Două evenimente majore din istoria românilor, Unirea din 1918 și Revoluția din decembrie 1989 împreună cu două personalități din istoria baptiștilor români, Constantin Adorian și Iosif Țon formează un cadru istoric interesant.
Dacă despre Constantin Adorian se poate menționa că Unirea din 1918 l-a propulsat ca lider al baptiștilor din România, la Iosif Țon situația este diferită datorită faptului că acesta se afirmase și era recunoscut ca lider evanghelic, nu doar baptist, înainte de Revoluția din decembrie 1989. Tocmai acțiunile și capitalul său de imagine anterioare momentului decembrie ‘89, împreună cu viziunea sa, relațiile și resursele de care dispunea la momentul respectiv l-au propulsat pe scena politică evanghelică postdecembristă.
Adorian a avut un rol determinant în înființarea Seminarului Teologic Baptist din București, actualul Institut Teologic Baptist din București, iar Țon în înființarea Institutului Biblic Emanuel de la Oradea, actuala Universitate Emanuel din Oradea.
Adorian a fost un lider baptist vizionar cu un rol determinant în formarea Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România, iar Țon unul determinant în formarea Alianței Evanghelice din România și a postului Radio Vocea Evangheliei.
Cele două momente importante din secolul XX pentru România și pentru evanghelicii români, Unirea și Revoluția, au produs două figuri importante pentru baptiști: Constantin Adorian și Iosif Țon. Dacă Constantin Adorian a făcut din București centrul baptiștilor români după Unire, Iosif Țon a făcut din Oradea centrul baptiștilor români după Revoluție.
Iosif Țon nu trebuie privit doar în tandem cu Liviu Olah – o astfel de perspectivă poate fi valabilă doar pentru Biserica Baptistă Emanuel din Oradea -, ci în primul rînd ca un ctitor de instituții, care nu poate fi comparat, în istoria baptiștilor români, decît cu Constantin Adorian.
În primele decade ale secolului XXI, Iosif Țon a rămas ultimul mare mit al baptiștilor români, cea mai notorie instituție a baptiștilor români, dar și cea mai importantă figură din istoria evanghelicilor români – baptiștii au apărut în România pe la 1856, creștinii după Evanghelie pe la 1899, penticostalii pe…
Vezi articolul original 176 de cuvinte mai mult
Istorie Evanghelica 
Fara indoiala ca Iosif a jucat un rol important imediat dupa Revolutie. Mi-aduc aminte ca am reusit sa-l intilnesc “in secret” in 1990. Secret nu din cauza Secu ci pt ca se ascundea de prea multii oameni ce vroiau sa-l intilneasca. Eram in casa lui Titi Bulzan (ulterior pastor la Bujac-Arad). Tzon mergea din camera in camera discutind cu fiecare grup, in taina. M-a dus Mircea Aioanei ce se credea prea tinar pt a-l “recruta” pe Tzon; vroia sa-i ceara sprijin pt o tipografie crestina la Arad. Fr. Ton a fost amabil –nu stiu daca ne-ar fi sprijint pt ca proiect care a cazut din cazua mea care am renuntat- dar a fost amabil. In momentele acelea era ca un eliberator. (Mai tirziu aura asta s-a dus). Prof Bocaniciu (ulterior director, V. Goldis-Arad) mi-a spus ca la o conferinta la Timisoara a fost surprins de deferenta cu care profi universitari de la Metematica i s-au adresat lui IT; il auzisera la Europa Libera si pareau sa-si fi pus speranta in el (desigur aura acesta s-a dus la scurt timp). Se auzise ca si vroia sa candideze la presedintia Ro; nu mai tin minted daca a si incercat. L-am felicitat pt “proorociile” de la Europa Libera vs caderea comunismului. Pt adversarii sai asta e o dovada ca era in slujba “serviciilor romanestI’ care i-au vindut aceasta info; este un scenario nejustificat mai ales ca Iosif spunea proorocia cu citiva ani buni inainte de ’89. Nu l-am cunoscut personal (citeva scurte schimburi de pareri de-a lungul anilor) dar mi s-a parut ca dinsul credea c-avea un “apostolat” pt Ro. Imediat dupa ’89, a cerut romanilor din US sa revina dupa modelul lui Socaciu. Cel putin pe Cadariu din Detroit l-a convins; omul a renuntat la o sliujba buna in US … ba mai fusese insotit si de pastorul penti Lascau care a fost in permanent contact. Lascau s-a intorsa inapoi insa. Stofa de vizionar a avut Iosif; se spune ca isi pregatea cu 10 ani inainte miscarile. E foarte posibil sa fie asa; merita sa invatam asta dac-avem planuri mari. Desigur sunt si cancanuri si aspecte negative; le ignor de data asta. M-a persiflat cind m-am plins ca toate fondurile merg la Oradea (Aradul era intr-o concurenta cu ei).
PS- Pina la urma, M. Aioanei va reusi sa faca o timpografie si editura (Multimedia?) la Arad fara sprijinul lui Iosi si al meu… ha, ha, ha
ApreciazăApreciază
Multumim pentru aceste detalii inedite și interesante.
ApreciazăApreciază
Multumesc si eu de publicare. Au fost zile extraodinare imediat dupa Revolutie; tot ce se facea era “istoric”. Ce platitudine solemna! Dupa 45 ani de interdictii, tot ce faceai era nou dar proiectele de mai sus erau istorice intr-adevar, Alianta Ev, Vocea Ev, Univ Emanuel, etc.
Ca participant la primul congres al Aliantei Ev., eram coplesit. La un an dupa ultimul congress PCR (ce parea vesnic conducator), pocaitii, multi persecutati si discriminati tineau congres in aceiasi sala a “Palatului”. Putine lucruri mi-aduc aminte:
– Organizare excelenta
– D-na Teodorescu intilnita pe coridor; merita respect pt marturia dumneaiei in comunism
– Singurul amanunt retinut din discursuri: “Ne laudam ca suntem natie crestina dar suntem o natie de criminali” tuna senatorul crestin orthodox Ioan Alexandru de la tribuna. “Intr-un an de la Revolutie, am omorit 1 milion de pruncuti in burta mamei lor” – foarte semnificativ in contextual de-atunci
– Un strigat puternic de la balcon (pastor Ceteanu). “Lasati-ne sa ne varsam sufletul. De 45 de ani ne calaresc”. Nu era clar la cine se refera intrucit conducatorii aliantei erau dintre cei persecutati, Talos, Negrut, Tzon, dr. Cioata…
A fost o mare revansa ce ne-a dat-o Dumnezeu contra “lor” a celor ce ne spusesera ca suntem o relicva a istoriei. Din pacate insa, nu toti am stiut sa folosim sansa data de Dumnezeu. Iosif (si altii desigur) a stiut!
ApreciazăApreciază
Interesante amănuntele referitoare la primul congres al AER. A cui a fost inițiativa organizării cultelor evanghelice in cadrul unei alianțe? Eu o văd intr-o anunită măsura ca o continuare a Federației Reprezentative a Cultelor Evanghelice Recunoscute din RPR înființata la ordinul PMR. Spre deosebire de AER, din FRCER din RPR făcea partea si Biserica Adventistă, care, din ce am auzit, s-a retras din proiectul AER inca de la inceput. De ce a ales Țon să investească la Oradea după decembrie 1989?
ApreciazăApreciază
N-am stiut despre Federatia Cultelor Evangheice decit din scrierile dvs. Nu cred ca se pot compara; banuiesc ca partidul avusese intentia sa uneasca cultele evanghelice pt a le controla; apoi se va fi razgindit (1). Sunt convins ca idea Aliantei Evanghelice era –si a lui Ton- dar e posibil sa fi fost si a altora; dvs aveti acces la multe informatii. Scopul? Se spunea ca Oastea Domnului are 1 milion aderenti, si impreuna cu ceilalti puteau fi o forta semnificativa in societate si balansa cit de cit pe majoritari care nu aveau intentia sa-si schimbe atitudinea fata de noi. Sunt altii mai importanti decit mine sa va spuna mai precis. In rindul nostru –simpli credinciosi- ideea parea buna. Pe Alexandru, de ex il interesa TV crestina… lucru pe care l-a incercat cu noi, evanghelicii din emigratie. Public, rolul primordial la primul congres l-au jucat Negrut si Talos. Ce-a fost in culise? N-am aflat si nici n-am incercat sa aflu. Tzon era la data aceea in pozitia cea mai buna sa-i atraga pe ceilalti evanghelici. Daca vreti o banuiala personala, cred ca penti n-au fost prea incintati cu pozitia de VP. Ei se credeau mai tari –numeric- si in expansiune. Ma indoiesc ca au aratat mare interes pt alianta. Este o concluzie “de jos”.
(1) Era greu de ghicit ce-i in capul comunistilor. Lt. Maj Vostinar de la Secu –Arad- se pocaise pt vreo luna, 1976. El ne-a spus ca sunt doua propuneri de luptat contra noastra: a) sa ne uneasca in biserici imense dupa modelul sovietic (bis Baptist din Moscova avea 6 mii membri). Dupa securist, in aceste imense organizatii ne pierdeam ca indivizi si nu mai aveam forta
b) Sa ne divizeze cit mai mult; varianta pt care au optat comunistii romani (divide et impera). Federatia Cultelor Evanghelice aparuta in stalinism s-ar putea sa fi urmat modelul sovietic… la care s-a renuntat ulterior. Cred ca ideea Aliantei Ev a venit de la frati si nu se poate compara cu Federatia. Sunt doar onorat ca mi-ati cerut parerea.
ApreciazăApreciază
Proiectul Federației Reprezentative a Cultelor Evanghelice Recunoscute a avut ca scop controlarea acestora după model sovietic. Am scris despre acest aspect, dar inca nu am avut timpul necesar sa realizez un studiu dedicat acestui subiect.
Evident ca scopul Federației și Alianței era diferit având si actori diferiți.
Este clar faptul că religia a fost controlată de autoritati, fie ca vrem sa recunoaștem sau nu acest lucru. Statul avea mijloacele si cadrul necesar. Cultele au răspuns măsurilor de control prin acțiuni de rezistența si disidenta.
ApreciazăApreciază
De ce a ales Ton sa investeasca la Oradea?
1- Tzon a vrut sa ajunga pastor la Arad sau Oradea. Ploiestiul era “mic”. La Bucuresti nu avea sanse; cu Bunaciu n-a fost niciodata in bune relatii. A optat pt Oradea unde incepuse o trezire. Acuzatorii sai spun c-a jucat un rol la debarcarea lui Olah. Nu cred pt ca –cunoscind bine regimul comunist- succesul evanghelistic al lui Olah, botezurile repetate erau pericolul cel mai mare pt comunisti. Nici raspindirea Bibliilor nu era atit de speriat pt ei ca si „propaganda religioasa si racolarea de acoliti”. Era imposibil ca Olah sa nu fie zburat din Oradea; notele Securitatii o dovedesc, cred eu. Ton a investit in Oradea de-atunci; a jucat un rol important in construirea “ilegala” a bisericii nr. 2.
2- Dupa plecare, Iosif a sprijinit biserica din Oradea. E greu de stiut care e meritul lui exact pt ca el are obiceiul sa se laude. A jucat un rol in organizarea pregatirii in secriet a lucratorilor, via Talos si dr. Gheorghita –un apropiat ajuns pastor la Oradea. Seminarul LBC care l-a pregatit in secret pe Negrut si pe altii banui ca a pronit si cu concursul lui Iosif. Anecdotic, se spune ca Paul a fost hand-picked de Tzon ca pastor (mai intii ucenic). Ceva adevar este. Pe mine ma uimea faptul ca pt pregatirea lui Paul veneau profesori individuali din Anglia/ America. La un moment dat, a venit insusi John Sott care nu era fite cine. In moment de mare tensiune juridica pt Oradea, au venit 2 senatori americani… Cine ii va fi trimis nu stiu, dar stiu precis ca Tzon a lucrat via Gheorghita. (Cind l-am chemat pe Gheorghita la pastor la Arad- Paul, pastor incepator, s-a speriat: “fara el ma maninca Secu; el e “ombilicul” meu cu America” – a strigat Paul speriat –avea vreo 30 ani). Mai tirziu, isi va fi facut si el relatiile sale in Vest.
3- Oradea era la sfirsitul unei treziri spirituale.
4- Intre Arad si Oradea, Iosif a ales Oradea. Era mai natural, chiar daca multe se schimbasera intre timp si dinsul a avut si surpize neplacute. In Arad era in relatie cu Onisim Mladin, Titi Bulzan si Doru Popa, dar niciunul nu era atit de bine plasat in Arad precum Paul in Oradea. Timisoara era aproape, dar Dugu era el insusi in avint si cu multe planuri.
Sunt impresii personale care pe linga fapte concrete pot reprezenta o speculatie.
Relatia lui Iosif cu Bucurestiul si chiar cu o parte din Aradeni era complicata de caderea sa si insultarea semianrului prin scrisoarea catre seminaristul Damian. Sunt prea tinar sa fi vazut cadea lui Iosif (1957?) dar am intilnit colegi de-ai lui de seminar si membri ai bisericii Speranta unde fusese predicator care n-au putut trece peste caderea sa. Bucurestiul mi se parea exclus; Talpos si Bunaciu erau doctori, Tzon, nu. In Cluj, Tzon avea multe contacte dar Clujul avea Universitate si baptistii n-aveau forta celor din Oradea sau Arad cu tot respectul pt B. Faragau. Oradea mi se pare natural.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru răspuns. Documentele de arhiva pe care le-am consultat va contrazic in privința relației dintre Ton si Bunaciu. Au avut si perioade bune in anii 70. Oricum, interesanta opinia dvs.
ApreciazăApreciază
Ma bucur sa fiu corectat cind gresesc. Iosif a fost o perioada professor la Seminar; probabil la asta va referiti. Sunt convins ca fr. Bunaciu n-a putut spune tot ce gindeste public. M-a surpirns insa ca indiscutie personala cu tata- pe care-l stia din pruncie-, dinsul a diminuat impactul arondarii, a declarant metoda memoriilor lui Tzon nebiblica si a diminuat beneficiile memoriului celor 50. Despre numarul seminaristilor spunea ca oricum vom avea somaj avind in vedere numarul bisericilor. Poate se temea de tata –ma indoiesc. Tata –ca si multi batrini- il aprecia pt ca parasise UTM pt calea credintei. Nu vad cum putea merge pe-aceias ulitza cu IT. Dar ma bucur sa ma corectati.
PS- Cred ca nu s-a transmis sau l-ati sters. Mai incerc odata.
ApreciazăApreciază
Fratele Bunaciu a avea un mod particular de a rezolva problemele bisericilor sau a Seminarului în relațiile cu autoritățile. Vedeți în acest sens și interviul pe care mi l-a acordat pe lângă memorialistica despre acest aspect. Cunosc si punctul de vedere despre memorii. Nu stiu exact când si căror împrejurări se datorează răcirea relației dintre Ioan Bunaciu și Iosif Ton, însă impresia mea a este aceea ca deși relațiile nu au mai fost tocmai cordiale, totuși cei doi lideri ai baptiștilor romani sau respectat reciproc. Nu intenționez sa documentez aici relația dintre cei doi, poate o voi face într-un material științific, însă am vrut doar să punctez acest aspect mai puțin cunoscut al istoriei baptiștilor români în perioada comunistă.
ApreciazăApreciază
Va cred cu privire la cele spuse despre respectul dintre cei 2. Despre metodele fr. Bunaciu: el mentiona tatalui meu ca in contrast cu memoriile prin relatii bune cu autoritatile se pot rezolva lucrurile ceea ce concorda cu unele interviuri pe care le-a dat dupa revolutie, inclusiv dvs. Desigur stiti, ei erau din generatii diferite. Iosif era student la Cluj unde fr. Bunaciu era pastor; dl Teodorescu -crestin dup ev- ne povestea despre activitatea lor de la tineret (Iosif, Teodorescu, Graur -ulterior cazut de la credinta,etc) in vreme ce Bunaciue era pastorul lor. Nu e nimic rau despre asta; vroiam sa spun ca relatiile celor 2 erau mai vechi decit anii ’70. Iosif a fost tinar in plin stalinism -cind Bunaciu a trecut prin presiuni mari – apoi a fost in Vest de unde a venit cu „alte idei”. De aceea mi se parea ca „nuca-n perete” pt generatia Bunaciu-Tunea-Mara, etc.
ApreciazăApreciază
[…] Istoria baptiștilor orădeni în date și imagini (3) – Constantin Adorian și Iosif Țon […]
ApreciazăApreciază