Apariții editoriale (60) – Marius Silveșan, Istoria unui secol de educație teologică baptistă în România (1921-2021)
Sunt bucuros să anunț apariția celei mai noi cărți la care am lucrat. Intitulată Istoria unei secol de educație teologică baptistă în România. De la Școala de misiune la Institutul Teologic Baptist din București (1921-2021), această lucrare se concentrează pe evoluția istorică a educației teologice baptiste din România pe parcursul perioadei 1921-2021. Lucrarea a apărut la Editura Carmel Print, Arad. Prețul unui exemplar este de 35 de lei, iar pentru un pachet de 3 cărți prețul este de 100 de lei.
Cei care sunteți din Arad sau zona apropiată puteți lua legătura zilele acestea cu Emanuel Jurcoi.
De asemnea, țin să mulțumesc tuturor celor care și-au adus contribuția într-un fel sau altul la apariția acestei lucrări.
Mulțumiri deosebite domnului Mircea Bulatov care mi-a realizat coperta cărții.
Postez mai jos cuprinsul cărții.
Partajează asta:
Celebrarea întrupării Domnului și lansare album istoric la Institutul Teologic Baptist din București (14.12.2021)
Institutul Teologic Baptist din București a celebrat astăzi, 14 decembrie 2021, întruparea Domnului Isus Cristos, sărbătoare cunoscută popular sub numele de Crăciun. Cu acest prilej Corul studenților Institutului Teologic Baptist din Bucuresti dirijat de profesorul Cristian Caraman au susținut un concert de colinde.
Tot cu acest prilej profesorii Daniel Mariș, Otniel Bunaciu, Sorin Bădrăgan, Teodor Ioan Colda și Daniel Fodorean au avut mesaje prin intermediul cărora am fost îndemnați să reflectăm la semnificația întrupării Domnului Isus.
Totodată a fost prezentat și albumul istoric Institutul Teologic Baptist din București : 100 de ani de formare pentru slujire coordonat de Conf. univ. dr. Daniel Mariș, Rectorul ITBB și Lect. univ. dr. Teodor Ioan Colda cu contribuții din partea unor profesori, dar și studenți.
O contribuție consistentă a avut-o și istoricul Marius Silveșan
Albumul a fost realiat în contextul celebrării a 100 de ani de „formare pentru slujire”, respectiv a unui secol de educație teologică baptistă în România (1921-2021).
Astfel că istoria trăită atunci este făcută acum cunoscută și celor care sunt acum studenți, dar și celorlalți care trăiesc astăzi, dar și generațiilor viitoare.
Partajează asta:
Vasile Talpoș (1942-2021) a trecut la Domnul
În noaptea de 23 spre 24 octombrie 2021 pastorul și profesorul universitar Vasile Talpoș a trecut la Domnul. Acesta se afla în spital cu Covid.
Dumnezeu să mângâie familia îndoliată!
L-am cunoscut personal atât în calitate de pastor al Bisericii Creștine Nădejdea din București unde acesta a slujit 30 de ani, dar și în calitate de martor la evenimentele istorice pe care le-a trăit și la care a participat. În anul 2003 mi-a acordat un interviu, publicat parțial în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență: 1948-1965.
Prezint mai jos o schiță biografică a celui care a fost tată, soț, bunic, pastor și profesor.
Prof. Dr. Vasile Talpoş (23.07.1942-23.10.2021), s-a născut pe data de 23 iulie 1942 în comuna Bocşa, judeţul Sălaj. A studiat în comuna natală (şcoala elementară, 1949-1956) apoi în Cluj (şcoala de meserii şi liceul 1956-1964), la Bucureşti (Seminarul Teologic Baptist, 1965-1969), din nou la Cluj (Facultatea de Teologie la Institutul Teologic Protestant Unic de Grad Universitar – obţinând licenţa în teologie, 1975-1979), şi în Louisville, Kentucky, USA (Southern Baptist Theological Seminary – unde a obţinut doctoratul Ph.D, 1980- 1983.). A fost căsătorit cu Lidia Talpoș (1947-2020) și au împreună trei copii: Cristina, căsătorită cu pastorul Samuiel Bâlc, Cristian Emanuel și Lidia Emanuela.
De asemenea, Dr. Vasile Talpoş a slujit ca păstor la Biserica Creştină Baptistă nr 3. Cluj-Iris, între anii 1969-1974 şi în orașul Turda între 1975-1980.
Din anul 1987 şi până în anul 2014 a fost păstor și păstor coordonator al Bisericii Creştine Baptiste“Nădejdea” din București, cartierul Giuleşti.
Între anii 1984-1988, Prof. Dr. Vasile Talpoş a lucrat ca Secretar General al Uniunii Baptiste din România şi ca vicepreşedinte, preşedinte şi apoi ca past-president al Federaţiei Baptiste Europene. În anul 1988 a fost ales ca director al Seminarului Teologic Bapstist Bucureşti, iar în anul 1990 a organizat transformarea Seminarului Teologic Baptist București în Institutul Teologic Baptist de Grad Universitar din București îndeplinind până în anul 2011 funcția de rector al acestui Institut, slujind în continuare ca profesor universitar în cadrul aceleiași instituții.
Între anii 1991-2000 a deţinut şi funcţia de decan al Facultăţii de Teologie Baptistă din cadrul Universităţii Bucureşti. Totodată, Prof Dr. Talpoş este şi autor a mai multor cărţi, cursuri, monografii şi articole, slujind în continuare ca profesor la Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București la master și doctorat.
În anul 2012 Prof. univ. dr. Vasile Talpoș a primit titlul de profesor emerit din partea Universității din București, precum și din partea Institutului Teologic Baptist din București.
Partajează asta:
Discurs pastor Daniel Bărnuț la Serbarea de absolvire și centenarul ITBB – BCB Buteni
Discursul pastorului Daniel Bărnuț în calitate de reprezentant al Departamentului pentru Învățământul Preuniversitar din cadrul Cultului Creștin Baptist la Serbarea de absolvire și centenarul ITBB – BCB Buteni, Arad.
Partajează asta:
Aniversarea a 100 de ani de la fondarea Seminarului – decernare medalii și semnare document
Cu prilejul evenimentului Buteni 100, care face referire la aniversarea a 100 de ani de la fondarea Seminarului Baptist, care a început la Buteni, au fost decernate diplome și medalii de onoare fraților Stoica Dumitru și Handra Sima, care au făcut parte din primele promoții de absolvenți de după război. În formularea pastorului Vasile Bel ne referim la „doi seniori importanți: fratele Sima Handra, născut în anul 1926, care a început Seminarul la Buteni în anul 1946 și fratele Dumitru Stoica, născut în 1931, care a început Seminarul în anul 1947 la București, fost păstor al Bisericii din Buteni în toată perioada comunistă”.
Conform informațiilor oferite de pastorul Vasile Bel, motivele care au dus la finalizarea studiilor după 8, respectiv 7 ani, despre care puteți citi mai multe aici, au fost că Stoica Dumitru a întrerupt pentru practica pastorală, iar Handra Sima din motive personale. Cu acest prilej a fost semnat și un document aniversar, o rememorare a acelui act fondator pus de Constantin Adorian la temelia clădirii Seminarului de la București.
Vezi și
Discurs Văle David – șeful promoției 2021 a ITBB
Grup Speranța& Corul ITBB, Ne vom aduce mereu aminte
Secvențe din istoria Seminarului Teologic Baptist între anii 1921-2021 (dialog)
Partajează asta:
Apariții editoriale (57) – Daniel Marius Mariș, Teodor-Ioan Colda – Începuturile Seminarului Baptist: povestea călătoriei de la Buteni în capitala țării
În atmosfera caldă și primitoare a Bisericii Baptiste din Buteni a fost lansată cartea Începuturile Seminarului Baptist. Datele de identificare bibliografică ale acestei lucrări sunt următoarele: Daniel Marius Mariș, Teodor Ioan Colda, Începuturile Seminarului Baptist: povestea călătoriei de la Buteni în capitala țării, Carmel Print, Arad, 2021.
Bogat ilustrată cu imagini relevante și inedite lucrarea prezintă informații despre începuturile Seminarului Baptist la Buteni în anul 1921 și „călătoria” spre București, Capitala țării.
Cartea este structurată în 11 capitole care prezintă succint informații istorice despre Seminarul Baptist, cu o introducere despre începuturile credinței baptiste în Europa și în România, iar de la general autorii merg către situația din România la începutul secolului XX. Aici se cuvine menționat faptul că baptiștii din Transilvania erau recunoscuți în cadrul Imperiului Austro-Ungar din anul 1905, iar după unirea din 1918 situația acestora se înrăutățește din punct de vedere legislativ și nu numai. Acesta este și contextul care duce la această călătorie de la Buteni la Arad, iar de la Arad către București.
Contextul istoric și motivațiile deciziilor din anul 1921 sunt mai complexe, iar autorii și-au propus să prezinte mutarea de la Arad la București ca pe o „călătorie inițiatică” am spune noi. Lucrarea a apărut în contextul anului 1921 când Institutul Teologic Baptist din București celebrează 100 de ani de educație teologică în România. Cu siguranță mai sunt și alte inițiative editoriale aflate în diferite stadii de realizare care sperăm să fie finalizate cu bine pe parcursul acestui an.
Pentru cei interesați prezint mai jos cuprinsul cărții. Mai multe informații despre carte pot fi obținute de la autorii acesteia, Conf. univ. dr. Daniel Mariș și Lect. univ. dr. Teodor Colda.
Vezi și
Secvențe din istoria Seminarului Teologic Baptist între anii 1921-2021 (dialog)
Partajează asta:
Secvențe din istoria Seminarului Teologic Baptist între anii 1921-2021 (dialog Marius Silveșan cu Emanuel Jurcoi)
Prin intermediul acestui dialog doi istorici care s-au aplecat asupra istoriei baptiștilor din România realizează o incursiune prin unele dintre evenimentele care au jalonat istoria Seminarului Teologic Baptist pe parcursul perioadei 1921-2021 Acest material este realizat sub forma unui dialog între Drd. Emanuel Jurcoi de la Centrul de Istorie, Genealogie și Statistică Baptistă din Arad și Dr. Marius Silveșan, profesor de istorie și istoric. Acest dialog realizat la Arad, leagănul instituțional al baptiștilor din România a fost realizat cu ocazia celebrării a 100 de ani a Seminarului Teologic Baptist din București, în prezent Institutul Teologic Baptist din București.
Partajează asta:
Harta României Mari 1921 cu zonele de proveniență a primei generații de la Seminarului Teologic Baptist
În anul 1921 la Buteni, Arad își începea activitatea o școală de misiune care va deveni curând Seminarul Teologic Baptist. Dincolo de faptul că este interesant de știut de unde au venit primii seminariști, reprezentarea spațială are un impact mult mai mare. Astfel, pe această hartă realizată de către profesorul Daniel Bărnuț și prezentată în cadrul evenimentului de la Buteni din data de 11 iulie 2021, sunt însemnate zonele de proveniență a primilor seminariști.
De menționat și faptul că profesorul Daniel Bărnuț a vorbit în calitate de reprezentat al Departamentului de învățământ preuniversitar din cadrul Cultului Creștin Baptist din România.
Este de remarcat faptul că 6 dintre cei 9 sunt ca zonă de proveniență din vestul țării, aspect explicabil prin faptul că baptiștii erau mai bine reprezentați aici, dar și a faptului că educația teologică baptistă organizată și sistematică a început la Buteni lângă Arad.
Partajează asta:
Institutul Teologic Baptist din București – 100 de ani de învățământ teologic baptist în România (1921-2021)
O scurtă incursiune în istoria Seminarului Teologic Baptist, a Institutului Teologic Baptist din București și a Facultății de Teologie Baptistă din cadrul Universității din București la 100 de ani de la începuturile educației teologice baptiste în România
Partajează asta:
Buteni, 11 Iulie 2021 – Festivitatea de absolvire a promoției 2021 a Institutului Teologic Baptist și celebrarea a 100 de ani de educație teologică baptistă
Biserica Creștină Baptistă din Buteni, județul Arad păstorită de către Stoica Daniel, el însuși absolvent al Institutului Teologic Baptist din București va fi gazda festivității de absolvire a promoției 56 din istoria Institutului Teologic Baptist ca și continuator al Seminarului Teologic Baptist.
Locația aleasă are o semnificație deosebită datorită faptului că în Buteni au început în toamna anului 1921 cursurile unei școli de misiune, care va deveni Seminarul Teologic Baptist, actualmente Institutul Teologic Baptist din București. Așadar, în anul 2021 comunitatea baptistă din România alături de Institutul Teologic Baptist din București celebrează 100 de ani de educație teologică baptistă în România.
Festivitatea va fi condusă către Conf. Unic. Dr. Daniel Mariș, Rectorul Institutului Teologic Baptist din București.
Partajează asta:
Apariții editoriale (56) – Vasile Bel & Daniel Stoica, Seminarul Baptist 1921-2021: un secol de învățământ teologic baptist românesc
Educația este un subiect la ordinea zilei, mai ales în aceste zile de foc când absolvenții claselor a douăsprezecea susțin examenul de bacalaureat. Dar nu despre educația laică doresc să vorbesc aici, ci despre cea teologică realizată în cadrul primei instituții de învățământ teologic baptist din România, Seminarul Teologic Baptist din București (STB), în prezent Institutul Teologic Baptist din București (ITBB).
Seminarul Teologic Baptist a început la Buteni, județul Arad în anul 1921, iar la scurt timp după aceea s-a mutat la București, unde a și rămas, deși a avut perioade în care a mai funcționat și la Buteni, dar și o discuții de a fi mutat în anii 80 ai secolului XX în centrul țării. Astfel, anul 2021 este anul jubiliar pentru Institutul Teologic Baptist din București, care dorește să marcheze 100 de ani de educație teologică baptistă în România. Un secol de la înființarea Seminarului Teologic Baptist (1921-2021)
Este meritul a doi autori cunoscuți, pasionați de istoria baptiștilor din România, pastorii Vasile Bel și Daniel Stoica, ambii absolvenți ai Seminarului Teologic Baptist, respectiv Institutului Teologic Baptist, că s-au aplecat asupra istoriei acestei instituții de învățământ. Astfel din munca, pasiunea și dăruirea lor a ieșit o frumoasă și consistentă carte despre istoria Seminarului Teologic care să marcheze și în acest fel 100 de ani de la înființare (1921-2021). Datele de identificare ale cărții sunt următoarele: Vasile Bel, Daniel Stoica, Seminarul Baptist 1921-2021: Un secol de învățământ teologic baptist românesc, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2021, 356 pagini. Doresc să menționez aici faptul că pastorul Vasile Bel publică constant materiale de istorie baptistă, scoate la lumină noi comori pe blogul Istorie Baptistă unde a și anunțat apariția cărții, fiind interesat nu doar să citească și să scrie despre istoria baptiștilor, ci și să colecționeze Biblii, reviste, cărți fotografii. De asemenea, pastorul Daniel Stoica este un avid colecționar având o adevărată arhivă cu fotografii, reviste, cărți vechi care au legătură cu comunitatea baptistă din România.
Cartea este valoroasă prin informațiile oferite atât ca text, cât și ca imagine, aceasta dispunând de un bogat fond imagistic. Lucrarea este structurată în VIII capitole, Bibliografie și Anexe.
Capitolul I. Învățați de la Isus!
Capitolul II. Seminarele teologice baptiste înființate în lume
Capitolul III Baptiștii la seminare teologice din alte țări
Capitolul IV Seminarul Teologic Baptist din România 1921-2021
Capitolul V Biblioteca
Capitolul VI Scopul Seminarului Teologic
Capitolul VII Absolvenții Seminarului
Capitolul VIII Corpul profesoral al Seminarului
Bibliografie
Anexe (Anexele 1-5)
Cea mai importantă secțiunea este cea a capitolului IV Seminarul Teologic Baptist din România 1921-2021, care este și cel mai consistent dat fiind faptul că are aproape 200 de pagini (pp. 22-211). Aici se regăsesc informații interesante, importante și inedite din și despre istoria Seminarului. Evenimentele sunt prezentate cronologic, autorii alocând câte un subcapitol pentru aproape fiecare an din perioadele în care instituția a funcționat.
Doresc să remarc aici încă un element de noutate, dar totodată și munca autorilor, aceea de a cuprinde în cadrul unor tabele, care se regăsesc în cadrul capitolului VII Absolvenții Seminarului, 56 de tabele cu cele LVI de promoții ale Seminarului Teologic Baptist și apoi Institutului Teologic Baptist din București învățământ de zi, dar și liste cu promoțiile de absolvenți ai programului de FR (Frcvență Redusă) și ai celui de ID (Învățământ la Distanță). La ID lipsesc informații pentru perioada 2008-2010.
Capitolul VIII (scris VII) Corpul profesoral al Seminarului are biografiile tuturor directorilor și a celor doi rectori, precum și informații biografice despre profesorii pe care instituția i-a avut de-a lungul timpului.
Paginile 309 – 356 cuprind anexele cu promoțiile, poze din anul 1924 până în anul 1988, poze de la Școala de fete, apoi anexa 3 conține poze de grup, iar paginile 327 – 342 conțin diverse poze.
Prefața cărții este scrisă de Conf. univ. dr. Daniel Mariș, rectorul Institutului Teologic Baptist din București, iar argumentul de către Conf. univ. dr. Sorin Bulboacă cadru didactic la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad și directorul Complexului Muzeal Arad.
Recomandările pentru această lucrare au fost semnate de:
Au semnat recomandări:
1.Pastor Dr. Viorel Iuga, Președintele Cultului Creștin Baptist – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România;
2. Conf. Univ. Dr. Sorin Bădrăgan, Președintele Senatului Institutului Teologic Baptist din București și Prodecan al Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București.
3. Pastor dr. Costel Ghioancă, Biserica Baptistă „Adonai”, București; Profesor asociat Institutul Teologic Baptist din București.
Pentru cei dornici să citească mai multe informații despre istoria Seminarului Teologic Baptist este de menționat faptul că prețul cărții este de 45 lei și se poate comanda la unul din cei doi autori (Vasile Bel sau Daniel Stoica).
Iată și cuprinsul cărții
Partajează asta:
4 martie în istoria României – update
4 martie 1882, s-a născut, la Craiova, Nicolae Titulescu jurist, om politic, diplomat, în repetate rânduri ministru de externe al României (nov. 1927 – aug. 1928, oct. 1934 – aug. 1936), președinte al Ligii Națiunilor, membru titular al Academiei Române.
O biografie succintă poate fi consultată și pe http://galeriaportretelor.ro/item/nicolae-titulescu-2/
La 4 martie 1977 s-a produs un cutremur de pământ care a afectat grav și Bucureștiul. În acest context au murit și doi seminariști ai Seminarului Teologic Baptist din București. În acest context și clădirea Seminarului a avut de suferit de pe urma cutremurului, fiind reparată integral abia în anii ‘80 prin aportul considerabil al pastorului Ioan Bunaciu, profesor și ulterior director al Seminarului Teologic Baptist din București (1970-1988). De asemenea,la cutremur au murit și artiști și actori cunoscuți și îndrăgiți precum Toma Caragiu.
Cutremurul din 1977 a fost un puternic cutremur care s-a produs la ora 21:22:22 în data de 4 martie 1977, cu efecte devastatoare asupra României. A avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde, 1.570 de victime, din care 1.391 numai în București.
Partajează asta:
Marta Tritean a trecut la Domnul
Sora Marta Tritean, cunoscută de generații întregi de seminariști și studenți la Seminarul Teologic Baptist din București și Institutul Teologic Baptist din București ca „Mama studenților” a trecut la Domnul în dimineața zilei de sâmbătă, 29 septembrie 2018.
Marta Tritean s-a născut la 12 decembrie 1940 în localitatea Voedaveni din Județul Sălaj și a fost căsătorită cu Vasile Tritean alături de care a slujit 32 de ani la Biserica Creștină Baptistă Nădejdea din București și peste 20 de ani la Seminarul Teologic Baptist din București și apoi Institutul Teologic Baptist din București.
Dumnezeu să mângâie familia îndurerată.
Serviciile de priveghi și înmormântarea vor avea loc după următorul program:
Serviciile de priveghi
Sâmbătă, 29 septembrie 2018 de la ora 19
Duminică, 30 septembrie 2018 de la 10-12 și 18-19.30
Serviciul religios de înmormântare va începe, luni, 1 octombrie 2018 la ora 12
Serviciile religioase de priveghi și înmormântarea vor avea loc în localul Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București, Strada Luduș, Nr. 4, zona Piața Giulești.
„În vremuri grele nu te pierde, nu uita. Cel ce a liniștit furtuna știe îngrijorarea ta” sunt versurile unei cântări interpretată de sora Marta Tritean care ne aduce speranță chiar dacă uneori mai trecem prin întristări și clipe grele.
Marta Tritean, Roagă-te și crede
Partajează asta:
Absolvenții Seminarului Teologic Baptist, promoția 1954
Absolvenții Seminarului Teologic Baptist, promoția 1954 împreună cu corpul profesoral.
Profesori rândul de sus:
Adorian Titus, Bokor Barnaba, Deneș Francisc
Profesori aflați în rândul doi:
Belicov Petre, Popovici Alexa, Socaciu Ioan (director), Dârlea Teodor, Covaci Nicolae
Profesori rândul trei:
Țunea Ioachim (secretar), Bușilă Raisa
Ioan R. Socaciu a fost director al Seminarului Teologic Baptist din București din 16 August 1946 până în anul 1948 când este reconfirmat în funcție de Congresul Cultului Creștin Baptist. Cel de-al doilea mandat din perioada comunistă (mai avusese unul între septembrie – noiembrie 1921) a fost între cele două congrese ale cultului 1948-1951.
Între 1951-1954 a avut un nou mandat de director ca urmare a reconfirmării din 1951. Mandatul a încetat în 1954 când a fost destituit de autorități. Ca urmare a demiterii vechii conduceri formată din Ioan R. Socaciu ca director și Alexa Popovici ca director adjunct, pe motiv că era necorespunzătoare, la conducerea Seminarului au fost numiți Nicolae Covaci ca director și Ioan Isac ca director adjunct. Conform informațiilor oferite de Alexa Popovici în Istoria baptiștilor din România (p. 763) demiterea ar fi avut loc la 1 aprilie 1954.
NB. Informațiile referitoare la directoratul lui Ioan R. Socaciu sunt preluate din Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012, pp. 210-211.
Partajează asta:
Foto – Comitetul Uniunii Baptiste 1923
Comitetul Comunităților Creștine Baptiste din România în luna ianuarie 1923 era format din următoarele persoane:
Pe scaune: I. Teohari, Vasile Berbecar, Constantin Adorian, I. I. Ivanov și At. Pascu.
În picioare: I. Ghiocel, M. Vină și, N. Petrescu, I. Triban, Teodor Sida, Gheorghe Florian, Radu Tașcă, V. Enașcu, D. Drăgilă.
De menționat faptul că în decembrie 1918 avusese loc unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, 1920 avusese loc formarea Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România Mare, 1921 se înființează la Buteni, județul Arad, instituția de învățământ care se ocupa de pregătirea viitorilor predicatori, instituție care se va numi ulterior Seminarul Teologic Baptist. În 1923 se va adopta cea de-a doua Constitție a României moderne, după cea din 1866.
Partajează asta:
Foto: Seminarul Teologic Baptist din București în anul 1988
Seminarul Teologic Baptist a fost înființat în anul 1921 și a funcționat câteva luni la Buteni, județul Arad, localitatea în care a fost înființat, s-a mutat apoi la Arad, iar în decembrie 1921 la București. Mutarea Seminarului la București s-a datorat în primul rând lui Constantin Adorian, un lider vizionar, care va deveni și primul director al instituției după mutarea în Capitala României.
Ulterior (anii ‘20-‘30) au fost construite cele două corpuri de clădire pe strada Berzei, Nr. 29 care au fost afectate de cutremurul din 4 martie 1977. Abia în anii ‘80, după amânări și tergiversări din partea autorităților, Ioan Bunaciu, directorul Seminarului între anii 1970-1988, a reușit obținerea aprobărilor de la Departamentul Cultelor și Primăria Capitalei pentru refacerea construcțiilor afectate de cutremur.
Partajează asta:
1983 – lucrări de extindere a clădirii Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” București
Pornind de la o fotografie preluată de pe pagina de Facebook a pastorului Liviu Căprar, l-am rugat pe fratele Mircea Bulatov să mă ajute în descoperirea contextului și personajelor care apar în fotografie.
Produsul final îl vedeți mai jos.
Mircea Bulatov mi-a mai scris următoarele: „Printre ceilalți tineri par să fie (nu sunt sigur) cei de la biserica din Tamaș de lângă Buftea unde făcea lucrări de misionariat și evanghelizare fratele Buni Cocar”.
Pentru înțelegerea necesității realizării lucrărilor din anii 80 am să reiau unele informații publicate în cadrul articolului 30 de ani de la demolarea forțată a Bisericii Creștine Baptiste NĂDEJDEA făcută de organele represive comuniste (1985-2015) – update
„Biserica Baptistă „Nădejdea sau Biserica Baptistă Giulești, cum este cunoscută aceasta, este situată în cartierul bucureștean Giulești pe strada Luduș, Nr. 4. Conform informațiilor prezentate de către Ioan Bunaciu în cartea Istoria Bisericilor Creștine Baptiste din România, Biserica a luat ființă ca un punct misionar al Bisericii Baptiste din cartierul Ferentari. Actuala Biserică Baptistă Providența. Conform informațiilor oferite de Alexa Popovici, biserica a fost fondată în anul 1933 de către Țopa Ioan care fusese trimis de Biserica Baptistă din Ferentari pentru a stabili în cartierul Giulești o filială a Bisericii din Ferentari. Inaugurarea casei de rugăciune și oficierea primului serviciu divin în ea a avut loc la data de 15 septembrie 1933. Pe parcursul anilor biserica a cunoscut o creștere constantă, astfel că în anul 1961 când pastor era Constantin Bălgrădeanu, se ajunsese la un număr de 180 de membrii. Cutremurul din 4 martie 1977 a afectat clădirea bisericii, iar credincioșii au reușit să facă doar niște reparații minore cu toate că o perioadă de timp s-au întâlnit în capela Seminarului Teologic Baptist din București situat pe strada Berzei Nr. 29. Directorul Seminarului în acea perioadă (1970-1988) era pastorul Ioan Bunaciu. În anul 1980 a fost ales ca pastor al Bisericii, Buni Cocar, iar numărul de credincioși a continuat să crească astfel că se impunea mărirea locașului. În lucrarea Istoria Bisericilor Baptiste din România, Ioan Bunaciu menționează faptul că Buni Cocar „a început construcția unei clădiri noi și mari peste vechea clădire a bisericii, a turnat stâlpi de beton, iar peste ei a turnat cupola și a început să zidească”. (p. 126)
Pastorul bisericii din acea vreme, Buni Cocar, scrie următoarele în lucrarea autobiografică Și tata a plâns : „În fiecare an am extins casa de rugăciune, dar cu toate aceste remodelări n-am avut un singur serviciu în care să nu stea oamenii în picioare. Era o lucrare a Duhului Sfânt în mijlocul nostru și noi încercam să oferim condiții cât mai bune pentru toți cei interesați să participe la slujbe.
Singura cale era să amenajăm casa pe care o aveam , s-o extindem puțin chiar. Am propus asta și frații mei de credință s-au dedicat construcțiilor și renovărilor. Ne-am bucurat să facem lucrarea, fiindcă simțeam că odată cu renovarea casei deveneam și noi puțin mai noi, mai ”renovați”. Din nefericire, extinderile le-am făcut mereu fără nici o aprobare de la cei în drept. Nu se dădeau și noi ne-am asumat riscul, construind fără avizul puternicilor zilei și nopții. După fiecare mărire constatam că trebuie să facem o alta.” (pp. 191-192)
Aceste modificări și construcții fără aprobarea autorităților, care oricum nu dădeau autorizații de construcție, a dus inevitabil la momentul demolării forțate de Rusalii 1985 despre care am scris AICI
Partajează asta:
Ioan Leric (22 martie 1927- 13 ianuarie 2017) – schiță biografică (update 20.01.2017)
Acest material este un update al schiței biografice a pastorului Leric Ioan pe care am publicat-o inițial AICI.
Ioan Leric s-a născut în comuna Cuvin, foarte aproape de Arad, la 22 martie 1927, a fost botezat la biserica maghiară din Arad (biserica română neavând baptisteriu), pe 11 octombrie 1946, de Alexa Popovici.
Dat fiind faptul că la înmormântare am văzut că numele fratelui era Iuan, l-am rugat pe Adrian Pușcaș, ginerele pastorului Leric, căsătorit cu Magdalena (Pușcaș), să îmi spună cărui fapt datorăm diferența dintre Iuan și Ioan așa cum a fost evocat, dar și așa cum l-am găsit trecut în documentele de la Departamentul Cultelor. Adrian Pușcaș a menționat faptul că știe de la socrul său că atunci când părinți acestuia (a lui Leric Ioan) au fost la primărie să înregistreze nașterea copilului funcționara era de etnie maghiară și „i-a pocit numele !! … și că degeaba părintele i-a repetat Ioan … IOAN …doamna aia zice Iuan și asa i l-a scris, … și asa a rămas în acte, dar numele lui spus de părinți era IOAN”.
Un aspect mai puțin cunoscut este acela că Leric Ioan a fost nepotul pastorului Jean Staneschi, teolog și muzician creștin, director al Seminarului Teologic Baptist din București.
Ioan Leric a activat în Biserica Baptistă Speranța din Arad al cărei păstor era atunci Alexa Popovici, fiind chiar și dirijorul corului. Conform informațiilor care mi-au fost oferite de fratele Handra Sima de la Arad, coleg și prieten cu Ioan Leric, botezul fratelui Leric a avut loc în anul 1945 și nu 1946. În anul 1946 cinci tineri din Biserica Baptistă Speranța Arad (Biserica Baptistă Română din Arad) au plecat la Seminarul Teologic Baptist care s-a redeschis prima dată după 1942. Datorită faptului că în București era foamete Comunitatea Baptistă de pe Valea Crișului Alb a oferit găzduire și mâncare seminariștilor și profesorilor, astfel că Seminarul Teologic Baptist își reia cursurile la Buteni, județul Arad. Acesta este contextul în care anul școlar 1946/1947 al Seminarului s-a desfășurat la Buteni. Au început anul I un număr de 65 de seminariști, dar au terminat anul doar 54. În toamna anului 1947 dintre cei 54 care au terminat anul I la Buteni, doar 38 au venit la București pentru anul II. Promoția 1946, în care era Leric Ioan, a făcut anul I, II și III (1946-1949), iar apoi a fost trimisă în practică datorită faptului că era nevoie de lucrători în contextul în care unii dintre aceștia au murit în cel de-al Doilea Război Mondial. Inițial Uniunea Baptistă a vrut să-i trimită în practică la sfârșitul anului doi de studii, dar unii dintre seminariști, conform mărturiei fratelui Handra Sima, au spus că nu sunt pregătiți încă să meargă în lucrare astfel că au mai urmat încă un an de studii. După terminarea anului trei de studii aceștia au fost trimiși în lucrare timp de trei ani. În toamna anului 1953 Leric Ioan se întoarce la Seminarul Teologic Baptist din București pentru anul IV și finalizarea studiilor pastorale, fapt care se va realiza în 1954. Un aspect interesant și inedit este acela că în anul școlar 1953/1954 a fost pentru prima dată de la redeschiderea Seminarului în anul 1946 când s-a făcut anul IV conform mărturiei fratelui Handra Sima. Din documentele consultate în Arhiva Departamentului Cultelor reiese faptul că a existat o normă în cadrul Seminarului Teologic Baptist ca după terminarea anului III de studii seminariștii să fie trimiă un an în practică pastorală, iar apoi să revină pentru anul IV și finalizarea studiilor. Prietenul fratelui Leric, Handra Sima, va absolvi Seminarul Teologic Baptist trei ani mai târziu, în 1957, deoarece a fost trimis la muncă forțată în Dobrogea la Canalul Dunăre – Marea Neagră.
Absolvenții STB, promoția 1954 cu Grec Traian, Românu Nicolae, Leric Ioan (ultimul din partea dreaptă jos)
Conform unui istoric al Bisericii Baptiste Emanuel din Ploiești, în anul 1950 Biserica Creștin Baptistă din Ploiești l-a ales ca pastor pe fratele Leric Ioan, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București, care s-a ocupat atât de slujirea pastorală, predicarea Evangheliei cât și de partea muzicală a Bisericii, în mod deosebit de cor. După 1951, pastorul Leric Ioan a avut mai multe probleme cu reprezentanții Ministerului Cultelor. Exemplificator în acest sens, se precizează în istoricul Bisericii Baptiste din Ploiești, este anul 1954, când în una din ședințele Comunității Baptiste de București acesta se împotrivea introducerii reglementării serviciilor divine în bisericile baptiste. De precizat faptul că informațiile sunt luate din lucrarea lui Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România. Iată ce menționează Ioan Bunaciu în despre perioada petrecută de Leric Ioan la Ploiești și cauzele care l-au determinat să se transfere la Tulca fără aprobarea Ministerului Cultelor.
„În anul 1950 Biserica Baptistă din Ploiești l-a ales ca pastor pe Leric Ioan […], care s-a ocupat de și de bunul mers al corului bisericii. După 1951 pastorul Leric Ioan a avut multe probleme cu reprezentanții Ministerului Cultelor, astfel: în anul 1954 se împotrivea, într-una din ședințele Comunității Baptiste de București introducerii în biserici a reglementării serviciilor divine. În anul 1956, obosit de intrigile Ministerului Cultelor, se transferă ca pastor în biserica din comuna Tulca, județul Bihor, cea mai mare biserică baptistă din țară la ora aceea. Însă, pentru că se transferase fără aprobarea Ministerului Cultelor și în urma oficierii unui botez în biserica din Tulca, autoritățile i-au intentat un proces la Tribunalul din Oradea, fiind condamnat la doi ani de detenție, dar eliberat pe data de 23 august 1958 în urma unei amnistii guvernamentale, după ce ispășise câteva luni de temniță. După eliberare, pastorul s-a mutat la Lipova și a devenit funcționar al statului”. (Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, p. 157).
Pe baza unor documente de arhivă am scris în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență (1948-1965) faptul că Ministerul Cultelor îi retrage recunoașterea ca pastor fratelui Leric Ioan la începutul anilor 50, iar Uniunea Baptistă înaintează Ministerului un memoriu prin care solicită revenirea asupra deciziei. Între timp acesta a primit salariu din fondurile proprii ale bisericii în anii 1953 și 1954 prin încadrarea sa ca prezbiter fără a avea aprobarea Ministerului Cultelor.
În anul 1956 Leric Ioan s-a transferat pastor la Biserica din Tulca, cea mai mare biserică baptistă la ora aceea. Emil Bartoș manționează că Ioan Leric a venit ca păstor la Tulca în toamna anului 1956 și a slujit acolo până în anul 1958, 1959 partea de început. Conform altor surse Ioan Leric a fost pastor la Biserica Creștină Baptistă din Tulca pentru o perioadă de aproximativ doi ani (1956–1958). Între anii între anii 1957-1958 sub păstorirea fratelui Ioan Leric, în Biserica din Tulca a avut loc o mare trezire spirituală, iar numărul membrilor a atins cifra de 613 membri. În perioada menționată au fost botezate aproximativ 250 de persoane. Burtic Aurel menționează într-un comentariu pe Facebook faptul că „slujirea fratelui Leric la Tulca a fost scurtă ca timp (aproximativ 2 ani), dar cu rezultate deosebite în câștigarea oamenilor pentru Împărăția Domnului (aproximativ 300 persoane au fost botezate în perioada slujirii dumnealui).” Cu toată împotrivirea autorităților comuniste care făceau presiuni, fratele Leric a oficiat un botez nou-testamental cu un mare număr de persoane, după care a fost arestat, judecat și condamnat la doi ani de închisoare din care nu a executat decât două luni pentru că a fost grațiat.
Despre slujirea fratelui Leric Ioan la Biserica din Tulca avem unele informații oferite de Ioan Bunaciu în lucrarea Istoria Bisericilor Baptiste din România. Acesta menționează faptul că credincioșii baptiști din Tulca au întâmpinat dificultăți în realizarea construcției locașului de cult astfel că s-a intervenit la Dr. Petru Groza care a dispus eliberarea autorizației de construcție în anul 1954.
„Lucrările la noua construcție au demarat cu mult entuziasm sub directa îndrumare a președintelui Cultului Baptist, I. R. Socaciu. A fost ridicată o clădire spațioasă cu balcon, birou pentru pastor, baptistier și o sală anexă. Pe atunci, aceasta era cea mai mare clădire a unei biserici baptiste din România. Important de reținut – scrie Ioan Bunaciu- este faptul că la construirea acesteia au ajutat și credincioșii baptiști din comună”. (p. 393)
Aceste detalii sunt relevante pentru a înțelege ceea ce s-a întâmplat mai departe.
În anul 1956 „pastor al bisericii a venit Leric Ioan, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București și fost pastor al bisericii baptiste din Ploiești. Venirea acestuia a produs o adevărată înviorare în biserică, fiind primul pastor cu pregătire teologică al acestei comunități și foarte bun muzician. Sub păstorirea sa au avut loc câteva botezuri mari, dar în anul 1958, în timpul unui botez pe care l-a oficiat, a fost arestat și condamnat la doi de închisoare de către Tribunalul Oradea pentru că nu-i fusese recunoscut transferul ca păstor al bisericii din Tulca.Cei doi ani i-a ispășit în două luni, fiind grațiat cu ocazia sărbătorii naționale de la 23 august 1958. După eliberare nu s-a mai întors la Tulca, astfel că biserica l-an ales ca păstor pe Tanc Aurel, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București.” (p. 393)
Fata fratelui Leric, Magdalena (Pușcaș), mi-a prezentat unele informații suplimentare despre perioada în care fratele Ioan a fost păstor la Tulca, perioadă ca fiind una de referință pentru activitatea sa de pastor misionar. La Tulca a avut loc o trezire spirituală astfel că au fost botezate mai multe persoane din comunitatea respectivă, dar și credincioși „de pe sate”. Veneau oamenii la pastorul Leric și îl rugau să îi boteze datorită faptului că în localitatea lor nu aveau biserică. Activitatea pastorului l-a adus în atenția Ministerului Cultelor și a Departamentului Cultelor (din 1957), dar acesta răspundea că el nu aparține de vreo biserică anume, de vreun cult. El face lucrarea la care Domnul l-a chemat. În vremea aceea Biserica Baptistă din Tulca avea trei balcoane care erau arhipline, astfel că un frate mai inventiv a pus proptele ca acestea să reziste.
Emil Bartoș menționează, în intervenția sa la înmormântarea fratelui Leric, că în perioada cât acesta a fost pastor la Tulca, biserica s-a dublat ca număr. Fratele Leric a botezat între 250-300 de oameni. datorită faptului că activitatea sa a deranjat i s-a înscenat un proces și a fost condamnat la doi ani de închisoare. Daniela Manea, fata fratelui Leric, menționează că acesta nu a făcut decât trei luni de închisoare și apoi a venit grațierea. Ioan Bunaciu menționează două luni. În acest context i-a fost ridicat și carnetul de păstor, ceea ce însemna că nu mia putea profesa această activitate legal.
Ioan Bunaciu menționează că Leric Ioan s-a mutat în Lipova și a devenit funcționar al statului. (Ioan Bunaciu, istoria Bisericilor Baptiste din România, p. 156).
Despre perioada cât a stat în închisoare a vorbit Emil Bartoș care a menționat faptul că acolo pastorul Leric Ioan l-a întâlnit pe poetul creștin Traian Dorz, care i-a zis că el moare și că vrea să-i dea lui cel mai valoros lucru pe care îl avea. Ce putea să aibă valoros un om care murea în închisoare ? Din intervenția pastorului Bartoș aflăm faptul că acel lucru valoros pe care îl avea în închisoare poetul Traina Dorz era Evanghelia după Ioan pe care i-o oferă pastorului Leric Ioan.
A fost căsătorit cu Ana și împreună au avut două fete: Dana/ Daniela (Manea) și Magdalena (Pușcaș).
Adrian Pușcaș, ginerele pastorului Leric Ioan, menționează faptul, cunoscut de altfel de către credincioșii baptiști, că socrul său a fost un bun muzician (pianist, organist și dirijor de cor). O dovadă în plus este șui această melodie compusă de el și interpretată de fetele lui.
În anul 1970 se transferă ca membru în Biserica Creștină Baptistă Golgota din București. Este activ la orele de studiu biblic, pe care le-a și condus într-o anumită perioadă, a slujit în perioada în care a fost membru al bisericii și ca dirijor ocazional de cor, ca organist sau ca pianist. Un autodidact talentat, face numeroase misiuni la biserici din București și din țară. În ședința adunării generale a Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București din data de 16 februarie 1979, fratele Leric Ioan a fost ales membru în comitetul Bisericii Baptiste Golgota.
După 1990, participă activ la înființarea Bisericii Creștine Baptiste Betel din Cartierul Ghencea alături de pastorul Dupu Constantin. Fratele Leric Ioan se va muta în Biserica Creștină Baptistă Betel din București unde va rămâne membru până la moartea acestuia survenită în luna ianuarie 2017.
Deviza de viață a pastorului Leric Ioan a fost: „Cel înțelept câștigă suflete pentru Dumnezeu”
Surse folosite în redactarea acestui material:
Burtic Aurel – comentariu pe Facebook.
Discurs Emil Bartoș la înmormântarea pastorului Leric Ioan.
Informații oferite de Adrian Pușcaș, ginerele pastorului Leric, căsătorit cu Magdalena (Pușcaș).
Informații oferite de fratele Handra Sima, prieten din tinerețe și coleg de seminar (1946-1949) cu fratele Leric Ioan.
Informații oferite de Magdalena Leric (Pușcaș), fata pastorului Ioan Leric.
Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, Editura Universității Emanuel, Editura Făclia, Oradea, 2006.
Ilie Pop, Silviu Jurjeu, Un secol de Har (1912-2012). Centenarul Bisericii Creștine Baptiste Golgota – prima biserică baptistă română din București, București, 2012, disponibilă online la adresa https://istorieevanghelica.ro/2016/11/08/ilie-pop-un-secol-de-har-1912-2012-centenarul-bisericii-crestine-baptiste-golgota-din-bucuresti/
Istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Tulca, disponibil online la adresa www.protulca.ro/istoric
Istoric al Bisericii Baptiste Emanuel din Ploiești redactat de Irinel Cazacu (preluat de aici: http://revistacrestinulazi.ro/2010/10/biserica-baptista-emanuel-din-ploie%C8%99ti-scurt-istoric/)
Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012.
Vezi și
Maxima zilei – 26 octombrie 2015
Pastorul baptist Ioan Leric a trecut la Domnul!
Ioan Leric (22 martie 1927- 13 ianuarie 2017) – schiță biografică
1 Înmormântare Ioan Leric – Corul BCB Betel București
2 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Emil Bartoș
3 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Daniel Mariș
5 Înmormântare Ioan Leric – Grup frați din Biserica Creștină Baptistă „Emanuel” din Tinca
6 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Otniel Ioan Bunaciu
7 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Teodor Ioan Colda
Partajează asta:
Ioan Leric (22 martie 1927- 13 ianuarie 2017) – schiță biografică
Ioan Leric s-a născut în comuna Cuvin, foarte aproape de Arad, la 22 martie 1927, a fost botezat la biserica maghiară din Arad (biserica română neavând baptisteriu), pe 11 octombrie 1946, de Alexa Popovici. Adrian Pușcaș, ginerele pastorului Leric, căsătorit cu Magdalena (Pușcaș), a clarificat la rugămintea mea diferența dintre numele Iuan (așa cum apare în acte) și Ioan așa cum l-am cunoscut și a fost prezentat, evocat la înmormântare. Adrian Pușcaș a menționat faptul că știe de la socrul său că atunci când părinți acestuia (a lui Leric Ioan) au fost la primărie să înregistreze nașterea copilului funcționara era de etnie maghiară și „i-a pocit numele !! … și că degeaba părintele i-a repetat Ioan … IOAN …doamna aia zice Iuan și asa i l-a scris, … și asa a rămas în acte, dar numele lui spus de părinți era IOAN”.
Un aspect mai puțin cunoscut este acela că Leric Ioan a fost nepotul pastorului Jean Staneschi, teolog și muzician creștin, director al Seminarului Teologic Baptist din București.
În perioada 1946-1949, 1953-1954 urmează cursurile Seminarului Teologic Baptist din București pe care îl absolvă în anul 1954.
Absolvenții STB, promoția 1954 (1950-1954) cu Grec Traian, Românu Nicolae, Leric Ioan (ultimul din partea dreaptă jos)
Conform unui istoric al Bisericii Baptiste Emanuel din Ploiești, în anul 1950 Biserica Creștin Baptistă din Ploiești l-a ales ca pastor pe fratele Leric Ioan, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București, care s-a ocupat atât de slujirea pastorală, predicarea Evangheliei cât și de partea muzicală a Bisericii, în mod deosebit de cor. După 1951, pastorul Leric Ioan a avut mai multe probleme cu reprezentanții Ministerului Cultelor. Exemplificator în acest sens, se precizează în istoricul Bisericii Baptiste din Ploiești, este anul 1954, când în una din ședințele Comunității Baptiste de București acesta se împotrivea introducerii reglementării serviciilor divine în bisericile baptiste. De precizat faptul că informațiile sunt luate din lucrarea lui Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, unde în mod eronat este menționat Leric Ioan ca fiind absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1950, când de fapt el a absolvit în anul 1954. Iată ce menționează Ioan Bunaciu în lucrarea menționată despre perioada petrecută de Leric Ioan la Ploiești și cauzele care l-au determinat să se transfere la Tulca, fără aprobarea Ministerului Cultelor. „În anul 1950 Biserica Baptistă din Ploiești l-a ales ca pastor pe Leric Ioan […], care s-a ocupat de și de bunul mers al corului bisericii. După 1951 pastorul Leric Ioan a avut multe probleme cu reprezentanții Ministerului Cultelor, astfel: în anul 1954 se împotrivea, într-una din ședințele Comunității Baptiste de București introducerii în biserici a reglementării serviciilor divine. În anul 1956, obosit de intrigile Ministerului Cultelor, se transferă ca pastor în biserica din comuna Tulca, județul Bihor, cea mai mare biserică baptistă din țară la ora aceea. Însă, pentru că se transferase fără aprobarea Ministerului Cultelor și în urma oficierii unui botez în biserica din Tulca, autoritățile i-au intentat un proces la Tribunalul din Oradea, fiind condamnat la doi ani de detenție, dar eliberat pe data de 23 august 1958 în urma unei amnistii guvernamentale, după ce ispășise câteva luni de temniță. După eliberare, pastorul s-a mutat la Lipova și a devenit funcționar al statului”. (Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, p. 157).
Conform unor documente de arhivă am scris în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență (1948-1965) faptul că Ministerul Cultelor îi retrage recunoașterea ca pastor fratelui Leric Ioan la începutul anilor 50, iar Uniunea Baptistă înaintează Ministerului un memoriu prin care solicită revenirea asupra deciziei. Între timp acesta a primit salariu din fondurile proprii ale bisericii în anii 1953 și 1954 prin încadrarea sa ca prezbiter fără a avea aprobarea Ministerului Cultelor.
În anul 1956 s-a transferat pastor la Biserica din Tulca, cea mai mare Biserica baptistă la ora aceea. La Biserica Creștină Baptistă din Tulca a fost păstor pentru o perioadă de aproximativ doi ani (1956–1958). Între anii între anii 1957-1958 sub păstorirea fratelui Ioan Leric în Biserica din Tulca a avut loc o mare trezire spirituală, iar numărul membrilor a atins cifra de 613 membri. În perioada menționată au fost botezate aproximativ 250 de persoane. Burtic Aurel menționează într-un comentariu pe Facebook faptul că „slujirea fratelui Leric la Tulca a fost scurtă ca timp (aproximativ 2 ani), dar cu rezultate deosebite în câștigarea oamenilor pentru Împărăția Domnului (aproximativ 300 persoane au fost botezate în perioada slujirii dumnealui).” Cu toată împotrivirea autorităților comuniste care făceau presiuni, fratele Leric a oficiat un botez nou-testamental cu un mare număr de persoane, după care a fost arestat, judecat și condamnat la doi ani de închisoare din care nu a executat decât două luni pentru că a fost grațiat.
Despre slujirea fratelui Leric Ioan la Biserica din Tulca avem unele informații oferite de Ioan Bunaciu în lucrarea Istoria Bisericilor Baptiste din România. Acesta menționează faptul că credincioșii baptiști din Tulca au întâmpinat dificultăți în realizarea construcției locașului de cult astfel că s-a intervenit la Dr. Petru Groza care a dispus eliberarea autorizației de construcție în anul 1954. „Lucrările la noua construcție au demarat cu mult entuziasm sub directa îndrumare a președintelui Cultului Baptist, I. R. Socaciu. A fost ridicată o clădire spațioasă cu balcon, birou pentru pastor, baptistier și o sală anexă. Pe atunci, aceasta era cea mai mare clădire a unei biserici baptiste din România. Important de reținut – scrie Ioan Bunaciu- este faptul că la construirea acesteia au ajutat și credincioșii baptiști din comună”. (p. 393) Aceste detalii sunt relevante pentru a înțelege ceea ce s-a întâmplat mai departe. În anul 1956 „pastor al bisericii a venit Leric Ioan, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București și fost pastor al bisericii baptiste din Ploiești. Venirea acestuia a produs o adevărată înviorare în biserică, fiind primul pastor cu pregătire teologică al acestei comunități și foarte bun muzician. Sub păstorirea sa au avut loc câteva botezuri mari, dar în anul 1958, în timpul unui botez pe care l-a oficiat, a fost arestat și condamnat la doi de închisoare de către Tribunalul Oradea pentru că nu-i fusese recunoscut transferul ca păstor al bisericii din Tulca.Cei doi ani i-a ispășit în două luni, fiind grațiat cu ocazia sărbătorii naționale de la 23 august 1958. După eliberare nu s-a mai întors la Tulca, astfel că biserica l-an ales ca păstor pe Tanc Aurel, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București.” (p. 393) Ioan Bunaciu menționează că s-a mutat în Lipova și a devenit funcționar al statului. (Ioan Bunaciu, istoria Bisericilor Baptiste din România, p. 156).
Despre perioada cât a stat în închisoare a vorbit Emil Bartoș care a menționat faptul că acolo pastorul Leric Ioan l-a întâlnit pe poetul creștin Traian Dorz, cel care îi oferă cel mai de preț lucru pe care îl avea la el, Evanghelia după Ioan.
A fost căsătorit cu Ana și împreună au avut două fete: Dana/ Daniela (Manea) și Magdalena (Pușcaș).
Adrian Pușcaș, ginerele pastorului Leric Ioan, menționează faptul, cunoscut de altfel de către credincioșii baptiști, că socrul său a fost un bun muzician (pianist, organist și dirijor de cor). O dovadă în plus este șui această melodie compusă de el și interpretată de fetele lui.
În anul 1970 se transferă ca membru în Biserica Creștină Baptistă Golgota din București. Este activ la orele de studiu biblic, pe care le-a și condus într-o anumită perioadă, a slujit în perioada în care a fost membru al bisericii și ca dirijor ocazional de cor, ca organist sau ca pianist. Un autodidact talentat, face numeroase misiuni la biserici din București și din țară. În ședința adunării generale a Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București din data de 16 februarie 1979, fratele Leric Ioan a fost ales membru în comitetul Bisericii Baptiste Golgota.
După 1990, participă activ la înființarea Bisericii Creștine Baptiste Betel din Cartierul Ghencea alături de pastorul Dupu Constantin. Fratele Leric Ioan se va muta în Biserica Creștină Baptistă Betel din București unde va rămâne membru până la moartea acestuia survenită în luna ianuarie 2017.
Deviza de viață a pastorului Leric Ioan a fost: „Cel înțelept câștigă suflete pentru Dumnezeu”
Surse folosite în redactarea acestui material:
Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, Editura Universității Emanuel, Editura Făclia, Oradea, 2006.
Ilie Pop, Silviu Jurjeu, Un secol de Har (1912-2012). Centenarul Bisericii Creștine Baptiste Golgota – prima biserică baptistă română din București, București, 2012, disponibilă online la adresa https://istorieevanghelica.ro/2016/11/08/ilie-pop-un-secol-de-har-1912-2012-centenarul-bisericii-crestine-baptiste-golgota-din-bucuresti/
Istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Tulca, disponibil online la adresa www.protulca.ro/istoric
Istoric al Bisericii Baptiste Emanuel din Ploiești redactat de Irinel Cazacu (preluat de aici: http://revistacrestinulazi.ro/2010/10/biserica-baptista-emanuel-din-ploie%C8%99ti-scurt-istoric/)
Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012.
Vezi și
Maxima zilei – 26 octombrie 2015
Pastorul baptist Ioan Leric a trecut la Domnul!
1 Înmormântare Ioan Leric – Corul BCB Betel București
2 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Emil Bartoș
3 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Daniel Mariș
5 Înmormântare Ioan Leric – Grup frați din Biserica Creștină Baptistă „Emanuel” din Tinca
6 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Otniel Ioan Bunaciu
7 Înmormântare Ioan Leric – Cuvânt Teodor Ioan Colda
Partajează asta:
Participanții la Cursul de împrospătare și îndrumare pastorală (1978)
În perioada comunistă se făceau cursuri de împrospătare a cunoștințelor biblice și îndrumare pastorală, iar această fotografie a fost realizată ca urmare a finalizării unor astfel de cursuri în anul 1978.
Fotografia este realizată în curtea Seminarului Teologic Baptist din București.
Îndrumătorul Creștin Baptist, Nr. 5-6/ 1978, p. 5
Partajează asta:
Marius Silveșan în dialog cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului
După cum am anunțat AICI, revin cu prezentarea celorlalte părți ale dialogului avut cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean la Făget în data de 13 iulie 2015. În partea a doua discutăm despre perioada în care acesta a urmat Seminarul Teologic Baptist din București (1974-1978), unde a fost coleg printre alții cu Elisei Pecheanu și Buni Cocar.
Un eveniment major în timpul Seminarului a fost Memoriul de protest al seminariștilor din 1976. Elisei Pecheanu menționează că „doi colegi au fost exmatriculaţi după memoriul seminariştilor din 1976 (Ianculovici Dimitrie şi Prejban Ionel)”
Pastorul Ioan Lăpugean menționează că nu a vrut să semneze acest memoriu, dar l-a făcut la insistențele colegilor, în principal ale lui Buni Cocar. Prin intermediul acestui memoriu studenții cereau printre altele ca Iosif Țon să vină ca profesor la Seminar.
De asemenea, în data de 2 aprilie 1977 este citit la Europa Liberă un alt memoriu de protest cunoscut generic sub numele de Scrisoarea celor 6. Acest document este prezentat pe larg în cartea pe care am realizat-o cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante și drepturile omului. Un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977).
Dincolo de alte aspecte pastorul Lăpugean rememorează numele colegilor și al profesorilor, realizează scurte portrete ale acestora, printre care și pe cel al pastorului Elisei Pecheanu. În a doua parte a anilor 70 regăsim printre profesori pe Dr. Ioan Bunaciu (și-a luat doctoratul în 1974), Vasile Talpoș (profesor de Homiletică), Vasile Taloș (profesor de Vechiul Testament). Talpoș și Taloș au absolvit Seminarul Teologic Baptist din București în promoția 1965-1969, cei doi fiind cei mai buni din anul respectiv la învățătură. Detalii despre acest aspect se găsește în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).
Doresc să menționez că dialogul nu se oprește aici, el continuă atât cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean. cât și cu alte persoane.
Partajează asta:
Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România
Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România
Prin intermediul acestui studiu dorim să prezentăm câteva date din istoria Seminarului Teologic Baptist din România. Înființat în 1921 acesta și-a continuat existența sub acest nume până în anul 1990 când a fost transformat în Institut Teologic de gard universitar. Acest lucru s-a putut realiza după Revoluția din decembrie 1989 care aduce o rază de speranță în istoria acestei instituții devenită liberă să-și desfășoare activitatea fără îngrădiri.
Totodată, avem în vedere și prezentarea unor informații succinte privind începutul acestei instituții de învățământ evanghelic, evoluția acesteia în perioada interbelică și apoi în cea comunistă. Informațiile despre elevii Seminarului și bibliografiile celor doi rectori ai Institutului Teologic Baptist întregesc imaginea acestei instituții evanghelice.
Partajează asta:
Sesiunea internațională de comunicări științifice: Tradiție, Istorie, Armată – ediția a II-a, Constanța 2015
La această sesiune voi prezenta o comunicare despre Istoricul Seminarului Teologic Baptist din București, actualmente Institutul Teologic Baptist Bucuresti.
Partajează asta:
Promoția 1974 a Seminarului Teologic Baptist din București
După cum am menționat AICI, după o perioadă în care Seminarul a fost închis, în anul 1970 s-au reluat cursurile, iar în anul 1974 a absolvit o nouă promoție de elevi la Seminarul Teologic Baptist din București. Dat fiind faptul că Seminarul nu avea grad universitar, cei care frecventau cursurile erau numiți elevi și nu studenți, deși instituția avea un statut asemănător cu o școală postliceală din perioada post decembristă.
În anul 1974, anul absolvirii promoției 1974 (1970-1974), a vizitat România William R. Tolbert, Jr. președintele Liberiei, cunoscut și sub numele de președintele predicator, acesta fiind și pastor baptist. Cred că la momentul respectiv acesta era și președintele în exercițiu al Alianței Baptiste Mondiale.
Totodată, în 31 martie 1974 Iosif Țon a fost ordinat ca pastor baptist la Cluj.
În anul 1970 intra în Seminarul Teologic Baptist din București prima promoție după redeschiderea Seminarului care fusese închis în perioada 1969-1970. Despre aceste aspecte am scris în capitolul 4 al cărții Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).
Iată și poza cu absolvenții și profesorii Seminarului Teologic Baptist din anul 1974
Iată și numele celor din acest tablou:
PROFESORI
Director: Prof. drd. Ioan Bunaciu
Președintele cultului: Covaci Nicolae
Secretar general: Țunea Ioachim
Profesor: Taloș Vasile
Profesor: Țon Iosif
ABSOLVENŢI:
- BADEA P. PAVEL
- BERTALAN D. PETRU
- CAPOTA GH. IOAN
- COTRAU E. IOAN
- DUGULESCU P. PETRU
- DUPU I. CONSTANTIN
- GERGELY P. PAVEL
- MÂNZAT N. NICOLAE
- POPU TETSCH F.G. HARALD GEORG
- RÎNCU I. IOAN
- ȘTEFANUȚI M. IOSIF
- VERESS E. ERNEST
Partajează asta:
George Slev – primul intelectual român care a trecut la confesiunea baptistă
Despre George Slev, profesorul și pastorul Ioan Bunaciu scrie într-una din cărțile sale că acesta era un dascăl român, din Aciuța, județul Arad, care a îmbrățișat credința baptistă în anul 1900.
Pe tabloul lui Gheorghe Slev se menționează că este un învățător convertit fiind primul scriitor baptist român, dar și un devotat misionar.
În scurtul portret biografic al dascălului George Slev, profesorul Ioan Bunaciu menționează următoarele:
„E primul intelectual român care a trecut la religia baptistă. (s.n.) A predicat Evanghelia pe Valea Crișului Alb, a tipărit cărți cu caracter religios dintre care cea mai importantă este Evanghelia și Focul.
Evanghelia și Focul a fost redactată la Aciuța în 1906 și apoi tipărită la Detroit. Cartea cuprinde explicarea unor doctrine biblice ca: Biserica Domnului, Botezul Domnului, Crucea Domnului, Despre jertfă, despre post, Despre sărbători etc.
<În 1903 a redactat și a editat cartea de cântări comune cuprinzând 343 cântări (Alexa Popovici, Curs de istoria baptiștilor din țara noastră, p. 78 Curs în manuscris)>”
Sursa: Prof. Dr. Ioan Bunaciu, Propovăduirea în Bisericile Creștine Baptiste, Editura Comunităților Creștine Baptiste din Republica Socialistă România, București, 1976, p. 228.
Fiindcă numele de Slev îmi era cunoscut am găsit că între anii 1924-1925 directorul Seminarului Teologic Baptist din București a fost Prof. Toma Slev, care cred că făcea parte din aceeaşi familie cu George Slev.
Partajează asta:
Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș la Gaudeamus (2013) – lansarea volumului „Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente”
Conferențiar Universitar Dr. Daniel Mariș este rectorul Institutului Teologic Baptist din București și profesor în cadrul aceleiași instituții precum și în cadrul Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București.
În cadrul intervenției sale, profesorul Daniel Maris a apreciat importanta acestui volum pentru bisericile evanghelice și a menționat faptul că între anii 1942-1944 Seminarul Teologic Baptist din București a fost închis.
Despre acest fapt, am scris și eu în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965, având ca sursă documentară informațiile oferite de către Alexa Popovici.
În luna martie a anului anul 1942 Seminarul a fost desființat iar imobilul a fost confiscat la 28 august 1943 și atribuit apoi Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale. Ulterior în imobilul Seminarului a funcționat până la 23 august 1944 o școală de misionare ortodoxe condusă de Sanda Matei. (p. 200)
Articole pe aceeași temă
Partajează asta:
Pelerin spre patria cerească – prezentare în Eveniment Creștin
În „Pelerin spre patria cerească” se întâlnesc un dr. profesor și pastor și un dr. în istorie. Apariția celor doi în volumul amintit este benefică pentru mult mai mulți. Ioan Bunaciu, co-autor și mărturisitor, își prezintă în scris și dialog raportul cu Securitatea dinainte de 89, lucru lăudabil și curajos, deoarece vocile din umbră au menționat mai multe din 90 până în prezent.
Marius Silveșan, co-autor, are în diploma și inimă pasiunea pentru istorie, și mai ales, pentru istorie bisericească. Aici reușește la modul direct, pe surse, să atragă pe cititor în viața aparte a unui reprezentant baptist de notorietate. Ioan Bunaciu a publicat mai multe cărți, mai ales de istorie baptistă, și rămâne, nu ai ce face, un pelerin spre patria cerească.
Co-autorul Silveșan nu se oprește doar la această apariție, ci e gata de citit și „Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).”
Cătălin Dupu decriptează pentru Eveniment Creștin ceea ce se ascunde între coperțile cărții Pelerin spre patria cerească. Autorul recenziei menționează corect faptul că această lucrare este realizată într-un mod profesional având la bază surse arhivistice dar și memorialistice pentru a contura portretul celui care a slujit vreme de o jumătate de secol ca pastor și profesor universitar, dar și aproape un sfert de secol (1970-1988) ca director al Seminarului Teologic Baptist din București, instituție emblematică a învățământului teologic românesc. Când spun emblematică am în vedere mai multe elemente dintre care amintesc: este cea mai veche instituție teologică evanghelică din România și probabil și din Estul Europei, la această instituție au slujit ca profesori sau directori o serie de personalități precum Ioan R. Soacaciu, Alexa Popovici ca să amintesc doar două nume, dar a și format oameni pentru slujire. Aproape toți liderii baptiști contemporani s-au intersectat în pregătirea lor teologică într-un fel sau altul cu Seminarul Teologic Baptist din București transformat din 1990 în Institutul Teologic Baptist din București.
Pelerin spre patria cerească decriptează prin intermediul unui material inedit elementele propagandei ateiste în România anilor 50 printr-un studiu de caz ce are ca subiect S.R.S.S.C. (Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii) al cărui rol principal era unul propagandistic, acela de a răspândi în mase lumina științei ca o contrapondere la lumina divină. Dat fiind acest obiectiv stabilit prin statut, această societate a acționat direct și pentru propagarea ateismului în societatea românească. Importanța propagandei și interconectările ei cu alte domenii este analizată în cadrul unui subcapitol dedicat în cadrul cărții Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție acomodare și rezistență.
Regăsește informațiile care te interesează citind și Nota asupra ediției
În cadrul interviului cu pastorul și profesorul Ioan Bunaciu, care se întinde pe 60 de pagini, se regăsesc informații inedite despre evenimente și oameni din comunitatea baptistă, despre modul de lucru cu împuterniciții și inspectorii de culte, despre cruciada evanghelistică a lui Billy Graham în România (1985), despre Seminarul Teologic Baptist dar și despre evenimente și locuri pe care le veți descoperii doar citind această carte care prezintă călătoria spre Patria cerească a pelerinului Ioan Bunaciu.
Partajează asta:
Începuturile baptismului modern în Romania (III). Constantin Adorian – Evanghelia trece la români
În primul articol privitor la începuturile baptismului modern în România am scris despre zonele geografice în care s-a răspândit credința baptistă în secolul XIX precum și despre botezul nou testamental. Am continuat în articolulul doi să scriu despre baptismul în Muntenia, formarea Bisericii Batiste Germane din București și apoi a primei Biserici Baptiste Române din București care l-a ales ca păstor pe Constantin Adorian.
Cel de-al treilea articol din această serie prezintă o scurtă biografie a pastorului și liderului comunității baptiste românești, Constantin Adorian. Răsfoind această filă de istorie cititorii vor descoperii o personalitate complexă care a avut un rol fundamental în definirea direcțiilor de acțiune ale baptiștilor români.
Biografia lui Constantin Adorian este o parte din cartea mea Bisericile Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), lucrare care tratează istoria baptiștilor din România pe parcursul primei perioade a comunismului românesc.
CONSTANTIN ADORIAN
Constantin Adorian este un pionier al credinței baptiste în România. Născut la data de 15 iulie 1882 în Bucureşti, a fost botezat în aprilie 1903 în aceiași localitate de către Carl Scharschmidt şi a fost ordinat ca pastor în Bucureşti în anul 1913[1] de către o comisie formată din Teodor Sida, Gheorghe Slev şi B Scharschmidt[2]. După ce a activat o perioadă ca pastor acesta a trebuit să plece pe front, unde a stat între anii 1916-1918[3].
Constantin Adorian este cel care a pus bazele bisericii baptiste române din București care număra la început cinci membri, ajungând ca după o munca neobosită pe câmpul Evangheliei de 40 de ani, la moartea sa în anul 1954 biserica să numere câteva sute de membri[4].
În privința studiilor documentele menționează Seminarul Teologic Baptist[5] și Liceul Matricol Droghist[6].
Constantin Adorian a fost primul președinte al Uniunii Baptiste (1919-1925), membru fondator[7], primul director al Seminarului Teologic Baptist (1922-1925) și profesor de Vechiul Testament[8] în cadrul aceleiași instituții. De asemenea acesta a fost și vicepreședinte al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R. (1951[9]-1954[10]). În anul 1946 acesta era președintele Cercului Predicatorilor și al Diaconilor care reunea comunitățile baptiste I, II, III și IV din București[11].
Conform fișei de evidență a datelor sale acesta era în anul 1949 predicator în biserica baptistă din bulevardul Nicolae Titulescu[12].
În cadrul unui articol din anul 1954 Constantin Adorian este prezentat ca fiind plin de o dorință arzătoare pentru lucrul Domnului. De asemenea acesta avea „o mare bucurie de a merge și de a fi trimis ori unde era nevoie, oricât de departe ar fi fost o biserică care îl chema.” [13] În privința sfaturilor pe care acesta le dădea se menționează că ele erau „întotdeauna sfaturi părintești pentru tinerii păstori care i le cereau, iar experiențele sale bogate din lucrarea Evangheliei serveau ca un imbold pentru toți.” [14]
Putem spune că „a încetat din viață omul, dar lucrarea lui mai dăinuiește” [15] și astăzi.
Ca pastor Constantin Adorian „era de o blândețe și bunătate de neîntrecut.” [16] Acesta a cheltuit „tot ce a avut rămânând sărac dar gata să se sacrifice pentru membrii bisericii, pe care i-a iubit în mod dezinteresat și sincer reprecupețind nici o osteneală când era vorba de frații și surorile lui.”[17] A dat dovadă de devotament pentru cauza Domnului. Datorită caracterului și acțiunilor sale „era iubit de marea mulțime a tuturor prietenilor săi oriunde se afla fie în străinătate între diferite personalități, fie în mijlocul celor de aici, unde dădea atenție celui mai umil membru.”[18] Câștiga simpatia oamenilor prin zâmbetul său care completa astfel portretul unui om al lui Dumnezeu care nu dorea nimic pentru el ci pentru gloria Mântuitorului său Isus Hristos[19].
[1] Acesta a fost angajat ca pastor în anul 1912 cf. „Fratelui Constantin Adorian” în AUBCBR, dosar 100/1949 vol. III, f. 1.
[2] „ Evidența datelor predicatorului Adorian Constantin”, (intrarea nr. 768 din luna august 1950) în AUBCBR, dosar 100/1949, vol. III Fișe pastori.
[3] „Fratelui Constantin Adorian” în AUBCBR, dosar 100/1949 vol. III, f. 1.
[4] Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R., „O pierdere simțitoare” în Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, pp. 1-2.
[5] Din Hamburg.
[6] „Fratelui Constantin Adorian” în AUBCBR, dosar 100/1949 vol. III, f. 1.
[7] Dumitru Baban., „Fratele Constantin Adorian” în Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, p. 4.
[8] Ibidem.
[9] Pentru anul 1951 vezi articolul „Comitetul Uniunii” în Îndrumătorul Creștin Baptist,An VI, nr. 5-6, mai-iunie 1951, p. 8.
[10] Constantin Adorian moare în anul 1954.
[11] ACNSAS, fond Documentar, dosar 6902 vol. 2, f. 41.
[12] „Evidenţa datelor predicatorului Adorian Constantin”, (intrarea nr. 768 din luna august 1950) în AUBCBR, dosar 100/1949, vol. III, f. 1.
[13] Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R., „O pierdere simțitoare” în Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, p. 1.
[14] Ibidem.
[15] Alexandru Balc., „Un veteran a trecut pe celălalt țărm” în Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, p. 2.
[16] F. W. Schuller, „Omul și lucrarea. Un tribut prietenesc, fratelui meu Constantin Adorian” în Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, pp. 5-6.
[17] Ibidem, p. 6.
[18] Ibidem.
Partajează asta:
Educația religioasă în România comunistă – aspecte generale ale perioadei de început
Importanță acordată de către regimul comunist din România domeniului educațional -element caracteristic sistemului comunist în general și nu doar celui din România- a fost transpusă în lege și prin intermediul Constituției R.P.R.[3] din anul 1952. În cadrul acesteia se făceau referiri la libertatea cultelor religioase de a se organiza și funcționa liber, precum și la faptul că libertatea exercitării cultelor religioase este garantată tuturor cetățenilor Republicii Populare Române. Totodată, pentru prima dată, se menționa într-un act fundamental faptul că școala este despărțită de biserică. Deși în prima parte se vorbește despre dreptul acordat cultelor religioase de a se organiza și funcționa liber,
partea a doua a articolului 84 introducea limitări în privința învățământului confesional precizând faptul că „nici o confesiune, congregație, comunitate religioasă nu poate deschide sau întreține instituții de învățământ general, ci numai școli speciale pentru pregătirea personalului de cult.”[4]Formula finală introduce limitări în privința libertății religioase specificând faptul că „modul de organizare și funcționare a cultelor religioase se reglementează prin lege.”[5] Observăm că deși printr-un act fundamental se acordau unele drepturi în privința exercitării unui cult religios și a practicării unei religii, prin același act se introduceau și limitări care în fapt ajungeau chiar să anuleze prevederile anterioare. Vorbim în acest caz de o politică bivalentă prin intermediul căreia se acordau anumite privilegii în paralel cu limitarea altor prerogative ale oamenilor sau instituțiilor religioase, dar și de crearea unei libertăți aparente.Partajează asta:
Mesajul rectorului ITB la 90 de ani de invatamant teologic baptist in Romania
Constantin Adorian
Discursul rectorului Institutului Teologic Baptist, Prof. dr. Vasile Talpoș, a fost rostit duminică 9 octombrie 2011, la Biserica Baptistă Golgota din București când a avut loc festivitatea de deschidere a anului universitar 2011/2012 la Facultatea de Teologie Baptistă și Institutul 
Teologic Baptist din București. Momentul a constituit totodată un bun prilej pentru a sărbătorii cei 90 de ani de învățământ teologic baptist. Îmi doresc ca manifestările prilejuite de acest fapt să continue pe parcursul celor două luni care au mai rămas până la sfârșitul acestui an calendaristic prin organizarea unor manifestări specifice de genul conferințe, simpozioane, articole științifice precum și prin realizarea unor suveniruri care să marcheze acest moment jubiliar.
Istorie Evanghelica 