Răspuns față de acuzațiile nefondate ale fiicei lui Trandafir Sandru


Pe data de 1 noiembrie 2010, Daniela Iliev (Sandru) fiica lui Trandafir Sandru mi-a adresat o serie de acuzații nefondate și nedocumentate că răspuns la articolul Intransigență, loialitate și iubire față de patrie la Sandru Trandafir

Daniela Iliev(Sandru) a spus

01/11/2010 la 04:55 e

Dragule Marius Silveșan,

Se pare ca ai dat o mare lovitura scriind cărți despre persoane deja decedate…și de a publica scrisori despre care nu cunoști esența evenimentelor, temerilor , amenințărilor unora ca Victor Răscol asupra tatălui meu…pentru simplu motiv ca era un disident care instiga la discordii în biserica, nu chiar un om a cărui familie împrăștia Biblii, dar care el însuși…nu cunoștea sau nu înfăptuia ce scrie în ea.

Eroi sunt mulți după lupte grele…Oare te crezi un erou?
De ce n-ai publicat toate aceste lucruri acum 20 de ani, după revoluție…ți-au secat buzunarele…și nu știai cum sa faci bani?
Eu numesc aceste josnice proclamații concentrate in paginile acestei carti… a unui diabolic care in loc sa vina cu ceva constructiv la adresa bisericilor penticostale, deraieaza atentia bunilor crestini…intr-o direcție noua: ” hai sa vedem ce s-a întâmplat acum 1000 de ani” . Asta vrea diavolul oameni buni…în loc sa citiți Biblia…citiți nimicuri…
Dacă vreți detalii adevărate….întrebați și familiile celor decedați pe care încercați să-i mânjiți fără rușine și fără conștiința.

Thanks for reading!

Față de cele exprimate de către Daniela Iliev (Sandru) îmi exprim următorul punct de vedere:

Autoarea comentariului face o serie de afirmații nefondate fără ca măcar să cunoască pe deplin realitatea și  fără o documentare prealabilă.

Punctual răspunsul meu este următorul:

1. Nu am scris cărți despre persoane decedate

2.Documentul publicat vorbește de la sine despre acțiunile lui Sandru Trandafir și modul cum acesta s-a relaționat cu regimul ateist. În altă ordine de idei, tonul articolului meu precum și al comentariilor  aferente este unul moderat, fapt pe care nu-l pot afirma și despre scrisul doamnei Daniela Iliev (Sandru). Pentru conformitatea celor afirmate a se vedea următoarele articole relaționate:

a. Intransigență, loialitate și iubire față de patrie la Sandru Trandafir

b. Scrisoarea lui Răscol Victor către Sandru Trandafir p.I

c. Scrisoarea lui Răscol Victor către Sandru Trandafir p.II

d.”Alege plata eternității și a gloriei Mielului” Scrisoarea lui Răscol Victor p.III

3.Nu cred că Victor Răscol a proferat amenințări la adresa lui Trandafir Sandru care era directorul Seminarului Teologic Penticostal, funcție în care a ajuns cu acordul Departamentului Cultelor și al Securității, având ulterior susținerea acestora. Din documentele prezentate nu reiese că Victor Răscol ar fi avut o asemenea atitudine și nici nu cunosc ca Trandafir Sandru, tatăl dumneavoastră să-l fi acuzat de așa ceva. Prin urmare consider că afirmațiile  la adresa lui Victor Răscol au o încărcătura lor sentimentală, fapt explicabil într-o anumită măsură dacă ținem cont de relația dintre acesta și Sandru Trandafir și de faptul că autoarea își apără tatăl.  Dincolo de sentimentele paterne, afirmațiile  trebuiesc probate cu documente și mărturii viabile, nu dintre cele fabricate de cei care trebuiau să creeze ceva pentru a-și justifica activitatea, sau care aveau ca obiect de activitate tocmai crearea unor astfel de documente. Dacă Răscol Victor a fost doar un simplu agitator, pentru ce motiv a fost arestat patru luni și jumătate, când comuniștii promovau asemenea oameni sau cel puțin îi protejau?

4.Nu sunt un erou dar îmi place să scriu despre eroi ai credinței. Cât privește articolele mele, după cum lesne se poate observa, ele nu sunt scrise cu un ton de superioritate și nici nu au scopul a ataca pe cineva. Dezideratul acestui site este acela de a prezenta celor interesați o frântură de istorie evanghelică românească și nu numai dintr-o perspectivă evanghelică.

5.Nu am scris aceste lucruri acum 20 de ani pentru că la vârsta respectivă nu aveam asemenea preocupări și nici formarea necesară. Țin să menționez și faptul, deloc neglijabil, că istoria se scrie pe bază de surse, de documente, scrise sau orale, care trebuie interpretate, coroborate și analizate critic. Pe de altă parte, cu ce drept mă trageți dumneavoastră, doamnă, la răspundere în privința activității mele? Cunoașteți dumneavoastră care erau limitările de acum 20 de ani? Care erau condițiile în care un cercetător al istoriei Bisericii își putea desfășura activitatea, la ce documente avea acces și care erau prejudecățile cu care se confrunta? Cât privește argumentele care au stat la baza cărții Răscumpărarea memoriei, autorul face următoarele afirmații:

Răscumpărarea memoriei nu trebuia scrisă! Normal ar fi fost ca Biserica să treacă la acțiune imediat după ieșirea din comunism. Răscumpărarea memoriei ar fi trebuit să fie consecința unui proces laborios inițiat de Biserică, proces ale cărui rezultate ar fi trebuit să fie publicate într-un raport.

Cartea aceasta nu trebuia scrisă acum! Biserica trebuia să fie cu un pas înaintea societății, oferind un model, arătând calea pentru restaurare. Din nefericire, timp de douăzeci de ani, am constatat cu surprindere că Biserica împrumută tot mai mult retorica societății, amalgamând lucrurile și punându-i laolaltă pe eroi și pe trădători.

Citat din Argument la Răscumpărarea memoriei

6.În privința banilor, pe lângă faptul că afirmația  este voit tendențioasă, ca de altfel și tonul general al mesajului, acuzațiile sunt nefondate. Nu am publicat nimic până acum din dorința de câștig iar materialele publicate nu mi-au adus decât un câștig profesional văzut ca o împlinire sufletească și nicidecum unul material. Și apoi, ce rău vedeți dumneavoastră în a-mi câștiga efemera existență prin intermediul scrisului, al muncii mele în urma unei activități de documentare desfășurată în cadrul mai multor instituții de prestigiu din țară și străinătate.

7.În calitatea tatălui dumneavoastră de director al Seminarului se presupune că acesta cunoștea destul de bine Biblia și că o și trăia. În acest sens, una din poruncile Bibliei este aceasta: ,,Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22.6), motiv pentru care așteptam de la dumneavoastră  o mai mare atenție în caracterizarea oamenilor și utilizarea expresiei diabolic. Ați citit cartea la care faceți referire înainte de a-l caracteriza astfel pe autorul ei? Presupun că faceți referire la cartea Răscumpărarea memoriei scrisă de Vasilică Croitor. Autorul pe care dumneavoastră îl considerați ,,diabolic” are o atitudine moderată față de tatăl dumneavoastră, Trandafir Sandru, iar dumneavoastră nu-i răspundeți nici măcar cu aceiași monedă. Vă invit să citiți cu atenție cartea pe care o incriminați pentru a deosebi adevărul de minciună. Ca o ultimă precizare la acest punct aș dori să menționez faptul că Vasilică Croitor nu l-a inclus pe Sandru Trandafir în indexul tematic de la sfârșitul cărții.

8.Perioada în care Trandafir Sandru a activat în cadrul Cultului Penticostal este cunoscută în istorie ca perioada contemporana, nefiind nicidecum vorba de o istorie petrecută acum 1000 de ani, sau dvs moșteniți longevitatea primilor oameni?

9. Dacă dumneavoastră aveți documente sau mărturii viabile care să prezinte și alte fațete ale lucrării lui Sandru Trandafir eu sunt dispus să le public pe site-ul Istorie Evanghelică.

32 răspunsuri

  1. Corneliu Sandru | Răspunde

    Asi dori sa intru in posesia respectivei scrisori de care mentionati pe website, precum si a altor dovezi care „ridica” semne de intrebare despre loialitatea tatalui meu. In aceiasi masura sper sa am bucuria de a va cunoaste personal, poate chiar printr-o invitatie in cadrul ambasadei canadiene in Romania.

    Multumesc

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Scrisoarea menționată se regăsește pe site. Citiți cu atenție articolul și urmăriți link-urile. În altă ordine de idei accept invitația făcută și oportunitatea de a discuta aspecte legate de activitatea tatălui dumneavoastră. Așa cum am menționat și în răspunsul către sora dumneavoastră, în calitate de editor al site-ului Istorie Evanghelică îmi reiterez angajamentul de a publica documente sau mărturii viabile care să prezinte și alte fațete ale lucrării lui Sandru Trandafir.

      Apreciază

      1. Corneliu Sandru | Răspunde

        Este in ordine, ne vom vedea la un timp oportun.
        In acelasi timp asi dori sa stiu care este profesia dumneavoastra si asta in inceracarea de-a va da o tema de casa.
        Sinteti de profesie jurnalist sau implicat in lucrarea lui Dumnezeu sub diferite aspecte?

        Apreciază

      2. Corneliu Sandru | Răspunde

        Este in ordine, ne vom intilini la un timp oportun.
        Asi dori sa stiu care este profesia dumneavoastra, sinteti jurnalist sau implicat in lucrarea lui Dumnezeu sub diferite aspecte?
        Va intreb deoarece in functie de aceasta doresc sa va dau o tema de casa, care o consider interesanta pentru ziarul al carui editor sinteti.

        Apreciază

        1. Marius Silvesan

          Profesia mea este cea de istoric, fiind implicat totodată şi în lucrarea lui Dumnezeu. Istorie Evanghelică este un blog despre istoria evanghelicilor şi nu un ziar.

          Apreciază

  2. Corneliu Sandru | Răspunde

    „Referitor la ultimul mesaj scris, adaug finalul ideii mele”.

    Este in ordine, si ca istoric aveti o profesie frumoasa si ma bazez foarte mult de profesionalismul de care dati dovada. Avind in vedere profesia si domeniul pe care il abordati pe website, sint convins ca mai departe aveti acces la multe informatii si dovezi asa dupa cum ati mentionat intr-un email precedent.

    Spun acest lucru deoarece una dintre profesiile mele este de jurnalist si pot afirma cu modestie ca am fost the publisher, a unui ziar recunoscut atit de guvernul Canadiei cit si de cel al Romaniei pentru multi ani si una din responsabilitati erau si ramin dealtfel de-a convinge cititorul de credibilitatea articolelor expuse fie pe pagina ziarului sau al website-ului, cu un profesionalism deoasebit in asa fel incit sa-l determine pe acesta sa revina.

    Desi timpul nu imi permite, totusi cu un mic sacrificiu va voi expune citeva amanunte.

    Daca tatal meu Trandafir Sandru in calitate de pastor, profesor, scriitor, doctor in teologie si presedinte al Seminarului Teologic Penticostal, daca domnia sa a colaborat cu securitatea asa dupa cum afirmati direct sau indirect, atunci ma gindesc ca sinteti in pozitia sa-mi raspundeti la 3 intrebarile din multele existente:
    1)De ce autoritatile romane si securitatea a oprit autorizatia de constructie a bisericii Filadelfia a carui pastor a fost tatal meu, constructie care in prealabil avansase foarte mult si apoi stopata brusc. Vorbim de anul 1973 cind tatal meu a fost chemat la securitate si fortat sa semneze acordul sau de renuntare la constructia bisericii. „Puneti-mi un pahar cu otrava intr-o parte si un pix in cealalta parte si va garantez ca voi lua paharul cu otrava dar nu voi semna niciodata acest lucru”, a fost afirmatia lui.
    Cum de s-au reluat lucrarile bisericii dupa aproape un an? Prin presiunea tarilor occidentale si a Congresului American. Colaborare cu securitatea? Hmm, ma indoiesc
    2) De ce unul din fratii mei atunci cind a fost luat in armata a fost bagat in detasamentul de puscariasi dela Turnul Severin? deoarece tatal meu a colaborat cu securitatea? Ma indoiesc din nou
    3) De ce de fiecare data cind eu personal conduceam calatorii misionare in Romania si ma refer intre anii 1984-1989 (probabil ca erati mic sau nu erati nascut la vremea aceea) eram urmarit de securitate, tatal meu era amenintat de departamentul Cultelor iar apoi aveam greutati de insuportat la locul meu de munca? Colaborare cu securitatea????

    Acum inchei mesajul meu cu un verset din Biblie care spune: Nu va atingeti de unsii Mei” (Psalmul 105:15) si sa lasam mai departe cazul in mina Judecatorului Suprem care va judeca cu dreptate.

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Întrebările sunt interesante ca și viata lui Sandru Trandafir, tatăl dumneavoastră. Nu am de gând să intru în polemică cu dumneavoastră și nici să mai continui dezbaterea pe acest subiect cu atât mai mult cu cât răspunsuri mult mai argumentate și pertinente le poate oferi Vasilică Croitor care în ultimii trei ani de zile s-a ocupat intens de studierea istoriei Bisericii Penticostale. Pe de altă parte, direcția mea de cercetare la momentul actual este îndreptată în altă direcție, însă dacă printre documentele mele voi mai găsi detalii despre Sandru Trandafir am să le menționez și pe acest site.
      Revenind la întrebările dumneavoastră pot face următoarele remarci:
      1.Într-o discuție cu un cercetător avizat asupra temei în discuție, acesta îmi spunea că traseul lui Sandru Trandafir nu este unul linear, având momente când a colaborat dar și momente când s-a împotrivit.
      2.Unele din elementele pe care le aduceți dumneavoastră în discuție sunt anterioare preluării poziției de director al Seminarului Teologic Penticostal de către Sandru Trandafir.
      3.Dacă Sandru Trandafir nu ar fi acceptat într-o măsură mai mare sau mai mică impunerile statului nu ar fi ajuns în funcția respectivă.
      4.Dacă și-ar fi schimbat radical atitudinea față de autorități ar fi fost demis. Vezi în acest sens cazul Alexa Popovici de la baptiști demis în anul 1965 din funcția de director al Seminarului Teologic Baptist din București sau și mai exemplificativ cazul Liviu Olah de la Oradea din anul 1975.
      5.Relaționarea statului cu evanghelicii în general a fost una complexă care a depins de mai mulți factori. Cât privește decizia autorităților de a-l trimite pe fratele dumneavoastră la detașamentul de pușcăriași nu cunosc motivele pentru că nu am studiat problema, însă nu era ceva foarte anormal ținând cont de elementele amintite precum și de ”dragostea” pe care autoritățile o aveau față de penticostali. Un alt aspect care poate fi luat în discuție în acest caz este și acela că autoritățile au vrut să realizeze o presiune directă sau indirectă asupra familiei și tatălui dumneavoastră.
      5.Consider că adevărul trebuie cunoscut iar greșelile asumate. Cât privește judecata aceasta este în mâna Domnului.

      Apreciază

      1. Corneliu Sandru | Răspunde

        Inteleg ca raspunsurile date sint reflectia opinilor dumneavoastra ci nu a unei realitati de care mentionati atit de puternic in afirmatile afisate pe website.

        Consider subiectul incheiat pina la momentul oportun.

        Apreciază

      2. Daniela Iliev(Sandru) | Răspunde

        Marius,

        Acesta este raspunsul la remarcile tale:
        1) Acest cercetator de care vorbesti, ar trebui sa-l si numesti ca sa vedem ce credibilitate are. Nu incerca sa interpretezi printre cuvintele altora de traseul de care amintesti…Interogatoriile la care tatal meu a fost chemat nenumarate ori nu se numesc colaborare.
        2) Elementele de care vorbeste fratele meu sint inca din timpul cind tatal meu conducea Seminarul, la un nivel de citiva studenti adulti la inceput, prin anii 70, si pina mai tirziu cind a luat amploare la nivel mai mare.
        3) Impunerile statului sau ale Departamentului Cultului? Vorbesti de 2 insitutii diferite. Ar trebui sa stii diferenta. In afara de asta, nu stiu pe altcineva din Cult care a parcurs toate demersurile infiintari acestei scoli. Daca erai tu acela, sau altul, probabil ca erai in acelasi post ca el. Bineinteles, in conditia in care calea ta era trasata de D-zeu…asta e o alta problema. Intelegi simplitatea lucrurilor? Esti departe de adevar…vezi lucrurile din punct de vedere politic…nu te apropii de adevarul a ceea ce D-zeu traseaza unui om.
        4) OK, si? Dragule, tatal meu a avut nenumarate oferte de a pleca din tara, de a lua un post de profesor in strainatate, unde ar fii putut avea tot ce-i trebuia. I se punea la dispozitie casa, masina si tot ce-i trebuia familiei. Din nou, revin la crestinism…um om caruia i se traseaza un drum de D-zeu, ramine pe acel drum credincios.
        5) Repeti prea mult chestia cu complexitatea si nu vii cu argumente clare si concise. Ideea era, daca tot sustii ca tatal meu ar fii facut ba una, ba alta, ca ar fii colaborat cu cucu-bau…de ce fratele meu a fost trimis in armata cu pucscariasii care isi taiau ploapele cu lama, care faceau o gramada de chestii care ne-a trumatizat pe toti. Nu cumva gasesti printre hirtiile de care zici ca dispui si nenumaratele memorii pe care mama mea le-a facut la autoritati ca sa-l scoata din acea cazarma de oameni condamnati?
        6) Consider ca adevarul nu il veti cunoaste niciodata; ci doar trageti concluzii dupa ureche, dupa ce va mai spune unul si altul care zic ca ar stii, si de fapt nu stiu mai nimic. Interpretati documente eronat…etc As intelege sa-si asume niste greseli un om in viata, si nu mortii pe care i-am ingropat demult. Intr-adevar judecata este in mina lui Dumnezeu si cred ca ar trebui sa te opresti de a judeca sau de a-i instiga pe altii sa judece.

        Apreciază

        1. Ion hurduc

          Sora Dana ! Dumnezeu sa va binecuvinteze eu am crescut in biserica pastorita de Fr. Trandafir Sandru si am fost in,anii 80 la grupa mica de copii chiar dv.vati ocupat de noi in fine anii au trecut dupa razboi multi viteji se arata. Problema este alta ce ar fi facut acesti zisi istorici inlocul tatalui dv.? Ce zic istoricii sau altii e treaba lor biserica a mers bine ca si dupa plecarea la domnul a tatalui dv a mers bine daca.nu se.amesteca nelu bochean sau desteptu de tipei cu ideile lor de neam de traista era mai bine toti mancatorii de caini au tras de biserica aceea

          Apreciază

        2. Marius Silvesan

          Rolul istoricului este acela de a prezenta fapte, întâmplări și de a le analiza. Ceea ce propuneți dvs este o istorie contrafactuală. Pe de altă parte aici vb de un alt concept acela al moralității și al acceptării adevărului. Dumnezeu a dat daruri diferite și însărcinări diferite creștinilor astfel că eu nu am fost în locul fratelui Trandafir Șandru iar acesta nu a fost în locul meu. Să înțeleg că dvs vă simțiți confortabil și nu aveți nicio problemă cu cei care au dat note informative din biserica pe care ați frecventat-o în perioada comunistă. Dumneavoastră ce ați fi facut în locul lui Trandafir Șandru? Ați fi luat aceleași decizii pe care le-a luat acesta?
          Cred că evanghelicii au multe de învățat de la neevanghelici. Reține atenția reclama celor de la Țiriac Auto care spune următoarele „În țara în care merge și așa nu merge”. Așadar consider că este de apreciat ceea ce a făcut Trandafir Șandru pentru cultul penticostal dar de asemenea consider că trebuiesc prezentate și acțiunile care nu-i fac cinste în calitate de om al lui Dumnezeu.
          Vă rog să folosiți un limbaj civilizat și să dați dovadă respect față de ceilalți. Expresii de genul „desteptul de Tipei”, „neam de traistă”, „mâncători de câini” nu-și au locul pe site-ul istorieevanghelică.

          Apreciază

  3. Cu privire la incorporarea la „Detasamente de munca” nu de puscariasii,el nefiind condamnat,era o uzanta pentru cei din familii ,Si eu am facut 2 ani si… la .
    Domnul va rasplati pe tatal dv.Eu l-am cunoscut ,am o deosebita consideratie prntru activitatea lui.

    Apreciază

  4. Daniela Iliev(Sandru) | Răspunde

    7.Daniela Iliev(Sandru) spus
    06/11/2010 la 06:18
    Raspuns la pagina publicata de Marius Silvesan:
    1.1 Din pacate te-am confundat cu acest Croitoru. Daca nu scrii carti, postezi bucati de hirtii obtinute probabil de la cult, sau de la oameni care au aceste copii fara sa cunosti contextul evenimentelor.
    2.1 Toti ati fost relationati…cum numesti tu…cu acest regim ateist…era singurul la conducere…
    Chiar nu ma intereseaza articolele aferente din moment ce cunosc evenimentele si oamenii din aceste articole de cind eram copil. Crezi ca prezinti o situatie reala postind niste documente fara un istoric in spatele lor? Cu siguranta, NU!
    3.1 Intre a nu crede si a nu cunoaste e o mare diferenta. Eu cunosc si cred ce spun. Ai marturii viabile? Posteaza-le sa le vad. Iarta-ma te rog…pe cine sa apere comuinistii? …pierzi firul aici.
    Aici nu vorbim de sentimente paterne, aici vorbim de fapte…trebuie sa-ti spun ca sint o fiinta foarte rationala, si cind e vorba de dreptate o dau si celor care nu fac parte din familia mea.
    4.1 Mi-ar place sa scrii de eroi ai credintei, dar nu vad unde scrii. Deocamdata ceea ce faci, minjesti un nume. Aceste scrisori nu relateaza frinturi din istoria evanghelica.
    5.1 Pai astept sa scrii istoria anilor 1980 ca poate asa descoperi incidentele in contextul carora au aparut aceste scrisori. Eu cunosc foarte bine conditiile…si la propiu si la figurat…am trait cu un tata care avea profesia de profesor de istorie, care era avid in a cauta si a cerceta, si in ceea ce priveste cautarile lui si dorinta de a-i invata pe altii tot ce stie, a tras destule…de ce pt el era OK sa infrunte si pt altii nu?
    6.1 Acuzatiile nu sint nefondate…traficul pe site-ul tau conteaza…Incearca sa-ti cistigi existenta din lucruri constructive, nu destructive la adresa altora…nu cred ca asta ti-a cerut D-zeu.
    7.1 Versetul de sus nu are nici-o legatura cu comentariile mele. Nu accept nimanui sa minjeasca numele meu si al familiei mele, si mai mult, al celui care a fost Trandafir Sandru. Sincera sa fiu, chiar ca nu ma intereseza aceasta carte, prefer sa ajut un sarac care nu are ce minca, decit sa dau banii pe o carte care a produs discordii, pt ca din pacate, a produs o mare vilva in rindul bisericilor…si nu pozitiva.
    8.1 Se pare ca nu stii sa citesti printre rinduri.
    9.1 Am inteles ca ai fost la seminar; cred ca ai obtinut destule informatii despre lucrarile bune sau rele ale tatalui meu.
    Nu exista alta marturie mai vie:
    Trandafir Sandru prin viata lui exemplara si in familie si afara de familie, intrasigent uneori, de o integritate rar intilnita, dascal si diplomat inascut, un leader desavirsit, extraordinar de rugativ, care si-a pus toata increderea in D-zeu pt fiecare pas care l-a facut, este si va ramine o marturie vie a credinciosiei si devotatiunii fata de D-zeu si lucrarea Lui. Desi trist ca nu a vazut Institutul terminat pina la capat, si-a indeplinit misiunea cu credinciosie pe acest pamint.
    Si cu asta cred ca am spus totul si am incheiat acest subiect

    Răspunde

    Marius Silvesan spus
    06/11/2010 la 10:33
    Așa cum menționam și la începutul acestui articol ”Istoria cultului penticostal, ca și a celorlalte culte evanghelice din perioada comunistă, este adeseori complicată iar uneori ambiguă”. Plecând de la cele scrise menționez că nu am acuzat pe nimeni în lipsă de dovezi și nici nu am contestat lucrurile bune pe care Trandafir Șandru le-a făcut pentru Biserica Penticostală și doctrina sa. Cât privește relațiile dumneavoastră familiare mă bucur că vă apărați tatăl deși cei care v-au cunoscut personal și v-au citit comentariile îmi relatau contrariați de faptul că nu ați avut această atitudine și anterior. Știu că adevărul este dureros dar el trebuie asumat, iar în acest caz dovezile din arhiva Securității dovedesc faptul că tatăl dumneavoastră nu numai că a semnat un angajament cu Securitatea dar a și activat ca informator. Se remarcă și aici nuanțe fiindcă spre deosebire de alți informatori, colegi de slujire, a căutat să rezolve și problemele Bisericii. Ceealaltă fațetă de colaborator este aceea despre care vorbește și documentul de față. Dezinformarea Occidentului față de realitățile din țara noastră. În acest context ia parte la o acțiune de denigrare al lui Richard Wurmbrand și se plânge de faptul că eroi ai credinței precum Aurel Popescu, Pavel Nicolescu, Vasile Răscol că i-au îngreunat activitatea, defăimând ”realitățile” din țara noastră” (ACNSAS D12390/vol.4) Corelat cu atitudinea menționată este și aceea că Șandru Trandafir se lăuda în notele către Securitate că a susținut propaganda Statului cu ocazia călătoriilor sale în străinătate. În încheiere aș dori să menționez că acțiunile lui Trandafir Șandru au avut și plusuri dar și minusuri. Nimeni nu-i poate contesta aportul la dezvoltarea mișcării penticostale din România, cum totodată nu poate fi contestată colaborarea sa cu organele de Securitate și susținerea pe care a acordat-o propagandei comuniste în străinătate. Mulți mi-au spus că acestea erau realitățile și că cei care vroiau să slujească în Biserică trebuiau să accepte și unele compromisuri. Tocmai de aceea a fost nevoie de unul ca Wurmbrand să se ridice în plenul Congresului cultelor religioase din 1948 și să spele rușinea de pe obrazul Bisericii. În încheiere vă las tuturor care veți citi aceste rânduri un gând al lui Richard Wurmbrand care spune următoarele: Dacă cineva crede că acceptarea colaborării a fost necesară pentru ca Biserica lui Hristos să poată înainta se înșeală amarnic. Crede-ți voi, spunea Wurmbrand, că Dumnezeu nu are grijă de Biserica Sa? De multe ori, mulți cred ca și Ilie că au rămas singurii apărători ai credinței, sau că fără ei lucrarea lui Dumnezeu nu va înainta, însă nu știu că Dumnezeu mai are alți 5000 de credincioși care nu și-au plecat genunchiul în fața comunismului și că acceptarea compromisului și luarea unor decizii în locul lui Divinității nu este decizia corectă. Dumnezeu, poartă de grijă el însuși de lucrarea Sa!

    Răspunde

    Daniela Iliev(Sandru) spus
    06/11/2010 la 17:18
    Cei care nu au trait epoca comunismului; in care nici nu exista posibilitatea unei alte alegeri; decit plecarea in strainatate…care ulterior a si fost scopul celor din securitate, ca prin presiuni si interogatorii, urmariri si presiuni asupra lui si a familiei sub diferite forme, sa-l determine sa plece din tara si sa scape de ideile lui; a semna diverse hirtii, pe care tu le numesti de informator, e diferenta de la cer pina la pamint. Cred ca nu intelegi ca procedurile obligatorii de a lua aprobare de la departamentul cultelor sau alte oficii, si a anunta ca pleaca sau vine in tara, de a representa Romania la Conferintele Religioase…etc nu se numeste COLABORATOR si nici INFORMATOR. Interpretarea pe care o dati e mirsava. Si ma faci sa cred ca esti un instigator…si asta era o meserie in rindul celor care informau.
    Nu cred ca tatal meu a prezentat lucrurile eronat afara, el nu s-a implicat in politica…cum reiese din rindurile tale.
    In ceea ce ma priveste pe mine, nu cred ca m-a cunoscut nimeni, mai putin poate copii care inca isi aduc aminte cu placere de scolile duminicale care le tineam cu ei…probabil ca ei sint cam de virsta ta sau mai mari, la ora asta. In conditiile in care eu am crescut, prietenii mei erau prietenii parintilor mei, oamneni deja adulti, Caraiman era chiar unul din ei, de exemplu…asa ca informatiile pe care le ai sint total eronate…Ideea este ca tu si altii apropiati virstei tale, proveniti dintr-o generatie imediat dupa revolutie, in care ati iesit la lumina, din spusele parintilor si altora…ca tot ce a existat la nivel inalt, incluzind religii…au fost numai informatori sau securisti si ati ajuns sa interpretati toate evenimentele sau hirtiile pe care le obtineti , care n-au nici-o legatura cu istoria de care zici ca vei s-o prezinti pe acest side, deja intr-un mod paranoic…limitindu-va la cuvinte; informrator, colaborator. Pina si joburile pe care le obtin unii in Romania la diverse firme se numesc tot Colaborator, in loc de Consultant…Tatal meu a fost in relatii foarte bune cu Richard Wurmbrand, nu stiu de unde vii cu asemenea informatii eronate.
    Trebuie sa intelegi ca printre cei care si-au plecat genunchiul in fata comunismmului, altii au mers la extreme…adica si-au cautat raul cu luminarea. Tocmai asta e fost ideea intr-un final: Cultul Penticostal sa fie recunoscut si oamenii sa fie liberi sa aleaga.

    Răspunde

    Daniela Iliev(Sandru) spus
    06/11/2010 la 17:19
    Citeste:
    http://www.crestinul.ro/istoriamispenticostale.htm

    Răspunde

    Daniela Iliev(Sandru) spus
    06/11/2010 la 18:56
    Si inca ceva, ca vad ca nu mai gasesc comentariile fratelui meu…ca sa -ti pot raspunde la ceea ce ai comentat…poate imi explici cum a fost dat tatal meu afara din invatamint si a luat o functie de contabil dupa o oarecare vreme fara slujba, poate imi explici cum i s-a retras licenta de pastor, de ce eu am avut medie de trecere la treapta la Liceul Pedagogic, cu medie de 10 la Romana si 9 la Matematica la examenul oral si la contestatiile facute sa mi-i se arate examenele scrise mi-i s-a raspuns…” stim noi cine e tatal tau si n-avem nevoie sa le predici la copii de D-zeu”, de ce timp de aproape 2 ani nu am putut sa-mi gasesc un job in Romania, si cind am reusit sa obtin unul cu ajutorul fratelui mai mare…am fost amenintata in permanent ca-l voi pierde…de ce crezi ca am luat toti fratii decisia de a pleca din tara, chiar daca tatal a fost extrem de suparat…si stiam ca il va afecta…pt ca era un informator? Hm…ma indoiesc ca afirmatiile tale sint viabile.

    Apreciază

  5. Daniela Iliev(Sandru) | Răspunde

    Daniela Iliev(Sandru) spus
    09/11/2010 la 04:33
    Marius,

    Acesta este raspunsul la remarcile tale:
    1) Acest cercetator de care vorbesti, ar trebui sa-l si numesti ca sa vedem ce credibilitate are. Nu incerca sa interpretezi printre cuvintele altora de traseul de care amintesti…Interogatoriile la care tatal meu a fost chemat nenumarate ori nu se numesc colaborare.
    2) Elementele de care vorbeste fratele meu sint inca din timpul cind tatal meu conducea Seminarul, la un nivel de citiva studenti adulti la inceput, prin anii 70, si pina mai tirziu cind a luat amploare la nivel mai mare.
    3) Impunerile statului sau ale Departamentului Cultului? Vorbesti de 2 insitutii diferite. Ar trebui sa stii diferenta. In afara de asta, nu stiu pe altcineva din Cult care a parcurs toate demersurile infiintari acestei scoli. Daca erai tu acela, sau altul, probabil ca erai in acelasi post ca el. Bineinteles, in conditia in care calea ta era trasata de D-zeu…asta e o alta problema. Intelegi simplitatea lucrurilor? Esti departe de adevar…vezi lucrurile din punct de vedere politic…nu te apropii de adevarul a ceea ce D-zeu traseaza unui om.
    4) OK, si? Dragule, tatal meu a avut nenumarate oferte de a pleca din tara, de a lua un post de profesor in strainatate, unde ar fii putut avea tot ce-i trebuia. I se punea la dispozitie casa, masina si tot ce-i trebuia familiei. Din nou, revin la crestinism…um om caruia i se traseaza un drum de D-zeu, ramine pe acel drum credincios.
    5) Repeti prea mult chestia cu complexitatea si nu vii cu argumente clare si concise. Ideea era, daca tot sustii ca tatal meu ar fii facut ba una, ba alta, ca ar fii colaborat cu cucu-bau…de ce fratele meu a fost trimis in armata cu pucscariasii care isi taiau ploapele cu lama, care faceau o gramada de chestii care ne-a trumatizat pe toti. Nu cumva gasesti printre hirtiile de care zici ca dispui si nenumaratele memorii pe care mama mea le-a facut la autoritati ca sa-l scoata din acea cazarma de oameni condamnati?
    6) Consider ca adevarul nu il veti cunoaste niciodata; ci doar trageti concluzii dupa ureche, dupa ce va mai spune unul si altul care zic ca ar stii, si de fapt nu stiu mai nimic. Interpretati documente eronat…etc As intelege sa-si asume niste greseli un om in viata, si nu mortii pe care i-am ingropat demult. Intr-adevar judecata este in mina lui Dumnezeu si cred ca ar trebui sa te opresti de a judeca sau de a-i instiga pe altii sa judece.

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Daniela,
      1.Dacă vei cerceta dosarele de la CNSAS începând cu cel menționat de mine, vei vedea și ceealaltă fațetă a lucrurilor care nu-ți este cunoscută sau greu de acceptat.
      2. Tatăl tău a avut de suferit atât din partea colegilor de slujire(sic!) cât și a Statului.
      3. Impunerile Departamentului Cultelor sau a Securității au fost în fond impunerile Statului. DC sau Securitatea erau instituții prin intermediul cărora Statul controla viața religioasă. În acest caz Statul nu este o instituție deși în alte cazuri vb de instituția statală.
      4. Dragă, în timp ce alți slujitori ai Evangheliei nici nu aveau voie să se apropie de secția de pașapoarte, tatăl tău a avut numeroase plecări în afară. Faptul că i s-a permis să călătorească în afară presupune că a acceptat să prezinte Occidentului o situație neconformă cu realitatea. Cazul lui Trandafir Șandru nu este unul special, pentru că acestea erau condițiile pe care trebuiau să le îndeplinească toți liderii religioși pentru a călătorii în străinătate. Spre deosebire de alții, în paralel cu promovarea poziției oficiale a Statului, Trandafir Șandru a încercat să prezinte și realitatea din țara noastră.
      5. Am repetat ,,chestia” cu complexitatea pentru că acesta este adevărul, dovadă stând și comentariile aferente acestui post. Cât privește colaborarea cu autoritățile, aceasta nu s-au ridicat la nivelul așteptării acestora, iar în unele cazuri colaborarea a fost formală, fapt care a determinat autoritățile să recurgă și la represalii. Nu mi-am propus să mai postez alte documente de la Departamentul Cultelor sau de la Securitate privitoare la activitatea lui Șandru Trandafir, dar fiindcă îmi ceri argumente le vei avea mai jos.
      6. Pe lângă documentele de la Departamentul Cultelor dintre care am publicat și eu câteva, Vasilică Croitor menționează faptul că Trandafir Șandru a colaborat cu Securitatea sub numele de cod ”Petru” așa cum rezultă din următoarele dosare: ACNSAS D12390/vol.3, ACNSAS D12391/vol.5. V-am răspuns astfel la întrebările pe care mi le-ați pus.
      7.Nu voi mai permite alte postări dacă nu au decență sau constituie atacuri asupra mea sau altor persoane care au scris sau vor scrie pe acest blog. Dacă vreți să vă reglați conturile o puteți face scriind direct persoanei vizate, sau abordând un ton civilizat. Răspunsurile dumneavoastră s-au bazat până acum în cele mai multe cazuri pe sentimente sau presupuneri, eu va-m dat dosarele de la CNSAS și am publicat documente, care îmi argumentează punctul de vedere. Voi mai publica o diagramă care sintetizează activitatea lui Șandru Trandafir și discuțiile de pe acest site.
      8.Înainte de a mai susține altceva referitor la activitatea lui Trandafir Șandru vă rog pe dumneavoastră ca și pe ceilalți să vă documentați.
      9.Lucrurile bune pe care le-a făcut Trandafir Șandru pentru mișcarea penticostală din România precum și măsura în care în care a acceptat să colaboreze cu Departamentul Cultelor sau Securitatea o va judeca Dumnezeu. Eu nu am făcut decât să menționez câteva din aspectele acestea. În ceea ce privește impactul acțiunilor sale, fie bune sau mai puțin bune îi las pe cei care au beneficiat sau din contră au fost afectați de ele să vorbească.
      10. Cât privește colaborarea cu regimul comunist sub toate aspectele care aduceau atingere vieții Bisericii-nu mă înțelege-ți, sau interpretat greșit!. Relații între Biserică și Stat au existat permanent pe parcursul perioadei comuniste însă acestea au comporta două aspecte diferite- Constantin Caraman, un erou al credinței, menționa în cadrul unui interviu cu Silviu Despa din care am publicat și eu un fragment care se poate găsi pe acest site, următoarele:

      ” Întrebare: mulți au colaborat cu conducerea politică de atunci. Dvs de ce nu ați făcut-o?

      Constantin Caraman: A colabora cu ei însemna să faci multe compromisuri. […] Eu nu pot să-i critic pe cei care au condus, pentru că au făcut totuși o lucrare, să fiu sincer, ei au făcut un lucru ca să se poată menține… cu toate că lucrarea lui Dumnezeu se putea menține și fără o aprobare oficială.”

      Apreciază

      1. Daniela Iliev(Sandru) | Răspunde

        Vorbiti de o epoca in care poate nici n-ati fost nascuti. Vorbiti de oameni pe care nu i-ati cunoscut.
        Interpreati dupa ureche si invidia va macina gindurile. Se vede la punctul 4 mai sus.

        Intentiile acestei pagini de pe acest site, ca si RASTALMACIREA documentelor de acest Vasilica Croitoru care zice ca le-a cercetat au cu totul alt scop, ca si unii dintre cei care au comentat pe aceasta pagina si pe alte site-uri.
        Cine are intelepciune de SUS pricepe, cine nu s-o ceara de la D-zeu.
        Capitolul acesta este incheiat.

        Apreciază

        1. Marius Silvesan

          1.Nu sunt o persoana invidioasa si cu atat mai putin in acest caz. Punctul 4 se refera la o realitate pe care dumneavoastra nu o cunoașteți. În comentariul meu redam mărturia unui pastor care a activat în perioada comunistă și care îmi spunea în cadrul discuțiilor avute, că nici nu aveau voie să se apropie de secția de pașapoarte. Când ajungea în apropierea acesteia era întrebat ce caută și apoi respins. Cazul pastorului nu este unul singular ci unul generic. Un alt caz este cel al lui Vasile Taloș, președintele cultului baptist pe parcursul anilor 90 care marturisea ca nu i-a fost aprobata in anii 80 nici macar o vizita pana la Chisinau. Persoana în discutie se cunoștea cu tatăl dumneavoastra, iar marturia lui este deasemenea publica. Mai sunt si alte cazuri, precum și documente care traseaza sarcinile de lucru ofițerilor de securitate însă nu este cazul sa le mentionez aici. Presiunile si impunerile Departamentului Cultelor si Securitatii nu erau concepute sau aplicate doar in cazul Sandru Trandafir sau a cultelor neoprotestante, ele erau valabile pentru toate cultele religioase din RSR.
          2.Am prezentat doar informatii publice si nu am facut caz de ele asa cum pretinde-ti
          3.V-am recomandat sa cititi dosarele respective inainte de a-i acuza pe altii de interpretare greșită.
          4.Nu trebuie sa fi născut într-o epoca ca sa poți vorbi de ea sau sa o poți analiza.
          5.In măsura în care timpul îmi va permite și voi ajunge în cercetarea mea la documente care sa prezinte presiunile la care a fost supus Sandru Trandafir am sa le prezint și pe acelea pentru ca cititorii sa vadă și ceealaltă fațetă a realității.

          Apreciază

        2. Daniela Iliev(Sandru)

          1. Eu cred ca da. Tonul acelui punct de mai sus asta demonstreaza. Realitatea o cunosc foarte bine. Am calatorit de la virsta de 15 ani si asta nu inseamna ca am fost securista.
          Tatal meu era invitat oficial la conferinte religioase internationale Evanghelice. El cunostea 4-5 limbi straine. Plecarile lui nu se datorau colaborarii lui cu institutiile statului. Oamenii plecau in diferite excursii peste hotare organizate de ONT, altii isi vizitau si rude din strainatate. E adevarat ca cu mai mare greutate, dar vizitele lor nu erau legate de segmentul religios. Bunica mea si-a vizitat rude in Franta si n-a ajutat-o nimeni sa-si ia pasaportul. Mama mea a fost de nenumarate ori refuzata la pasapoarte sa-si viziteze rudele.
          Cunosc o gramada de crestini de diferite denominatii care au vizitat Europa, si Estica si Vestica pe vremea aceea. Multi crestini s-au folosit de cuvintul comunism, dictatura… impletit cu persecutie religioasa, pt ca asta era singurul mijloc de a cere azil politic in strainatate. Altii chiar au facut valuri in jurul lor intentionat, si atunci erau tinuti sub observatie. Alti veneau si se faceau „crestini” si foloseau biserica ca un mijloc de a pleca din tara… Acei care-ti spun ca nu se puteau apropia de pasapoarte, nu erau neaparat unicate; nici-un cetatean roman nu prea avea voie sa se apropie de pasapoarte, de ambasade si de nici o institutie guvernamentala, pazita, fara sa arate un document din care sa reiasa scopul vizitei lor. Imaginea Romaniei, prin a-i pune bete in roate tatalui meu si a altora din diferite culte neoprotestante de-a mai pleca din tara, putea fii afectata din multe aspecte tocmai cind Ceausescu planuia sa-si construiasca un Imperiu. Inca ceva, intentiile celor care tu zici ca l-au lasat pe el sa plece din tara cu „usurinta” , erau tocmai de a-l lasa sa plece …ca poate scapau de el definitiv!
          2) Informatiile publice sint interpretate de unul ca Croitoru care nu are credibilitate. De unde provine? Cine e? Prin ce metode a ajuns pastor? Ce a facut constructiv pentru crestini? Cine e in spatele lui? Ultima intrebare are toate rspunsurile.
          3) Jumate adevarat. Istoria trebuie insa traita ca sa o intelegi. Cei de la care culegi informatiile ori le dau distorsionate, le prezinta in modul lor de analiza lucrurile, altii sint frustati ca o viata n-au realizat nimic si acum printr-un simplu interviu, sau o pagina afisata pe web ponegrindu-i pe altii, cred in mintea lor ca devin cineva, dar sint departe de a fii crestini si sinceri. Iar fragmente de interviuri care au un scop general ca cel pe care l-ai prezentat sus…lasa la interpretarea libera a celor care il citesc. Adica nu prea inteleg nimic…cei care-l citesc.
          4) …? urmeaza?

          Apreciază

      2. Well cu privire la lucrarrea dv de a studia accept.cu privire la Desteptu de Tipei stiu ce zic si de ce sm zis sau mancatori de caini. Caci au venit la biserica de pe str. Sebastian nr. 43 in anul 2000 si au incercat sa puna mana pe biserica fara respect. Mafia e mult prea mare . Cu privire la Fr. Trandafir sandru eu nu zic ca nu a colaborat cu vechiul regim si de altfel nu se putea caci vechiul regim dorea in mod sistematic sa inchida bisericile si trebuia sa renunti la unele in favoarea la la altele cred ca intelegi ce spun Dar cea ce aprecies foarte mult la Trandafir Sandru si la altii este ca a stat pe baricada. Si ar fi avut ocazia de atatea ori sa ramana in usa si avea traiu asigurat. Dar el a ramas ss joace cartea de alfel comunistii puneau un om de a lor si era.vai de noi

        Apreciază

  6. YA VOI COPII LUI SANDRU CE ATI STIUT CE FACE TATAL PARINTELE VOSTRU NICI MAMA VOASTRA NU STIA CE FACE SANDRU SI PENTRU CINE LUCREAZA .VOI ATI DUSO BINE PE VREMURILE ACELEA TATA VOSTRU AVEA ACESS LA TOTATE SI CEI CE SUFEREAU NICI NU VA IMAGINATI CE SUFERINTE ERAU PE CEI CE NU VROIAU SA LUCRE CU COMUNISTI. DACA VRETI FAPTE CONCRETE INCA MAI TRAIM SI PUTEM VI LE ARATA .DIN CAUZA UNORA CA TATAL VOSTRU CARE PIRAU. VENEAU COMUNISTI PESTE CASELE UNDE SE ADUNAU CREDINCIOSII ADEVARATI . SI INCEPEA PERCHEZITIA TE LUA CU EI BATAI CU URME SI AMENZI GRELE SI PUSCARII. UNSOR VORBITI VOI ACUMA CA NICI NU VA IMAGINATI CE SA INTIMPLAT PE VREMURILE ACLEA. ACUMA SARITI CA CINEVA ARE CE ARE CU TATA VOSTRU SANDRU . VAI CA GREU VOR PLATI LA ZIUA JUDECATII PENTRU TOT CE AU FACUT ACESTIA CARE AU VINDUT FRATI PE BANI

    Apreciază

    1. Daniela Iliev(Sandru) | Răspunde

      De unde le mai scoateti?
      Vorbiti chiar sa va aflati in treaba…Mai vine v-ati pocai, asta va ajuta sa nu mai judecati in necunostiinta de cauza!

      Apreciază

    2. Nu este chiar.asa eu nu zic ce trandafir sandru nu a avut greselile lui dar eu am crescut in biserica lui si pot spune ca a fost un erou. Si inca ceva eu in usa am avut de suferit de la asa zisi crestini ca vaz Doamne trandafir a fost securist sau ce stiu eu ce dar in state ei nu sant in stare sa isi tina copiii in biserica si fac prostii mari . Si daca eu nu ma pocaiam la bucuresti poate ca aici nu ma pocaiam ca numai gura e de pocaiti si stie sa judece mortii

      Apreciază

      1. Marius Silvesan | Răspunde

        Aspectul pe care dumneavoastră l-ați menționat am dorit să-l evidențiez și eu. Anume că Trandafir Șandru a făcut lucruri bune dar și că a avut greșelile lui. Eu nu am calitatea morală să comentez despre greșelile lui sau ale acelora care au fost într-adevăr securiști în biserică. Cei care au suferit însă privesc lucrurile altfel și sunt mult mai radicali. Nu cunosc situația creștinismului american dar cred că modelul nostru trebuie să fie Isus și nu cei din jur. Fiecare va da socoteală pentru acțiunile sale de aceea dacă doriți ca prin comentariile dumneavoastră să contribuiți la zidirea sufletească a cititorilor sau să lămuriți anumite aspecte controversate respectându-i pe cei din jur sunteți binevenit a comenta oricând.
        Cu considerație,
        MS

        Apreciază

        1. Ion hurduc

          Asa este eu respect pe cei din jur dar eu cunosc.situatia in america si repet perfect nui nimeni dar se dau multi viteji dupa razboi

          Apreciază

  7. Pacat ca vorbesti asa de Domnul ar fi mai bine sa taci, Daniela.Viata ta nu a fost a unui cpoil al lui Dumnezeu si acuma vorbesti frumos despre tatal tau? Am urmat scoala duminicala unde zici tu ca ai slujit.Te tin minte foarte bine o singura data ai fost .Iar viata ta spirituala si a celorlalti exceptandu-l pe tatal tau….nu cred ca ar trebui sa vorbesti.

    Apreciază

  8. Daniela Sandru | Răspunde

    Alina Gavrila, comentariul tau nu are nimic in comun cu subiectul in princina!

    Apreciază

  9. Daniela Sandru | Răspunde

    Draga Ion, apreciez raspunsurile tale simple, concrete si adevarate!
    Crescind in biserica, se pare ca ai reusit sa deslusesti din poverile lui… pe cele pe care le numesti tu greseli…eu le-as numi poveri…

    Apreciază

  10. Daniela Sandru | Răspunde

    Multumiri lui ISilve! Inca mai exista oameni adevarati si sinceri care au reusit sa-l cunoasca personal pe tatal meu si sa aprecieze activitatea lui!

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Am să i le transmit. Este unchiul meu.

      Apreciază

  11. […] Răspuns față de acuzațiile nefondate ale fiicei lui Trandafir Sandru […]

    Apreciază

  12. […] Răspuns față de acuzațiile nefondate ale fiicei lui Trandafir Sandru […]

    Apreciază

  13. […] Răspuns față de acuzațiile nefondate ale fiicei lui Trandafir Sandru […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: