Isus Hristos intră în Ierusalim în mod triumfător. Intră ca Rege. Oamenii îl înconjoară din toate părțile: unii mergeau înainte, alții veneau după El și cu toții strigau: „Osana! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului!” (Marcu 10:9). Pe lângă aceștia, alți oameni presărau pe drum ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp, în timp ce unii își așterneau hainele pe locurile pe unde avea să treacă Isus… Ce să zicem? Isus Hristos experimentează un fel de „baie de mulțime”, așa cum li se întâmplă marilor staruri din zilele noastre. Sau, să spunem că experimentează un „botez de mulțime”?… Când intră în Ierusalim, Isus e „Starul”, iar mulțimea cuprinsă de un entuziasm contagios are grijă să arate acest lucru.

„Botezul în mulțime” nu este la fel de entuziasmant și pentru Hristos. Îl acceptă, dar într-o anumită măsură, îl și scandalizează. Intră smerit, călare pe un măgăruș și nu pe un cal, arătând, într-un fel, că este preocpat mai mult de un alt botez. El știe că aceiași oameni care îl aclamă aveau să-l pună pe cruce în mai puțin de o săptămână. Isus se bucură și plânge în același timp…Se bucură că se împlinesc Scripturile, că se face voia Tatălui că păcătoșii vor putea fi salvați… Plânge pentru Ierusalim, plânge pentru cei împietriți…plânge pentru că mulțimea este inconsecventă. Așa sunt oamenii: te ridică și coboară! Azi esti star, mâine gunoi. Dimineața te ridică până în văzduhul senin, seara îți dau drumul până în abisul oceanelor. „Botezul în mulțime” este alunecos, inconsecvent, trecător, paradoxal.

Mai există însă un alt botez: „botezul în Hristos”.  De acest botez nu se bucură starurile ci orice ființă care încheie un legământ cu Domnul. Ei se afundă în Hristos, mărturisind că sunt persoane noi, că trăiesc în și prin Hristos. (Galateni 2:20). Botezul în Hristos este atât de important pentru că Mântuitorul nu se schimbă. El este consecvent, ne iubește, ne cântărește cu dreptate, ne păstrează în harul Său și își ține toate promisiunile pe care ni le face. El nu ne lasă să ne afundăm în Sine pentru că ar avea interese meschine, sau  dintr-o filosofie utilitaristă și zvâcniri de moment, ci datorită unei dragoste neîngrădite, pentru că vrea să petreacă cu noi veșnicia, după un plan alcătuit în detaliu încă din eternitate.

Te încurajez să alegi „botezul în Hristos” și nu „botezul în mulțime”. Alege ce este veșnic, nu ce este pieritor. Chiar dacă nu vei fi o persoană populară, chiar dacă îți vei pierde din prieteni, „botezul în Hristos” este alegerea înțeleaptă.

Felicitări pentru cei care au făcut deja pasul acesta!

 „Noi, deci, prin botezul în moartea Lui am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cu Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.” (Romani 5:4)

Pastor, Costel GHIOANCĂ