Bogdan Emanuel Răduț, Un pelerin – un destin – o Patrie


Note la cartea Pelerin spre Patria cerească de Ioan Bunaciu şi Marius Silveşan
*
Ioan Bunaciu, Marius Silvesan, Pelerin spre patria cerească (coperta fata)
        Ajuns la vârsa de 88 ani, fratele pastor-profesor Ioan Bunaciu a dorit să lase încă ceva din preaplinul experienţei sale de umblare şi slujire creştină. Ajutat de Marius Silveşan, coautorul cărţii, fratele Bunaciu ne introduce în universul trăirilor proprii, dând dovadă de o memorie exactă şi o recunoştinţă adresată Domnului.
            Recent ieşit de la tipar, volumul de faţă este o completare a lucrării autobiografice Umblând pe ape printre stânci, apărută în 2009. Încă de la început Ioan Bunaciu ţine să prezinte activitatea sa pastorală şi profesorală din anii grei ai comunismului, când inevitabil a avut de-a face cu tracasările Securităţii. Scopul fratelui Bunaciu, în anii aceia, a fost predicarea Evangheliei, începând din anul 1950 când primeşte aprobarea de predicator baptist.
            Lecturând volumul – memorialistic, istoric şi document totodată – încercăm să ne transpunem în vremurile acelea pentru a înţelege trăirile autorului. Din interviul pe care Marius Silveşan l-a luat fratelui Bunaciu, reiese un om cu o credinţă puternică în Dumnezeu şi cu o pasiune pentru lucrarea Cuvântului. A scris 19 cărţi de doctrină şi istorie baptistă, dar nu numai. Articolele publicate şi intensa activitate academică  îşi spun cuvântul. Demnă de evidenţiat este opinia dânsului din finalul interviului: „Eu consider că toți păstorii noștri (baptişti, n.n.) au fost soldați pe front și fiecare a luptat cum a crezut el că este mai bine și că reușește și în final s-a reușit pentru că la sfârșitul comunismului noi am fost mai tari ca la începutul lui, și mai mulți și cu biserici mai mari. (p.159)”
            Destinul fratelui Ioan Bunaciu a fost acela de predicator al Evangheliei în vremuri tulburi, ca pelerin spre Patria Cerească. Citind ne dăm seama că a fost greu, dificil, tracasant, chiar periculos în acea vreme, fiind nevoie de curaj, îndrăzneală, pasiune, statornicie şi credinţă. Fratele Bunaciu şi-a îndeplinit mandatul în vremea şi timpul dânsului cu credinţa în Domnul care răsplăteşte orice osteneală. Ne bucurăm că şi-a făcut timp să aştearnă pe hârtie aceste gânduri şi amintiri, împărtăşindu-le şi cu noi, cititorii domniei sale, fiindu-ne de asemenea exemplu.
            În încheiere, ne dă şi un îndemn de luat aminte: „să ne ţinem de Cristos Domnul, care este speranţa noastră”. Domnul să fie slăvit!

 Bogdan Emanuel Răduț

Partea de început a acestei prezentări a fost publicată și în numărul 2/2013 al Revistei Creștinul Azi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: