Moise, în Deuteronom 24:1, a legiferat că dacă unui bărbat nu-i place ceva la soția lui ”să-i scrie o carte de despărțire (certificat de divorț) și, după ce i-o dă în mână, să-i dea drumul din casa lui”. Femeia astfel pusă în stradă, de multe ori nu avea alt mijloc de trai decât să cerșească, sau să intre în prostituție. De aceea, această abandonare a femeii pentru orice motiv, indiferent cât de trivial, era un act de mare răutate, ba chiar de cruzime. Iudeii L-au întrebat pe Domnul Isus despre ”porunca” aceasta a lui Moise și EL le răspunde: ”Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la începutul (lumii) n-a fost așa” (Matei 19:8. Sublinierea este a noastră, iar cuvântul pe care l-am adăugat în paranteză l-am luat din textul paralel din Marcu 10:6).

O ”inimă împietrită”, sau ”o inimă de piatră” este o inimă rea, o inimă plină de cruzime și de nepăsare față de durerea celuilalt.

De unde vine răutatea aceasta: Domnul Isus le spune iudeilor că ”de la începutul lumii n-a fost așa”, căci la început, atunci când l-a făcut Dumnezeu pe om, pe bărbat și pe femeie, ei erau ”foarte buni” (Geneza 1:31). Omul a devenit rău prin ceea ce s-a întâmplat în Eden, atunci când Eva și Adam au ascultat de șarpe. Să ne uităm acum cu mai multă atenție la evenimentul acela din Eden.

Șarpele i-a zis femeii: ”Hotărât că nu vei muri; dar Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu cunoscând binele și răul” (Geneza 3:4-5).

Citeste mai departe…