„Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „Puterea este a lui Dumnezeu.” A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.” (Psalmul 62:11,12)

Vă mai aduceţi aminte de jocurile nevinovate ale copilăriei ? Când strigând unul după altul sau ascunşi fiind, ne căutam cu dorinţa de fi sau de a nu fi descoperiţi de către partenerii de joacă, descopeream ecoul propriei voci în unghierele sau vâlcelele întunecate… terenurile noastre autentice de joacă. Ce frumos era atunci ! Când o astfel de „minune” se întâmpla, toată joaca noastră se termina brusc, transformându-se într-un concurs de strigăte, care mai de care mai deosebit, lăudându-ne cu ecoul propriilor noastre glasuri… Descoperisem ceva nou pentru noi, copiii ! Ecoul.  Dar am crescut mari. Fiecare, în liniştea tainică a inimii, auzim un alt ecou, ecoul glasului divin. Taci, faci linişte, te retragi din mulţime, din zgomotul cotidian, … şi-ţi asculţi inima ! Ce se aude în inima ta ? Ce glasuri vorbesc ? Ce mesaj primeşti ? Ce-ţi spune ecoul produs în inimă ? Se aude ceva sau nu se aude nimic ?  O inimă împovărată, o inimă îngreuiată de păcate, o inimă suferindă, o inimă vinovată, o inimă plină de frica pedepsei… nu produce ecou binecuvântat ci mai de grabă un ecou al pedepsei eterne. De aceea Dumnezeu ne cheamă pe fiecare în parte prin cuvintele : „Fiule, dă-Mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.” (Proverbe 23:26) Vrei o inimă care să-ţi redea cu acurateţe ecoul glasului divin prin care să fii încurajat ? Dacă da, atunci dă-I inima ta Domnului Isus să ţi-o cureţe de păcat, să ţi-o vindece, şi las-o în mâna Lui s-o poată binecuvânta. Pocăieşte-te sincer, crede în jertfa Lui de la Calvar şi vei fi bucuros împreuna cu psalmistul care a auzit de două ori ceea ce Dumnezeu a spus o singură dată.  Ascultă cu atenţie ce zice David, omul lui Dumnezeu, şi vei fi binecuvântat.

Puterea este a lui Dumnezeu. Oare de câte ori am spus până acum „nu pot” ? Nu-i aşa că de foarte multe ori ? Nu pot să fac ceva bun, nu pot să zic ceva bun, nu pot să iubesc pe duşmani, nu pot să iert pe cei ce-mi fac rău, nu pot să cânt, nu pot să mă mai rog, nu pot să mai vin la adunare, nu pot să să-i mai ascult pe cei ce mint, nu pot să … nu pot, nu pot, nu mai pot !!! Da, aşa este, fără El, nu mai putem nimic. „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”(Ioan 15:5) a zis Domnul Isus. Dar se aude un glas, un ecou … puterea este a lui Dumnezeu. Slăvit să fie Numele Său ! Doamne eu nu mai pot… de aceea Te rog dă-mi şi mie putere din puterea Ta ! Vreau să pot spune şi eu împreună cu apostolul Pavel : „Pot totul în Hristos care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

Bunătatea este a lui Dumnezeu. „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.” zice Domnul (Ieremia 31:3).  „ Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţa…” zice proorocul Ieremia.( Pl. Ieremia 3:21-23). Tu, crezi lucrul acesta ?

Răsplata este a lui Dumnezeu. „…veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii.”(Coloseni3:24) „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire !”(Evrei 10:35) Moise „avea ochii pironiţi spre răsplătire.” (Evrei 11:26) „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele Lui.” zice Domnul Isus. (Apocalipsa 21:12)

Doamne Tată, Îţi dau inima mea. Vreau ca în ea să se producă ecoul binecuvântat al Cuvântului Tău. Curăţă-o, sfinţeşte-o, păzeşte-o, păstrează-o în Mâna Ta.  Ajută-mă să nu uit niciodată că a Ta este puterea, bunătatea şi răsplata. Îţi mulţumesc Tată în numele Domnului Isus.

Pastor, Elisei Pecheanu