Alexandru Hâncu, Reagan – Omul care a scapat Europa de comunism


Prin intermediul acestui articol autorul oferă informații interesante privind politica americană în anii 80 ai secolului XX. Sunt cam nelămurit în privința politicii lui Jimmy Carter, despre care Alexandru Hâncu spune că a fost una de stânga, politică promovată de Partidul Democrat.

Vezi și

JIMMY CARTER DESPRE DUMNEZEU ŞI ROLUL RELIGIEI ÎN POLITICĂ

JIMMY CARTER DESPRE NICOLAE CEAUȘESCU

„Daca sunteti liberi sa cititi acest ziar (Revista 22) e pentru ca acum multi ani un fost reporter sportiv, ajuns apoi actor si in cele din urma politician, s-a gandit sa va faca acest dar. Din America. N-ati avea astazi in maini 22 daca la putere ar fi Nicolae Ceausescu (ori Fiul), tara in care locuiti s-ar chema Republica Socialista Romania, iar de la Kremlin ar sta cu laba pe noi vreun cumatru de-al lui Leonid Brejnev. Dar uite ca asa a fost sa fie: in 1980, un fost reporter sportiv si actor a fost ales presedintele Statelor Unite ale Americii. Si a schimbat lumea din temelii. (…) S-a numit Ronald Reagan. Daca azi nu stati la coada noaptea, cu scaunelul, la tacamuri de peste si copite de porc, daca aveti curent si apa calda si 50 de canale pe cablu, daca va zbarnaie in buzunar telefonul mobil, daca aveti pasaport si puteti (inca) alege ce ziar cititi – ei bine, baieti si fete, lui trebuie sa-i multumiti.

Official Portrait of President Ronald Reagan 1981 (en.wikipedia.org - 5.05.2013)

Ronald Reagan 1981 (en.wikipedia.org)

Pe plan extern, iarasi numai bucurii. Expansiunea comunismului parea de neoprit – URSS invadase Afganistanul, iar la usa Americii, Nicaragua incapuse pe mana flacailor cu secera si ciocanul. In Orientul Mijlociu, Iranul era controlat de fundamentalisti islamici, care amenintau sa se extinda in toata zona Golfului. In plus, de mai bine de un an Ayatolahii tineau ostateci 52 de americani in fosta ambasada din Teheran si dadeau cu tifla spre Washington, unde presedinte era Jimmy Carter. Politician din Partidul Democrat, deci de stanga. Poate vi-l mai amintiti – e flacaul care s-a fotografiat cu Ceausescu si cu Leana, in balcon la Casa Alba. Printre politicienii si capetele luminate din presa americana, dominata de ideile de stanga, domnea consensul – tara e pe duca, lumea libera la fel. Atentie – nu e o gluma!!! America ajunsese, in 1980, intr-o cumplita ananghie. Disperarea era atat de mare, incat era vehiculata foarte serios ideea desfiintarii functiei de presedinte – sau transformarea ei intr-una pur decorativa.

Asasinarea lui John Kennedy, razboiul pierdut in Vietnam, scandalul Watergate – soldat cu demisia lui Richard Nixon – si, evident, declinul economic demoralizasera natiunea americana si subminasera grav increderea in presedintie, institutia fundamentala a sistemului politic american. Ca si increderea in democratie si in piata libera. Faurarii de la Kremlin isi frecau fericiti mainile – inca un pic, si gata. In mediile politice, academice si in presa din occident, socialismul si in cele din urma victoria mondiala a comunismului ajunsesera sa fie lucruri de care se vorbea ca despre evolutii inevitabile. Incredibil, nu? Ei, si tocmai cand capetele luminate se pregateau sa cante prohodul Americii din fata monumentului lui George Washington – surpriza!!! Un oarecare Ronald Reagan, ajuns guvernator in Statul California, iese in fata – si zice NU!!! America nu e pe duca, economia poate fi redresata, iar Lumea Libera va infrange comunismul. Ha!!! Cam asa pot fi rezumate reactiile. Mai exact – “Ha, ha, ha…”. Apoi, cand s-a vazut ca mesajul lui Reagan prinde la popor, placa s-a schimbat: “Atentiune, nu-l credeti, e un nebun periculos, sau un escroc care promite orice, doar ca sa ajunga presedinte. E un fost actor – la ce-l poate duce mintea?”

Mda. In campania pentru alegerile prezidentiale din 1980, Ronald Reagan a propus alegatorilor un program simplu. Doar trei puncte: reducerea impozitelor; reducerea cheltuielilor sociale; cresterea cheltuielilor militare. A castigat doua mandate la Casa Alba. Si a scapat Europa de comunism.
Pana la el, in politica americana ajunsesera sa fie aproape litera de lege doua idei. Aplicate consecvent bunaoara de presedintele Jimmy Carter, politicianul de stanga, din Partidul Democrat. Prima: statul stie mai bine decat cetateanul ce trebuie facut cu banii castigati prin munca cinstita de cetateanul cu pricina. Transpusa in practica, ideea a rodit bogat: impozite cat malul si ditamai programe guvernamentale de protectie sociala. Ca doar guvernul stie mai bine. Cum iesi insa din criza? Impozite mai mari, cheltuieli sociale mai mari, evident – alta solutie nu e, a grait stanga. Reagan era insa republican, deci de dreapta. Ideea lui: “Guvernul nu e solutia problemei. Guvernul e problema”. Pe care viitorul presedinte a promis s-o trateze cu un remediu simplu: mai multi bani in buzunarele oamenilor, nu in cuferele guvernului. Adica impozite mai mici. Cu 30% mai mici. Astfel ca oamenii sa aiba mai multi bani cu care sa cumpere produse si servicii. Stimuland in acest fel crearea de locuri de munca si cresterea economica.

A doua mare idee a politicii americane pre-Reagan suna cam asa: “Uniunea Sovietica nu trebuie suparata, fiindca are arme nucleare, iar comunismul poate nu e chiar un lucru rau”. Alo!!! Un pic de bun simt, ce naiba… Numai ca prin 1980, in cercurile “elevate” occidentale, de bun simt era sa spui ca viitorul va fi Paradisul Proletar, si ca nu era un viitor asa de indepartat. Daca nu va vine sa credeti, consultati arhivele. Sau cititi azi presa occidentala de stanga, partea care n-a observat ca nu mai exista Uniunea Sovietica. Ori bagati un ochi la ce se discuta pe la destule din marile universitati din Vest, unde comunismul e considerat in continuare un model minunat, gresit aplicat. Deci, tot de viitor.

Ronald Reagan a pus insa un alt diagnostic. “Uniunea Sovietica e Imperiul Raului”. Asemenea cuvinte nu aparusera niciodata in discursul vreunui lider occidental. Le-am auzit intr-o noapte la radio, cu sonorul la minimum si urechea lipita de difuzor – ca asa se asculta Vocea Americii. Si am sarit in sus, de parca as fi dat gol in minutul 90, in finala Cupei Campionilor. “Da, neica. Da! Sigur ca DA!!! Despre asta e vorba. Imperiul Raului!!!” Acolo am trait. In bezna, in frig, in foame, in frica si disperare. In Raiul comunist. In Romania lui Ceausescu. In Creatia Moscovei. In Imperiul Raului. Si m-am gandit atunci ca ar fi o sansa, firava, dar reala, ca omul ala, Reagan, sa nu ii cheme si el pe Ceasca si pe Leana la Casa Alba si sa-si faca poze cu ei in balcon si-n gradina de trandafiri. Si sa le-o traga peste bot sovieticilor. Si sa scapam de comunism – adica sa ne scape americanii. Aveam sperante, caci tot la radioul cu pricina, cu sonorul la minimum si urechea lipita de difuzor, am auzit ca Reagan – un actor de doi lei si un individ iresponsabil, cum zicea Scanteia – e hotarat sa rezolve problema, si ca, dupa parerea lui, comunismul se indreapta spre lada de gunoi a Istoriei.

Pana la Ronald Reagan, presedintii americani acceptasera teza ca trebuie sa se poarte cu manusi cu sovieticii, din cauza riscului unei catastrofe nucleare. Exista o formula, prescurtata MAD. Care inseamna “nebun” in limba engleza, dar care vine de fapt de la Mutually Assured Destruction – adica Distrugere Reciproca Asigurata. Cu alte cuvinte, daca una din superputeri trage prima cu rachete nucleare, cealalta raspunde si toata lumea moare. Asa stand lucrurile, nimeni nu va indrazni sa foloseasca arme nucleare, si nu trebuie facut nimic care sa strice acest echilibru al terorii. Pe sleau, santaj nuclear ca garantie a pacii. Sovieticii sa fie lasati in pace, chiar daca asta inseamna ca se intind. La inceputul anilor ‘80, Moscova a hotarat sa instaleze rachete nucleare SS20 cu raza medie de actiune la granitele Europei de Vest. Europenii au facut pe ei, si atunci Reagan a raspuns cu desfasurarea in Europa de rachete americane de tip Cruise si Pershing. Huo!!! Criminalul!!! Reagan impinge omenirea spre Cataclismul Nuclear!!! Si hai in strada, cu milioanele, scandand “Pace, Pace”. In Anglia, in Germania, in Franta, in Italia, peste tot unde era o stanga sau o miscare pacifista pe care le putea manipula KGB-ul. Afara cu rachetele americane, despre alea rusesti nici o vorba. Ne-a scos si Ceausescu atunci in strada, sa cerem pace. Noi ca noi, ca n-aveam de ales, dar aia, in Vest? O fi groasa, neica. Si era. Publicul era speriat in Occident si nu vedea aceeasi solutie de bun simt la care se gandise Ronald Reagan. Anume, ca nu mai trebuie cedat in fata amenintarii. Nici un pas. La ce-au dus aproape 40 de ani de cedari? La sporirea amenintarii. Iar de negociat, nu se poate negocia cu un adversar convins ca Occidentul e slab si n-are vointa sa se opuna. Dar liderii de stanga spuneau publicului occidental ca politica lui Reagan e nesabuita, si ii va impinge pe rusi, saracii, la razboi. Ziarele le spuneau acelasi lucru. Si Hollywoodul – in filme care sustineau ca o catastrofa nucleara bate la usa, si ca va fi vina Americii daca se va intampla.

Citește continuarea pe http://www.revista22.ro/omul-care-a-scapat-europa-de-comunism-951.html

Informație preluată via

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/alexandru-hancu-omul-care-a-scapat-europa-de-comunism

11 răspunsuri

  1. ,, e flacaul care s-a fotografiat cu Ceausescu si cu Leana, in balcon la Casa Alba,,
    Da dar si Nixon si Gerald Ford (presedinti republicani ca si Reagan) s-au ,,fotografiat ,,cu Ceausescu si Leana. Nixon a fost in vizita la Bucuresti in 1969 si Ceausescu l-a vizitat in 1970 si 1973. Ceausescu l-a vizitat si pe presedintele Gerald Ford in 1975 si tot in acelasi an Ford a fost in Romania. Deci doi presedinti americani republicani (de ,,dreapta,,) au venit in Romania l-a invitatia lui Ceausescu si Ceausescu a fost in vizita la ei. Carter nu a venit in Romania niciodata.

    Apreciază

  2. Nixon si Gerald Ford au fost in Romania si Ceausescu a fost in America pe vremea cand erau ei presedinti , nu inteleg de ce autorul critica in mod special pe Jimmy Carter ca l-a primit la Casa Alba pe Ceausescu.

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Si eu m-am intrebat acelasi lucru. Oare pentru faptul că avea convingeri evanghelice pe care si le-a exprimat public?

      Apreciază

  3. Politica presedintilor americani inca din anii 60 a fost aceea de apropiere de statele comuniste conduse de lideri rebeli fata de Moscova precum Ceausescu. Nixon a fost in vizita si in China la Mao Zedong in 1972. Ideea era sa rupa statele comuniste de Moscova , sa realizeze fisuri in blocul sovietic. Acest lucru a inceput inca din 1948 cand dupa cearta dintre Tito si Stalin , Tito a primit din partea administratiei Truman(democrat) si Eisenhower(republican) bani si armament.
    Desigur ar fi trebuit sa se tina cont de dictatura interna , de incalcarea libertatilor religioase(mai ales ca toti presedintii americani s-au declart mari credinciosi) . Dar in politica adesea aceste chestiuni nu conteaza decat pt. scopuri propagandistice.
    Una era pozitia postului de radio Europa Libera care critica vehement comunismul , dictatura etc. si alta era politica Presedintilor , a departamentului de stat.
    In cazul lui Ceausescu a existat o dorinta de apropiere a tuturor presedintilor americani din 1965 si pana la Reagan, indiferent ca erau republicani sau democrati. Ba mai mult presedintii republicani(teoretic partidul cel mai capitalist dintre cele doua partide americane) au vizitat Romania . Chiar si pe vremea lui Reagan a existat o perioada de bune relatii cu Ceausescu(cooperare militara ) care s-a stricat apoi .

    Apreciază

    1. Marius Silvesan | Răspunde

      Cred că și în cazul politicii statelor occidentale putem vorbi despre o diferență între discurs și realitatea vieții politice. Pentru cei care nu au studiat sau nu au trăit perioada comunistă cred că un studiu de caz interesant ar fi cel al relațiilor Statelor Unite cu China sau cu Rusia.

      Apreciază

      1. Hrusciov prim-secretarul sovietic a fost in vizita oficiala in SUA in septembrie 1959(deci dupa invazia din Ungaria care a avut loc in 1956) iar Brejnev in iunie 1973. Deci Ceausescu nu e singurul lider comunist primit la Casa Alba.
        Se incerca detensionarea relatiilor , dezarmarea nucleara prin aceste vizite . Nu e nimic rau in faptul ca au avut loc aceste intalniri intre liderii americani si comunisti , e rau ca americanii nu au abordat problema drepturilor omului , in special a drepturilor religioase , mai serios in discutiile cu omologii lor sovietici.
        Intalniri intre conducatorii de state sunt normale , totusi ceeace e deranjant in aceste situatii sunt onorurile cu care diferiti dictatori sovietici si Ceausescu au fost primiti la Casa alba. Desigur ca si gazda trebuie sa fii respectuos dar nu e corect sa exagerezi cu onorurile fata de niste dictatori sangerosi.
        Nu cred ca se intampla nimic daca se modifica protocolul si vizitele erau mai discrete atat in cazul liderilor sovietici cat si a lui Ceausescu.

        Apreciază

  4. Cartea istoricului american Larry Watts Fereste-ma doamne de prieteni , dezvaluie multe informatii legate de relatia Ceausescu -SUA.
    Ceausescu a fost curtat (nunumai de americani ci si de francezi, germani , israelieni, britanici) din cauza opozitiei sale fata de MOscova in mai multe probleme internationale , desigur au contat si interesul lui Ceausescu pentru cumpararea de echipamente industriale occidentale pentru a realiza industrializarea.
    In conditiile acestea nu e de mirare ca s-au inchis ochii la dictatura interna. Desigur relatiile

    comerciale , o coordonare a pozitiilor fata de Moscova a fost un lucru pozitiv , daca Occidentul l-ar

    Apreciază

  5. presat sa permita o mai mare libertate interna (mai ales in domeniul religios ) ar fi fost si mai bine.

    Apreciază

  6. Oricum Ceauescu avea nevoie de Occident in special de America mult mai mult decat avea America nevoie de el.

    Apreciază

  7. Reagan a fost un presedinte care a crezut in anticomunism mult mai sincer ca ceilalti , pt. predecesori URRS ca stat reprezenta pericolul , concurentul pentru suprematia mondiala si nu ideologia comunista in sine.

    Apreciază

  8. Si Hrusciov si Brejnev au fost in vizita in America , primul in 1959 , al doilea in 1973. Ambii au efectuat aceste vizite dupa invaziile din Ungaria(Hrusciov 1956) si Cehoslovacia(Brejnev 1968).
    Desgur intalnirile dintre liderii de state sunt normale , nu sunt normale insa onorurile pt. niste dictatori. Se putea modifica protocolul in cazul liderilor sovietici , ca si in cazul lui Ceausecu . Fiind primiti cu toate onorurile (garda de protocol , dineuri de stat , vizite la obiective economice si turistice) presedintii americani au lasat impresia ca ii respecta , ca ii admira pe ,,tovarasi,,.

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.