Wurmbrand despre Nicolae Moldoveanu


În cartea De la suferință la biruință apărută în limba română la Editura Stephanus în anul 1994(varianta pe care am citit-o), Wurmbrand rememorează o serie de întâmplări și fapte din perioada anilor petrecuți în România înainte de exilarea sa forțată petrecută în decembrie 1965. În acest context prezintă publicului românesc o serie de personalități ale vieții de credință de toate confesiunile care au rămas statornici pe cale chiar și atunci când au avut parte de anchete, arestări, bătăi și alte modalități de tortură cu scopul de a-i denunța pe cei aflați în libertate și pentru a se dezice de credința lor. Vom începe cu Nicolae Moldoveanu.

Din 1938 a făcut parte din Oastea Domnului (care a fost desființată de Biserica Ortodoxă în 1948).
Deoarece mișcarea și-a continuat activitatea, Nicolae Moldoveanu a fost arestat în 1959 și condamnat la 12 ani de închisoare, din care a executat 5 ani.
Compozitor a cca. 7.000 de cântece religioase, pe versuri de Traian Dorz, Costache Ioanid, Ion Marini, Nicolae Moldoveanu.

Sursa: Lucrători români.ro

Față de fostul lui coleg de celulă din închisoarea Gherla, Richard Wurmbrand are următoarele cuvinte de apreciere:

Prima persoană, pe care am văzut-o, [la revenirea în România în anul 1990] a fost colegul meu de celulă Nicolae Moldoveanu, din Oastea Domnului, asemănătoare cu ,,Armata Mântuirii” în Apus, dar fără uniforme și fanfare. Fusesem împreună în închisoarea Gherla. Regimul era foarte aspru. Din când în când, gardienii strigau: Toată lumea culcat! Era iarnă. Nu aveam flanele, ce să mai vorbim de paltoane. Pe jos era beton rece, nu erau nici măcar paie, pentru căldură, prizonierii înjurau brutalitatea gardienilor. Moldoveanu nu proceda la fel. El credea că a lăuda pe Dumnezeu este mai bine decât să înjuri pe comuniști. Cu un zâmbet minunat pe buzele sale, el spunea: Să nu uităm unde ne aflăm. Hai să-ți cânt cântecul pe care tocmai l-am compus cât am stat culcat la pământ. Era un imn plin de bucurie, nădejde și laudă, care se cântă în numeroase țări.

Richard Wurmbrand, De la suferință la biruință, Editura Stephanus, București, 1994, p.15

18 răspunsuri

  1. De multe ori ma gandesc daca puteam face si eu ce au facut acesti oameni. Sa canti cand esti chinuit si altii injura este totusi mult.
    Asa ar trebui sa fim, diferiti fata de fiii lumii acesteia.

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Dragă Vasile,
      Ceea ce ai remarcat tu m-a marcat și pe mine când am citit mărturia lui Wurmbrand despre Nicolae Moldoveanu. De aceea am considerat util să prezint și altora caracterul extraordinar al oamenilor lui Dumnezeu. Întrebarea pusă de tine este valabilă pentru fiecare creștin. Răspunsul în multe cazuri s-ar putea să fie diferit de cel al lui Moldoveanu, Wurmbrand sau alți oameni ai credinței. De aceea cred că Dumnezeu nu a îngăduim să trecem prin astfel de încercări.

      Apreciază

  2. Ca unul care am citit cartea în discuţie, m-a frapat ceva împresionant, şi anume faptul că se numeste De la suferinţă la biruinţă. Aceşti oameni, Wurmbrand, Moldoveanu ş.a., au suferit ca mai apoi să fie biruitori. Mă îngrozesc la gândul că dacă în România ar veni o nouă formă de prigoană nu ştiu câţi ar sta în picioare pentru credinţă, ca aceşti oameni amintiţi!
    Fratele Nicolae Moldoveanu avea la uşă tot timpul geanta pregătită, oricând aştepta să vină iar securitatea şi să-l ridice. Ştia ca pentru slujirea lui Dumnezeu are de îndurat şi nu a făcut nici un compromis! Cântăm în Bisericile noastre cântări scrie de dânsul, dar câţi ne gândim la istoricul lor şi la cum au fost compuse?
    Doamne, mai ridică astfel de oameni ai Tăi şi fă şi din noi astfel de oameni!

    Apreciază

  3. Si totusi cartea se numeste De la suferinta la biruinta. La inceputul articolului este mentionat altfel.

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Multumesc pentru observatie. Am corectat articolul.

      Apreciază

  4. Un mare om a lui Dumnezeu Wurmbrand dar si Nicolae Moldoveanu , pe acesta din urma ortodocsii fanaticil il eticheteaza acum ca tradator si spun ca Traian Dors ar fi scris o carte despre „tradarea: lui Moldoveanu , cu referire desigur la parasirea Oastei Domnului si implicit a BOR . Important ca a fost placut lui Dumnezeu parerea oamenilor conteaza mai putin.

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Nu am mai auzit pana acum despre faptul ca Traian Dorz ar fi scris o carte despre trădarea lui Nicolae Moldoveanu, dar este posibil. Parcă relația dintre cei doi nu a fost tot timpul „amicală”, poate greșesc…

      Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.