Libertatea de expresie și alegerile din Cultul Penticostal. Studiu de caz: Brașov 2010


Sfârșitul de an calendaristic este perioada în care se organizează alegeri  în cadrul Cultului Creștin Penticostal din România.  Scopul acestora  este alegerea unei noi echipe (la vremuri noi, tot noi). După cum am fost informați în Duminica orbului s-au desfășurat alegeri la Brașov, motiv de consolidare a unor poziții, de discreditare a unor lideri și de neacceptare a deconspirării.  Din prezentarea atmosferei de la Brașov observ cu tristețe că Vasilică Croitor a devenit un Don Quijote  care se luptă cu morile de vânt. Pentru a înțelege ce au însemnat aceste alegeri preiau partea a patra a rezumatului de la Brașov de pe site-ul lui Vasilică Croitor, un rezumat care ne îndeamnă la cugetare și meditație aducând încă o dată în actualitate necesitatea Răscumpărării memoriei. Astfel aceasta devine parcă mai prezent în memoria colectivă decât în trecut.

După cum bine știți, principala acuzație împotriva „Răscumpărării memoriei” a fost aceea că aș fi ieşit în public cu o discuție care trebuia păstrată doar în interiorul cultului. De ce o carte? De ce tipărită și distribuită? De ce o lansare de carte? De ce interviuri în presă? De ce un blog? De ce?!?

Am decis să scriu o carte și să o promovez prin internet fiindcă liderii cultului AU ÎMPIEDICAT ÎN MOD SISTEMATIC SĂ SE FACĂ LUMINĂ ÎN ACEASTĂ PRIVINȚĂ.

La fel au făcut și la Brașov, când au încercat să îmi aplice banda adezivă.

Patru persoane cu funcții de conducere (Moise Lucaci, Nelu Gurău, Relu Moldovan și Nelu Moldovan) au vorbit de la prezidiu, acuzând categoric cartea și autorul, în timp ce Riviș Tipei le ținea isonul. I-am ascultat, mi-am luat notițe, iar când au terminat de vorbit, am încercat să răspund, dar nu am fost lăsat. Un grup de agitatori (cu care președintele Cultului se întâlnise cu o seară înainte) a început să mă huiduiască, iar președintele (care știa de intenția lor), mi-a cerut să mă așez, sub pretext că „nu mai este timp, suntem aici pentru a vota”.

M-am așezat cuminte, și ce credeți că a urmat? Un discurs al domniei sale, Pavel Riviș Tipei, tot despre Răscumpărarea Memoriei! Am intervenit din nou și i-am spus: „dacă nu mai este timp, atunci treceți la alegeri, iar dacă aveți timp de carte, dați-mi voie să răspund”. Vizibil încurcat, a încheiat fraza și a trecut la alegeri.

După acest simulacru de dezbatere, la finalul alegerilor, ultimele cuvinte rostite de la prezidiu au fost ale actualului vice-președinte al Cultului, Nelu Moldovan, care a cerut senin „să nu se mai scrie pe situri până la Congres”. Concluziile?

  1. Conducerea recunoaște, implicit, că este normală scrierea pe situri, doar că nu îi convine să se întâmple aceasta înaintea congresului.
  2. Oricine poate să scrie pe bloguri, asta nu-i mai deranjează pe lideri. Ei s-au învățat să ignore orice apeluri la normalitate. Însă îi deranjează dacă le sunt date pe față năravurile atunci când candidează la o funcție de conducere.

Rezumatul întâlnirii de la Brașov (004) a fost preluat de pe site-ul Răscumpărarea memoriei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: