și Moldova. În anul 1958 a murit în mâinile celor care îl torturau.
În cartea sa, Biserica și Românismul, autorul prezintă un studiu istoric bine documentat cu privire la credința creștină de pe meleagurile  României, starea bisericească românească, condițiile de desfășurare a vieții mănăstirești, prezentând unele detalii importante, și accentuând puternic “durerea” sa, și de altfel o dilemă bisericească națională: “De ce România este o țară Creștină de credința Ortodoxă și nu Catolică?”
El prezintă lipsa de statornicie a Credinței românești, datorată influențelor slavonice, iar mai apoi grecești. România nu dispunea de cărți scrise în limba națională, singurele cărți liturgice de care dispunea fiind cărți în limbi slavonești, fiindcă nu aveau posibilitatea de a aduce cărți grecești din Constantinopol sau cărți latinești din Roma. Astfel a fost introdusă în lumea bisericească românească, limba Slavonă, care a stăpânit viața românească intelectuală.
Autorul scoate la iveală însă și alte variante ale folosirii limbii Slavone în slujba bisericească românească, și nu își impune crezul său, el insistând mult pe acest subiect, deoarece îl consideră vital pentru evoluția credinței creștine în România, dar și evoluția țării întregi.
Prin prezentarea cronologică a ideilor, autorul nu uită să puncteze și apariția primelor mitropolii din Muntenia și Moldova (sec. al XIV-lea), mitropolii care urmau situația ierarhică din Constantinopol. Dezamăgirea autorului este dată și de influența puternică pe care grecii au exercitat-o după slavonism asupra României.
Citând istoria, autorul afirmă că între secolele XVII-IXX Biserica românească a cunoscut foarte puternic extinderea grecismului. Lideri religioși greci au invadat România, și numărul clericilor greci așezați în țările Române fiind, metaforic vorbind, fără sfârșit. Problema grecismului era că ei se manifestau într-un mod deloc biblic. Mărturiile spun că ei erau lacomi și hrăpăreți, nu se însuflețeau deloc pentru idealurile și cultura românească, aceasta având de suferit enorm de mult, deoarece neamul românesc nu trăgea niciun folos din monasticism. Alte mărturii susțin că stareții aveau averi private, făceau negoțuri, practicau camăta, stăteau în afara mănăstirii, primeau măicuțe în mănăstiri, primeau în interior persoane care nu erau călugărițe, foloseau documente false pentru câștigarea de averi, etc.
Românii ajunseseră să fie indignați de atitudinea grecilor. Ei credeau că mănăstirile au fost centre puternice culturale din care ieșea lumina asupra neamului; însă atunci când s-au uitat cu băgare de seamă, în loc de muncă culturală spornică și febrilă, și în loc de idealism creștinesc, s-a găsit exact opusul, și anume întuneric și o ignoranță înspăimântătoare.
De la o asemenea conducere de mănăstiri, cultura românească nu putea să aștepte prea mult. Astfel, de-a lungul istoriei au fost multe încercări de a scoate egumenii (stareții) greci, și de a româniza mănăstirile, multe dintre încercări fiind eșuate datorită gradului ridicat de incultură. Aceasta era o problemă asupra tuturor regiunilor românești: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Muntenia, Dobrogea.
Chiar dacă într-un final România a scăpat de conducerea grecească din cadrul mănăstirilor, aceștia au lăsat urmări, iar România de astăzi trebuie să le sufere și să le poarte consecințele. Autorul încheie cartea sa într-un mod optimist, afirmând că DA!, Biserica Românească va fi una adevărată așa cum trebuie, după rânduiala lui Isus Hristos.

Biblioteca Națională a României și-a redeschis porțile pentru a-și primi cititorii. După mai bine de la 20 de ani de la revoluție Biblioteca Națională îi întâmpină pe cititori într-un spațiu modern punându-le la dispoziție și o serie de facilități. Fiindcă trăim în era comunicări prima facilitate pe care doresc să o menționez este cea a internetului. La parter accesul se poate face prin intermediul rețelei wireless iar în sălile de lectură există prize UTP la care se poate conecta cablul de rețea.

Altă facilitate constă în faptul că cititorii nu trebuiesc să plătească nimic pentru a beneficia de serviciile puse la dispoziție de către bibliotecă (cu excepția cazurilor speciale) dat fiind faptul că permisul de acces este gratis. Cititorii pot veni cu calculatoarele personale pentru a scrie precum și cu aparatele foto atunci când doresc să fotografieze o carte sau o publicație periodică fără să plătească vreo taxă ca la Biblioteca Centrală Universitară. În interiorul bibliotecii există și posibilitatea de a efectua copii xerox după cum s-au exprimat cei care ne-au dat aceste informații.

Am remarcat de asemenea și faptul că la mezanin și la etajul I spații destinate lecturii materialelor pe care cititorii și le aduc de acasă.

Dat fiind faptul că între 23-27 aprilie 2012 a fost săptămâna porților deschise, un grup de studenți de la Institutul Teologic Baptist din București precum și de la Facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea București împreună cu rectorul Institutului Teologic, Conf. univ. dr. Daniel Mariș, pastorul Trandafir Popovici și Asist. univ. drd. Teodor Colda au vizitat Biblioteca Națională.

*

Atât pentru studenți cât și pentru cadrele didactice a fost o experiență plăcută. Vizita face parte din acele acțiuni inițiate de către Institutul Teologic Baptist cu scopul formării pentru slujire a studenților.

Avem nădejdea că Domnul va face lucruri mari și ne-am bucurat că am putut participa la acest eveniment inițiat de către Biblioteca Institutului Teologic Baptist care își dorește ca prin astfel de manifestări să vină în sprijinul studenților dar și al cadrelor didactice.

Pelicula fotografică a surprins mult mai bine decât am reușit să exprimăm noi prin scris interesul pe care studenții l-au manifestat față de această inițiativă precum și cel manifestat față de oportunitățile de care pot beneficia în cadrul Bibliotecii Naționale. Din acest motiv cei interesați pot accesa și albumul foto disponibil la adresa de mai jos.

http://www.facebook.com/istorieevanghelica/

Marius Silveșan

Academicianul Florin Constantiniu, în vârsta de 79 de ani, s-a stins din viață.

Moartea sa a fost anunțată public de academicianul Răzvan Teodorescu.

“După opinia mea, Florin Constantiniu era cel mai strălucit istoric al acestui ceas în România”, a precizat Theodorescu, citat de Agerpres.

El a menţionat că Florin Constantiniu “era un om de mare caracter şi un intelectual absolut remarcabil”.

Potrivit lui Răzvan Theodorescu, Florin Constantiniu va fi înmormântat, cel mai probabil, luni, la cimitirul Ghencea.

Cine a fost Florin Constantiniu

Istoricul s-a născut la Bucureşti, la 8 aprilie 1933 şi a absolvit studiile secundare la Colegiul “Sf. Sava” şi pe cele superioare la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1951-1956). În 1968 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema: “Relaţiile agrare din Ţara Românească în secolul al XVIII-lea”.

Din anul 1957 a fost cercetător în cadrul Institutului de Istorie “Nicolae Iorga”din Bucureşti. În 1977, 1983 şi 1987 a făcut cercetări în Franţa şi SUA.

A fost autorul a numeroase cărţi, studii şi articole, apărute în ţară şi străinătate, referitoare la istoria medie, modernă şi contemporană a României: “Un proiect românesc de coaliţie antiotomană din ultimul sfert al sec. XVI” (1963); “Relaţiile agrare din Ţara Românească în sec. XVIII” (1972), lucrare distinsă cu Premiul “N. Bălcescu” al Academiei Române; “De la Mihai Viteazul la fanarioţi. Observaţii asupra politicii externe româneşti” (1975); “Însemnările unui agent secret britanic din ajunul insurecţiei române din august 1944″ (1982), “Constantin Mavrocordat” (1985); “Între Hitler şi Stalin. România şi Pactul Ribbentrop-Molotov” (1991); “De la războiul fierbinte la războiul rece” (1999); “PCR, Pătrăşcanu şi Transilvania” (1945-1946) (2001); “1941. Hitler, Stalin şi România” (2002), etc.

În 2008, academicianul Florin Constantiniu a fost acuzat de Şerban Rădulescu Zoner în cartea sa “Securitatea în Institutul de istorie “Nicolae Iorga”, că istoricul a colaborat cu Securitatea, sub numele Chris.

A fost distins cu premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române în 1972, dar şi cu Ordinul Naţional “Pentru Merit” în grad de cavaler (2000).

A fost membru corespondent din 29 ianuarie 1999 şi membru titular din 2006 al Academiei Române.

http://www.adevarul.ro

Prezentare carte
Cel mai complex şi actualizat atlas al Bibliei editat până astăzi, înfăţişează veridic povestiri dramatice, personaje charismatice şi locuri de semnificaţie istorică din Biblie.
Structurat în opt secţiuni: Geografia şi istoria pământurilor biblice, Geneza şi epoca patriarhilor, Judecătorii, Regii, Profeţii şi cei drepţi, Cucerirea regatelor, Viaţa lui Iisus din Nazaret şi Răspândirea Cuvântului.
Cuprinde informaţii esenţiale despre topografia, geologia, clima acestei regiuni istorice.
Conţine 125 de hărţi originale ce prezintă sugestiv locuri, itinerarii, bătălii, regate şi imperii despre care se vorbeşte în Biblie, precum şi o listă extinsă a denumirilor geografice.
Textul este însoţit de o secţiune de referinţe cu tabele informative, arbori genealogici, o bibliografie amplă pe acest subiect şi un glosar de termeni.
Pune la dispoziţie cele mai recente descoperiri arheologice şi cercetări teologice.
Alcătuit de o echipă internaţională de scriitori, cercetători universitari şi studioşi ai Bibliei.
Ilustrat cu peste 650 de fotografii color spectaculoase, incluzând imagini panoramice ale unor peisaje, tablouri, desene, gravuri, miniaturi şi sculpturi aflate în cele mai importante galerii de artă, muzee şi colecţii.

În perioada 11-18 aprilie 2012, Editura Litera oferă o reducere de 40% .

Atlasul Biblica poate fi cumpărat în această perioadă cu 119 ,40 RON față de 199.00 Ron prețul de listă.

http://www.litera.ro via http://romaniaevanghelica.wordpress.com

Academicianul Florin Constantiniu s-a născut la 8 aprilie 1933, este membru titular al Academiei Române și unul dintre cei mai importanți istorici ai zilelor noastre. A publicat studii despre diferite perioade ale istoriei și a abordat diverse direcții de cercetare. Este cunoscut, în special, ca autor al cărții „O istorie sinceră a poporului român.” În atâtea cazuri, păcatele de azi sunt păcatele de ieri, repetate, agravate, tocmai pentru că au fost ascunse, iar istoricii, de teamă că li se va reproșa lipsa de patriotism, au preferat să tacă, spunea însuși autorul despre această lucrare de sinteză.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Florin_Constantiniu

Am avut onoarea să-l cunosc personal pe domnul Florin Constantiniu și am rămas impresionat de cunoștințele,  modestia precum și de vivacitatea de care dă dovadă chiar și la această vârstă.

http://www.golgota.ro

http://startub.unibuc.ro

http://areopagus.ro/

Cristian Caraman este dirijor și interpret fiind un reprezentat de seamă al muzicii protestante din România. Absolvent al Conservatorului de Muzică Ciprian Porumbescu din București în anul 1986, Cristian Caraman a colaborat cu importante instituții muzicale din România și Europa.

Caraman provine dintr-o familie nobiliară cu rădăcini armînești prin bunicul de tată Nicolai Alexandru Caraman și genealogie germană prin bunica de tată contesa Elizabeth von Geldern Egmond (Arhivele genealogice ale familie Caraman). Tatăl său, Ion Caraman a fost ofițer în Armata Regală a României până la instalarea guvernului communist. După venirea comunismului familia își pierde domeniile din Dobrogea și toate proprietățiile deținute în București fiind totalmente destituită. Ion Caraman se zbate în sărăcie și se angajează ca portar la o unitate militară din capitală. Comandantul unității îl simpatizează datorită zelului cu care acesta își făcea datoria în fiecare zi, dar și scrisului de mână pe care îl etala fostul ofițer al Armatei Regale. Comandantul îl ia sub protecție și îi oferă posibilitatea să devină mic funcționar în cadrul unității până la pensionare.

Cristian Caraman este căsatorit cu Mariana Caraman încă din vara anului 1977 și este tată a doi copii, Emanuel-Cristian Caraman și Dorothea Lidia Caraman.

Familia Caraman se regăsește printre familiile protestante din România de mai bine de cinci generații, alternând între cultul Creștin după Evanghelie la primele generații și cultul Creștin Baptist de la Cristian Caraman și până în prezent. Cristian Caraman este un membru foarte activ al bisericilor evanghelice în special în domeniul muzical, dar și cel teologic.

Caraman este director muzical al Bisericii Baptiste Nădejdea din București, Biseicii Creștine după Evanghelie Logos din Ploiești și dirijorul corului Biseicii Creștine după Evanghelie Antiohia din București. În paralel cu intensa activitate muzicală bisericească este diacon și învățător biblic în Biserica Baptistă Nădejdea din București, predicând Scripturiile în Biserica Creștină după Evanghelie Filadelfia din București.

Cristian Caraman a compus mai multe partituri muzicale religioase, lucrarea cea mai important fiind un ciclu de cântece sacre pe versurile prietenului său, regretatul poet și pastor roman baptist Petru Dugulescu. Ciclul a fost compus între anii 1983-1985, fiind rezultatul unei intense colaborări cu Dugulescu.

În anul 2005, după studii aprofundate în domeniul muzicologie i se conferă titlul de Doctor în Muzică de către Universitatea Națională de Muzică din București, cu teza de doctorat intitulată Muzica Protestantă. Din 2006 este professor asociat la Institutul Timotheus din București, fiind titularizat ca Lector Universitar în anul 2010. În anul 2011 își publică rezultatele cercetării academice în cadrul a trei lucrări distincte la Editura Universității Naționale de Muzică din București: ”Repere Istorice ale Muzicii Protestante”, ”Muzica Protestantă Modernă”,  ”Genuri ale Muzicii Protestante”

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_Caraman

The role of the historian is not only to explain what happened, that is  to offer an explanation of the influences that led to the occurence of an event, a movement, or phenomenon in history. This is true also for historical theology.

Dr. Jim DAHL, „Early Anabaptism: A Look from a Theological Perspective” în

Jurnal teologic, vol. 10, 2011, pp. 102-103

Am unit cele 4 fragmente astfel încât sceneta să poată fi urmărită și înțeleasă mai bine.

Scenetă p 1

*

Scenetă p. 2

*

Scenetă p.3 Răspunsurile teologului (Iosua Faur)

*

Scenetă p.4  Vestea nasterii Mântuitorului a ajuns si in Romania BCB Nădejdea Bucuresti

Horebmount

Filmul de 25 minute, produs de New Image Impact, prezintă două cazuri reale ale unor oameni implicați în transportul ilegal de Biblii. Faptele relatate in film s-au petrecut in România anilor 80 ai secolului XX, o țară care se angajase pe drumul construirii societății multilateral dezvoltate,  construcție din care Dumnezeu era exclus.

Anunțul referitor la premiera acestui film, care a avut loc la Biserica Penticostală Betel din București în data de 16 noiembrie 2011, a fost publicat aici.

România 1987. Două transporturi sunt programate. Cine mai știe de ele?

Răspunsul îl veți afla urmărind acest film.

Linkurile de descarcare a pdf-ului sunt: aici  si aici.

Informația a fost preluată de aici: http://sldsjd.wordpress.com

Comunismul ca și religie politică capătă o nouă formă, se dezvăluie mai clar cititorului prin cartea profesorului Vladimir Tismăneanu, Despre comunism. Destinul unei religii politice. Acesta decriptează, după cum remarcă și doamna profesoară  Marta Petreu în cadrul unei recenzii sintetice și bine conturată, pretențiile hegemonice ale comunismului. Dorința acestuia de a controla oamenii și societatea românească dacă ne referim la țara noastră. Comunismului ca religie politică i-am dedicat și eu un subcapitol în cadrul lucrării mele de doctorat intitulat Comunismul, ateism sau religie secularizată?. Revenind la cartea domnului Tismăneanu, redau mai jos așa cum am menționat acea parte din recenzia doamnei profesoare Marta Petreu în care aceasta reliefează argumentele domnului Tismăneanu care susțin afirmația conform căreia comunismul a fost o religie politică, o  „religie seculară“, autodeclarată drept ştiinţă.

În esenţă, comunismul a fost şi este o „religie seculară“, autodeclarată drept ştiinţă, în care au fost prezente toate „temele religiei creştine“, precum căderea, fericirea originară, ispăşirea, venirea noului Mesia etc.; o religie care „făgăduieşte [...] transformarea condiţiei umane“ în mod radical, adică promite o mîntuire; o religie care cere, în schimbul mîntuirii, chiar sufletul omului – căci, oare, ce altceva este formarea omului nou, programată şi de comunişti, şi de fascişti, decît o formă mascată şi secularizată a faimosului pact, în care omului îi este cerut, drept preţ al unor avantaje, sufletul însuşi? Vladimir Tismăneanu observă cu întemeiere că „demantelarea individului“, inclusiv a  nucleului moral al acestuia, a mers mînă în mînă cu proiectul totalitar de „creare a omului nou“. Este de altfel o trăsătură a totalitarismelor secolului trecut, a amîndurora, faptul că, aşa cum a observat Cioran în anii treizeci (el, vorbind despre extrema dreaptă, a făcut-o cu încîntare), ele „nu lasă pe nimeni în pace“, ci se amestecă „în toate planurile vieţii – de la religie la sexualitate“.

Marta Petreu, Comunismul prin concepte şi biografii neromanţate, Revista Apostrof, anul XXII, nr. 12, (259) citat în Vladimir Tismăneanu, Istorie, naluciri si adevar: A scrie ca un om liber despre totalitarismele veacului XX.