Arhive categorie: Creștinism

Conferința științifică „Reforma și limbajul credinței” – Cuvânt de salut Prof. Univ. Dr. Otniel Bunaciu


În deschiderea Conferinței Științifice „Reforma și limbajul credinței”, care s-a desfășurat la Institutul Teologic Baptist din București, joi, 27 aprilie 2017, Prof. Univ. Dr. Otniel Bunaciu, directorul Centrului de cercetare a Credinței și Culturii din cadrul Universității din București și Decanul Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București a avut un cuvânt de mulțumire și de bun-venit.

Conferința științifică Reforma și limbajul credinței – Cuvânt de bun venit Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș


Cuvântul de deschidere la Conferința științifică „Reforma și limbajul credinței”, care s-a desfășurat la Institutul Teologic Baptist din București, joi, 27 aprilie 2017, i-a aparținut Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș, Rectorul Institutului Teologic Baptist din București.

Seminar Revitalizarea Bisericii – Institutul Teologic Baptist din București, 28 aprilie 2017



https://www.facebook.com/events/

Maxima zilei – 27 aprilie 2017


Nu mi-a fost niciodată ruşine să mă declar un calvinist. Nu ezit să iau numele de baptist, dar dacă sunt întrebat care este crezul meu, răspund: Isus Hristos.

Charles Haddon Spurgeon

Programul Conferinței Științifice „Reforma și limbajul credinței” – București, 27 aprilie 2017


Conferința științifică „Reforma și limbajul credinței” este un eveniment academic prin intermediul căruia centrele de cercetare din cadrul Institutului Teologic Baptist din București și al Facultății de Teologie Baptistă din cadrul Universității București doresc să marcheze 500 de ani de Reformă protestantă.

De aceea, tema conferinței va fi tratată din mai multe perspective cu scopul de a evidenția faptul că avem nu doar o Reformă, ci și un limbaj al credinței.

Cei care doresc să afle mai multe informații despre comunicările care vor fi prezentate în cadrul conferinței, pot consulta programul acestui eveniment științific disponibil AICI

Maxima zilei – 24 aprilie 2017 


Cristos a suferit mânia infinită fără nici o picătură de milă pentru ca noi să primim prin credinţă mila infinită fără nici o picătură de mânie.

Iosua Faur 

Apariții editoriale (46) – Vasile Bel, Constantin Ghioancă, Literatura baptistă de limbă română din perioada 1895-1990


 

Vasile Bel, Constantin Ghioancă, Literatura baptistă de limbă română din perioada 1895-1990, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2017, 240 pagini. Postfață de Marius Silveșan

Istoria se poate reconstitui prin intermediul mai multor mijloace și metode, iar literatura, scrierile aparținând unui anumit grup etnic sau religios, folosite de o anumită comunitate, în cazul de față comunitatea baptistă de limbă română, este una dintre metodele aleasă de către cei doi autori ai volumului de față. Pastorii Vasile Bel și Constantin Ghioancă, cei care și-au propus să prezinte publicului larg ce literatură au realizat și utilizat credincioșii baptiști de limbă română din perioada 1895-1990. Lucrarea este una realizată după criterii științifice care acoperă un interval de timp amplu ce se întinde de la sfârșitul secolului XIX până la sfârșitul secolului XX. Avem o perioadă de aproape un secol de istorie baptistă reconstituită prin intermediul literaturii de limbă română. Intervalul 1895-1990 este relevantă prin faptul că în anul 1895 a fost identificată prima resursă din patrimoniul literar baptist din România, respectiv cartea de cântări, Cântările Sionului, iar anul 1990 marchează atât un nou început în ceea ce privește viața politică, cât și cea religioasă. Prin urmare, anul 1990 este semnificativ în acest context pentru că constituie momentul în care România și-a deschis granițele pentru un aflux de literatură religioasă sosită din străinătate.

Din punct de vedere tehnic cartea conține note de subsol, bibliografie și indice de nume. De asemenea, în această lucrare se regăsesc o multitudine de imagini cu coperțile resurselor (cărți, broșuri, reviste, calendare de studiu biblic) la care se face referire în carte.

Cartea este structurată pe cinci capitole astfel:

Capitolul 1 „Cărțile” prezintă lucrările de tip carte editate și tipărite de baptiști sau doar folosite de aceștia în cadrul serviciilor religioase sau în particular. Acest capitol fiind cel mai amplu în economia lucrării acordându-i-se de către autori peste 100 de pagini din cele 240 ale volumului.

Capitolul 2 „Revistele” prezintă 30 de titluri ale unor resurse periodice care circulau printre baptiștii români.

Capitolul 3 „Calendarele pentru școlile duminicale” prezintă 9 titluri de calendare folosite pentru lecțiile de școală biblică duminicală.

Capitolul 4 „Muzica bisericească” prezintă 16 titluri ale unor resurse muzicale (caiete pentru cor și fanfară, cărți de cântări) folosite de credincioșii baptiști.

Capitolul 5 „Alte titluri de cărți și reviste” prezintă 98 de titluri ale unor resurse care nu se încadrează în tematica capitolelor anterioare.

Lucrarea rezultată este una originală și totodată utilă atât pentru înțelegerea istoriei comunității baptiste de limbă română, cât și pentru evoluția literaturii baptiste de limba română, a limbii române și temelor teologice, sociale sau politice tratate în cadrul acestor scrieri pe parcursul secolelor XIX și XX.

Iată și cuprinsul cărții împreună cu argumentul lucrării.

Cronica: Pastor nou, la Biserica Baptistă din Chitighaz


http://invitelweb.hu/cronica/page6.html

Mulțumesc doamnei Mihaela Bucin pentru semnalarea acestui articol.

Daniel Lavric, Când Hristos se arată


Într-o cetate din zona Galileei numită Magdala, în ebraică Migdal,  locuia o doamnă distinsă. Deși poporul din care făcea parte această doamnă era mai mult sau mai puțin religios, ea era stăpânită de puterea întunericului, era legată de domnul puterii văzduhului și șapte demoni puseseră stăpânire pe ea. Ea nu se putea bucura de o viață normală și probabil nici nu se putea controla, fiind sub autoritatea lui Mamona.

Dar într-o zi această femeie, numită Maria, se întâlnește cu Isus Hristos. În momentul în care are loc întâlnirea cu Binecuvântatul Fiu al Tatălui ea este eliberată de puterea întunericului, iar lanțurile robiei și ale păcatului sunt distruse. Din acel moment Maria s-a hotărât să Îl urmeze pe Mesia și chiar și-a pus averea la dispoziția Lui

Însă, când S-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat față hotărât să meargă la Ierusalim.(Luca 9:51)

Acolo a fost arestat și crucificat pe dealul condamnării.  Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care… a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză curată de in și L-a pus într-un mormânt nou, (Matei 27:57-60). Maria Magdalena se uita unde Îl pune.

Cea dintâi persoană care se grăbește spre mormânt în ziua dimineții a învierii, pe când era încă întuneric, este Maria Magdalena. Maria împinsă de dragoste, se duce dis-de-dimineață la mormânt cu gând să găsească trupul Lui Isus. Dragostea Mariei pentru Domnul Isus întrecea teama de oameni. Există, așa cum spunea poetul Octavian Goga, ,,tăria urii și-a iubirii”. Maria avea tăria iubirii care înlătura toate piedicile din cale.  Ajungând la mormânt, Maria observă că cineva i-o luase înainte, pentru că piatra fusese luată de pe mormânt. Văzând piatra îndepărtată, Maria este tulburată și aleargă la Simon Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Isus spunându-le următoarele: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus. Când ucenicii ajung la mormânt văd fâșiile de pânză jos și ștergarul făcut sul și pus într-un alt loc singur. Reacția acestor doi ucenici este uimitoare: v.10 Apoi ucenicii s-au întors acasă. Dar Maria ședea afară lângă mormânt, și plângea.

Asistăm la dragostea și devotamentul unei femei. Dar oare de ce plângea Maria?-plângea pentru că era îndurerată.

Nu știa unde era trupul lui Isus. Plângea pentru că, credea că cineva furase trupul lui Isus, probabil dușmanii Domnului.

După o maltratare de care a avut parte Învățătorul ei, nu-I găsește trupul pentru al unge cu miresme și astfel să Îi conserve trupul lui Isus cât se poate de mult, ca să nu putrezească.-Ea plânge pentru că Îl iubește, dar și pentru că nu crede că a înviat.

La început Maria stătea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea s-a plecat să se uite în mormânt. În aceea clipă s-a pus în mișcare miracolul revelației. Răspunsul la căutările Mariei a fost apariția a doi îngeri în alb. Nu știu care dintre cititori ați văzut vreodată un înger și nici nu știu care a fost reacția dumneavoastră.  Dar cert este că Maria nu este impresionată de apariția îngerilor. Mai mult prezența îngerilor la mormânt, atestă faptul că dispariția trupului lui Isus Hristos, a fost cauzată de o intervenție divină, nu umană. Cei doi îngeri pe care Maria îi vede în mormânt, îi adresează următoarea întrebare: Femeie, pentru ce plângi?

Maria, neînțelegând încă semnificația mormântului gol, răspunde: Pentru că au luat pe Domnul meu, și nu știu unde L-au pus.(v.13)

Maria încă îl mai numește pe Isus – Domnul meu. Ceea ce vreau să spun este următorul lucru: gândurile Mariei se învârt în jurul unui trup mort. Un Isus mort poate desigur să fie luat. Deși Maria vede doi îngeri, acest fapt nu-i atrage atenția într-un mod deosebit. Îngerii îi pun o întrebare pentru a trezi în mintea Mariei o cât de mică dovadă de credință. Răspunsul Mariei – arată că nu se putea gândi decât la un singur lucru: Domnul Isus era mort și trupul Lui fusese furat. În altă ordine de idei ea nu se așteaptă să-L vadă pe Hristos în viață. Urmează prima întâlnire cu Cel Înviat pe care o relatează Evanghelia după Ioan  Maria este primul martor al învierii, primul om din cercul ucenicilor cu care s-a întâlnit Domnul Isus. De ce I s-a arătat Domnul Isus tocmai ei, în primul rând?

De ce unei femei? Care, conform drepturilor martorilor la iudei, intra în discuție ca martor, numai cu drepturi limitate. Însă putem spune că Domnul Isus începe tocmai de la cei mici. Ridicând statul femei în general. El începe acolo, de unde oameni nu ar începe. Întâlnirea cu Domnul Isus Cel înviat, vine imediat după discuția cu îngerii. După ce a zis aceste cuvinte și aparent realizând că în fața mormântului se află cineva, Maria s-a întors, și a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu știa că este Isus. De ce nu Îl recunoaște Maria pe Domnul Isus?

Maria plânsese mult și ochii îi erau plini de lacrimi și El, Isus Hristos este ultima persoană pe care se aștepta să o vadă în viață, așa că nu își dă seama, nu-L recunoaște pe Hristos.

-Mai mult este posibil ca Dumnezeu să o fi împiedicat să Îl recunoască pe Domnul Isus, până la momentul potrivit. Totuși rămâne o întrebare: Dacă Isus Cel înviat, a fost aceeași persoană cu Isus cel răstignit? Nu ar fi trebuit să semene atât de mult cu acesta din urmă, încât să poată fi recunoscut imediat ?

La această întrebare ne răspund Evangheliile Sinoptice: Ucenicii și femeile, care-L iubeau pe Domnul, erau așa de obișnuiți cu ideea morții lui Isus, încât nici nu mai puteau gândi la un Isus înviat. Până în acest verset în mintea Mariei este o nedumerire absolută

Isus Hristos Se adresează Mariei Magdalena: Femeie, i-a zis Isus, de ce plângi? Pe cine cauți? Domnul Isus cunoștea răspunsurile la aceste întrebări; dar El a dorit să le audă de la Maria. Ea tot nu Îl recunoaște, și presupunând că este grădinarul, I-a zis: Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și mă voi duce să-L iau. Ea vrea să știe unde Îl pusese, ca să, se poată asigura că are parte de o înmormântare așa cum se cuvine. În acel moment Domnul Isus îi spune: Marie! Îndată ce Îl aude rostindu-i numele, ea Îl recunoaște, nu mai există nici o îndoială în mintea ei, era chiar Isus Hristos. Pastorul își cheamă oaia pe nume, iar ea îi recunoaște vocea. Ea s-a întors și I-a zis în evreiește Rabuni, care în traducere înseamnă învăţătorule.

Maxima zilei – 20 aprilie 2017


Image may contain: 1 person, text

Întunericul nu poate izgoni întunericul: doar lumina poate face asta.
Ura nu poate izgoni ura: doar iubirea o poate face.

Martin Luther King Jr.

Mesaj Ioan Panican la BCB Nădejdea București 


Nicu Rusu – Mărturie și cântare 


Laura Bretan – Via Dolorosa (HD)


Hristos a înviat !


Maxima zilei – 16 aprilie 2017


Literatura, ca și florile, ca și holdele, este o interferență divină între darurile cerului și condițiile pământului.

Gala Galaction

David Lavric, O altă Evanghelie nu este Evanghelia !


Mesajul de felicitare al Rectorului Institutului Teologic Baptist din București cu prilejul celebrării Învierii  Domnului Isus Hristos (2017)


Dragii noștri,

Și în acest an, 2017, de Paște, ne amintim că, oricât de mult s-a schimbat lumea și orice ne-ar fi luat viața,
„Isus Hristos este același ieri, azi și în veci.” (Evrei 13:8)


Hristos a înviat!

Rector
Conf. univ. Dr. Daniel Mariș
Institutul Teologic Baptist București
http://www.itb.ro

Laura Bretan și Ioan Panican la BCB Nădejdea București (16.04.2017)


Duminică, 16 aprilie 2017, în prima zi de Înviere (Paști), începând cu ora 18 interpreta Laura Bretan și profesorul Ioan Panican vor fi prezenți la Biserica Creștină Baptistă Nădejdea din București.

A doua zi de Paști (Înviere), Luni, 17 aprilie 2017, aceștia vor fi prezenți la Ateneul român în cadrul unui eveniment de comemorare a lui Richard Wurmbrand.
*
Laura Bretan la Ateneul român

video by Prodocens Media
*
Prof. Ioan Panican

video by Media Betania Dublin

Update 

Ceasul suferinței lui Hristos  


Isus Hristos a băut paharul suferinței până la ultima picătură… spulberând astfel blestemul legii. 
O singură clipă, dacă Fiul lui Dumnezeu ar fi cedat – spunând ,,Tată… e prea mult, prea mult păcat, nu mai pot, pedepsește-i – în următoarea clipă Tatăl ar fi intervenit și toți ar fi fost omorâți. Dar El, Mielul Divin, nu a dat înapoi, ba dimpotrivă: așa rănit cum era, străpuns și hulit, El mijlocea pt noi, și suspinând a zis: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34) În timp ce Isus se ruga, trecătorii, preoții, cărturarii și bătrânii cetății nu încetau cu jignirile și ofensele asupra Lui. Cu siguranță vedeau că se roagă, dar erau atât de orbiți de ură, încât nici măcar respectul cuvenit unei rugăciuni nu îl mai aveau. Ei ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El!

43. S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”

44. Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură. (Matei 27:42-44)

Acestea toate însă s-au întâmplat în exterior. Însă credeți-mă, în interiorul ființei Sale, i-a fost cu mult mai greu. Ceea ce Mântuitorul a suferit în trupul Sau este nimic în comparație cu suferința de care a avut parte în sufletul Sau.              

   Atunci când Dumnezeu Tatăl Și-a Întors Fața de la Fiul Său și L-a părăsit!                

       Oo Doamne! Ce durere, ce momente sângeroase pentru Fiul Tău.   

       Deasupra Lui, deasupra Golgotei, tot cerul s-a îmbrăcat în doliu.

Pe la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric peste toată ţara. Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. (Matei 27:44,45)                                                                                           

Ascultați-I strigătul în agonie: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” – citând din Psalmu 22.    

Hristos plânge simțind durerea plătirii păcatului – dar în același timp și Sfântă Treime suferă.                                                                                                                                              

   Sfințenia lui Dumnezeu suferă pentru că Preaiubitul Său Fiu, moare încărcându-se cu păcatul omenirii.                                                                                                         

   O soare, nu e de mirare că ți-ai întors ochiul, încetând a mai privi la o faptă atât de crudă!                                                                                           

    Pământul s-a cutremurat atunci când Creatorul Universului Și-a dat Duhul.                                                                     

  O stâncilor! nu e de mirare că va-ți despicat atunci când Creatorul vostru a murit.

 Nimeni nu a răbdat și suferit vreodată ca Isus Hristos.                                                   

Chiar moartea a fost înduioșată și mulți din cei ce erau în morminte au înviat și s-au întors în cetate. (Matei 27:52)

Prin suferința lui Isus Hristos a fost cea mai mare apropiere a Sfintei Treimi fața de păcat. În suferința Mielului Divin, omul se întâlnește cu Dumnezeu, având șansa de a trăi.

                           Daniel Lavric 

 

Isus Hristos, Paștele nostru



Maturati aluatul cel vechi, ca sa fiti o plamadeala noua, cum si sunteti, fara aluat; caci Hristos, Pastele nostru, a fost jertfit. Sa praznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimele curatiei si adevarului. – scrie în 1 Corinteni 5.7-8Motivul Paștilor creștinilor este cu totul altul decât al evreilor. Iată de ce apostolul Pavel scrie Hristos, Pastele nostru.

Evreii numesc Pesah (adică Paște), Sărbătoarea Libertății sau a Azimilor, o sărbătoare anuală în amintirea evenimentelor relatate în Biblie despre trecerea prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia egipteană, conform cu cartea Exodul, capitolul 12.

Mielul – Simbolul Izbăvirii pentru evrei este Isus Hristos pentru creştinii din întreaga lume, inclusiv evreii creştinaţi. 

Expresia plămădeala nouă reprezintă noua viaţă în Isus Hristos, viaţa veşnică. Urgia pedepsei veşnice nu este pentru cei care prăznuiesc cu Mielul Divin, Fiul Domnului, pentru că au înţeles cine şi ce a făcut Mântuitorul.

Azimă este pâinea nedospită, luată de evrei la Paști și, de asemenea, de unele biserici la împărtășanie.

Aşadar, chemarea sfântă pe care o face Dumnezeu prin apostolul Său este aceea de a renunţa la tot ce ne poate îndepărta de El, Maturati aluatul cel vechi: adică vechi tradiţii, concepte personale, un amalgam de presupuneri şi prejudecăţi, care nu ne duc la Dumnezeu, ci sunt surogate ale credinţei, ale unei închinări de faţadă, o manifestare imatură a unei relaţii ce ar trebui să fie primordială. 

Am înţeles noi că Hristos, Pastele nostru, a fost jertfit. A fost jertfit… ca noi să trăim veşnic.

Catalin Dupu

Teodor Baconschi : Dintr-o explozie de vitalitate, după doliul Postului mare, am transformat Sfintele Paști nu doar într-o chermeză comercială, ci și într-un festival de iepuroi pe steroizi, instalați în geologia de carton a unor ouă de dinozauri


Bizantinii, strănepoții lui Euripide, au jucat o singură piesă de teatru: ”Christos Paschon” (Christus Patiens), care înfățișa în versuri Patimile Domnului. Noi, mai balcanici, deși trăitori într-un imaginar ”Bizanț după Bizanț”, ne-am pierdut simțul dramei cosmice pe care răstignirea, moartea și Învierea lui Iisus Hristos o desfășoară anual, prin memoria liturgică a Bisericii.Dintr-o explozie de vitalitate, după doliul Postului mare, am transformat Sfintele Paști nu doar într-o chermeză comercială, ci și într-un festival de iepuroi pe steroizi, instalați în geologia de carton a unor ouă de dinozauri. Nu ne întrece nimeni în arta de a copia Apusul consumator mai prost chiar decât copiem Orientul pravoslavnic. – Teodor Baconschi

Noi și săptămâna patimilor 


Un articol de Cătălin Dupu 

Unică în istoria umanităţii, serie de evenimente care nu se vor mai repeta niciodată, Patimile Domnului Isus Hristos (sau Săptămâna Mare) reprezintă episoadele deloc încântătoare din viaţa Fiului lui Dumnezeu. Acestea sunt: Ghetsimani, arestarea, seria de judecăţi şi suferinţa Sa, toate culminând cu executarea Mântuitorului prin răstignire.

Crucificarea Domnului, trebuie subliniat, este acceptată de majoritatea istoricilor ca eveniment istoric autentic! Este relatată în Evanghelii, scrierile lui Pavel, în scrierile lui Flavius Josephus şi ale istoricului roman Tacitus, printre altele.

În Săptămâna Patimilor observăm desluşit latura umană a Fiului lui Dumnezeu. Descoperim revolta Sa, frica, îndoieli, dar, mai ales durerea. Nu este vorba numai de una trupească, ci evidenţiem aici preluarea asupra Sa a tuturor păcatelor omenirii.  

Proorocul Isaia scrie în capitolul 53 cu 4-6: Totuși  El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tă. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.

Patimile culminează cu Inegalabila Cruce – sacrificiul lui Isus Hristos, acceptat de Dumnezeu Tatăl, pentru păcatele oamenilor, adică şi ale noastre.

 

Maxima zilei -11 aprilie 2017


Pentru a judeca drept, nu asculta numai vocile, ci ascultă și toate tăcerile. 

Richard Wurmbrand 

Venirea lui Hristos în lume a fost și este cel mai mare și important eveniment de-a lungul istoriei


Venirea lui Hristos în lume a fost și este cel mai mare și important eveniment de-a lungul istoriei. Însă, atunci când El a venit, evreii nu L-au primit, nu L-au cunoscut și nu L-au acceptat ca Mesia.   

Daniel Lavric 

Iosif Ţon: Scrisoare deschisă adresată Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române


http://iosifton.ro/blog/scrisoare-deschisa-adresata-preafericitului-daniel-patriarhul-bisericii-ortodoxe-romane_2017_04_05_blog

Maxima zilei – 6 aprilie 2017


Cine nu acceptă realitatea vinovăției și corupției moștenită de la Adam, nu înțelege și nu acceptă lucrarea lui Cristos.

 Darrel Schrock

Reportaj RVE București de la lansarea cărţii „Bisericile Creştine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)”


Acum 4 ani (5 aprilie 2013) – Lansare de carte: Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)


Astăzi se împlinesc patru ani de la lansarea cărții Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965. Evenimentul a fost găzduit de către Institutul Teologic Baptist din București. Între timp s-a dovedit faptul că lucrarea are la bază o cercetare serioasă constituindu-se într-un element de referință pe domeniul ei de analiză.

Cartea costă 42 de lei și poate fi comandată de la Editura Cetatea de Scaun sau de la autor.

Vezi cuprinsul cărții AICI

Cu prilejul lansării cărții m-am bucurat și simțit onorat de prezența unor distinși profesori, cercetători, jurnaliști, colegi și prieteni. O listă cu cei prezenți la eveniment, poate nu chiar completă, se găsește AICI

Mai jos o fotografie alături de doamna profesoară Ecaterina Lung împreună cu domnii profesori Daniel Mariș și Otniel Bunaciu înconjurați de tablourile unor înaintași baptiști.

 

POZE: Lansare de carte – București, 5 aprilie 2013

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2013/04/08/poze-lansare-de-carte-bucuresti-5-aprilie-2013

https://www.facebook.com/marius.silvesan/media_set?set=a.562404960458963.1073741825.100000683935664&type=3

Maxima zilei – 5 aprilie 2017


Manifestarea dragostei nu este atracţia faţă de persoana de sex opus, nici sentimentul de afecţiune faţă de aproapele tău, ci este o copie a caracterului lui Dumnezeu.Daniel Lavric

Ovidiu Rusnac – Ioan 6: 1-14



*

%d blogeri au apreciat asta: