Marius Silveşan, Doctor în științe umaniste specializarea istorie, Facultatea de Istorie, Universitatea din București (septembrie 2011 cu calificativul Summa cum laude)
Absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității din București, Marius Silveşan este implicat în cercetarea istoriei evanghelice din România comunistă. Această temă precum şi istoria socială trebuiesc încadrate în aria sa de preocupare referitoare la istoria contemporană a României. Prin formarea sa academică şi convingerile evanghelice, autorul propune prin intermediul acestui site o incursiune în istoria evanghelică a României moderne şi contemporane, dar şi a comunității evanghelice în general. Nu sunt neglijate nici subiectele care interferează cu domeniul menționat fie ele legate de politică, filosofie, etică.
Educație
Doctorat în istorie, Facultatea de Istorie, Universitatea din București (2008-2011)
Tema de cercetare: Dinamica raportului dintre Stat şi Bisericile Creștine Baptiste din România pe parcursul perioadei comuniste
Master în Istorie, Universitatea din București, 2007
Domenii: Istoria secolului XX, Istoria socială
Disertația: Societatea românească între anii 1975-1989.
Licență în Istorie, Universitatea din București, 2003
Domenii: Istorie, Viața cotidiană
Lucrarea de licență: Viața cotidiană a românilor din mediul urban între anii 1960-1975
Civic education Project & Universitatea din București, 2001
Seminar: Istoria Imperiului Otoman (1300-1922)
Stagii de documentare şi cercetare
Stagiu de documentare în Biblioteca IBTS (International Baptist Theological Seminary) al Federaţiei Baptiste Europene, Praga, Republica Cehă, Iulie 2009
Central European University, Budapesta, Unagria (vara 2010)
Open Society Archives, Budapesta, Ungaria (vara 2010)
Activități de documentare şi cercetare
Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte București (ASSC),
Arhivele Naționale Istorice Centrale București (ANIC),
Biblioteca Central Universitară ,,Carol I” Bucureşti,
Biblioteca Facultății de Istorie, Universitatea din București,
Biblioteca Institutului Teologic Baptist Internațional (IBTS), Praga, Republica Cehă.
Biblioteca Universității Central Europene, (CEU Library) Budapesta
Aria de interes
• Istoria politică şi socială a României contemporane, în principal după cel de-al doilea război mondial.
• Istoria creştinismului în România, în principal relaţia Biserică-Stat, represiunea regimului comunist asupra Bisericii şi istoria comunităţilor evanghelice
• Istoria orală
Articole şi activităţi ştiinţifice
- Lucrări ştiinţifice
,,Oraşul românesc şi consideraţii de ordin demografic între 1960-1975”, articol în ,,Studia Universitatis Cibiniensis. Series Historica, Vol. VI/2009, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu a Universității Lucian Blaga, Sibiu (în curs de publicare)
„Relația dintre Cultul Baptist şi statul român între anii 1948-1989. Studiu de caz: alegerile la comunitățile baptiste din anul 1975”
„Între control şi rezistentă: Biserica Baptistă în România anilor ‘80” (în curs de publicare)
- Participarea la manifestări științifice
Participare la Seminarul metodologic cu tema „Documentarea în străinătate“, organizat de către Școala Doctorală de Istorie, din cadrul Universității din București, decembrie 2009, moderat de către Prof. univ. dr. Ion Bulei
Participare la dezbaterile mesei rotunde cu tema ,,Procesele Revoluției Române” din cadrul Conferinței internaționale 1989: anul care a schimbat lumea. Viziunea protagoniștilor schimbării asupra viitorului Europei, organizată de către Fundația Română Pentru Democrație, București, decembrie 2009
Participare la Conferinţa După 20 de ani. Perspective asupra căderii comunismului în România: cauze, desfăşurare, consecinţe, organizată de către Centrul de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului din cadrul Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza’’ din Iaşi în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în Romania şi Fundaţia Konrad Adenauer, desfăşurată la Iaşi în perioada 12-13 noiembrie 2009, prin susţinerea comunicării Între control şi evaziune: Biserica Baptistă în România anilor ‘80
Participare la Seminarul metodologic cu tema „O direcție nouă de cercetare“, organizat de către Şcoala Doctorală de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti, octombrie 2009, moderat de către Prof. univ. dr. Dinu C. Giurescu
Participare la Şcoala de vară, Sinaia, 25-27.09.2009, organizată de către Şcolile Doctorale de Istorie, Matematică, Filosofie, Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti
Participare la Simpozionul Internaţional Sfârşitul regimurilor comuniste. Cauze, desfăşurare, consecinţe. Ediţia a IV-a, 25-28 iunie 2009, Făgăraş,- Sâmbăta de Sus, prin susţinerea comunicării : „Relaţia dintre Cultul Baptist şi statul român între anii 1948-1989. Studiu de caz: alegerile la comunităţile baptiste din anul 1975”
Workshop: Persecuţia Bisericii în România. Cazul Evanghelicilor. Proiect de istorie orală, organizat de Centrul pentru Studiul Istoriei Protestantismului din Iaşi, Iunie 2009
Participare la Sesiunea de comunicări a doctoranzilor din cadrul Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti, 24 Aprilie 2009, prin susţinerea comunicării: ,,Între evaziune şi control. Timpul liber în comunismul românesc”
- Alte activităţi
Viaţa cotidiană a românilor din mediul urban între anii 1960-1975 a reprezentat tema de licenţă pe care am susţinut-o la Universitatea din Bucureşti în vara anului 2003. Tema se încadrează în tendinţele actuale de cercetare a istoriei recente, în cazul de faţă a istoriei comunismului românesc, încercând să acopere – atât cât este posibil – un gol în cercetarea istoriei sociale.
Societatea românească între anii 1975-1989. Tema reprezintă un proiect de cercetare, constituindu-se ca lucrare de dizertaţie în cadrul masteratului: Istoria romanilor în secolul XX, finalizat în sesiunea iulie 2007 la Universitatea din Bucureşti.
Proiect doctoral: Dinamica raportului dintre Stat şi Bisericile Creştine Baptiste din România pe parcursul perioadei comuniste. Prin intermediul acestei cercetări dorim să analizăm raporturile dintre Stat şi Bisericile Creştine Baptiste din România cunoscute generic sub denumirea de baptişti sau Cultul Creştin din România pe parcursul perioadei comuniste. Considerăm ca un imperativ faptul că tânăra generaţie are nevoie să înţeleagă care au fost raporturile dintre Stat şi Biserică, precum şi condiţiile, compromisurile şi consecinţele căderii în cursa colaborării cu Securitatea.
Participant în calitate de profesor coordonator împreună cu un grup de elevi la Sesiunea de referate Momente contemporane – România 2007, organizată de către Inspectoratul Școlar al Sectorului 2 în colaborare cu Școala cu clasele I-VIII Nr.71 ,,Iovan Ducici” București, cu referatul: “O.N.U”.
Coordonator de echipă pentru proiectul UniBuc Classica în anul universitar 2008/2009, derulat de către Universitatea din București. (coord. Prof. Ecaterina Lung) http://www.unibuc.ro/CLASSICA/
Istorie Evanghelica 
[…] Mai multe detalii despre domnul Silveşan AICI. […]
ApreciazăApreciază
am trimis o mica cartulie pe o atresa de mail gasita pe net. Ati primit-o?
Vasile Bel?
ApreciazăApreciază
Va recomand cartea păstorului Vasile Bel, pentru mărturia credinţei baptiste în Maramureş. Dacă vreţi o părere am scris pe blogul meu:
http://emyradut.blogspot.com/2010/09/vasile-bel-lupta-credintei.html
ApreciazăApreciază
Am dat recent peste o informaţie care poate vă interesează. Apropo, aveţi o explicaţie pentru acest fenomen? http://vaisamar.wordpress.com/2010/09/21/doi-pastori-baptisti-studiaza-la-ortodocsi-in-1951-1952/
ApreciazăApreciază
Domnule Silvesan, ma numesc George Colcer si sunt pastor al B.C.B. „Emanuel” Bistrita nr3.
Sunt la doctorat in istorie la Academia Romana Cluj. Jos am scris temele examenelor, refertelor, titlul tezei si in mare structura.
Daca aveti date, resurse, sugestii, referitor la aceste teme va rog sa imi dati o mana de ajutor.
Va multumesc pentru intelegere si ajutor.
Cu respect Pastor George Colcer.
STRUCTURA EXAMENELOR ŞI REFERATELOR
BISERICA BAPTISTĂ DIN TRANSILVANIA 1875 – 1989:
ISTORIA UNEI INTEGRĂRI
– Bibliografia Istorică a României – Vol. 8 – 12.
II. STRUCTURĂ EXAMENE ŞI REFERATE:
1. – EXAMEN – 16.09.2011 – Istoria Transilvaniei între Memorandum – 1892 şi 1948. Istoria politică a românilor din Transilvania – 1892 – 1948.
– REFERAT – Biserica Baptistă în Europa în perioada 1850 – 1950. (Trebuie să trec bibliografia şi sursele).
2. – EXAMEN – 14.09.2012 – Istoria Bisericii Baptiste din Europa în perioada 1850 – 1950.
– REFERAT – Orientarea Doctrinară a Bisericii Baptiste.
3. – EXAMEN – 13.09.2013 – Istoria Bisericii Baptiste din România în perioada 1856 – 1989.
– REFERAT – Biserica Baptistă din Transilvania 1875 – 1989.
– Familia Baptistă;
– Ocupaţii Profesionale;
– Instruire Şcolară;
– Comportament social – moralitate;
– Poziţie Socială.
4. – EXAMEN – 12.09.2014 – Biserica Baptistă din Transilvania în periaoda 1875 – 1989.
BISERICA BAPTISTĂ DIN TRANSILVANIA
ÎNTRE 1875 – 1989:
ISTORIA UNEI INTEGRĂRI
I. Construirea Bisericii Baptiste în Europa:
1. – Moştenirea Anabaptistă.
2. – Crearea comunităţilor Baptiste între Rezistenţă şi Acceptare.
3. – Geografia spaţiului Baptist.
II. Structura Organizatorică:
1. – Pastorii (Clerul) – Ordinare (Hirotonisire) – Întreţinere – Formaţia Teologică Şcolară.
2. – Bisericile
3. – Comunităţile
III. Comportamentul în Familie şi Societate:
1. – Familia Baptistă – Principii, Căsătoria.
2. – Disciplina Bisericească – Cine o rezolvă?, Problemele Dogmatice, Conduita morală.
3. – Raportul cu celelalte Confesiuni – mobilităţi, contacte cu noi experienţe confesionale.
4. – Etosul Muncii în Biserica Baptistă.
5. – Statutul Social.
IV. Raportul Biserică – Stat la Baptişti:
1. – Situaţia juridică.
2. – Raportul cu Autorităţile.
3. – Raportul Autorităţilor cu Biserica Baptistă.
4. – Edificile de Cult.
ApreciazăApreciază
Buna,
Lucrez pentru o tabara crestina care are si un site si am vrea sa facem un link-exchange cu tine, daca esti interesat adresa site-ului e http://www.taberecrestine.com . Astept un raspuns iar in cazut in care e pozitiv te rog da-mi si linkul tau.
Merci mult, o zi buna.
ApreciazăApreciază
Link-ul meu este următorul: https://istorieevanghelica.wordpress.com/
ApreciazăApreciază
[…] About […]
ApreciazăApreciază
buna. sunt administratorul blogului Light4heaven si m-ar interesa sa facem un schimb de link.
acesta e link-ul http://light4heaven.wordpress.com/
daca sunteti deacord lasati un comment pe blogul meu
multumesc.
ApreciazăApreciază
Sunt de acord.
ApreciazăApreciază
MAI INTÄI DE TOATE BINECUVÄNTAT SÄ FIE CEL CE VA VENI…
Evrei 10:37
„Încă puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi.”
Am scris azi dimineatä un articol
http://maximesicugetaricrestine.blogspot.com/2011/01/ati-stiut-ca-in-iran-pe-langa-carnea-de.html
si am vrut sä vi-l trimit pe email sä-mi spuneti pärerea d-voasträ…
Toate articolele mele de pe blog le poate folosii oricine ,cäci
„Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” Romani 11:36
parereataconteaza1@yahoo.com (ID si email)
MULTUMESC FRUMOS SI RÄMÄNETI IN CHRISTOS!
ApreciazăApreciază
Mi-am permis azi 8 Martie 2011 sa fac un cadou baietiilor si barbatiilor http://parereataconteaza1.wordpress.com/2011/03/08/8-martie-cadou-special-pentru-partea-masculina/
ApreciazăApreciază
Am citit ca aveti un proiect doctoral ” Dinamica…..” Pana veti merge pentru documentare la C.N.S.A.S. ca sa primiti doar raspunsuri , la niste cereri, de la S.R.I., S.I.E. si S.A.M., fara sa aveti in fata fondurile de arhiva ale acestora credeti ca veti fi suficient de informat ? Ca doar nu vor fi fraieri sa-si desconspire fondul de informatori cu care lucreaza in prezent. Este doar umila mea parere, asa ca de ma insel va rog sa binevoiti a ma ierta.
Va doresc multa sanatate.
ApreciazăApreciază
Am fost la CNSAS, la SRI si SIE nu am fost. Am primit unele dosare, altele nu le-am cerut. Cat priveste aspectul colaborarii prezente aveti dreptate ca nu vor fi date spre cercetare informatii despre persoanele respective. Ramane ca istoria sa judece pentru ca Dumnezeu cu siguranta va judeca toate faptele atat ale noastre cat si ale lor.
ApreciazăApreciază
Intrebarea mea este de ce nu ati mers la S.A.M.? Aici armata are propria arhiva cu numele tuturor cetatenii racolati in timpul stagiului militar. Nici macar nu ati pomenit de acestia in raspunsul pe care mi l-ati dat.
In schimb mi-ati taiat si mie din ultimele doua texte tot asa precum a-ti procedat si cu cele ale lui Arana Abi. Mi le-a trimis sa le citesc. Fara dubii ca are dreptate. Domnul va avea grija de fiecare. Vorba domniei voastre.
Fiti fara grija eu nu am sa va mai complic constiinta. Multa sanatate !
ApreciazăApreciază
Domnule Cornel,
Observ că dumneavoastră aveți mai multe cunoștințe decât mine în problematica colaborării. Nu am menționat de S.A.M. pentru că nu știu la ce vă referiți. Dacă dumneavoastră aveți mai multe detalii mi le pute-ți trimite și dacă sunt relevante le voi publica și pe site. Cât privește editarea comentariilor dumneavoastră în calitate de editor am considerat că sunt în afara discuției și a temei site-ului. Un alt motiv ține de faptul că introducea-ți niște elemente referitoare la sinucidere care nu cred că își au rostul. Comentați la subiect, probați-vă afirmațiile, nu faceți acuzații nefondate și vă veți vedea comentariile publicate integral.
ApreciazăApreciază
Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor
De Rodica Bordeianu
Cu o auto-justificare continua fata de crime facute contra a milioane de oameni nevinovati, demonstrand lipsa de introspectie, sau vre-o dorinta de a-si asuma vre-o responsabilitate pentru acte de genocid din trecut, de violenta generala contra populatiei civile, de catre persecutorii comunisti, nu numai ca nu se vor uita crimele trecutului, dar se vor continua nedreptati si in ziua de azi fata de partile vulnerabile ale societatii noastre.
Gabriel Teodor Gherasim, autor Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor
Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor (Victims of Communism and Their Persecutors) publicata in acest an de Publish America, este o noua carte a lui Gabriel Gherasim, care imbina marturiile supravietuitorilor din temnitele comuniste, cu o analiza paralela a persecutiilor populatiilor neputincioase din aparheidului Africii de Sud, din lagarele de exterminare naziste, si din suferintele de pe ambele fronturi ale conflictului israelo-palestinian. In plus, raspunde dorintei de dreptate a victimelor comunistilor si a urmasilor lor, cu o metodologie de mediere care s-a dovedit a da rezultate pozitive de-a lungul istoriei, atunci cand a fost implementata in mod etic si impartial fata de toate partile afectate de conflict.
In plus, in mod in mod diferit de justitia punitiva, care cere numai retributii de la abuzatori, fara a se interesa de recalibrarea dinamicii dintre victime si persecutorii lor, Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor propune o paradigma de justitie restaurativa, respectiv, de a crea premizele reparatorii pentru victime, in timp ce persecutorii si/sau urmasii acestora se reincadreaza in sanul societatii de be baze egalitare, si nu privilegiate ca pana acum.
Partea Intai a cartii analizeaza premiza de cum ar putea procesul de justitie restaurativa ca sa aduca atat restitutii, cat si ca sa transforme dinamica dintre victimele comunistilor si a persecutorilor lor.
Partea a Doua a cartii include recapitularea a catorva componente importante din literatura si pratica specialistilor din negociere, mediere si conciliere, in ceea ce priveste partile abuzate si abuzatorii lor. Printre aceste concepte enumeram: dilema prizonierului; comnicare intragrup si intergroup; tactici de negociere, mediere, si elemente de conflict intercultural.
Partea a Treia discuta cateva aspecte din concepte de justitie precum: justitie restaurativa; metodologie; istoricul teoriilor comuniste si aplicarea acestora in distrugerea omenirii; efecte intrapersonale; efecte interpersonale; si efecte globale.
Partea a Patra analizeaza o solutie satisfacatoare la dilema repararii holocaustului communist fata de victimele sale precum: administrarea conflictului; folosirea conceptelor analitice vizavi de cele sintetice; realitatea sociala vizavi de concurenta constructiva; transformarea conflictului din retributiv in restaurativ ; mediere ca reparare a persecutiilor comuniste; diplomatia multi-dimensionala; pluralism conform regulilor; dreptate in contextul rezolutiei conflictelor; elemente convingatoare si puncte vulerabile din cadrul justitiei restaurative.
Partea a Cincea propune crearea si aplicarea unor proiecte educative si comemorative in societate, ca sa informeze publicul elevilor, al studentilor si al adultilor, asupra exemplelor de violenta comunista, si cum pot supravietuitorii persecutiilor comuniste, cat si persecutorii lor, ca sa gaseasca un sens in tragedia care s-a intamplat , si inca se mai intampla in tari comuniste si neo-comuniste, la oameni a caror “vina” este numai aceea ca nu sunt considerati de “origine sanatoasa,” sau pentru ca isi doresc libertatea pe care comunistii le-au luat-o.
Iata cateva din recenziile ale cartii:
Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor propune un model de justitie restaurativa ca sa repare distrugerea creata de 94 de ani de crime si persecutii (neo)comuniste.
Este o analiza din perspectiva negociatorului diplomatic al genocidelor comuniste, folosind marturiile supravietuitorilor din inchisorile comuniste, a ceea ce a insemnat Holocaustul Rosu in Europa, cu particulara atentie la cazul Romaniei.
Cartea detaileaza cauzele, procedurile, si efectele care au afectat populatii intregi prim crimele comunistilor, la nivele intra si inter personale.
Autorul discuta antecedentele, comportamentele, consecintele si solutiile pentru rezolvarea victimizarii a milioane de oameni nevinovati, atat la dimensiuni micro cat si macro sociale.
Folosind experienta comunista si post-comunista a Europei, autorul propune o continuare a intelegerii si educarii populatiei asupra efectelor inca tangibile astazi ale crimelor comuniste din Europa, cat si o privire atenta la dictaturile comuniste care raman inca o plaga a societatilor contemporane de azi, din China in Cuba, si din Vietnam in Nord-Coreea.
Este ironic ca ignoranta asupra crimelor comuniste naste crearea si recrearea de monstrii, inclusiv in Statele unite. De exemplu, in 2010, in acelasi an cand Georgia a demolat statuia lui Stalin din Grozni, America a ridicat o statuie lui Stalin in orasul Bedford, statul Virginia. Fundatia D-Day care a platit peste $ 1,000,000 ca sa monteze aceasta statuie a unui dictator care a omorat milioane de oameni, il considera inca astazi pe Stalin ca pe un erou de valoare al Europei. Prin ridicarea acestei statui, victimelor comunismului, inclusiv refugiatilor politici si religosi din America care au conoscut lanturile si temnitele comuniste (printre care se gaseste si tatal autorului), li se cere in mod impertinent ca sa traiasca in continuare cu explicatia idilica precum ca ocupantii rusi si comunisti ai Europei ar fii fost de fapt “eliberatori democratici.” Prin urmare, cartea lui Gabriel Gherasim se dovedeste a fii o lectura necesara si actuala nu numai pentru societatile care au supravietuit dictaturilor comuniste, dar si un material educativ pentru tarile care au fost ferite de pacostea rosie.
Gary Revel, Actor/Regizor, Hollywood California
Cartea lui Gabriel Teodor Gherasim’s Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor este o lectura necesara pentru cititorii de pe ambele parti ale Atlanticului, pentru ca uneste metode de analiza si remediere ale confictelor din scoala americana de consiliere, cu marturisile, analizele si observatiile de la fata locului, a ceea ce a insemnat Holocaustul Comunist pentru Europa. In acelasi timp, autorul nefiind afiliat politic nici unui partid sau a vre-unei ideologii, reuseste sa ramana, sa descrie si sa propuna in mod obiectiv solutii la cea mai grava problema a secolului 20, care a ramas inca nerezolvata: crimele comunismului. Aceste crime raman unul din cele mai respingatoare episoade ale istoriei umanitatii din toate timpurile.
Dr. Theodor Damian, Profesor de Filozofie si Etica, Colegiul Metropolitan din New-York. Presedinte al Institutului Roman de Teologie si Spiritualitate Ortodoxa.
In general, dupa cum autorul insusi a spus: “Daca ignoram, justificam, si minimalizam crimele comunismului, facem atat un act de imensa nedreptate fata de victimele comunismului, cat si invitam in viata contemporana si pentru generatiile viitoare dictaturi si suferinte asemanatoare. O reala vizualizare, onorare, comemorare si redresare a suferintelor victimelor comunismului, inseamna de fapt un act de dreptate fata de intreaga societate care a suferit aceste atrocitati, de pe urma carora suferim si ne vindecam inca si in ziua de azi.”
O prezentarea video a cartii se poate viziona la You Tube:
Cartea poate fii comandata in format tiparit de la Amazon, Publish America si de la alte edituri de internet.
De asemenea, cartea poate fii comandata in formal electronic Kindle de la
Alte articole de Gabriel Gherasim, Seria Romaniana:
http://www.revistanoinu.com/index.php?option=com_comprofiler&task=userProfile&user=76&Itemid=100006
ApreciazăApreciază
[…] – Otniel Bunaciu 2 – Caius Obeadă 5 – Marius Silveșan 6 – Adrian Sârbu 6 – Marius Motora 7 – Samuil Mitra 11 – Ken Tucker 11 […]
ApreciazăApreciază
FELICITARI PENTRU PREOCUPARE SI INITIATIVA! Este o munca grea si dificila, dar cineva trebuia sa o faca!
ApreciazăApreciază
ISTORIA PRIN CĂRŢILE SCRISE!
PETRU DUGULESCU: EI MI – AU PROGRAMAT MOARTEA
“Dumnezeu are simţul umorului “ afirmă în cartea sa Petru Dugulescu. E o concluzie la care un pastor, mai bine zis un slujitor al celor de Sus, adică un om la care alegea aparţine lui Isus, ajunge după o experienţă care a durat aproape o viaţă, plus Biblia, la o concluzie eliberatoare, care ne indică faptul că Dumnezeu e un Dumnezeu al celor vii.
Cine nu cunoaşte bine Scriptura în adevărul şi duhul ei, va înţelege foarte greu că autobiografia din cartea “ EI MI-AU PROGRAMAT MOARTEA “, Editura “ Marineasa “, Timişoara, 2003, este o scriere care depăşeşte simpla scriere a unei cărţi, este descrierea modului cum Dumnezeu lucrează cu omul.
Născut într-o familie modestă, Petru Dugulescu îşi scrie şi rescrie viaţa sa trecută prin deşertul comunist şi prin oaza palidă a începutului de libertate din România, acolo unde securitatea, ca organ de represiune a statului comunist nu a putut face faţă în nici un fel Planului din veşnicie a lui Dumnezeu, Plan în care au existat şi există şi o parte din noi cei trăitori pe aceste meleaguri.
Doar cine cunoaşte Biblia va înţelege căile lui Dumnezeu. Ca slujitor al lui Isus autorul a trăit din plin apostazia lumii, căderea spirituală a anilor 50 – 90 în România. Autorul, după cum se deschide această carte de excepţie, trebuia să moară şi această moarte i-a fost programată de oameni, dar nu şi de Cel de Sus şi dacă El vrea altceva, si dacă El este viaţă, dacă El este biruinţă şi biruinţă asupra morţii, atunci lumea trebuie să recunoască puterea Cuvântului.
Cartea este prefaţată, meritoriu, de Mitropolitul Banatului, cel fericit, Nicolae Corneanu, – “ un sfânt în viaţă, un om smerit şi blând, cu o inimă caldă şi iubitoare”, după cum scrie autorul, cartea este susţinută de Pastor dr. Iosif Ţon, un alt slujitor al suferinţei în Hristos, cartea este susţinută de umblarea cu Dumnezeu şi veşnicia care curge prin fiinţele noastre.
Cartea trebuie citită, dincolo de text, există un mesaj al celui care cunoaşte forţa Cuvântului. Sunt fotografii, sunt texte autentice, este o flacără în text, dincolo de mode literare, dincolo de stiluri, Petru Dugulescu a adoptat stilul Scripturii, un stil care rezistă la proba timpului. Astfel de cărţi au puterea de a străbate graniţele care despart oamenii.
Cartea este susţinută şi de alţi creştini din Împărăţia lui Isus, de mărturia lor, de faptele lor, de participarea lor.
Dincolo de cortina oficială a comunismului a existat ceva, ceva ce mulţi nu au ştiut, “ Petru Pocăitul “ a dezvăluit acest lucru, l-a făcut cu tărie, cu puterea adevărului. Fiind o carte autobiografică, din empatie cu timpul nu voi insista asupra vieţii lui Petru Dugulescu, dar voi spune doar atât : cei fără Dumnezeu nu vor înţelege niciodată dragostea care îi uneşte pe creştini oriunde ar fi ei, nu vor înţelege că în Hristos toţi suntem una.
Autorul insistă pe faptul că trebuie să ne pese de ceilalţi, să ne doară de ceilalţi, să plângem pentru ceilalţi, iar creştinism fără ajutor practic, real în viaţa oamenilor, nu poate exista. Dimensiune socială a creştinismului este dată de Isus, el a dat orbilor vederea, şchiopilor mersul, chiar pe ape adânci, a dat Cuvântul lui Dumnezeu celor care cred…
Şi ce mare minune să –L auzi pe Isus vorbind.
Cartea se bazează pe texte din Scriptură, se sprijină pe aceste texte, este motivată de Cuvânt. Se dezvăluie modul în care cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul va rezista – comunismului, dictaturii, terorii, regilor pământeni, preşedinţilor, unui simplu poliţist, – Cuvântul, da, Cuvântul …
Numai prin har, prin credinţă, prin alegerea făcut de Dumnezeu se poate rezista în lumea aceasta şi acestea sunt lucrurile care dau tărie vieţii de zi cu zi….
Autorul adresează în final şi un avertisment Americii, ca reprezentant al puterii pământeşti în lumea aceasta – mesajul : “ TREZEŞTE –TE, America ! “, e un mesaj valabil pentru fiecare, Isus ne-a spus-o clar – “ vegheaţi ! “
Imaginea societăţii într-un moment al ei, este surprinsă cu exactitate de autor, atingând multe straturi, mulţi oameni, dar unii îl vor contesta pe Pastorul Dugulescu, alţii nici nu vor înţelege, alţii vor spune – da, alţii nici nu există, vor poetului Nichita Stănescu…
Numai Dumnezeu ştie cu adevărat ce se află în spatele textului scris de Petru Dugulescu, pentru că El singur cunoaşte inimile oamenilor.
Autorul scrie : “ Sfânta Scriptură spune în Psalmul 53 –1 – “ Nebunul zice în inima lui : Nu este Dumnezeu !.” Eu sper că acest Senat nu este o casă de nebuni, domnilor senatori ! Ultimul 20
recensământ a arătat că populaţia ţării noastre este în proporţie de 98 % creştină. Dumneavoastră pe care popor îl reprezentaţi, domnule coleg ? “, sunt citate cuvintele poetului Ioan Alexandru rostite în Parlamentul României, când cei cu inima la Dumnezeu au luptat pentru ca fiecare şedinţă din acest organ de stat, de natură democratică, să înceapă cu rugăciunea “ Tatăl Nostru “
Cartea “ EI MI-AU PROGRAMAT MOARTEA “ a fost scrisă sub starea de har, dovadă că Dumnezeu nu vrea să ne pierdem memoria, alături de Eugen Evu, poetul hunedorean, care a scris despre încercarea focului, lucrarea lui Dumnezeu cu poetul, alături de valea plângerii rescrisă de Nicolae Uţică, scriitor din Petroşani, care a arătat nedeia minerului cu moartea, alături de cartea scriitorului Radu Igna, care a descris lumea profesorilor atinşi de boala comunismului, prozator şi el din Haţeg, Petru Dugulescu, ne dă imaginea modului cum Duhul Sfânt lucrează în parte de lume ….
Iosif Ţon scrie despre autor : “ Autobiografia lui este o relatare a modului în care Dumnezeu l-a crescut, l-a căutat, l-a cucerit, l-a făcut agentul Său şi l-a folosit în locurile şi în acţiunile determinate de El şi pentru scopurile Lui divine . “
Autorul scrie despre autor : “ Niciodată nu am să înţeleg de ce Dumnezeu m-a ales pe mine şi m-a chemat în lucrarea Lui, un om lipsit de o pregătire aleasă, cu atâtea defecte şi atât de nevrednic …. “
EL, însă, ne-a programat viaţa veşnică, în Hristos Isus …
Haţeg, octombrie 2004
Constantin Stancu
ApreciazăApreciază
istoria prin cărţile scrise:
PETRU DUGULESCU: O CĂLĂTORIE ENIGMATICĂ
Viaţa este uneori dură şi enigmatică, o viaţă a unor călători enigmatici. La începutul anului 2008 Petru Dugulescu a trecut dincolo, spre cele înalte, fără ca măcar să poată duce la sfârşit ceea ce dorea să facă.
A lăsat, parcă într-un testament de suflet, mesajul său despre călătoria sa în această viaţă în cartea „ DEMOCRAŢIE ŞI PERSECUŢIE „ , carte apărută la Editura Multimedia Internaţional – Arad, 2007. Mesajul este unul dens, aparent contradictoriu.
În epilogul la această carte autorul scrie:
„ Acestea sunt zilele în care trăim noi, generaţia care am avut harul să vedem smochinul înflorit şi toţi copacii înfrunzind. „ Şi le-a spus o pildă: Vedeţi, smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, si-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape „ ( Luca 21: 28,30 – Biblia ). Acum când democraţia este îmbrăţişată de majoritatea statelor lumii „
Cartea este scrisă după ce au trecut şaptesprezece ani de la Revoluţia anticomunistă care a început la Timişoara în România, perioadă pe care Petru Dugulescu o caracterizează ca „ persecuţie democratică „.
Cartea lasă deschisă o cale, o reflexie simplă, despre adevărata patrie pentru un om, patria care este la Dumnezeu, în cer, dincolo de înţelegerea noastră.
Bazat pe valorile creştine, autorul a scris cartea „ Ei mi-au programat moartea „, prima care a lăsat deschisă oportunitatea pentru cea de a doua, „ Democraţie şi persecuţie „ , de fapt o singură carte în două volume, cu accente biografice, ca un fel de spovedanie necesară atunci când doreşti să te împaci cu Dumnezeu definitiv şi, de fapt, cărţile sunt o mărturie despre vremurile în care trăim, filtrate prin prisma valorilor creştine eterne.
Este în carte o doză de naivitate asumată de autor, aceea că lume va înţelege mesajul său, un mesaj creştin, dar lucru pare imposibil şi greu de realizat, se pare că indiferent de locaţie, de continent, de Biserică, de sistem social de vieţuire, de imaginaţia umană, depăşită de evenimentele care au luat-o la vale, spre zone întunecate, de joasă vibraţie. 21
E aici o naivitate asumată pentru că mesajul Evangheliei este unul complex care duce de la moarte la viaţă, şi necesită studiu, înţelegerea unor noţiuni profunde, în fond dincolo de misiunea unor apostoli era Dumnezeu care a atras în acest mecanism Imperiul Roman din secolul întâi, după Hristos, a atras valorile filozofiei antice, pornind de la Platon, Heraclit, etc, a atras vehiculul de mişcare a ideilor, limba greacă veche, coine, a atras sistemul de drept roman, cu pax romana, cu drumurile imperiului de tot felul, sistemul financiar imperial din acea vreme şi multe altele, pe care lumea de astăzi nu mai are timp să le asimileze în lumina adevărată a veştii bune, pentru că nu mai are timp pentru timpul etern, pentru că nu mai are timp pentru acordarea cu mişcarea puterii, pentru că, vorba lui Toffler, puterea este în mişcare.
Cartea surprinde secvenţe din viaţa lui Petru Dugulescu în mediul acid al vremii, povara purtată de la declaraţia de acceptare propusă de fosta Securitate a sistemului comunist şi acceptată de autor sub presiunea împrejurărilor până la eliberarea de sub puterea morţii spirituale şi fizice evidente la care a fost supus.
Trăgând linie şi adunând putem spune că, bazat pe aceste valori, din perspectivă socială şi istorică, el a reuşit până la punctul de alegere, până la punctul de torsiune, a ajuns deputat în Parlamentul României, a adus rugăciunea Tatăl nostru, rugăciune creştină, în decembrie 1989 în Piaţa Operei din Timişoara într-un moment greu, a avut puterea de a se smulge din cătuşa timpului, atunci, a reuşit să se implice în fapte caritabile pe care un sistem feudal românesc nu le poate susţine corect, a fost un mesager creştin pentru România în USA la vremuri complicate politic, fiind implicat în reacordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru ţara noastră, a cunoscut şi s-a confruntat cu oameni politici străini ca ministrul de justiţie din America, din cadrul Departamentului de Stat, dar şi cu oameni politici români: Emil Constantinescu, Adrian Năstase, C.V. Tudor, Corneliu Coposu, şi mulţi alţii.
Interesante mărturiile lui Petru Dugulescu despre Ioan Alexandru – poetul imnului creştin, poetul şi cărturarului ales, care a înţeles Biblia aşa cum a fost scrisă în textul ei original în limba ebraică, un om al pământului românesc care a simţit puterea lucrării lui Iisus Hristos pentru ţară în aceste vremuri delicate şi contorsionate care stau sub semnul lipsei de valori autentice.
„ În februarie 1992, Ioan Alexandru m-a însoţit la „ Micul dejun cu rugăciune „ cu preşedintele Bill Clinton. El a fost impresionat să vadă cum liderii lumii politici şi militari ai celei mai puternice naţiuni din lume se roagă şi citesc Biblia. „
Apoi împreună cei doi reuşesc să introducă în Parlamentul României obiceiul ca parlamentarii să se roage şi au început prin a o face în „ Cabinetul nr. 2 „ al foştilor lideri comunişti, cunoscuţi pentru poziţia lor rece şi ostilă la adresa creştinilor de orice fel.
Erau vremuri de dezgheţ în istoria României în anii 90, care suferea şocul democraţiei şi a luptelor de tot felul, ca ţară, brusc deschisă spre noi reguli de convieţuire şi fiinţare în sine ca popor. Au fost vremuri grele şi interesante.
În cartea sa, Petru Dugulescu prezintă sub o lumină angajată rolul presei în democraţie şi în acest joc special pentru un om politic şi pentru un creştin, este provocat şi provocă jurnaliştii pentru a trăi vremurile şi nu numai de a scrie despre ele, pentru a evita manipularea şi risipirea într-o lume a intereselor financiare şi de putere. A fost un joc serios dar şi responsabil, mai ales din parte autorului. Jocul este susţinut de extrase din presa vremii, de fotografii, de mărturii, de adrese oficiale ale instituţiilor statului depăşite de fenomenele vremii, de ciocnirea dintre civilizaţii. Autorul e nevoit să apeleze la stilul reportajului şi a documentarului pentru a susţine ideea de civilizaţie în modul în care o vede, într-o lume rece, afectată de luptele politice, lupte pentru putere.
Prin cartea sa, autorul însă critică şi valorile americane, uniune de state model pentru democraţie, din punctul de vedere al creştinismului.
„ … Acest vânt de secularizare a Americii a început să bată pe la începutul anilor ’60. Nimeni n-ar fi crezut atunci că în scurgerea timpului, acest curent liberal va fi ca un bulgăre de zăpadă care, în rostogolirea lui, ia proporţii tot mai mari. …„
„ … Părinţii fondatori ai Americii, oameni cu frică de Dumnezeu şi cu o înaltă moralitate, nici în cele mai urâte vise ale lor nu ar fi crezut că această sintagmă ” separarea bisericii de stat „ va fi interpretată într-un mod atât de negativ şi distructiv pentru naţiunea lor. … „ 22
Pentru noi mărturia autorului este una presantă pentru că pune în evidenţă mecanismele istoriei care pot duce la dezastru sau la democraţie.
Până la urmă mărturia sa a avut ecou, în America povestea sa de om trăitor în această lume a fost primită şi o companie a decis să realizeze un film după cartea sa „ Ei mi-au programat moartea „, sub titlul Repenters, producătorul filmului fiind Gerad Moulin, cel care a realizat Lista lui Schindler şi Jurasic Park.
Dacă în România cărţile trăite nu au loc în vitrina politică a instituţiilor de cultură, se pare că în alte zone istoria este luată în serios. De reţinut şi criza spirituală din America, în lipsă de teme fundamentale, pentru că acolo industria filmului, în goană după senzaţional şi bani, şi-a uitat menirea, temele distrugătoare de suflet omenesc au dus la ratarea ţintei, în sine ca misiune a lumii civilizate pentru cei cu premii Oscar.
Autorul are un stil direct, stilul documentar al reporterului despre o lume mişcată, sub presiune schimbărilor de tot felul, fără un stil literar căutat, e stilul martorului venit dintr-o altă lume să scrie despre călătoria fiinţei umane în această lume, în căutare după o patrie adevărată şi poate aici fiinţa spirituală a lui Petru Dugulescu s-a frânt, forţată să ducă o existenţă în două lumi paralele, văzute şi nevăzute, reale şi totuşi glisante …
Constantin Stancu
02. 11.2008
ApreciazăApreciază
Istoria creştinismului prin cărţi
DRUMUL CREŞTINULUI DE LA VALEA DÂLJII LA NEW YORK
În viaţa există un drum: el poate duce la cădere, el poate duce spre culmi. Tiberiu Lăpădătoni se confesează în cartea sa Drum spre culmi simplu, clar şi moralizator. Povestea unui român din Ţara Haţegului, de la condiţia modestă de ţăran la oi şi vite la condiţia intelectualului care şi-a biruit temerile, a reuşit prin cunoaştere, o cunoaştere specială, e cunoaşterea prin credinţă, unică, puternică, dureroasă, uneori.
Cartea impropriu numită roman este o spovedanie târzie a unui om care a descoperit destul de repede în viaţă că este important să plantezi un pom, să faci un copil, să poţi scrie o carte. După lectura acestei spovedanii înţelegi că Sergiu Peterescu, eroul povestirii, a reuşit, a atins culmea, acolo unde se deschide perspectiva ţării promise… Aceasta este culmea: vederea ţării promise cu inima!
Ca tehnică de roman, Tiberiu Lăpădătoni preferă să-şi spună povestea apelând la o licenţă: numele personajului este Sergiu Petrescu. Probabil că autorul a preferat să urmărească drumul străbătut de alter ego pentru a se simţi în largul său, pentru a putea privi obiectiv şi cu perspectivă şi pentru a lăsa textul să curgă spre destinaţia acestei povestiri: apogeul…
Tiberiu Lăpădătoni s-a născut în satul Valea Dâljii din judeţul Hunedoara, un sat la poalele Retezatului, în Ţara Haţegului. I-a plăcut să înveţe, adică să cunoască, a ajuns cadru didactic după absolvirea Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, s-a specializat în mai multe domenii legate de filologie, în comunicare interculturală, educaţie religioasă, este un foarte bun cunoscător al limbii şi literaturii engleze şi americane, un traducător serios. La data la care a scris povestea sa avea 62 de ani, vârsta perspectivelor mature care i-a permis să expună detaşat despre taina vieţii în sine. A parcurs în România mai multe etape istorice, s-a format în comunismul special din epocă şi s-a realizat după anul 1989, mai bine-zis a înflorit după acest an de cotitură în istoria modernă a ţării. Vremurile s-au schimbat, oportunităţile au fost altele, dornic să cunoască a ajuns masterand, doctorand şi a obţinut diplomele de rigoare. Mai mult, a reuşit ca dascăl să formeze generaţii de elevi în oraşul Horezu, judeţul Vâlcea şi să scrie câteva cărţi, este căsătorit, are copii, nepoţi, este împăcat cu Dumnezeu.
Cartea Drum spre culmi poate sta la baza unui roman interesant care să descrie mai pe larg destinul unei generaţii.
Sergiu Petrescu (Petrescu este un nume destul de des întâlnit în Ţara Haţegului) este un creştin, cunoscător al teologiei, a urmărit pe cât posibil să ajungă să-l cunoască pe Dumnezeu pentru a se elibera de povara păcatelor personale şi a păcatelor primite la naştere. Într-o bună măsură a reuşit. Dumnezeu i-a dat o lecţie: în viaţă nu trebuie să te bazezi pe oameni, ci pe EL. Aşa a început personajul cărţii drumul său, a căutat ca viaţa să-i fie limpezită de persoane în aparenţă de valoare, dar nu a fost aşa, există un drum pentru fiecare. Tânăr dascăl la un liceu din Valea Jiului, undeva aproape de Ţara Haţegului, a avut iluzia că va reuşi să fie profesor la un seminar teologic în Capitală la îndemnul unor persoane importante din cadrul învăţământului teologic, dar curând avea să vadă adevărul, drumul în viaţă este mult mai complicat, iar pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu nu e nevoie să predai la un seminar, e nevoie să-L asculţi… Profesorul începător avea să înţeleagă faptul că era privit de mai marii profesorii de teologie ca o partidă bună într-o căsătorie aranjată în Capitală, adică un bărbat tânăr şi de perspectivă urma să aibă o legătură în familie prin aranjament, nu ca efect al dragostei care animă un bărbat şi o femeie. Căsătoriile aranjate par să facă parte dintr-un ritual special al teologilor închişi în cuşca de aur a religiei. Sergiu va cunoaşte de tânăr, într-un sistem comunist aberant, adevărul despre lume: dacă nu joci cum vor alţii, eşti alungat dintr-o parte în alta a ţării, vei fi urmărit de poliţia politică (Securitatea), nu ajunge să ai o diplomă, trebuie să joci rolul unui personaj amabil, deschis la cutumele sociale ale vremii. Desigur, lumea o luase razna în perioada anilor 1970 – 1989 în România, dar Sergiu va răzbate, va ajunge dascăl la Horezu, departe de casă după ce a fost şomer, deşi în acele vremuri şomajul nu figura ca statut social.
Carte analizează semnificaţiile vieţii: impulsul unui telefon matinal, lungul drum al suferinţei pentru un provincial în capitala patriei, audienţele grele la mai marii vremii, şcoala armatei socialiste, planuri eşuate, vacanţe forţate, şomer comunist, durere, deziluzii, rătăcirea prin labirintul vremii… După anul 1989 viaţa lui Sergiu ia o altă turnură: intră în rând cu oamenii, are dreptul să-şi trăiască experienţele proprii, să călătorească, să cunoască oameni importanţi, să guste din libertatea permisă celor care îndrăznesc, să viziteze lumea liberă, să ajungă doctor în ştiinţele pe care le-a studiat o viaţă, să cunoască lumea. A fost călător pe terra de la Horezu la Londra, în Austria, Elveţia, SUA, Slovacia, Islanda, etc. A cunoscut oameni, a studiat, a predat, a scris, a format oameni, a realizat legături între oameni, a privit deschis destinul unui creştin în lumea modernă (conform unor principii teologice, există predestinare).
Deşi notele de călătorie în lumea liberă sunt sumare şi exacte, totuşi Tiberiu Lăpădătoni a reuşit să prindă aspectele unice din viaţa oamenilor. În postfaţă a fixat finalul vieţii unor persoane care au fost puternice înainte de Revoluţia din decembrie 1989, a ţinut să explice astfel legătura dintre voia lui Dumnezeu şi istorie…, iar literatura a permis realizarea naraţiunii… A descoperit şi redescoperit că românii refugiaţi în SUA aveau o cultură precară, munceau din greu, încercau să înţeleagă regulile credinţei, nu aveau timp să studieze, erau dornici să-şi amintească de România acea simplă, eliberată de comunism, de prejudecăţi, de dictatura necunoaşterii…O profesoară lucra într-un bar de cartier, un alt român era şofer, un altul vindea tricouri pe faleză, un altul „predica” în bisericile evanghelice, altul era revoltat pe foamea românilor după dolari pentru strângerea de fonduri în vederea realizării unor proiecte religioase…
„Acolo urmară câteva vizite. În timpul uneia văzu la un tânăr care lucra în construcţii, în biblioteca acestuia, Enciclopedia Britanică în treizeci de volume. Sergiu o admiră şi se interesă de provenienţa acesteia. Tânărul îi spuse că a primit-o gratis de la cineva dar văzând pasiunea lui Sergiu pentru ea şi înţelegând că acesta din urmă este profesor de engleză, se hotărî rapid să i-o dea cadou. Sergiu nu mai putu de bucurie. În librăriile americane avea un preţ exorbitant. Se ridica până la 3600 de dolari.”
În orice caz, Sergiu este un personaj surprinzător şi care are puterea de a aborda teme speciale pentru România precum lucrarea despre John Bunyan , un personaj creştin mai puţin cunoscut în literatura din ţară. Acest lucru denotă că Sergiu Petrescu este şi un deschizător de drumuri în domenii academice.
Iată concluzia acestei povestirii:
„Anii au trecut şi Sergiu nu mai are douăzeci şi cinci de ani ci şaizeci şi doi. Este la sfârşit de carieră. Dar nu se consideră bătrân. Încă mai doreşte să facă multe lucruri. Un nou program de doctorat dacă va fi posibil, să tipărească o serie de cărţi, să mai scrie altele, să mai călătorească în alte ţări pe care nu le-a vizitat încă sau in altele unde a mai fost.”
De fapt avem în câteva fraze peisajul care se vede de pe culme, este ţara promisă şi pe care o priveşte flămând, face mereu aprecieri despre ce a fost, trage concluzii, lumea se află sub controlul lui Dumnezeu! Asta dă o perspectivă nouă povestirii. Mărturia eliberează personajul cărţii de legăturile care îl mai ţin de netimp…
Stilul cărţii este unui abordabil, cu fraze simple, cu un fir călăuzitor clar, autorul este atent la viaţă personajului (şi a sa, implicit), caută să explice evenimente, oameni, stări, realizări, dar va rămâne dator cititorului cu o continuare mai elaborată, mai ales legată de perioada de la începutul vieţii.
Au fost miracole care s-au petrecut, ele par a fi depăşite, dar lumea are nevoie de argumente spirituale pentru a înţelege lungul drum spre culmi…
Constantin Stancu
Septembrie 2012.
ApreciazăApreciază
[…] – Otniel Bunaciu 2 – Caius Obeadă 5 – Marius Silveșan 6 – Adrian Sârbu 6 – Marius Motora 7 – Samuil Mitra 11 – Ken Tucker 11 […]
ApreciazăApreciază
[…] Marius Silveșan este doctor în științe umaniste, specializarea istorie, Facultatea de Istorie, Universitatea din București (septembrie 2011, cu calificativul Summa cum laude). Lucrarea sa de doctorat: Dinamica raportului dintre Stat şi Bisericile Creştine Baptiste din România între anii 1948-1965. […]
ApreciazăApreciază
Buna,
Am citit mai multe articole de pe site-ul dvs. Aș fi foarte interesat sa citesc teza dvs. de doctorat – doctorat pentru care va felicit pe aceasta cale.
ApreciazăApreciază
[…] – Otniel Bunaciu 2 – Caius Obeadă 5 – Marius Silveșan 6 – Adrian Sârbu 6 – Marius Motora 7 – Samuil Mitra 11 – Ken Tucker 11 […]
ApreciazăApreciază
Textul biblic şi fericirile
Tiberiu Lăpădătoni abordează în manieră riguroasă textul biblic, din perspectivă filologică, în cartea Studii de filologie biblică, carte apărută la Editura „Sitech” – Craiova, 2013. Tiberiu Lăpădătoni este născut în Valea Dâljii, judeţul Hunedoara la data de 22.XI.1949, este profesor gradul I, traducător. Masterat în: Comunicare interculturală şi traducere profesională, Universitatea „Hyperion” Bucureşti, 2008-2010; Master of Religious Education, Covington Bible Institute, Rossville, Georgia, SUA, 1992-1996; Master of Ministry, 2005-2009 şi Doctor of Religious Education, 1996-2000, Covington Bible Institute, Rossville, Georgia, SUA, preocupat de teologie.
Cartea de faţă este o carte care ajunge la profunzimea zicerii Scripturii, scrisă atent cu bucurie şi cu talent didactic. Cartea abordează stilistica biblică, limba, vocabularul, canonul, procedeele folosite, limbile în care a fost scrisă iniţial această monumentală carte, unică în viaţa lumii, numele sau numerele folosite în text, semnificaţiile profunde şi teologice ale naraţiunii biblice.
Autorul este atent şi la nuanţele educative care sunt necesare în viaţa creştinului, oferă informaţii pertinente sau sfaturi de viaţă pentru cititorul interesat de mesajul biblic.
Sunt abordate cărţile bibliei, aşa cum apar astăzi cititorului, fiecare cu mesajul ei, cu scopul pentru care apare în Scriptură, sunt explicate alegoriile. Este analizată Apocalipsa din punctul de vedere al canonului teologic, epistolele pastorale ca stil şi mesaj, procedeul vorbirii în pilde, poezia specială ebraică sau limba aramaică, limbă universală la data scrierii textului biblic.
Sunt prezentate, pe rând, alfabetul limbilor în au fost scrise cărţile, gândirea biblică specială şi evoluţia ei în timp, cuvântul din perspectiva diferitelor limbaje, logosul – esenţa mesajului creştin şi termen consacrat în teologie, afirmaţia profundă: „cuvântul s-a făcut trup…”.
Cititorul poate afla câte ceva despre istoria scrisului, despre cărturarul care poate răspunde necesităţilor lumii, chiar o istorie a calendarului din punct de vedere practic şi teologic.
Sunt redate, cu pasiune, citatele, alegoria, fericirile, etc.
Cartea acesta, destul de aridă în felul ei, scrisă şi din perspectivă academică, este structurată pe mai multe planuri:
1. Studii de filologie biblică
2. Studii de lingvistică biblică
3. Cuvântul
4. Logosul
5. Istoria scrisului
6. Prin încercări spre biruinţă
7. Alte aspecte stilistice
Autorul ne oferă şi câteva date bibliografice menite să prezinte viaţa frământată a filologului în faţa vieţii şi a provocărilor reale, contactul cu literatura de specialitate din vest sau din tezaurul teologic. Din acest punct de vedere zicerile lui Tiberiu Lălădătoni aduc ceva nou în domeniu pentrucă studiile sale pun accent pe textul biblic ca resursă spirituală certă şi serioasă, evitând cumva tradiţia ori mitul popular, la îndemâna unor teologi în căutarea spectaculosului.
Despre Cântarea cântărilor, o carte preferată de mulţi creştini, uneori greu abordabilă ca mesaj, Tiberiu Lăpădătoni scrie:
„Formularea interpretării alegorice în sensul creştin se întemeiază, aşadar, pe caracterul tipic al Vechiului Testament, pe faptul că sinagoga este privită ca un tablou preînchipuitor al Bisericii creştine şi, mai ales, pe faptul că în Noul Testament sunt multe texte în care căsătoria este înfăţişată drept simbol al raportului lui Christos cu Biserica (vezi Matei 9:15; Ioan 3:29; Matei 22:1-10; 21:2-9; Efeseni 5: 22-23 şi altele)”.
Un interesant capitol este dedicat poeziei ebraice biblice pentrucă aceasta cuprinde o treime din Biblie, ea edifică legătura ideatică de gândire ca: paralelismul membrelor, gândul care poate fi repetat în formă sacră, sau care poate fi anticipat. Înţelepţii bibliei au folosit poezia ca mod suprem de comunicare şi exprimare a vremurilor şi a sufletului omenesc în mari încercări. Autorul analizează extinderea poeziei biblice, istoria interpretării poeziei biblice, paralelismul membrelor, paralelismul intern, sinonimic, antitetic, sintetic sau formal, precum şi cel divers, sau paralelismul extern, apoi metru poeziei ebraice, tehnicile folosite, strofa poeziei şi alte aspecte interesante.
Surprinzător este studiul dedicat cuvântului, nuanţele pe care le are, sensurile şi dinamica în text, cuvântul ca agent al comunicării adevărului, a lucrurilor care zidesc cititorul şi care poate schimba viaţa oamenilor, declanşând naşterea din nou, trezirea…
„Prin cuvântul Său spus profeţilor, Dumnezeu Se face cunoscut oamenilor, arătându-le preocuparea Sa continuă pentru comportamentul moral pe care trebuie să-l dezvolte, şi mai puţin se urmăreşte o descoperire a unei ordini supranaturale mistice, pe care gnosticii pretind că o posedă. Chiar dacă există destule ocazii în care astfel de ordine supranaturală este descoperită, a se vedea Isaia 6 şi Ezechiel 1, aceasta este subordonată mesajului cu încărcătură morală”.
Tiberiu Lăpădătoni în studiului dedicat „logosului” (cuvânt) face o analiză riguroasă a mesajului creştin, a funcţiilor acestui cuvânt special (în viziunea noastră logosul rămâne aşa, logos) pentrucă are putere manifestată prin capacitatea de a judeca sau purifica, sau de a schimba viaţa omului obişnuit, mundanul.
Cartea acesta se adresează specialiştilor, filologii ar trebui să ţină cont de experienţa specială pe care o emană analiza textului divin, este şi o lecţie dură pentru curentul postmodernist care se mişcă incontrolabil în spaţiul literaturii, demonstrând faptul că vechi sunt multe dintre „noutăţile” poeziei sau prozei actuale, unii redescoperă ceva ce s-a scris cu mult timp înainte, ori pendulează în planuri pe care nu le stăpânesc, difuze.
Stilul autorului este unul prea didactic, dar cititorul răbdător va avea de câştigat ceva mai mult decât filologie în sensul strict al cuvânt, va redescoperi cuvântul care este activ în viaţa omului… Ar fi trebuit ca el să abordeze studiile mai atrăgător, mai dinamic, dar a fost preocupat de mesajul crud, de rigoarea didactică şi de teama de a nu se abate de la canonul creştin.
Cartea este o reuşită din perspectivă academică, poate fi consultată de criticii sau istoricii literari pentru a înţelege că literatura de influenţă sacră nu este o joacă, este partea importantă a literaturii, cu o tradiţie şi experienţă specială, care iese din tiparele normale. Cu alte cuvinte, limbajul poate răni inimi, dacă nu îi prinzi dinamica şi sensul.
În final, există metalimbajul, ieşirea din istorie şi intrarea în textul din substanţele divine…
Constantin Stancu
Martie, 2014
ApreciazăApreciază
Romanul de azi. Metafora vieții în țesătura conștiinței narative
De aceea le vorbesc în parabole, că ei văd fără să vadă, și aud fără să audă și nici să înțeleagă Matei 13,13).
M.M. Bahtin, în cartea sa Metoda formală în știința literaturii, spunea că pentru a crea un roman „trebuie să te deprinzi să observi viața, astfel încât aceasta să devină fabulă de roman, trebuie să înveți să observi conexiuni noi, mult mai profunde și mult mai ample precum și mersul vieții la scară mărită”. Un astfel de observator al vieții interioare profunde, de mare finețe și desăvârșire artistică, este Constantin Stancu în scrierea romanului său Pe masa de operație, apărut la Editura Rafet în anul 2011. Dacă ar fi să îl parafrazăm în continuare tot pe M.M. Bahtin, care a analizat Problemele poeticii lui Dostoievski, romanul de față se încadrează în problematica romanului polifonic, în care eroul este construit ca un glas al autorului, o voce interioară trădând aspecte majore din biografia scriitorului.
Structura romanului poartă amprenta originalității. Alternarea planurilor narative dezvăluie o țesătură interioară a textului care ampretează esența rolului „măștilor” epice ale autorului. Eroul, văzut și revăzut în ipostaze ale conștiinței care traversează profunde perioade de metamorfozare ontologică, este un erou-narator aflat în situație-limită: pe un pat de spital, la un simplu control de rutină, află că suferă de cancer. Tema bolii care macină nu doar trupul ci și sufletul omului este tratată într-o manieră originală. Deși aparent eroul se abandonează în puterea Celui de Sus, neavând forța de a lupta, el recreează, de fapt, întreaga viață, renaște ca pasărea Phoenix. Lupta cu boala e un exemplu de trăire creștină, autentică, menită să reînvie sufletul și să reînnoiască forțele trupului care păreau aripi frânte. Construit pe mai multe voci, eroul-narator se dedublează în mod voit în personajul Ilie Roman, în „vecinul, aproapele”, care la rândul lui este ipostaziat în biblicul orb care și-a recăpătat vederea. Liantul între aceste ipostaze epice distincte și totuși aceleași îl face tocmai tematica bolii: eroul-narator care suferă de o boală fizică (cancer) și Ilie Roman care suferă de o boală spirituală (lipsa vederii=lipsa luminii). Ei se completează reciproc în polifonia „vocilor” autorului care trăiește, plenar, fizic și spiritual, lipsa Luminii, a Cunoașterii, a Adevărului. Căutându-le se va redescoperi pe sine Om nou, renăscut, reînviat, precum în celebra parabolă biblică din Vindecarea celui fără vedere. De fapt, orbi amândoi, la propriu sau la figurat, au avut nevoie de minunea vindecării pentru a-și da seama cât de mare e puterea divină, cât bine poate să facă Dumnezeu oamenilor, pentru a-i reîntoarce la credință, la dragoste adevărată, la viață întru Hristos.
Romanul este însă și un roman liric. Pasaje întregi descriu, într-o viziune predominant lirică, sentimentele dominante ale unor suflete martore ale minunii divine. Narațiunea subiectivă, homodiegetică (despre eroul-narator), se pliază perfect peste narațiunea obiectivă, heterodiegetică (despre Ilie Roman). Între aceste două narațiuni se trasează planuri narative paralele, despre poeții Ghimel, Dalet, Het și Lamed, poveștile lor fiind țesute în structura epică ca legături între cele două planuri narative principale. Lirismul este o trăsătură definitorie a romanului: de exemplu, când vorbește despre reacția soției la aflarea veștii despre boală, naratorul afirmă: ”Vestea asta a fost ca o lovitură pentru soţia mea, am simţit-o şi am auzit-o cum reacţionează, vorbele ei erau ca o rugăciune, ca o implorare, sunetul vorbelor ei erau un strigăt”. Vorbind despre rostul poetului în lume, aflăm că ei „Aşteaptă glasul divin, ceva ca un fulger, sau ca o furtună dar chiar dacă toate vin, în final glasul e altfel de cum cred ei, e mereu altfel, mi-a spus un preot, un fel de susur blând şi subţire care a trecut pe lângă peştera în care s-au închis şi au vrut să moară fără să-şi mărturisească toate poemele…”. Aflat pe masa de operație, eroul-narator simte fiorul profund al rugăciunii: „Mi-am propus ca la durere în loc să ţip, era şi inutil, să mă rog, să strig spre Dumnezeu, gândul meu era astfel spre Cel Prea Înalt, Cel Care Stă Pe Un Munte Înalt, adică, şi mă întrebam cum suna numele acesta în limba aceea veche, făceam un efort să-mi amintesc, era important pentru mine. Nu mi-am amintit imediat, dar până la urmă am realizat că numele era în mine – El Elion. Pe noptieră era Biblia şi o carte despre un poet, m-am gândit la ceea ce însemna asta pentru mine, ce putea să fie un poet într-o lume străină, ştiam că omul este opera de artă a lui Dumnezeu, că El scrisese în mine ceva, că eram purtătorul unui mesaj, că omul avea în el scris în carne, în oase, în mintea nevăzută atâtea, dar în faţa morţii devenea neputincios, pare că pierde mesajul acela preţios, că literele se topesc pentru totdeauna…” În asemenea pasaje lirice se resimte marea admirație a scriitorului pentru poezia lui Nichita Stănescu. Pasajele lirice sunt stănesciene prin esența și mesajul lor adânc întipărit în memoria „glasului” epic care rostește, cathartic, rugăciunea vieții: „Parcă eram adolescent şi mi se părea că iubesc poesia, adică cea cu s nu cu z, era un fel de alint pe care îl făceam venit de undeva, dar care suna mai blând, mai poetic, poesia ca poesie. Era un vis venit de departe, mai dinainte de naşterea mea, un vis trecut prin ninsori şi tăceri… După măreţia acelui frig de adolescent a trebuit să iau lucrurile în serios. După ce am citit acel volum am înţeles cu adevărat că viaţa îmi va fi legată de poesie, că poesia mă va forma ca om şi că voi avea multe de învăţat din experienţa poetică şi că poesia îţi intră în trup ca sângele prin cordonul ombilical… Munţii au intrat atunci pe fereastră cu adevărat… Aş vrut să plâng cu hohote pe patul de spital, mă simţeam singur, lacrimi nevăzute curgeau din ochii mei acolo în întuneric, aşteptând marea operaţie. Sperând, ce puteam face? ” Și exemple ar mai fi…
Romanul Pe masa de operație este însă un roman religios. În compoziția romanului regăsim câteva pasaje biblice preferate de scriitor prin care se anticipează caracterul religios al scrierii. Dar nu doar prin aceastea romanul este religios, ci în mod deosebit prin mesajele pe care le transmite. Pentru Constantin Stancu simbolistica biblică e esențială. El crede că „Dumnezeu îşi scrisese numele în interiorul nostru, în trupul nostru încă de la facerea lumii, era semnătura lui acolo, noi traduceam în limbajul nostru de toate zilele efemerul, nu va rămânea nimic, aparent din toate acestea, dar ceea ce era important fusese gândit şi asta lăsa urme într-o lume nevăzută, poate cei de după noi vor putea recepta toate acestea şi nu se vor pierde pentru că la Dumnezeu nimic nu se pierde oricum.” Conform propriei mărturisiri a autorului, romanul are ca punct de plecare „scrierile vechi, solide şi pe ultimele descoperiri ştiinţifice, începând cu cea mai cunoscută scriere Sefer Yetzirach, dar şi pe analiza făcută de specialişti privind existenţa vieţii ca o formă desăvârşită de creaţie, având în spatele cortinei Creatorul. Vezi cartea Codul lui Dumnezeu de Gregg Braden. Astfel fiecare om are o valoare, iar modul în care ne relaţionăm în viaţă înseamnă un mesaj. Literele, la izvorul lor, aveau fiecare o semnificaţie, astfel că fiecare personaj al cărţii aduce un semn care se integrează într-un mesaj mai larg. Datorită păcatului omului lumea este bolnavă spiritual şi fizic, iar indivizii, prin relaţia cu lumea, sunt bolnavi şi ei nu ştiu de ce. Operaţia este una spirituală, a devenirii, în care putem fi incluşi dacă acceptăm eliminarea răului”.
Despre ce litere e vorba? Am aflat, la o simplă căutare, fără a aprofunda tema, că numele unor personaje din roman sunt de fapt denumirile unor litere din alfabetul ebraic, fiecare având o semnificație lumească, una ezoterică și o valoare numerică . Astfel, Ghimel înseamnă cămilă în sens obișnuit, lumesc, se referă la natură în sens ascuns, ezoteric și corespunde cifrei 3. Dalet semnifică ușa, se referă la autoritate și are valoarea cifrei 4. Het înseamnă perete sau gard, împărțire în sens figurat și corespunde cifrei 8. Lamed semnifică ham sau bici, simbolizează ideea de sacrificiu și corespunde valorilor numerice 12 sau 30. Am putea adăuga aici și ultima literă din alfabetul ebraic, Tav, care apare și sub forma Tau, folosită de scriitorul Constantin Stancu ca titlu pentru ultimul capitol al cărții (Epistola având rol narativ de Epilog, așa cum Boala nevăzută este Prologul romanului). Așadar, Tau / Tav are semnificația de cruce sau semn, înțeles de sinteză și valoare numerică de 22 sau 400. Desigur, m-am întrebat de unde ar proveni această preferință a autorului pentru scrierile vechi și mi-am spus că ea nu poate fi decât izvorul unei profunde însetări de cunoaștere, de încercare de a înțelege sensul vieții noastre și legătura noastră eternă cu Dumnezeu. Este, în structura polifonică a romanului, un dialog al sinelui cu sine, tipic stănescian, dar profund epic, reflectând tendințele romanului de azi, în care discursul romanesc se supune poeticului dar se definește ca un ansamblu plurilingual și plurivocal (cf. lui M.M. Bahtin). Metafora romanului este cronotopul literar-artistic care unește indicii spațiali cu cei temporali într-un ansamblu coerent care dă naștere unui nou tip de roman numit biografic.
Pe masa de operație este și roman biografic deoarece religiosul îngurgitează biograficul în esența sa de la Facere/ Re-facere, pentru că timpul biografic redă fidel imaginea omului ce-și parcurge drumul vieții. Constantin Stancu reușește, în mod miraculos, să asocieze numele personajelor din roman cu mesajele epice pe care dorește să le transmită după ce le filtrează prin sita timpului său biografic. Textul său este, dacă ar fi să-l parafrazăm și pe Roland Barthes, un text plural, în care eroul este același și mereu altul. Eroul-narator, după spusele proprii, „nu are nume, fiecare din noi poate fi cel aflat pe masa de operaţie. Personajele secundare au nume simbolice, pornind de la literele vechi ebraice, limbă în care a fost iniţial scrisă o bună parte din Scriptură (Vechiul Testament). În această limbă se exprimau pentru prima dată scribii şi are cuvinte speciale. În limba română nu există cuvinte echivalente pentru unele mesaje aşa cum o foloseau vechii scribi. Totodată numele Creatorului în limba ebraică veche era YHWH, iar fiecare literă din acest cuvânt are şi o valoare, valoare corespondentă în Tabelul lui Mendeleev, ceea ce arată că viaţa are la bază oxigenul, hidrogenul, carbonul, azotul şi că numele lui Dumnezeu este scris în chiar codul nostru genetic, prin compoziţie. Din acest motiv personajul principal nu are un nume, numele personal este umbrit de numele Creatorului pe care îl purtăm în codul genetic, iar pe de altă parte fiecare din noi este un bolnav. Am explicat în ultimele pagini din roman semnificaţia literelor sau numelor purtate de personaje. Extirparea unui rinichi este simbolică, Dumnezeu cercetează inima şi rinichii omului conform scrierilor sacre” .
Dincolo de această explicație a autorului, aș dori să insist asupra unor sensuri epice profunde pe care le transmite scriitura autorului. Mai întâi aș insista asupra ideii că eroul-narator este un cititor al Bibliei. Mereu ne spune aceasta și ne dovedește că ne aflăm în fața unui cunoscător al textului sacru, așa că legătura cu alfabetul ebraic nu este deloc o întâmplare. În momentele de criză spirituală simte eliberarea prin lectura sacră, profund ancorată în gândirea și limbajului eroului: „Priveam Biblia, o răsfoiam şi am rămas surprins să văd că textele mele preferate, versetele acelea adânc scrise în mine, erau subliniate cu pastă albastră de tatăl său, parcă erau lucruri stabilite, auzite, văzute deja… M-a liniştit cititul versetelor.” Mai apoi, lecturarea Bibliei este un modus vivendi al naratoului / autorului. Înseamnă mod de a trăi, mod de a povesti, mod de a iubi: „La Biblie nu se mai poate adăuga sau scădea nimic… Poţi să stai pe scaun, pe o bancă şi să asculţi ce se spune, să-i auzi pe ceilalţi… La cateheză şi profesorii învaţă, Biblia e un manual bun pe care merită să-l predai şi să înveţi din el, viaţa, dragoste…”
Ghimel, Dalet, Het și Lamed sunt poeți. În aparență ei sunt prieteni ai eroului, în plan simbolic ipostaze epico-lirice ale acestuia, imagini în oglinda drumului vieții, reflectate biografic și trăite profund în plan religios. „Orbirea” lor este simbolică, renașterea lor este datorată poeziei. Salvarea prin poezie este tema preferată a dialogului cu „prietenii-poeți” prin care, de fapt, planurile narative acceptă intertextualitatea ca formă concretă de comunicare cu ceilalți. Ne întâlnim astfel cu autori preferați ai eroului: Nichita Stănescu, George Luis Borges, Sebastian Bach. Poezia și muzica pot salva sufletul unui artist. Mă opresc asupra celui mai interesant prieten, Lamed, care, fără voie, a devenit, în timpul lecturării romanului, poetul preferat. El este Poetul din Cetate, solidar cu timpul său, cu lecturile sale dar și cu societatea în care trăiește („Ştiu că se simte solidar cu toţi artiştii care suferă, iar cu poeţii cu mult mai mult, este în acelaşi copac cu scribi” – NA ), el face legătura cu ultima frază din roman (el vrea să „se retragă la ţară, ar dori o căsuţă la ţară, înconjurată de pomi şi oameni simpli” – la fel cum eroul, în final, mărturisește că „Mi-am propus să îmi schimb viaţa în urma acestui text, să mă retrag undeva la ţară, într-o căsuţă modestă, cu o grădină plină de pomi, cu fântână în curte, să îmi cultiv singur alimentele, verdeţurile”.) În intimitatea acestui poet te simți Acasă, în Frumusețe și Prietenie absolută: „Simt în cameră o frumuseţe a duioşiei de parcă el face un salt de un veac pe aripa unui fluture, e în lume o ruptură cât un fir de mătase, dar până la urmă le adaugă parfumul esenţelor subţiri. Aş vrea să-i spun că punţile de legătură ale fulgerelor mentale ne leagă, dar parcă a spus-o într-un vers, mi se pare cunoscut, dar totuşi nu este…”. Lamed este simbolul sacrificiului suprem, „prin LAMED/Spânzuratul (Desăvârşirea. Sacrificiul. Trecerea. Crucificarea. Spiritul care se separă se materie) – se ajunge la TAU (numărul 21/22, ultima literă a Lumii: Cheia Tarotului Lumii, de TREI ori ŞAPTE. ABSOLUTUL. Rezumatul întregii ŞTIINŢE UNIVERSALE…)” .
Finalul romanului are un mesaj profund religios. Dumnezeu este sensul prim și ultim al vieții omului, El este Creatorul și Izbăvitorul, Cheia înțelegerii oricărui eveniment al vieții noastre efemere. Spre El ne întoarcem mereu, etern, fiindcă singura Salvare o găsim în credință. Iubirea lui Dumnezeu ne salvează, indiferent de profesie, de vârstă sau de naționalitate. Viața noastră este Darul Lui cel mai de preț. Suferința supremă a eroului (vindecat de cancer) este încă o mărturie a existenței divine. La fel ca și vindecarea lui Ilie. Purificare prin artă. Purtificare prin suferință. Purificare prin boală.
În acest roman, deși având doar 103 pagini, regăsim fire narative profunde și multiple precum firele de la războiul de țesut, sensurile nu se epuizează oricâte lecturi ai face. Subterfugiu epic final, epilogul intitulat Epistola, în care aflăm că, de fapt, întreaga narațiune, cu toate meandrele ei, a fost scrisă de un anonim, care a lăsat manuscrisul lui Ilie Roman spre publicare, e o tehnică narativă interesantă. Această voce din off, care ne dirijează finalul narațiunii și oferă căi de interpretare a romanului, ne mărturisește doar că recunoaște stilul scriiturii și că a încercat să-i viziteze pe eroii din roman (ceea ce înseamnă că îi cunoaște!) dar că i-a fost foarte greu să realizeze aceasta, deoarece „Treptat am înţeles că fiecare reprezenta o literă dintr-o limbă veche şi că era în joc un cuvânt, un mesaj, poate, pentru că literele apropiate, după cum oamenii se apropie în viaţă, pot forma un cuvânt, exact ca în prietenia dintre ei, legătura lor era secretul. M-am documentat puţin şi am înţeles că literele erau din proto-sinaitic, apoi am descoperit că e cam greu să afli câte ceva din toate acestea, trebuie să fii iniţiat. Eram şi eu o literă, încercam să înţeleg, un semn, o valoare, o semnificaţie. Trebuia să fac legăturile posibile, textul îmi oferea un culoar, aveam o deschidere, cumva. Apoi am înţeles că fiecare literă semnifica ceva la început, un bou, o casă, bumerangul, peştele, un om cu braţele ridicate, o proptea, o armă, un gard, palma mânii, toiagul, apa, şarpele, peştele, ochii, gura, o plantă, o maimuţă, cap, arc, semnul crucii. Acum semnele acestea pot fi la fel, chiar dacă aud cuvintele într-o manieră ciudată…”
Un roman al experienței asumate. Un roman al sinelui despre sine care înțelege sensuri profund ontologice, un roman despre nădejde, solidaritate, boală, vindecare, credință, iubire. Un roman al Vieții înseși. O capodoperă.
Închei și eu retoric. Dar care este preţul cu adevărat? Și punctez, ca un fel de epilog, prin a recunoaște frumusețea unei scrieri deosebite în care „ființa care se povestește și care transmite, având vocația relatării și deținând rolul de povestitor-cronicar stabilit de comunitatea sa, este homo narrativus situat între zonele sacrului și ale profanului.”
Maria-Daniela Pănăzan
ApreciazăApreciază
[…] – Otniel Bunaciu 2 – Caius Obeadă 2 – Alin Jivan 5 – Marius Silveșan 6 – Adrian Sârbu 6 – Marius Motora 7 – Samuil Mitra 11 – Ken Tucker 11 […]
ApreciazăApreciază
[…] Silveşan nu este doctor în teologie. Marius Silveşan este doctor în științe umaniste specializarea istorie, Facultatea de Istorie, Universitatea din […]
ApreciazăApreciază
[…] mai participat: Dorin Dobrincu, Marius Silveşan, Daniel Fărcaș, Daniel Oprean, David Reguș, David Reguș, Marinela Blaj, Vasile Tomoiagă, Alin […]
ApreciazăApreciază
[…] Otniel Bunaciu 1 – Caius Obeadă 2 – Alin Jivan 3 – Doina Ionescu 5 – Marius Silveșan 6 – Adrian Sârbu 6 – Marius Motora 7 – Samuil Mitra 11 – Ken Tucker 11 […]
ApreciazăApreciază
[…] Marius Silvesan a publicat cateva poze si informatii despre protestul din 9 ianuarie 2016 la Piata Victoriei la Bucuresti. La protest au participat Conf. univ. dr. Daniel Mariș, rectorul ITBB si Pastorul Bisericii Betel din Bucuresti, Florin Ianovici. Evenimentul a fost transmis live de către Prodocens Media. […]
ApreciazăApreciază
[…] About […]
ApreciazăApreciază
[…] – Otniel Bunaciu 1 – Caius Obeadă 2 – Alin Jivan 3 – Doina Ionescu 5 – Marius Silveșan 6 – Adrian Sârbu 6 – Marius Motora 7 – Samuil Mitra 8 – Ioan Dăduică 9 – Iosif Berce […]
ApreciazăApreciază
[…] About […]
ApreciazăApreciază
[…] About […]
ApreciazăApreciază
[…] Caius Obeadă 1 – Cornel Miclea 2 – Alin Jivan 3 – Doina Ionescu 4 – Radu Matei Pavel 5 – Marius Silveșan 6 – Adrian Sârbu 6 – Marius Motora 7 – Samuil Mitra 8 – Ioan Dăduică 8 – Daniel […]
ApreciazăApreciază
[…] – Marius Silveșan 6 – Adrian Sârbu 6 – Marius Motora 7 – Samuil Mitra 8 – Ioan Dăduică 8 – Daniel […]
ApreciazăApreciază
Va propun un post; nu stiu daca acceptati propuneri si nu ma supar de refuz.
Misiunea Charity Cup, 20 ani. Infiintata in 1997 biserica baptista Golgotha din Detroit de catre tineri, in principal Daniel Boara, aceasta originala misiune a sarbatorit in weekendul 12-24 ianuarie in Detroit 20 ani de lucrare. Avind ca presedinte pe Emanuel Ceausu din Los Angeles, misiunea foloseste fotbalul ca mijloc de comunicare cu tinerii si de stringere de fonduri. Aind ca voluntari in principal tineri romani evanghelici din USA si Romania, misiunea a activat in Moldova, Romania, USA, Honduras, Mexic si Brazilia. Domenii de activitate: orfelinate, tabere, misiune medicala, grupuri de ucenicie, mentorare. Printre colaboratorii mai cunoscuti in Romania (evident, fosti fotbalisti) Adi Ambrosie, Tinel Baciu, Zafiris, etc.
Multumesc. Am sa trimit si o poza. Nicio suparare de refuz.
ApreciazăApreciază
Rate OK. Astept materialul
ApreciazăApreciază
[…] About […]
ApreciazăApreciază
[…] Cornel Miclea 2 – Alin Jivan 3 – Doina Ionescu 4 – Radu Matei Pavel 5 – Marius Silveșan 6 – Adrian Sârbu 6 – Marius Motora 7 – Samuil Mitra 8 – Ioan Dăduică 8 […]
ApreciazăApreciază
[…] About […]
ApreciazăApreciază
[…] Cornel Miclea 2 – Alin Jivan 3 – Doina Ionescu 4 – Radu Matei Pavel 5 – Marius Silveșan 6 – Adrian Sârbu 6 – Marius Motora 7 – Samuil Mitra 8 – Ioan Dăduică 8 […]
ApreciazăApreciază
[…] About […]
ApreciazăApreciază
[…] Obeadă1 – Cornel Miclea2 – Alin Jivan3 – Doina Ionescu4 – Radu Matei Pavel5 – Marius Silveșan6 – Adrian Sârbu6 – Marius Motora7 – Samuil Mitra8 – Ioan Dăduică8 – Daniel […]
ApreciazăApreciază
[…] About […]
ApreciazăApreciază
[…] Obeadă1 – Cornel Miclea2 – Alin Jivan3 – Doina Ionescu4 – Radu Matei Pavel5 – Marius Silveșan6 – Adrian Sârbu6 – Marius Motora7 – Samuil Mitra8 – Ioan Dăduică8 – Daniel […]
ApreciazăApreciază
[…] Obeadă1 – Cornel Miclea2 – Alin Jivan3 – Doina Ionescu4 – Radu Matei Pavel5 – Marius Silveșan6 – Adrian Sârbu6 – Marius Motora7 – Samuil Mitra8 – Ioan Dăduică8 – Daniel […]
ApreciazăApreciază
[…] Obeadă1 – Cornel Miclea2 – Alin Jivan3 – Doina Ionescu4 – Radu Matei Pavel5 – Marius Silveșan6 – Adrian Sârbu6 – Marius Motora7 – Samuil Mitra8 – Ioan Dăduică8 – Daniel […]
ApreciazăApreciază
[…] Obeadă1 – Cornel Miclea2 – Alin Jivan3 – Doina Ionescu4 – Radu Matei Pavel5 – Marius Silveșan6 – Adrian Sârbu6 – Marius Motora7 – Samuil Mitra8 – Ioan Dăduică8 – Daniel […]
ApreciazăApreciază