Vasile Ernu, ”Comunismul a fost un mecanism de secularizare forţată”
În România, comunismul a fost un mecanism de secularizare forţată, fapt care explică şi revenirea masivă după 1989 la religie.
Biserica strămoșească și asociațiile religioase baptiste, adventiste și CDE în Basarabia – 1941
Un exemplu de (ne)respectare a libertății religioase.
Autoritățile române, după eliberarea Basarabiei de sub stăpânirea sovietică în vara anului 1941, prin Ministerul Instrucţiei, Educaţiei, Cultelor şi Artelor, Subsecretariatul de Stat al Cultelor şi Artelor, Direcţiunea Cultelor, se adresau preefecţilor din judeţe pentru ca aceştia să susţină biserica strămoşească în condiţiile în care erau primite ,,reclamaţiuni din întreaga ţară că membri asociaţiilor religioase baptiste, adventiste de ziua a 7-a şi creştini după Evanghelie desvoltă o intensă propagandă printre creştinii ortodoxi. Ministerul socoteşte că nu mai poate îngădui o operă de prozelitism, în aceste vremuri când fiii Neamului îşi varsă sângele pentru apărarea credinţei strămoşeşti”, mai ales că după retragerea bolşevicilor din Basarabia zeci de biserici fuseseră pângărite.
Sursa: Prof. Ştefan Plugaru, Huşi, ,,Fondul Mitropoliei Basarabiei de la Arhiva Naţională a Republicii Moldova – posibilitatea reconstituirii trecutului unei eparhii romanești”, în Revista AGERO Stuttgart
Maxima zilei – 22 aprilie 2011
Crucea este semnul negrăitei binefaceri a lui Dumnezeu.
Ioan Gură de Aur
Tâlharul de pe cruce … versiunea 1947
Rudolf Hoess
Rudolph Hoess (25.11.1900 – 16.04.1947) a fost comandantul lagărului de exterminare de la Auschwitz din 4 mai 1940 până în noiembrie 1943. În această perioadă, precum și în mai-iunie 1944 a condus operațiunile de exterminare a aproximativ 3.5 milioane de oameni, marea majoritate evrei. Faptele lui sunt condamnabile și nu merită nici popularizate, nici promovate. Ceea ce este însă mai puțin cunoscut despre acest personaj este modul în care a plecat dintre noi. A fost condamnat la moarte prin spânzurătoare și a fost executat în curtea lagărului, lângă un crematoriu și în fața biroului personal. La actul execuției au participat si supraviețuitori ai lagărului sau rude ale victimelor acestui om. Surprinzător a fost însă modul în care și-a primit pedeapsa: calm, liniștit, împăcat cu sine și cu Dumnezeu. Un „tâlhar de pe cruce”, în versiunea modernă.
Cum a ajuns Rudolph Hoess să fie versiunea 1947 a „tâlharului de pe cruce”? De mic a fost crescut într-o familie catolică și a primit o educație aleasă. Și-a manifestat chiar dorința de a deveni un preot catolic. La maturitate a părăsit biserica și a devenit un membru în partidul nazist îmbrățișând idealurile lui. La Auschwitz și le-a putut pune în practică din plin. După terminarea războiului, în timpul detenției sale a avut loc un proces lung și anevoios în care până la urmă se întoarce la Dumnezeu, se pocăiește de ceea ce a făcut, și asemenea tâlharului de pe cruce și-a primit pedeapsa pentru ceea ce a făcut. Au fost însă câțiva factori care au determinat schimbarea radicală de la finalul vieții lui. (restul aici)
Iulian G. Necea
www.iulian.necea.infoArticolul original este postat pe http://iulian.necea.info/index.php/2011/04/21/talharul-de-pe-cruce-versiunea-1947/.
The Other Romania. Cold War Broadcasting
The Other Romania. Cold War Broadcasting
Miercuri, 27 aprilie 2011, ora 11.00, va avea loc, la sediul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, o dubla lansare de carte (Cold War Broadcasting: Impact on the Soviet Union and Eastern Europe: A Collection of Studies and Documents, CEU Press, 2010; Radio Free Europe and Radio Liberty: The CIA Years and Beyond, Stanford University Press, 2010), cu participarea editorului/ autorului, dl. A. Ross Johnson, fostul director al postului de radio Europa Libera, research fellow & adviser to the RFE/RL Archive Project at the Hoover Institution, Stanford University.
Lansarea de carte va fi urmata de o masa rotunda, moderata de Damiana Otoiu, director al Departamentului exil si minoritati, IICCMER, la care vor participa: dl. A. Ross Johnson, Hoover Institution; dl. Mihnea Berindei, cercetator CNRS si membru al Consiliului stiintific al IICCMER; dl. Dorin Dobrincu, director al Arhivelor Nationale ale Romaniei si dl. Stephen Ruken, secretaradjunct al Ambasadei SUA din Bucuresti.
Sursa: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
Două botezuri…
Isus Hristos intră în Ierusalim în mod triumfător. Intră ca Rege. Oamenii îl înconjoară din toate părțile: unii mergeau înainte, alții veneau după El și cu toții strigau: „Osana! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului!” (Marcu 10:9). Pe lângă aceștia, alți oameni presărau pe drum ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp, în timp ce unii își așterneau hainele pe locurile pe unde avea să treacă Isus… Ce să zicem? Isus Hristos experimentează un fel de „baie de mulțime”, așa cum li se întâmplă marilor staruri din zilele noastre. Sau, să spunem că experimentează un „botez de mulțime”?… Când intră în Ierusalim, Isus e „Starul”, iar mulțimea cuprinsă de un entuziasm contagios are grijă să arate acest lucru.
„Botezul în mulțime” nu este la fel de entuziasmant și pentru Hristos. Îl acceptă, dar într-o anumită măsură, îl și scandalizează. Intră smerit, călare pe un măgăruș și nu pe un cal, arătând, într-un fel, că este preocpat mai mult de un alt botez. El știe că aceiași oameni care îl aclamă aveau să-l pună pe cruce în mai puțin de o săptămână. Isus se bucură și plânge în același timp…Se bucură că se împlinesc Scripturile, că se face voia Tatălui că păcătoșii vor putea fi salvați… Plânge pentru Ierusalim, plânge pentru cei împietriți…plânge pentru că mulțimea este inconsecventă. Așa sunt oamenii: te ridică și coboară! Azi esti star, mâine gunoi. Dimineața te ridică până în văzduhul senin, seara îți dau drumul până în abisul oceanelor. „Botezul în mulțime” este alunecos, inconsecvent, trecător, paradoxal.
Mai există însă un alt botez: „botezul în Hristos”. De acest botez nu se bucură starurile ci orice ființă care încheie un legământ cu Domnul. Ei se afundă în Hristos, mărturisind că sunt persoane noi, că trăiesc în și prin Hristos. (Galateni 2:20). Botezul în Hristos este atât de important pentru că Mântuitorul nu se schimbă. El este consecvent, ne iubește, ne cântărește cu dreptate, ne păstrează în harul Său și își ține toate promisiunile pe care ni le face. El nu ne lasă să ne afundăm în Sine pentru că ar avea interese meschine, sau dintr-o filosofie utilitaristă și zvâcniri de moment, ci datorită unei dragoste neîngrădite, pentru că vrea să petreacă cu noi veșnicia, după un plan alcătuit în detaliu încă din eternitate.
Te încurajez să alegi „botezul în Hristos” și nu „botezul în mulțime”. Alege ce este veșnic, nu ce este pieritor. Chiar dacă nu vei fi o persoană populară, chiar dacă îți vei pierde din prieteni, „botezul în Hristos” este alegerea înțeleaptă.
Felicitări pentru cei care au făcut deja pasul acesta!
„Noi, deci, prin botezul în moartea Lui am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cu Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.” (Romani 5:4)
Pastor, Costel GHIOANCĂ


Și revista Historia oferă un conținut editorial de sezon, o analiză a contextului religios românesc care să vină ca un răspuns la întrebarea: „De ce suntem ortodocși?”. Se știe că discursul acesta a fost „mai mult propagandistic, ideologic și încorsetat în clișee, cărora nici măcar nu le cunoaștem originea”, scrie Adevărul. Între cei ce semnează articolele sunt Neagu Djuvara, Răzvan Theodorescu, Radu Preda, Daniel Barbu, Dan Dungaciu.



























