Biografii


Această pagină prezintă biografiile unor evanghelici români și nu numai. Realizarea ei a pornit de la dorința mea de a de a publica un volum cu biografii ale unor credincioși baptiști.

Informațiile de pe această pagină pot fi preluate numai cu acordul autorului și menționarea sursei prin link și data accesării. De asemenea, fotografiile (cu mici excepții) sunt realizate de mine sau sunt reproduse din alte documente.

A

ADORIAN Constantin

Biografia lui Constantin Adorian este o parte din cartea mea Bisericile Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)lucrare care tratează istoria baptiștilor din România pe parcursul primei perioade a comunismului românesc. 

CONSTANTIN ADORIAN

Constantin Adorian este un pionier al credinței baptiste în România. Născut la data de 15 iulie 1882 în Bucureşti, a fost botezat în aprilie 1903 în aceiași localitate de către Carl Scharschmidt şi a fost ordinat ca pastor în Bucureşti în anul 1913[1] de către o comisie formată din Teodor Sida, Gheorghe Slev şi B Scharschmidt[2]. După ce a activat o perioadă ca pastor acesta a trebuit să plece pe front, unde a stat între anii 1916-1918[3].

Constantin Adorian este cel care a pus bazele bisericii baptiste române din București care număra la început cinci membri, ajungând ca după o munca neobosită pe câmpul Evangheliei de 40 de ani, la moartea sa în anul 1954 biserica să numere câteva sute de membri[4].

În privința studiilor documentele menționează Seminarul Teologic Baptist[5] și Liceul Matricol Droghist[6].

Constantin Adorian a fost primul președinte al Uniunii Baptiste (1919-1925), membru fondator[7], primul director al Seminarului Teologic Baptist (1922-1925) și profesor de Vechiul Testament[8] în cadrul aceleiași instituții. De asemenea acesta a fost și vicepreședinte al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R. (1951[9]-1954[10]). În anul 1946 acesta era președintele Cercului Predicatorilor și al Diaconilor care reunea comunitățile baptiste I, II, III și IV din București[11].

Conform fișei de evidență a datelor sale acesta era în anul 1949 predicator în biserica baptistă din bulevardul Nicolae Titulescu[12].

În cadrul unui articol din anul 1954 Constantin Adorian este prezentat ca fiind plin de o dorință arzătoare pentru lucrul Domnului. De asemenea acesta avea „o mare bucurie de a merge și de a fi trimis  ori unde era nevoie, oricât de departe ar fi fost o biserică care îl chema.” [13] În privința sfaturilor pe care acesta le dădea se menționează că ele erau „întotdeauna sfaturi părintești pentru tinerii păstori care i le cereau, iar experiențele sale bogate din lucrarea Evangheliei  serveau ca un imbold pentru toți.” [14]

Putem spune că „a încetat din viață omul, dar lucrarea lui mai dăinuiește” [15] și astăzi.

Ca pastor Constantin Adorian „era de o blândețe și bunătate de neîntrecut.” [16] Acesta a cheltuit „tot ce a avut rămânând sărac dar gata să se sacrifice pentru membrii bisericii, pe care i-a iubit în mod dezinteresat și sincer reprecupețind nici o osteneală când era vorba de frații și surorile lui.”[17] A dat dovadă de devotament pentru cauza Domnului. Datorită caracterului și acțiunilor sale „era iubit de marea mulțime a tuturor prietenilor săi oriunde se afla fie în străinătate între diferite personalități, fie în mijlocul celor de aici, unde dădea atenție celui mai umil membru.”[18] Câștiga simpatia oamenilor prin zâmbetul său care completa astfel portretul unui om al lui Dumnezeu care nu dorea nimic pentru el ci pentru gloria Mântuitorului său Isus Hristos[19].


[1] Acesta a fost angajat ca pastor în anul 1912 cf. „Fratelui Constantin Adorian” în AUBCBR, dosar 100/1949 vol. III, f. 1.

[2] „ Evidența datelor predicatorului Adorian Constantin”, (intrarea nr. 768 din luna august 1950) în AUBCBR, dosar 100/1949, vol. III Fișe pastori.

[3] „Fratelui Constantin Adorian” în AUBCBR, dosar 100/1949 vol. III, f. 1.

[4] Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R., „O pierdere simțitoare” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, pp. 1-2.

[5] Din Hamburg.

[6] „Fratelui Constantin Adorian” în AUBCBR, dosar 100/1949 vol. III, f. 1.

[7] Dumitru Baban., „Fratele Constantin Adorian” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, p. 4.

[8] Ibidem.

[9] Pentru anul 1951 vezi articolul „Comitetul Uniunii” în Îndrumătorul Creștin Baptist,An VI, nr. 5-6, mai-iunie 1951, p. 8.

[10] Constantin Adorian moare în anul 1954.

[11] ACNSAS, fond Documentar, dosar 6902 vol. 2, f. 41.

[12] „Evidenţa datelor predicatorului Adorian Constantin”, (intrarea nr. 768 din luna august 1950) în AUBCBR, dosar 100/1949, vol. III, f. 1.

[13] Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R., „O pierdere simțitoare” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, p. 1.

[14] Ibidem.

[15] Alexandru Balc., „Un veteran a trecut pe celălalt țărm” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, p. 2.

[16] F. W. Schuller, „Omul și lucrarea. Un tribut prietenesc, fratelui meu Constantin Adorian” în  Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IX, Nr. 1-3, ianuarie-martie 1954, pp. 5-6.

[17] Ibidem, p. 6.

[18] Ibidem.

[19] Ibidem.

B

BĂRBĂTEI Pavel (Paul)

Căutând informații despre momentul Helsinki 1975 am regăsit o scurtă prezentare a modului în care avocatul și pastorul Paul (Pavel) Bărbătei a fost ales Secretar General al Cultului Baptist la Congresul desfășurat în februarie 1977 la București.

Bărbătei Paul (Pavel) - istorieevanghelica.ro

 „În 1977, a fost ales Secretar General al Uniunii Baptiste, Pavel Bărbătei, personalitate care susținuse cererile diverșilor disidenți religioși care reclamaseră libertatea religioasă în adevăratul sens al cuvântului. Alegerea sa a fost aprobată de ministrul cultelor*, sub presiunea internațională a ecourilor stârnite de denunțarea persecutării cultelor și a absenței libertății religioase din România. Totuși, așteptata liberalizare a cultului baptist ,generată de numirea lui Bărbătei nu s-a produs.”

Patricia Gonzalez Aldea, Helsinki 1975. Începutul sfârșitului: Degradarea regimului din România și singularitatea lui în Blocul de Est: (1975-1990), trad. Alexandra Reocov, Curtea Veche Publishing, București, 2008, p. 207.

*Menționăm faptul că Ministerul Cultelor a fost transformat în anul 1957 în Departamentul Cultelor, instituție care avea la conducerea sa un președinte și nu un ministru. Conducătorii Departamentului Cultelor, instituție înființată prin reorganizarea Ministerului Cultelor, nu mai țin de Guvern și nu se mai regăsesc printre miniștri.

Alte informații despre activitatea lui Pavel Bărbătei anterioară numirii sale în funcția de Secretar General al Cultului Creștin Baptist au fost publicate în cadrul articolelor de mai jos

AVOCATUL PAUL (PAVEL) BĂRBĂTEI CONTESTĂ LA TRIBUNALUL ALBA IULIA AMENDAREA UNUI GRUP DE CREDINCIOȘI BAPTIȘTI (1972)

AVOCATUL PAVEL BĂRBĂTEI ÎL APĂRĂ ÎN PROCES PE VASILE RĂSCOL

Sursa: https://istorieevanghelica.ro/2013/08/19/paul-pavel-barbatei-este-ales-secretar-general-al-cultului-baptist-in-1977-ca-urmare-a-presiunilor-internationale/

BRÂNZAI Daniel

Informații primite de la pastorul Daniel Brânzai

Daniel Brânzai s-a născut la data de 23 Iunie 1954 în București. Mama, Carolina Loeb (Leu), Brownstein: evreică creștină. Tata, moldovean, Vasile Brânzai: pastor baptist.
Căsătorit în 1976 cu Daniela Ban, fata unui fost deținut, Traian Ban, condamnat pe motive religioase de autoritățile comuniste la douăzeci de ani de pușcărie.
Întors la Domnul la vârsta de 18 ani, a fost botezat în Biserica Baptistă Golgota din București, B-dul N. Titulescu 56A, în 1972.
Simte chemarea la slujire și intră în Seminarul Teologic Baptist în anul 1974. După o evoluție tulbure legată de persecuțiile Securității comuniste a absolvit cursurile Seminarului în 1978 la 24 de ani, dar nu a primit “recunoașterea” din partea Departamentului Cultelor pentru a fi pastor în Romania. În pericol să fie arestat sub incidența celebrului Decret 153/1970 (parazitism) și urmărit permanent de Securitate, a activat ilegal câțiva ani ca predicator în bisericile din Iași, Pașcani, Piatra Neamț, Roman și Bacău.
În 1982, a fost împins să plece din Romania din cauza persecuției comuniste. I se ia cetățenia română. Ajunge în America la Detroit, de unde a fost chemat de fratele Petru Popovici sa păstoreasca o biserica nou înființată în Hollywood, California. Între 1982 și 1984 și-a continuat studiile la “Logos Bible Institute”, fondat și condus de John MacArthur (“Grace Community Church”).

A lucrat multi ani de zile cu organizația “Christian Aid Ministries” din Ohio pentru ajutorarea creștinilor din Romania. Finanțat de ei a tradus și scris cărți, printre care “Biblia cu explicații”, “O revărsare de viata”, “Biserica locala”, “Introducere în teologie”, Grija de frați“.

A mai scris și alte cărți printre care „Identitate creștină în istorie“, “Ghidul familiei”, Chemarea înțelepciunii”, “Amintiri cu sfinți” (vol I, II, III, IV),  “Lucrurile de sus”, “Laudele Domnului”, ,,Chemarea slavei“, „Chemarea harului“, ,,Chemarea datoriei“, „Chemarea tronului“, „Biblia planului profetic“, etc.

A fost vocea lui James Dobson la varianta romanească a seminarului “Preparing for Adolescence”.

A realizat împreună cu câțiva prieteni varianta romanească la Seminarul “Purpose Driven Church” al lui Rick Warren.

De asemeni menține site-ul Roboam , un site cu articole creștine și discuții pe teme biblice. Alte bloguri: Semnele vremurilorAmintiri cu sfintiB a r z i l a i – e n – D a nCercetați ScripturileDezvaluiri, dezinformari si divagatiiPas(i)unea pastorilor.

Activ în Romanian Baptist Association, unde a fost Președinte de tineret, coordonator Școala Duminicală, vicepreședinte, președinte.

Locuiește în California unde păstorește în prezent biserica „Bethel“ din Anaheim. Împreună cu Daniela au doua fete, Christine și Sarah și doi nepoți de la Christine, Timothy și Michael. 

 BRÂNZAI Vasile

 Informații primite de la pastorul Daniel Brânzai

S-a născut în 1930. A plecat cu ,,trenul foamei“ din Moldova la Curtici, unde a deprins meseria de cizmar.
S-a căsătorit prin 1951 cu Carolina Loeb (Leu), Brownstein, evreică creștină.
A avut doi băieți: Emanuel și Daniel (1952, 1954).
După absolvirea cursurilor Seminarului Teologic Baptist din București a fost ales pastor alături de Jean Staneschi la Biserica Creștină Baptistă „Golgota” din București, unde a slujit în perioadele 1954-1957 și 1970-1989.
După Revoluția din Decembrie 1989 a plecat în America unde soția sa făcea tratament pentru cancer.
În America a fost pentru aproximativ doi ani păstor la Biserica Baptista din Phoenix, Arizona. Restul vieții și l-a petrecut alături de cei doi băieți în Los Angeles.
A murit în anul 2007.

BULZAN Daniel

Daniel Bulzan (baptist-tm.ro)

Daniel Bulzan s-a născut în data de 30 Martie 1965, în localitatea Simleu Silvaniei, într-o familie de pastor baptist și a fost botezat în 10 Iunie 1984 în Biserica Baptista din localitatea Cehei, județul Sălaj. A studiat teologia la London Bible Colege.

Daniel Bulzan a fost ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste “Sfântă Treime” din Timișoara, duminică, 23 martie 2014. La serviciul de ordinare au vestit Evanghelia frații pastori: Paulian Petric, Petru Bulica si Ionel Tuțac.

Informații preluate de pe http://www.baptist-tm.ro/un-nou-pastor-la-timisoara/ (24,03,2014)

BUNACIU Ioan

 

DSC_8191Ioan Bunaciu, pastor și profesor universitar, născut la 7 ianuarie 1925 în comuna Gurba județul Arad, serbează astăzi 89 de ani. Acesta este una dintre personalitățile baptiștilor din România, cu o contribuție deosebita în formarea personalului de cult, cu precădere a pastorilor, într-o perioadă în care educația teologică era restricționată și controlată de Stat prin Departamentul Cultelor. A absolvit Institutului de Științe Economice și Planificare (ISEP) în anul 1949. Între 1947-1950 frecventează Seminarul Teologic Baptist din București pe care îl va absolvi în anul 1950.

În 1956 a obținut licența în teologie la Institutul Teologic Reformat din Cluj (1951-1956), iar în 1974 doctoratul la același institut.

În ceea ce privește slujirea creștină, Ioan Bunaciu și-a început activitatea pe câmpul Evangheliei în anul 1950 ca pastor DSC_8189la Biserica Baptistă din Lugoj[1] (1950-1951)[2]. În iunie 1951 se căsătorește cu Otilia Turcu din Almaş, iar din toamna aceluiași an devine pastor al Bisericii Baptiste Mănăştur-Cluj (1951-1956), precum şi student al Institutului Teologic Protestant din Cluj. În anul 1953 devine secretar al Comunității baptiste din Cluj. Din anul 1955 este profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, iar din 1957 pastor al Bisericii Baptiste Providența din București. A fost director al Seminarului Teologic Baptist din București (1970-1988), continuându-și slujirea în mediul academic[3] și după revoluție ca profesor universitar în cadrul Institutului Teologic Baptist din București, precum și în cadrul Facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București până în anul 2010.

Despre activitatea academică și pastorală cei interesați pot găsi detalii și în ultima carte realizată de profesorul Ioan Bunaciu împreună cu mine, Pelerin spre patria cerească.Lucrarea se dorește a fi una biografică, dar fără să se limiteze la acest aspect. În introducerea cărții stau scrise următoarele:

Notă asupra ediției

Prin intermediul acestei cărți dorim să prezentăm activitatea academică și slujirea cultică a pastorului și profesorului Ioan Bunaciu. Documentele identificate în cadrul Arhivei Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (ACNSAS) vin să completeze informațiile despre activitatea profesională a acestuia și să prezinte care au fost legăturile sale cu fosta Securitate.
În cadrul acestei lucrări se regăsește o autobiografie a profesorului Bunaciu intitulată Predicarea Evangheliei și tracasările Securității, în care acesta prezintă succint aspecte din activitatea sa pe parcursul perioadei comuniste și post comuniste, dar și un material despre Martiri noștri în perioada anilor ’40, care are referiri și la perioada comunistă.
 O altă parte a acestei cărți se intitulează Propaganda ateistă în România anilor ’50 și tratează aspecte din activitatea Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii, cunoscută și sub numele de SRSC răspunzând astfel solicitării celor interesați de acest subiect.
Materialul Ioan Bunaciu, un călător spre patria cerească împreună cu Interviu cu pastorul și profesorul Ioan Bunaciu, în care acesta vorbește despre viața și slujirea sa, despre personalitățile baptiștilor cu care a intrat în contact, le considerăm a fi instrumente utile celor care vor să înțeleagă viața bisericilor baptiste sub comunism.
În partea de final a acestei cărți se regăsește secțiunea Anexe, în care cititorii vor regăsi documente care să susțină afirmațiile referitoare la poziția pastorului și profesorului Ioan Bunaciu în raport cu autoritățile, precum și caracterizările unora dintre cei care l-au avut sub observație.
Acest demers istoric „conține analize și interpretări echilibrate alături de comparații cu fapte, situații si personaje din aceleași vremuri.”[4]

Ne dorim ca această carte să fie de  folos celor care vor să cunoască adevărul.


[1] În anul 1950 acesta păstorea 153 de suflete. AUBCBR, 1949, dosar 92, vol. I, f. 37.

[2] Informația este confirmată și de Țunea Ioachim în cadrul articolului Țunea Ioachim, „Obținerea titlului de «Doctor în Teologie» de către pastorul Ioan Bunaciu”, în  Îndrumătorul Creștin Baptist, anul XXX, nr. 3-4,  p. 3.

[3] Pastorul și profesorul universitar Ioan Bunaciu a publicat mai multe cărți care acoperă domeniul teologiei, arheologiei biblice precum și al istoriei baptiștilor.

[4] Liviu Țăranu, „Studiu introductiv” în Avram Bunaciu: Biografie. Reflecții. Corespondență/ cuv. înainte: acad. Florin Constantiniu; postf.: prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu; îngrijitor ed., studiu introductiv, note și indice: Liviu Țăranu. – București: Editura Enciclopedică, 2011, p. 13.

https://istorieevanghelica.ro/2014/01/07/ioan-bunaciu-89-de-ani-1925-2014/

BUNACIU Ioan Otniel

Otniel Bunaciu la BCB Filadelfia București (15.09.2013)

Otniel Bunaciu la BCB Filadelfia București (Foto Marius Silveșan 15.09.2013)

Otniel Bunaciu este decanul Facultății de Teologie Baptistă din cadrul Universității București, profesor universitar în cadrul Universității din București, Institutul Teologic Baptist din București, dar și în cadrul altor instituții de învățământ superior din străinătate. Acesta slujește ca pastor al Bisericii Creștine Baptiste Providența din București,  fiind și președintele în exercițiu al Cultului Creștin Baptist – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România, precum și al Federației Baptiste Europene. Astfel, la sfârșitul lunii septembrie 2013, în cadrul Consiliului Federației Baptiste Europene ținut la Bratislava, Otniel Bunaciu a preluat pentru următorii doi ani funcția de președinte al Federației Baptiste Europene, urmând a preda mandatul în septembrie 2015 către Asatur Nahapetyan din Armenia ales vicepreședinte în cadrul Consiliului din luna septembrie a acestui an.

Pentru mai multe detalii despre alegerea în funcția de președinte al Federației Baptiste Europene a pastorului Otniel Bunaciu și o comparatie cu alegerea pastorului Vasile Talpoș în aceeași funcție în anul 1987 a se vedea articolul PASTORUL OTNIEL BUNACIU VA PRELUA FUNCȚIA DE PREȘEDINTE AL FEDERAȚIEI BAPTISTE EUROPENE.

Fotografie din timpul lucrărilor Consiliului Federației Baptiste Europene desfășurat în septembrie 2013 la Bratislava, preluată de pe site-ul Revistei Creștinul Azi

Otniel Bunaciu este căsătorit cu Camelia Bunaciu și au împreună un băiat, David student la Facultatea de Automatică. (Foto facebook.com/otniel.bunaciu)

Fotografie

Împreună cu fiul său în apa botezului

 https://istorieevanghelica.ro/2013/12/01/la-multi-ani-otniel-bunaciu-3/

C

D

DUPU Cătălin

catalin-dupu

Cătălin Dupu, conferențiar, regizor, actor, o prezență binevenită în mediul evanghelic din România s-a născut la 7 ianuarie.

Dorind a realiza ceva inedit în mediul evanghelic, l-am rugat să ne răspundă unor întrebări legate de principiile sale morale și profesionale, despre activitățile pe care le desfășoară precum și despre relația sa cu televiziunea. Interviul a fost publicat în cartea Farul de la capătul inimii. Îl public aici ca material biografic.

Marius Silveșan: Doua din cărțile pe care le-ați publicat, respectiv Cine știe ce aduc zorile? și Istoria se scrie acum, sunt lucrări în care faceți referire la evenimente și fapte de istorie contemporană. De unde vine această aplecare spre istorie?

Cătălin Dupu: Cred eu așa că omul care nu e pasionat de istorie, măcar în linii mari, nu vrea să știe nimic de trecut, dar mai ales de viitor. Istoria, cu alte date si personaje, se repetă. Recunosc  faptul ca sunt pasionat de marile figuri ale trecutului. Am citit mult legat de perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Așa pare povestirea Cine știe ce aduc zorile? pe care am început sa o scriu in 1998 si am dramatizat-o in 2013.

Apoi perioada comunista nu putea sa nu mă influențeze in scris is film TV. De aceea în aceeași carte am scris de colectivizare si dictator. In filmul “Samson si Eva” tratez aceeasi problema.

In “Istoria se scrie acum”  apar mai multe schite biografice si numele de aici ar trebui cunoscute de toti.

 M.S: Mai are vreo importanță pentru societatea contemporană apelul la valori, la modele?

C.D: Tineretul este dezorientat din lipsa de valori, modele reale. Au am avut cateva si inca mai am. A recunoaste valoare cuiva este o calitate. Ma rog la Dumnezeu sa apara modele cu influenta pozitiva. Ideea aceasta am tot subliniat-o pe la TV, la radio etc.

 M.S: Cand mai aveti timp si pentru scrierea cartilor?

C.D: Stimate domn, eu am inceput sa astern pe hartie din 1996. I-am dat profesorului meu de romana, Theodor Pandrea, cateva texte si nici nu credea ca le-am scris eu. Atunci am inteles ca putin ma pricep. Am mai vorbit si cu scriitoarea Silvia Kerim. Daca imi spunea sa ma las, ma lasam. Scriu in zori de zi, de pe la 6 dimineata sau seara dupa 10. Scriu in tren, in vacante, cand am 15 minute. Prima carte am publicat-o in 1999 si a fost in sala Silvia Kerim, Cornel Todea si Ioan Garmacea. Scriitorul Garmacea m-a indrumat si el bine in scris, discutand intr-o zi la teatru.  Multumesc Bunului Dumnezeu ca oamenii citesc ce scriu. Degeaba publici, de nu te citeste nimeni. Eu nu scriu ca vreau, ci trebuie. Ce m-oi pricepe. Nu am bani, cat am de publicat. Dar mai exista speranta. Pastorul Ionel Tutac mi-a spus intr-o zi, la o conferinta, sa scriu un articol pentru o revista. In 40 de minute i-am dat articolul. S-a uitat la mine cu niste ochi! E un lider foarte capabil si cu viziune.

M.S: Pe internet, unde va gasesc oamenii?

C.D: Am scris pentru Eveniment Crestin, Predicatorul – ce il coordonez alaturi de Vladimir Pustan si acum la Revista “Arta si Credinta”. A pornit foarte bine. Desi am, nu imi place ideea de blog. Si sa va mai spun ceva. Nu suport sa ma vad filmat sau sa particip la lansari de carte. La Tarmul de Aur anul acesta, cand doi invitati au vorbit de  cartea mea, am plecat de acolo. La TVR 2 cand prietenii vedeau a doua zi reluarea emisiunii cu mine, nu stateam in camera cu ei.

M.S: Nu ati vrea sa va intoarceti in televiziune?

C.D: In divertisment TV, nu. In 2003 era alta chestiune, acum e jale. Se mai salveaza cu aceste concursuri. Pentru ca romanii chiar au mult talent. Am tot fost pe la TV-urile crestine. Nu imi dau CV-ul aici, dar poate ma voi ocupa serios de televiziune exact cand va fi timpul.

M.S: Cu teatrul cum ramane?

C.D: Fiecare cu ale lui. Scriu piese, dramatizari si ma bucur ca se joaca. Mi s-au jucat 9 piese si e ok. Una a devenit si film TV. E vorba de “Apelul de urgenta”. In “Istoria se scrie acum”  multumesc actorilor care m-au invatat multe.

M.S: E greu sa regizezi film TV?

C.D: E greu in cazul meu. Am scris scenariul, mai si joc, ocupa-te de distributie, locatii, apa, masa, transport, lumini etc. E complicat cu 10 lei in buzunar. Cum am mai spus, imi trebuie si actori profesionisti.

M.S: Dar scurt-metraj?

C.D: Aici e altceva. Si am facut cateva care au ramas. Am niste povesti tare interesante cu ele.

M.S: Si la regie de teatru?

C.D: Cel mai greu e la comedii. Daca nu rade lumea, pleci acasa. Imi place dar am putin timp. Doar cand nu am o conferinta, ma apuc si de regie. Dar ajut acolo unde sunt chemat.

M.S: E la mare cautare seminarul de Public Speaking.

C.D: Da, si predau din 2003. Am fost in multe locuri din tara si sunt deschis colaborarilor.

 M.S: Unii va percep doar ca vorbitor la conferinte de tineret.

C.D: Cam asa am inceput, dar in ani povestea s-a dezvoltat. Colaborari cu autoritatile, programe cu scoli, licee, asociatii, biserici, evanghelizari, seminarii pentru familii. Trebuie!

M.S: Din scriitorii preferati?

C.D: Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Charles Dickens, Josh McDowell, Billy Graham, Petre Tutea. Lista e mai mare.

M.S: Pictori care va plac?

C.D: Clasicii de la noi si ce inseamna celebritate de afara.

 M.S: Cu muzicienii?

C.D: Imi place cum canta sotia mea, Andrada. De peste mari si tari sunt multi cantareti iar de la noi sunt chiar unii ce nu au mari nume, dar voci foarte bune.

M.S: Calatoriti mult.

C.D: Cam. Sa vezi fata in fata vreo 187.000 de oameni, cred ca o fi ceva. Imi place sa cunosc oameni si sa invat de la ei. Invat si iar invat, citesc…

M.S: Pe cine apreciati?

C.D: In primul rand pe cei care muncesc si au credinta in Dumnezeu. Nu imi plac copistiii, cei care doar iau, folosesc si uita de unde au luat. Asta e un pacat. Bine ca e Judecator Bunul Dumnezeu.  Apreciez pe cei care nu dorm, gandesc, propun, au viziune.

 M.S: E adevarat ca vi s-a spus faptul ca “dezvoltati un crestinism militant”?

C.D: Da, la Timisoara. Insa cred ca mai mult e unul practic. De vorbe sunt satul.  Faptele bune ar trebui sa primeze, nu glascioarele incordate.

M.S: Prin carti mai tot timpul multumiti cuiva.

C.D: E si normal. Din 1998 tot colaborez cu multi oameni  si fiecaruia ii multumesc. Sunt pentru parteneriate si nu alergatura de unu singur. Asta distruge. In fiecare colt de tara sunt oameni foarte faini.  Trebuie sa ii descoperi sau sa comunice. E mult de lucru.

 M.S. Considerați că Isus poate fi un model pentru generația de astăzi?

C.D: Isus Hristos este Modelul Suprem de viată si fericire. Este si modelul meu, chiar mai mult, Mantuitorul si Domnul ce ma calauzeste. El este si Exemplu pentru foarte multe personalitati marcante ale lumii si lucrul acesta trebuie foarte bine stiut.

Sursa: https://istorieevanghelica.ro/2014/01/07/isus-hristos-este-modelul-suprem-de-viata-si-fericire-un-interviu-cu-catalin-dupu/

E

F

G

GEABOU Pascu

Pascu Geabou cu sotia (sursa facebook.com -pascu.geabou)

Pascu Geabou cu sotia (sursa facebook.com -pascu.geabou)

Astăzi, 24 iunie 2013, Crsitian Pană anunța pe facebook faptul că  „a trecut in glorie cel supranumit Taica, cel de-al doilea tata al meu. Taica a fost un om care l-a iubit sincer pe Stapanul sau si a trecut la cele vesnice pentru a se bucura vesnic de Cel pe care l-a slujit! Acum este timpul ca sa se inchine vazandu-L fata in fata si cred ca este cea mai mare bucurie si cel mai mare premiu de care Taica se poate bucura. Desi dezamagit de biserica pe care a pastorit-o pana la pensie, totusi Stapanul sau nu l-a dezamagit niciodata! In ultimile zile ale sale, Taica spunea: “L-am iubit pe Dumnezeu mai mult ca viata mea!” La revedere Taica” https://www.facebook.com/cristian.pana.

L-am întâlnit pe pastorul Pascu Geabou în primăvara acestui an după ce schimbasem câteva e-mailuri și am avutBisericile Creștine Baptiste din România 1948-1965 - copertă față ulterior o discuție telefonică. În cadrul întâlnirii față în față, am discutat vreo două ore despre activitatea sa în perioada comunistă, bucuriile dar și necazurile pe care le-a întâmpinat pe parcursul activității pastorale. În contextul discuției noastre am abordat și problema spinoasă a colaborării cu Securitatea. O parte din informațiile obținute în acest fel precum și ca urmare a activității de cercetare desfășurată în arhive, le-am folosit pentru portretul pastorului Pascu Geabou din cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965). Informațiile la care am ajuns ulterior le voi folosi pentru completarea portretului pastorului Geabou precum și în alte activități de cercetare care privesc istoria evanghelicilor sub comunism.

Dat fiind faptul că „Taica a trecut în glorie” prezint acum portretul acestuia așa cum apare în cartea mea.

  După recrutare s-a trecut la instruirea candidatului asupra modului cum trebuie redactate notele informative, context în care acesta „a afirmat că nu mai este de acord cu cele scrise în angajament, deoarece credința sa îl învață să nu facă rău la oameni.”[11] După mai multe discuții purtate cu pastorul Geabou acesta a refuzat să colaboreze, spunând că el „colaborează numai când are ceva de semnalat venind în fața organelor de Securitate să-i demaște pe răufăcători.”[12] Deoarece pe parcursul recrutării candidatul continua să retracteze angajamentul dat i s-a făcut percheziție corporală și s-a găsit asupra lui o chitanță din care rezulta că acesta „a dat suma de 200 de lei din fondurile bisericii drept ajutor unui credincios, lucru interzis de instrucțiunile de funcționare[13] ale acestei biserici elaborate de către Departamentul Cultelor.”[14] Pus în fața acestei situații, amenințat cu închisoarea și încadrarea faptelor sale la Art. 288 Cod Penal, „candidatul a recunoscut vinovăția sa și a cerut reabilitarea față de organele de Securitate, fiind pus în dependență față de organele noastre”[15], nota lucrătorul operativ[16]. Se menționează că în continuare candidatul a redactat fără nici un fel de reținere[17] nota informativă care i-a fost cerută, declarând că va aduce la cunoștința autorităților, în speță a organelor de Securitate, conform angajamentului dat, „orice acțiune dușmănoasă sau nereguli din cadrul sectei «Baptiste».”[18] Pentru a înțelege cum a decurs procesul recrutării, ofițerul menționează că acesta s-a desfășurat de la orele 8.20 până la orele 17.40[19].  De asemenea considerăm util să prezentăm și mărturia pastorului Pascu Geabou datorită faptului că aceasta oferă o altă perspectivă asupra colaborării, presiunilor la care a fost supus, precum și a contextului în care acesta a acceptat să semneze angajamentul de colaborare cu Securitatea.

„După ce m-a chemat cu cartea de imobil a gazdei la miliție, fiindcă n-am vrut cu niciun chip să semnez angajamentul cerut de ei, am fost purtat într-un IMS, culcat multă vreme cu pălăria pe ochi. De la miliție la securitate, mi-au luat cureaua și toate cele de prin buzunare și m-au coborât într-o celulă, și după ce ei s-au dus, eu am stat pe genunchi și am mulțumit Domnului că am avut și eu ocazia să fiu într-un asemenea loc.

Era noaptea târziu, când ei s-au constituit într-un tribunal ad-hoc și au decis să mă judece ca dușman și trădător de țară, deoarece aflaseră că eu m-am dus în Dobrogea într-un sat de deportați, pe nume Răchitoasa – Piua Pietrii, că am dus ajutoare soției preotului reformat Vischi, care era deportată cu șapte copii mărunți într-o casă fără ferestre în mijlocul porumbului.. într-o sărăcie de nedescris, când preotul, soțul sorei era la pușcărie.

În timpul acesta șotia mea pe care o lăsasem în stradă, la poartă, mă aștepta cu copilul cel mai mare care avea doar un an, neștiind nimic prin ce trec eu și ce se întâmpla cu mine…

Forțat de împrejurări, și șantajat cu pușcăria ca trădător de patrie[20], ca să ajung acasă la soție și copil și ca să-mi pun în gardă soția, părinții și socrii am semnat ce ei au zis și pe la două noaptea mi-au dat drumul acasă.

Ziua următoare mi-am luat toate cărțile bătute la mașină și le-am dus lui tata socru care le-a ascuns zidindu-le în peretele din podul casei. Apoi i-am spus și lui și părinților mei prin ce trec și că dacă eu am să ajung în pușcărie să aibă grijă de soție și de copil.”[21]

În privința colaborării cu organele de securitate, documentele menționează că agentul Ionescu Petre a fost menținut în rețea timp de 6 ani, respectiv 1962-1968. Scopul recrutării a fost încadrarea informativă a sectei legale „Baptiste.”[22] Analiza activității și eficienței agentului Ionescu Petre este sintetizată de către Lt. Maj. Bucă Iulia la data de 19 ianuarie 1968 astfel: „De la recrutarea sa și până în prezent, informatorul „IONESCU PETRE” a colaborat cu organele noastre, prezentându-se la majoritatea întâlnirilor planificate, însă informațiile furnizate oglindeau numai activitatea cultică desfășurată de secta Baptistă[23], fără să ne semnaleze activitatea și poziția politică prezentă a vreunui element suspect din sectă, deși i s-a cerut acest lucru. Acest fapt s-a datorat și fanatismului său religios, astfel că de multe ori a venit chiar el cu propuneri de a fi ajutat ca pastor să lărgească această sectă prin atragerea de noi aderenți. Cu toată munca depusă de lucrătorul operativ ce-l avea în legătură, cât și din conducerea raionului, până în prezent nu s-a putut scoate de sub influența fanatismului religios ce-l predomină.”[24] Dat fiind faptul că în ultimul timp agentul s-a dovedit nesincer cu organele de Securitate, făcându-se trimitere și la corespondența purtată cu un pastor francez despre care nu a informat autoritățile[25], „considerăm că nu ne mai poate fi util muncii noastre și propunem scoatere lui din rețeaua informativă și trecerea lui în baza de lucru pe linie de contraspionaj,”[26] nota ofițerul operativ.

Informațiile oferite de documentele Securității le completăm cu cele din cadrul mărturiei pastorului Geabou care menționa următoarele:

„Fratele Alexa Popovici n-a fost de acord cu decizia mea de a mă confrunta cu ei frontal, și m-a asigurat că sunt și alții care trec prin ce trec eu[27]. Decât să mă lupt cu ei, mi-a dat următorul sfat:

«Oamenii aceștia sunt necredincioși și ei nu pot veni la biserică să asculte predici. Ei îți cer informații, tu dă-le predici. Și dă-le până ei o să zică ”Domnule nouă nu ne trebuie predici, dă-ne informații.” Atunci să le spui: „Cizmarul face cizme, cojocarul face cojoace, croitorul haine iar eu nu știu să fac altceva decât predici.”»

Am luat sfatul acesta de bun, și căutând să evit cât se poate de mult întâlnirea cu ei, la toate întâlnirile cu ei le-am dat adevărate schițe de predici, astfel că atunci când am fost arestat la Bragadirul de Teleorman, când eu le-am spus: «Mă bucur ca m-ați luat pe neașteptate și ați găsit caietele mele cu predicile pe care eu le predic fraților mei» Atunci comandantul securității m-a înjurat și mi-a zis că sunt sătui de predicile mele și că eu în loc să-i informez i-am dus în eroare.

După evenimentele petrecute cu această ocazie, ei au renunțat la mine și prin frați informatori au stat tot timpul pe urmele mele.”[28]

 Referitor la conținutul notelor informative, pastorul Geabou afirmă că nu a „dat note informative despre frați sau despre vreo altă persoană care să-i facă pe aceștia să sufere.”[29]

Datorită atitudinii sale considerată în unele cazuri ca fiind de fanatism religios, cu precădere în anii ’70 – ’80 ai secolului XX, pastorul Geabou a avut mai multe confruntări cu autoritățile motiv pentru care a fost acuzat prin intermediul unui articol în Revista Pentru Patrie[30]  de tentativă de omor. Interesant este faptul că la intervențiile Uniunii Baptiste redacția revistei menționează că articolul a fost redactat ca urmare a unui denunț trimis prin intermediul unei scrisori anonime[31]. Bazându-se pe acest fapt precum și pe sondajul realizat în cadrul cultului, Uniunea Baptistă a intervenit la Departamentul Cultelor considerând că acuzațiile aduse pastorului Geabou sunt false.

„În legătură cu cele sesizate în scrisoare, conducerea centrală a cultului baptist ne informează că a luat legătura cu redacția revistei «Pentru Patrie» și organele de miliție din orașul Alexandria care au afirmat că nu au nici-un fel de dovezi împotriva lui Geabou Pascu, în afară de scrisoarea trimisă revistei de Stănescu Marin, presupusa victimă a lui Geabou Pascu.

Sondajul făcut de conducerea cultului în rândul credincioșilor baptiști din orașul Alexandria a dovedit că lui Geabou Pascu nu i se pot aduce învinuiri de viață imorală.

În această situație, conducerea centrală a cultului baptist l-a absolvit pe Geabou Pascu de orice vină.”[32]

 Nu ne vom referi în detaliu la activitatea și acțiunile pastorului Geabou Pascu dincolo de anul 1965 deoarece ele depășesc cadrul temporal al acestei lucrări. Aspectele menționate urmează a fi tratate pe larg în cadrul unei lucrări despre relația Biserică-stat[33] în anii ’70-’80 ai secolului XX. Pe de altă parte cazul pastorului Geabou Pascu necesită o analiză mult mai detaliată privind rolul său în cadrul cultului baptist, dovadă fiind și numărul impresionant de pagini din cadrul Dosarului de Urmărire Informativă[34] care însumează 13 volume.


[1] Geabou Pascu, „Curriculum Vitae” în Geabou Pascu, Ziua de odihnă în lumina Sfintelor Scripturi, teză de licență susținută la Institutul Teologic de Grad Universitar București în sesiunea februarie 1994, p. 66.

[2] ACNSAS, fond Rețea, dosar 289345, f. 6. A se vedea și Cazul fratelui Geabou Pascu, http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2007/11/26/cazul-fr-geabou-pascu// (26 ianuarie 2012). Mărturia pastorului Geabou Pascu diferă în câteva puncte esențiale referitoare la procesul recrutării față de versiunea oficială consemnată de documente.

[3] ACNSAS, fond Rețea, dosar 289345, f. 6.

[4]Ibidem.

[5]Ibidem.

[6]Ibidem.

[7] Remarcăm faptul că unii dintre slujitorii Bisericii aveau o conștiință socială și o atitudine morală care nu-i lăsa indiferenți la greutățile semenilor lor. Această atitudine și menționarea ei va fi folosită de către Securitate împotriva sa. Pastorul Geabău menționează că Securitatea avea această informație la momentul discuției.  Vezi Cazul fratelui Geabou Pascu în loc. cit.

[8] ACNSAS, fond Rețea, dosar 289345, f. 7.

[9]Ibidem.

[10]Cazul fratelui Geabou Pascu în loc. cit.

[11] ACNSAS, fond Rețea, dosar 289345, f. 7.

[12]Ibidem, f. 8.

[13] Considerăm că documentul se referă la Statutul de organizare și funcționare care se încadra în limitele impuse de către Departamentul Cultelor.

[14] ACNSAS, fond Rețea, dosar 289345, f. 8.

[15]Ibidem.

[16] Ofițerul de securitate Lt. Maj. Ion Nicolae.

[17] Este vorba de o redactare realizată sub forța împrejurărilor fapt pentru care afirmația conform căreia redactarea s-a făcut „fără nici un fel de reținere” trebuie privită cu circumspecție.

[18] ACNSAS, fond Rețea, dosar 289345, f. 8.

[19]Ibidem.

[20] Similitudine cu mărturia pastorului Ioan Bunaciu.

[21]Cazul fratelui Geabou Pascu în loc. cit.

[22] ACNSAS, fond Rețea, dosar 289345, f. 18.

[23] După sfatul primit de la Alexa Popovici cf. Cazul fratelui Geabou Pascu,http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2007/11/26/cazul-fr-geabou-pascu/ (26 ianuarie 2012).

[24] ACNSAS, fond Rețea, dosar 289345, ff. 18-19.

[25] Corespondența acestuia a fost interceptată iar în unele cazuri chiar reținută fiind prezentă în cadrul dosarului personal al agentului Ionescu Petre.

[26] ACNSAS, fond Rețea, dosar 289345, f.19.

[27] Probabil Alexa Popovici se referea și la situația sa deoarece și el a semnat un acord de colaborare cu Securitatea primind numele conspirativ Zaharia Emilian cf. ACNSAS Fond Rețea dosar  318845. Pentru problematica colaboraționismului a se vedea și teza de doctorat Dinamica raporturilor dintre Stat și Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1948-1965 susținută în cadrul Facultății de Istorie, Universitatea București sub coordonarea Academician Dinu C. Giurescu în sesiunea septembrie 2011. Fiind un document public, teza de doctorat poate fi consultată la biblioteca Facultății de Istorie din cadrul Universității București.

[28]Cazul fratelui Geabou Pascu în loc. cit.

[29]Ibidem. Dosarul său de rețea nu conține note informative, ci dimpotrivă elemente despre activitatea sa date de către alte persoane din biserică, cercul de lucrători sau din conducerea cultului. Unul dintre conducători a fost Popa N. Petre.

[30] Articolul la care facem referire a apărut în Revista Pentru Patrie, Nr. 9/1997 sub titlul „O întâmplare aproape neverosimilă”. În cadrul acestui articol „se relata despre încercarea lui Geabou Pascu de a-l ucide  pe cetățeanul Stănescu Marin – fost credincios baptist.” ASSSC, Fond Direcția Relații Culte, Referat 15 decembrie 1977, p. 1. În opinia noastră acuzația este una nefondată.

[31] Ca urmare a articolului din Revista Pentru Patrie au fost trimise mai multe scrisori către Departamentul Cultelor și Radiodifuziunea Română. Una din scrisorile anonime care a ajuns la Comitetul Central al Partidului Comunist Român menționa la rândul său abuzurile pastorului Geabou, abuzuri care nu au putut fi probate, dovedindu-se că scrisoarea a fost trimisă de către Stan Marin din Alexandria.

[32] ASSSC, Fond Direcția Relații Culte, Dosar Fenomenul religios în București, Referat 15 decembrie 1977, pp. 1-2.

[33] Referire la Biserica Baptistă.

[34] DUI

Informații preluate din Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), Edituara Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2013, pp. 183-191.

H

I

J

K

L

M

MARIȘ Marius Daniel

Daniel Mariș este rectorul Institutului Teologic Baptist din București și profesor de Vechiul Testament în cadrul aceleiași instituții.

Daniel Mariș

Foto: Daniel Mariș

Profesorul Daniel Mariș s-a născut la data de 30 noiembrie, în orașul Curtici, județul Arad, într-o familie de credincioși baptiști.În anul 1984 l-a mărturisit public pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal și în luna aprilie a aceluiași an, a fost botezat în Biserica Baptista din Curtici.

În anul 1989 a fost admis ca student la Institutul Teologic Baptist din București în cadrul căruia activează și în prezent ca profesor. După absolvire, în același an, 1993, a fost ales ca pastor al Bisericii Creștine Baptiste Golgota, alături de pastorii Liviu Țiplea și Ioachim Țunea, fiind mai apoi ordinat la data de 19 septembrie 1993. Între anii 1996-1999, a urmat cursuri postuniversitare în cadrul programului de Master în Teologie la Colegiul “Regent’s Park College” din Universitatea Oxford, obținând titlul de Master în Teologie la Universitatea Oxford din Anglia. În anul 2006 a obținut titlul de Doctor în Teologie la Universitatea din București. Începând cu anul 2006 este membru al Langham Regional Council Board. În prezent slujește ca vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de București și este membru în Consiliul de conducere al Cultului Creștin Baptist din Romania.

Din anul 1993, este căsătorit cu Daniela Cosmina, și Dumnezeu a binecuvântat familia lor în anul 1995 cu un fiu, Andrei Samuel și în anul 2005 cu o fiică, Naomi Beatrice[1]. Între anii 2004-2011 a fost secretar științific al facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București. A fost vicepreședinte al Comunității Baptiste București (1999-2002) iar apoi președinte al comunității între anii 2002-2011. În data de 29 noiembrie 2011, Conferențiar universitar doctor Daniel Mariș a fost ales în funcția de Rector al Institutului Teologic Baptist din București[2]. În paralel cu activitatea profesorală la Institutul Teologic Baptist din București, Daniel Mariș este și profesor la facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea București.

Profesorul Daniel Mariș a publicat următoarele cărți:

Creația biblică: reflecții teologice în contextul dialogului creștin, București: Editura Didactică și Pedagogică, 2009.

The Biblical Doctrine of creation: A basis for theological conversation between Evangelicals and The Eastern Orthodox Church in contemporary Romania, Bucureşti: Editura Universitară.

Theological Reflections upon the practice of faithExtended Essays in Applied Theology, Bucureşti: Editura Universitară, 2009.

Daniel MARIŞ, Vasile TALPOŞ, Evanghelism Biblic-curs universitar București: Editura Universității București, 1996.

N

NICOLESCU Pavel

 

Pavel Nicolescu (centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com) - nov 2011

Pavel Nicolescu (centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com) – nov 2011

Pastorul baptist Pavel Nicolescu[1], om de o erudiție deosebită[2], unul din liderii evanghelici ai României comuniste s-a născut la 27 aprilie 1936 în Ploiești, județul Prahova într-o familie de credincioși creștini după Evanghelie[3]. Între anii 1961-1965 a urmat Seminarul Teologic Baptist din București absolvindu-l ca șef de promoție. După absolvirea Seminarului, în anul 1966 s-a căsătorit cu Rut Pădeanu și au împreună trei copii[4]. În anul 1969 a început cursurile Facultății de Filozofie din București. Întrucât era absolvent al unei școli teologice și baptist declarat, a fost exmatriculat cu două săptămâni înainte de terminarea anului IV prin Dispoziția nr. 177 din 6 aprilie 1973 a Rectoratului Universității București, care nu menționa însă explicit motivul acestei măsuri[5]. În anul 1967 s-a angajat ca muncitor la Spitalul Clinic Fundeni din București. La 23 iunie 1974 a fost ales pastor de Biserica Baptistă din cartierul 23 August[6].

La scurt timp după alegerea sa ca pastor, în octombrie 1974 la locuința sa din București s-a „efectuat o percheziție în baza autorizației nr 955/B/1974 din 3.10.1974 eliberată de Procuratura Militară București, ocazie cu care au fost găsite și confiscate numeroase materiale religioase.”[7]

În urma percheziției, a materialelor găsite la locuința sa precum și a activității sale „a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii de propagandă împotriva orânduirii socialiste prevăzută și pedepsită de art. 166 aliniatul 2 din Codul Penal întrucât ar fi primit și răspândit materiale cu conținut anticomunist, ar fi transmis postului de radio «Europa Liberă» știri calomnioase la adresa regimului și pentru că ar fi purtat «discuții dușmănoase»[8]. A fost scos de sub „urmărire penală prin Ordonanța din 15.03.1977 a Direcției Procuraturilor Militare, dispunându-se totuși sancționarea lui pe linie administrativă cu «mustrare» potrivit art. 92, lit. «a» din Codul Penal.”[9]

Pavel Nicolescu este unul din fondatorii Comitetului Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă[10](A.L.R.C.). Înființat în aprilie 1978, ALRC era o organizație care milita pentru respectarea drepturilor religioase. După „arestări, anchete, amenințări cu moartea, în 1979 a emigrat în Statele Unite unde și-a finalizat studiile obținând doctoratul în teologie.”[11] În anul 2009 acesta era pastor la Biserica Baptistă Română din New York alături de pastorul Levi Marian.

Informații biografice preluate din cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)

Sursa: https://istorieevanghelica.ro/2014/07/25/pavel-nicolescu-mesaj-despre-suferinta-la-bcb-nadejdea-bucuresti-2009/

O

OLAH Liviu

“În 1973 Covaci N. care era pastorul bisericii nr. II din oradea și președinte al Uniunii l-a adus ca pastor asistent pe Liviu Olah, care era originar din Oradea. A făcut Facultatea de Drept la București și s-a înscris la Seminarul nostru, fără să-l termine. El s-a căsătorit la Timișoara și, după ce Popovici Petru a plecat în SUA, biserica l-a ales pe Olah ca pastor prin 1968. Nu după multa vreme, Departamentul Cultelor a voit să-l destituie. Uniunea, ca să-l salveze, l-a transferat în Cercul Bisericesc Făget și de aici, în 1973, a fost transferat ca pastor în Biserica II Oradea.

Prin Liviu Olah s-a făcut o mare trezire în biserica. Avea mesagii puternice de pocăință, membrii bisericii și-au înnoit viata, au început o viață de rugăciune și foarte mulți și din afara bisericii au venit la pocăință. Asa ca, în 1974 a ținut 4 botezuri, cu un total de 400 noi convertiți, iar la 8 decembrie 1974 a botezat 150 de persoane. În 1977, Olah a intenționat să oficieze un botez în raul Crișul Repede (care străbate Oradea), botez care l-a anunțat de la amvon cu 3 luni înainte de data fixată, îndemnând biserica să se roage pentru acest eveniment. Autoritățile s-au sesizat și i-au cerut sa renunțe la un asemenea botez. Olah n-a cedat și în sâmbăta premergătoare datei botezului, un inspector general din Departamentul Cultelor i-a ridicat carnetul de păstor. Duminica următoare Olah nu a ținut botezul (și dacă ar fi voit nu ar fi putut să-l țină pentru că era mobilizată multă miliție; de fapt în oraș nu se putea oficia, pentru că pe malurile Crișului sunt case, iar în afara orașului erau semănături). În acea duminica în biserica Oradea II a predicat Iosif Țon, care era păstor la Ploiești, iar lângă el stătea Olah ca un miel jertfit. Și din duminica aceea Țon Iosif a rămas pastor la Oradea, iar Olah a plecat la Arad și a lucrat un timp în Biserica Baptista Arad-Bujac, care funcționa fără aprobarea Departamentului Cultelor. Aici Olah a adunat o audiență numeroasă. Dar prin 1979 a plecat în SUA, ca păstor la Biserica Română din Detroit. Așa s-a încheiat în Roamânia capitolul Olah Liviu, care în vremea aceea era cel mai bun evanghelist din țară și care aduna la evanghelizări în biserici mase mari de ascultători. “

Sursa: Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1994 – 1990, Editura Universității din București, 2002, p. 174.

Conform unei mărturii primită de la un martor ocular al acelor vremuri, miliția mobilizată în oraș avea ca scop să nu lase oamenii să vină spre râu pentru că acolo se desfășura o aplicație a Ministerului de Interne. Evident, programată special tocmai pentru a împiedica botezul, care, dacă am înțeles bine, s-a ținut ulterior în biserică…

OLOGEANU Ruben

Ruben Ologeanu - facebook iulie 2013

Foto: https://www.facebook.com/ruben.ologeanu

Ruben Ologeanu este tată, păstor al Bisericii Baptiste Filadelfia din București, redactor șef al Revistei Creștinul Azi și un prieten adevărat.

Unele din părerile sale le împărtășește cu cititorii pe http://teologeanu.wordpress.com/

Mai jos aveți propunerea lui Ruben pentru coperta cărții mele Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965

BCB din Romania 1948-1965 Coperta I realizată de Ruben Ologeanu

*

La Biserica Baptistă Filadelfia din București

 

P

PECHEANU Elisei

Elisei Pecheanu (31.12.2012)

Pastor Elisei Pecheanu la BCB „Nădejdea” București în ajun de an nou (foto Marius Silveșan 31.12.2012)

S-a născut la 27 iunie 1951 în localitatea Scorţeni, judeţul Prahova, în familia Pecheanu Ion şi Elena, fiind al doilea copil din cei cinci copii ai acestei familii : Victoria (1950), Elisei (1951), Maria (1953), Daniel (1955) şi Ioan (1958).

Tatăl, Ion Pecheanu, provenea din loc. Roşcani, judeţul Galaţi, sosit şi rămas pe meleaguri prahovene cu prilejul satisfacerii serviciului  militar, iar mama, Elena Pecheanu (Sterian), era din loc. Scorţeni, judeţul Prahova.

Părinţii, Ion şi Elena, erau credincioşi ortodocşi practicanţi. În anul 1951 au auzit Evanghelia de la un credincios baptist sosit pe meleaguri prahovene tocmai din părţile Botoşanilor. Numele lui era Unţeanu Constantin. Acesta i-a invitat la el acasă, şi le-a vestit Cuvântul Domnului. După prima seară de evanghelizare personală, Ion Pecheanu s-a hotărât să se pocăiască şi să devină un credincios sincer Domnului. După scurt timp şi soţia sa, Elena, a luat aceiași hotărâre, în ciuda „persecuţiilor” din partea familiei şi a Bisericii Ortodoxe din sat.

Au fost botezaţi în Numele Sfintei Treimi la Biserica Creştină Baptistă din Ploieşti în acelaşi an, 1951. Actul  acesta al botezului nou-testamentar explică faptul botezării primului copil, Victoria (n. 1950) în Biserica Ortodoxă , iar începând cu Elisei, toţi copiii nu au mai fost botezaţi de copii mici.

Elisei Pecheanu a crescut deci în familie de credincioşi baptişti, fiind învăţat din pruncie Sfintele Scripturi.  Deoarece în localitatea natală Scorţeni, nu era Biserică Baptistă, au fost primiţi ca membri în Biserica Creştină Baptistă din Ţintea, judeţul Prahova. Frecventau serviciile divine ale Bisericii, cu regularitate, deşi distanţa dintre Scorţeni şi Ţintea era de aproximativ 10 km. Mergeau pe jos, nu existau mijloace de transport pe vremea aceea. Copiii mai mari mergeau de mână, pe jos, iar cei mici în braţele părinţilor, 10 km dus şi 10 km întors. Bucuria întâlnirii cu Domnul şi cu fraţii întrecea orice obstacol. Dragostea dintâi pentru Domnul era foarte mare.

Anul 1960 a fost un an dramatic pentru familia Pecheanu. În luna mai a trecut la cele veşnice fiul cel mai mic, Ioan, iar în luna septembrie a fost chemat acasă, la odihna veşnică, după o grea suferinţă, tatăl copiilor, Ioan Pecheanu (36 de ani).

Rămasă văduva la vârsta de numai 32 de ani cu patru copii, mama, Elena Pecheanu  nu s-a mai recăsătorit, dar a rămas şi credincioasă Domnului care a ajutat-o să-şi crească copiii în frica Domnului, astăzi toţi patru fiind credincioşi împreună cu familiile lor. La vârsta de 76 de ani ( în anul 2005) a fost chemată la odihnă veşnică şi mama pastorului, Elena Pecheanu.

La vârsta de numai 9 ani, Elisei fiind băiatul cel „mare”, a luat greutăţile vieţii în serios, orfan de tată fiind, şi a simţit din plin ostilitatea lumii în care trebuia să trăiască.

Elisei Pecheanu a urmat cursurile Şcolii generale de 8 ani în localitatea Scorţeni, judeţul Prahova între anii 1958-1966, apoi între anii 1966-1969 a urmat cursurile Şcolii profesionale din oraşul Plopeni, judeţul Prahova, fiind calificat în meseria de strungar în metale. A urmat şi promovat cursul seral la Liceul Teoretic din Plopeni, examenul de bacalaureat fiind susţinut şi promovat la Liceul „Nicolae Grigorescu” din Câmpina. Serviciul militar l-a satisfăcut la U.M. 01042 Vânători de Munte, Curtea de Argeş, în perioada octombrie 1972 – martie 1974.

Şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa în compania celor credincioşi Domnului în Bisericile Creştine Baptiste din judeţul Prahova sub păstorirea binecuvântată a Domnului Isus, Marele Păstor, şi a fratelui pastor Păiş Dumitru. A fost membru aparţinător, copil fiind, în Biserica Creştină Baptistă din Ţintea, judeţul Prahova.

După primirea botezului nou-testamentar, în duminica din 30 august 1970, în Biserica Creştină Baptistă din Drajna de Jos, judeţul Prahova, botezător fiind pastorul  Dumitru Păiş, devine membru cu drepturi depline al Bisericii Creştine Baptiste din Ţintea. A slujit şi ca membru în comitetul bisericii şi apoi ca secretar al bisericii. În această perioadă a participat activ la întâlnirile de tineret din biserica locală şi din bisericile din Prahova, a condus ora de rugăciune, ora biblică şi a predicat Cuvântul Domnului la serviciul divin.

Pastorul Păiş Dumitru  împreună cu alţi fraţi bătrâni ai Bisericii, au fost oamenii prin care Dumnezeu i-a vorbit tânărului Elisei, chemându-l la slujirea pastorală. Aceştia i-au propus fratelui Elisei Pecheanu să meargă la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti pentru a se pregăti se devină slujitorul Domnului cu Evanghelia. Glasul Domnului a răsunat adânc în inima acestui tânăr credincios şi s-a materializat prin înscrierea la concursul de admitere la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti, în sesiunea septembrie 1974. A avut harul deosebit oferit de Dumnezeu, ca să fie declarat admis la acest concurs, fiind unul din cei douăzeci de tineri admişi, concurs  la care au participat peste o sută de candidaţi din toată ţara. A urmat şi absolvit cursurile de zi ale Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti în perioada 1974-1978, director al acestui aşezământ de cultură teologică fiind Profesor Dr. Ioan Bunaciu, primind Diploma în Teologie în iunie 1978, alături de cei 16 absolvenţi.

Serbarea de graduare a avut loc la Biserica Creştină Baptistă nr.1 din Timişoara, pastor al acestei biserici fiind Râncu Ioan. Doi colegi  au fost exmatriculaţi după memoriul seminariştilor din 1976 (Ianculovici Dimitrie şi Prejban Ionel), iar doi dintre cei rămaşi au decedat la cutremurul de pământ din 4 martie 1977 (Morocoş Nocolae şi Rusu Ioan).

Elisei Pecheanu s-a căsătorit, sub călăuzirea Domnului, cu Eugenia Horopciuc din Arborea, judeţul Botoşani, al doisprezecelea copil din cei treisprezece ai familiei Horopciuc Ioan şi Adela, Eugenia fiind membră a Bisericii Creştine Baptiste „Golgota” din Bucureşti, şi membră a corului Bisericii. Întâlnirea dintre cei doi s-a făcut la orele de tineret ale Bisericii, ea fiind membră acolo, iar el seminarist trimis în practica pastorală. Oficierea căsătoriei a avut loc în Biserica Creştină Baptistă din Câmpina, la data de 27 iunie 1976, oficiată de către pastorii Păiş Dumitru, Rădulescu Titus şi Cure Simion.

Familia Pecheanu Elisei şi Eugenia a fost binecuvântată de Domnul cu două fete: Emilia Marta (1978) şi Fibia Adela (1981). Amândouă fetele, acum licenţiate în Teologie – Limbi Străine, sunt credincioase şi căsătorite, fiecare la casa ei. Familia Ursaciuc Daniel şi Emilia Marta, Daniel fiind  pastorul Bisericii Române „Izvorul vieţii” din Londra,  şi au trei copii : Naomi, Ruben şi Natanael. Familia Mocanu Vlad Andrei şi Fibia Adela,  sunt membrii Bisericii Creştine Baptiste „Nădejdea” din Bucureşti. Ei nu au încă copii.

O dată cu primirea Diplomei în Teologie, iunie 1978, proaspătul absolvent Elisei Pecheanu ar fi trebuit să primească şi acordul Departamentului de Culte din vremea aceea să fie ordinat în slujba de păstor. Dar nu a primit decât în anul următor, adică începând cu unu aprilie 1979, cu siguranţă din cauza memoriului semnat în 1976, memoriu de pe care nu şi-a retras semnătura.

A fost ordinat ca pastor, în luna mai, ziua 27, anul 1979, la Biserica Creştină Baptistă „Privegherea” din Bucureşti, de care aparţineau şi Biserica Creştină Baptistă din comuna Voluntari, judeţul Ilfov, şi Biserica Creştină Baptistă din loc. Valea Dragului, judeţul Giurgiu. Comisia de ordinare a fost alcătuită din următorii fraţi pastori: Sărac Iosif, Păiş Dumitru, Taloş Vasile.

Deoarece nu avea unde să locuiască în Bucureşti, oraşul fiind declarat închis pe vremea comuniştilor, cu acordul conducerii Comunităţii de Bucureşti, a primit din partea pastorului Păiş Dumitru dreptul de a păstori trei dintre bisericile acestuia din Prahova (Ţintea, Câmpina, Filipeştii de Pădure), şi posibilitatea de a locui împreună cu familia la casa pastorală din Câmpina, încă din 1976. Cercul pastoral nou înfiinţat presupunea deplasarea săptămânală a pastorului Elisei Pecheanu la cele şase biserici pe o rază de peste 150 km. Petrecea o săptămână în cele trei biserici din Bucureşti, Voluntari şi Valea Dragului, iar săptămâna următoare la cele trei biserici din Prahova : Câmpina, Ţintea şi Filipeştii de Pădure. Era o activitate istovitoare atât pentru el cât şi pentru familia sa care trebuia să rămână singură la Câmpina, la casa pastorală. Nici bisericile nu se puteau bucura de o implicare mai amănunţită a pastorului în activităţile lor.

Ca şi când nu ar fi fost de ajuns aceste greutăţi, pastorul Elisei Pecheanu a trebuit să înfrunte şi ameninţările securităţii prin „împuterniciţii” de la Bucureşti şi de la Ploieşti, cât şi a „colaboratorilor” acesteia,  infiltraţi în bisericile pe care le păstorea. Cu toate acestea în această perioadă (1978-1984), bisericile păstorite au crescut numeric şi în calitate, iar el a predicat Evanghelia cu putere, chemându-i pe oameni la pocăinţă şi credinţă în Domnul Isus. S-a bucurat însă deplin de prezenţa nelipsită a Domnului Isus şi de ajutorul preţios şi la vreme potrivită primit din partea  Celui ce-l chemase la slujirea pastorală. Bisericile pe care le păstorea având fiecare Casă de Rugăciune proprie, nu a trebuit să se implice şi în construcţii, ci doar a predicat Evanghelia.

A slujit pentru o vreme (1983-1984) şi în conducerea Comunităţii de Bucureşti în calitate de vicepreşedinte.

Deoarece s-a confruntat şi cu o lipsă de colaborare din partea colegilor pastori din Bucureşti, pe care îi invita să predice adesea, dar care nu prea răspundeau invitaţiilor, s-a văzut nevoit să accepte invitaţia Bisericii Creştine Baptiste „Maranata” din Hunedoara, să o păstorească. În septembrie 1984 se transferă cu acordul Uniunii Baptiste din România în noul cerc pastoral al Hunedoarei. Dar şi pe acele meleaguri era aceeaşi problemă a lipsei de păstori. Aşa că  în scurt timp de la sosirea la Hunedoara, a fost invitat să preia pe rând şi păstorirea bisericilor baptiste din Călan, Negoi, Lunca Cernii, Pestiş, Cârjiţi, Mintia şi Biserica Baptistă „Sfânta Treime” din Deva, toate acestea din judeţul Hunedoara.

O nouă chemare, o nouă provocare, o nouă slujire, parcă mai mult decât avusese până aici. Se pare că cei şase ani de până acum fuseseră doar pregătirea pentru ce urma să fie în slujirea pastorală de aici înainte. Şi aici în noul cerc pastoral, existau case de rugăciune la fiecare biserică, unele însă vechi care necesitau demolare şi reconstrucţie, altele doar reparaţii capitale. În această perioadă, din punct de vedere administrativ, s-a extins casa de Rugăciune a Bisericii Baptiste „Maranata” din Hunedoara, s-a construit Casa pastorală cu anexe, Biroul pastoral şi o sală polivalentă, funcţională pentru serviciile Bisericii.  Toate acestea însă fără autorizaţie de construcţie deoarece autorităţile n-au vrut să le-o elibereze. Tot atunci s-a întocmit proiectul şi s-a cumpărat şi terenul din centrul vechi al oraşului Hunedoara pe care astăzi se înalţă noua şi frumoasa Casă de rugăciune a Bisericii. Tot în această perioadă pe când pastorul Elisei Pecheanu era pastor girant al  Bisericii din Deva, se lucra intens la construirea noului locaş de închinăciune al bisericii.

Din 1984 până în 1989, la Revoluţie, a avut de întâmpinat foarte multe probleme din partea securității, şi a împuternicitului de la Deva. Au fost foarte multe piedici în lucrare din cauza faptului că a refuzat categoric colaborarea cu securitatea. A fost ameninţat deseori cu destituirea, au mers până acolo încât să-i curme firul vieţii în Spitalul din Hunedoara, unde era internat pentru afecţiuni ale coloanei vertebrale, sau au încercat înscenarea unor accidente cu maşina asupra lui. N-au reuşit. Dumnezeu nu le-a permis. N-a fost lăsat la bunul lor plac. Nu i s-a aprobat eliberarea paşaportului personal, decât numai după 1990. N-a putut călători în străinătate. Nu a putut studia în străinătate. Nu i s-a dat autorizaţie de construcţie pentru Case de rugăciune. A construit fără autorizaţie la Hunedoara, au fost chemaţi cu Biserica în judecată până la Tribunalul Suprem la Bucureşti. Nu li s-a făcut dreptate, dar au fost apăraţi de puterea Domnului care nu a îngăduit să li se demoleze construcţia.

Despre toate aceste evenimente pastorul Elisei Pecheanu povesteşte cu dea-măruntul în volumul de amintiri (ne)cenzurate intitulat „Trepte spre desăvârşire” care este în curs de apariţie.

A fost invitat de către colegii săi pastori să predice Evanghelia în majoritatea Bisericilor Baptiste din judeţul Hunedoara şi judeţele limitrofe, la evanghelizări, la botezuri, la cununii religioase, la înmormântări… etc. De asemenea au fost organizate frumoase sărbători cu diferite prilejuri în Biserica din Hunedoara şi la celelalte biserici pe care le păstorea,  la care au fost invitaţi colegi pastori din Comunitate şi din ţară.

În perioada 1991-1993 a urmat cursurile intensive organizate de către Institutul Teologic Baptist din Bucureşti în vederea obţinerii Licenţei în Teologie, fiind Licenţiat în Teologie în iunie 1993.

În februarie 1994, după zece ani de slujire pastorală la Hunedoara (cea mai lungă perioadă de păstorire a Bisericii din Hunedoara, dintre toţi păstorii de până atunci), la chemarea Domnului Isus, prin fratele pastor, prof .univ. dr. Vasile Talpoş, pastorul Elisei Pecheanu se mută la Bucureşti, cu familia. Este ales ca pastor al Bisericii Creştine Baptiste „Nădejdea” din Bucureşti alături de pastorul acesteia, prof. univ. dr. Vasile Talpoş, unde slujeşte şi în prezent, este de asemenea angajat în funcţia de secretar şef al Institutului Teologic Baptist din Bucureşti (1994-2007), slujeşte şi ca secretar şef al Facultăţii de Teologie Baptistă din Universitatea din Bucureşti (1997-2007). Datorită muncii fizice şi intelectuale extenuantă  pe care a depus-o în toate aceste implicări, pastorul Elisei Pecheanu a suferit câteva accidente vasculare cerebrale (2004, 2005, 2006), fiind pensionat medical în aprilie 2007.

A participat în această perioadă activ la păstorirea bisericii, la construirea noului locaş de închinăciune al Bisericii Creştine Baptiste „Nădejdea”, cât şi la procesul de acreditare atât al Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, cât şi al Facultăţii de Teologie Baptistă din Universitatea din Bucureşti. Efortul intelectual intens depus la toate aceste lucrări, pregătirea permanentă de a predica Evanghelia în Biserica pe care o păstoreşte, cât şi activităţile de familie, au făcut ca să nu poată avea nici măcar o zi de odihnă…, muncă în exces… muncă ce a dus la îmbolnăvire, fiind necesară pensionarea medicală.

Astăzi slujeşte prin harul Domnului, numai ca pastor al Bisericii Creştine Baptiste „Nădejdea” din Bucureşti, predicând Evanghelia alături de pastorii : Prof.univ.dr. Vasile Talpoş şi drd. Constantin Ghioancă[ii], şi este împreună cu soţia sa, Eugenia, care este şi ea suferindă.

Pastorul Elisei Pecheanu este autorul a mii de predici, rostite de-a lungul a celor peste 36 de ani de slujire pastorală şi cu Evanghelia, a volumului de poezii

Păstorul Cel Bun” (apărut în 2009),

şi al volumelor:

Trepte spre desăvârşire” – Memorii (ne)cenzurate ( în lucru)[iii]

Picături de Har” – schiţe de predici (în lucru)

Pentru toate acestea se cuvine întreaga mulţumire şi toată slava adusă Celui Veşnic, Celui ce l-a chemat la slujire, Celui ce nu l-a părăsit niciodată, Celui care-l aşteaptă în slava Sa, Domnului şi Mântuitorului lui personal, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Iuda 24-25   „ Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.”.

Pastor, Elisei Pecheanu (Bucureşti, 01 iulie 2010)

[i] Material trimis prof Ioan Bunaciu pentru cartea despre predicatorii baptiști aflată în pregătire la Editura Făclia din Oradea. Informația despre pregătirea unei noi lucrări a fost comunicată editorului site-ului Istorie Evanghelică de către prof. univ. dr. Ioan Bunaciu în luna noiembrie 2010.

[ii] Drd. Costel Ghioancă slujește în prezent ca pastor al Bisericii Creștine Baptiste din orașul Dej.

[iii] Materialul de față este o sinteză a memoriilor pastorului Elisei Pecheanu, lucrare deosebit de interesantă pentru a înțelege viața religioasă și socială sub comunism. Aspecte referitoare la suferințele de care a avut parte ca și păstor pe parcursul anilor 80, relatate în volumul de memorii care va apărea la momentul oportun am inclus și eu (MS) în articolul despre Biserica baptistă în anii 80 în curs de apariție la Editura Polirom, volum care va cuprinde și un material extrem de interesant al lui Dănuț Mănăstireanu despre evanghelici, în comunism și postcomunism.

Sursa: https://istorieevanghelica.ro/2011/06/27/elisei-pecheanu-37-de-ani-de-slujire-pastorala/

Fr. Elisei, mi- a făcut plăcere să citesc această postare, din care am aflat mai multe lucruri despre activitatea dumneavoastră. Desigur perioada „Hunedoara” am trăit- o împreună, bineînțeles la „intensități” diferite. Păstrez amintiri plăcute din misiunile pe care le efectuam la Negoi și Lunca Cernii, însă cea mai remarcabilă cred că a fost cea din duminica de 24 Dec. 1989, cînd împreună am dus la unitatea militară, pâine și lapte, pentru soldați, când încă se trăgea. Ați rămas la fel de tînăr, atît dumneavoastră cît și sora Eugenia. Domnul să vă dea în continuare Har în lucrare.

Vezi și Elisei Pecheanu – 60 ani

POPA Dorel

Un material scris de Daniel Cojiță, pastor Biserica Creștină Baptistă Maranata Arad, pentru www.baptist-tm.ro

Dorel Popa 2Dorel  Popa s-a născut în Arad, într-o familie de credincioși baptiști, la 29 august 1954, având ca părinți pe Iosif și Domnica Popa. Mai târziu, Dumnezeu l-a binecuvântat cu un frate, Ovidiu, care i-a stat aproape tot timpul. A fost licențiat al Facultății ”Tehnologia Construcțiilor de Mașini” Timisoara, în cadru căreia și-a susținut și teza de doctorat. În 1991 i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa de către Bob Jones University, o prestigioasă universitate creștină din Greenville, South Carolina.

În anul 1979 s-a căsătorit cu sora Lidia și în anul 1981 au fost binecuvântați cu un băiat, Emanuel Horațiu.
Încă din anii studenției a simțit chemarea de a-L sluji pe Dumnezeu ca vestitor al Evangheliei, împreună cu studenții din Timișoara. După absolvirea facultății, fiind membru la Biserica Baptistă Speranța, a început o lucrare printre tineri, slujire apreciată de mulți tineri din oraș, care participau într-un număr impresionant (peste 300) la întâlnirile pe care le organiza. Această activitate a fost dezavuată de autoritățile comuniste și a întâmpinat tot felul de piedici.
În 1985 a fost ales membru în comitetul bisericii, ca reprezentant al tinerilor. În anul 1987, a fost ales ca pastor al Bisericii Speranța, urmând să fie ordinat peste 6 luni. Datorită opoziției din partea autorităților comuniste, nu a mai fost ordinat ca pastor și a fost exclus din cult. În anul 1988 a fost reprimit în cult, la presiunile fraților din străinatate. Cu toate acestea, el nu a încetat să predice Evanghelia acolo unde a fost primit. În aceste misiuni a fost însoțit de un cor de aproximativ 60 de persoane.

În anul 1989, cu ocazia sărbătorii Floriilor, Biserica Baptistă din Pâncota l-a ales pastor și a fost ordinat. A fost urmărit de securitate, i s-a întocmit un dosar penal, urmând ca în luna decembrie să fie judecat și condamnat, dar Dumnezeu a schimbat istoria și a fost scăpat de o condamnare nedreaptă.

În data de 3 februarie 1990 a fost fondată Biserica Baptistă  Maranata, împreună cu un grup de 136 credincioși. În toamna aceluiași an au inceput lucrările pentru construcția edificiului în care ne aflăm acum, iar în 6 august 1995 a fost inaugurat. Fiind hăruit de Dumnezeu cu darul de evanghelist, pe măsură ce se înalțau zidurile, biserica creștea spiritual și numeric, astfel că în anul 2000 biserica numara peste 1000 de membri.

Doru Popa a studiat cu BEE (Biblical Extensive Education), o școală teologică “subterană” în vremea Comunismului, într-un grup de 7 laici. La inițiativa fratelui Nicolae Gheorghiță, acesta a fost  primul grup de laici din țară care a studiat în acest fel. Din cei șapte, cinci au devenit păstori.  Ce a fost special la acest grup este că fiecare din cei șapte implicați în direct cu profesorii americani, au condus alte grupuri (generatia a-II-a). S-a produs astfel o multiplicare care a cuprins în mare parte vestul țării.

Fiind o persoană sensibilă la nevoile semenilor și dornică să ajute, Dumnezeu i-a dat înțelepciunea și capacitatea de a fonda o clinică creștină și un orfelinat. De asemenea, Dumnezeu i-a scos în cale oameni cu potențial financiar din SUA și Marea Britanie, care i-au sprijinit proiectele și l-au susținut continuu, moral și financiar.

Tot din dorința de a ajuta, a avut o contribuție majoră în cadrul Comunității Bisericilor Baptiste “Valea Crișului Alb” și a sprijinit Liceul Baptist “Alexa Popovici”, mai ales, în perioada construcției.

Fiind cunoscut în oraș, a fost solicitat să candideze ca primar al orașului Arad, ocupând această funcție în perioada 2000-2004. Având un spirit altruist a fost gata să ajute, în limita posibilităților, pe toți cei ce l-au solicitat. Prin Asociația de Caritate ”Maranata” a ajutat copiii orfani, iar prin clinica creștină ”Soteria” a ajutat bolnavii cu medicamente.

A fost implicat în lucrarea de vestire a Evanghelie în multe biserici din țară, iar după revoluție, și în străinatate. A predicat, cu pasiune și eficiență, până în ultima zi a vieții.

În data de 21 februarie, la slujba de înmormântare a fratelui Dorel Popa, clădirea bisericii Maranata s-a dovedit a fi neîncăpătoare. Credincioși din toate confesiunile, reprezentanți din diverse domenii de activitate, oficiali din administrația locală cât și înalți demnitari au umplut până la refuz sanctuarul, culoarele și chiar holurile generoase ale bisericii. Se estimează faptul că în zilelele de priveghi și înmormântare au trecut pe lângă catafalcul fratelui Doru peste 6000 de persoane, și cam tot atâția utilizatori au urmărit transmisiunile online.

Serviciul de înmormântare a fost oficiat de Otniel Bunaciu (președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România și președinte al Federației Europene Baptiste), Ionel Tuțac (secretar general al Uniunii BCB din România), Pavel Riviș Tipei (președintele Uniunii Bisericilor Penticostale din România), Ilie Țundrea (pastor al Universității Emanuel din Oradea), pastorul irlandez, Tom Lewis, prieten intim al familiei Popa încă din anii ’70, Romică Iuga (președinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste din Arad), Ben Oni Ardelean (senator în parlamentul României, care a fost purtătorul de cuvânt al tuturor politicienilor prezenți), Sandu Popa (unul dintre cei mai apropiați prieteni ai familei), Petru Vidu (președinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste din Bihor). Mesajul principal a fost proclamat, în mod ireproșabil, de Onisim Mladin, pastor al Bisericii Dragostea din Arad.

Sursa: https://istorieevanghelica.ro/2014/03/15/daniel-cojita-necrolog-pastor-dorel-popa/

POPOVICI Alexa

A fost pastor baptist, redactor al Revistei Farul Creștin, director al Seminarului Teologic Baptist din București. În anul 1965 ba fost demis din toate funcțiile de conducere din cadrul cultului și din cele cultice (inclusiv cea de păstor) fiind angajat apoi ca arhivar la Uniunea Baptistă din România. La câțiva ani de la acest eveniment primit permisiunea de a emigra în America unde a fost păstor și unde și-a sfârșit alergarea pe acest pământ.

În cadrul unui mesaj avut la Biserica Baptistă Nădejdea din București în luna februarie 2009, Pavel Nicolescu a făcut câteva referiri și la modul în care Alexa Popovici și Marcu Nichifor făceau evanghelizare în Parcul Cișmigiu aflat în vecinătatea Seminarului Teologic Baptist din București. Este vorba de perioada interbelică și nu cea comunistă. Pavel Nicolescu menționează că Alexa Popovici se ducea și le dădea la oameni tractate, iar aceștia stăteau și se uitau la ei și îi întreba cine sunt. Răspunsul că este elev la Seminarul Teologic Baptist a dus la respingerea mesajului.

Sursa: https://istorieevanghelica.ro/2014/07/25/pavel-nicolescu-mesaj-despre-suferinta-la-bcb-nadejdea-bucuresti-2009/

R

S

SLEV (SLĂV) Gheorghe

Gheorghe Slev (2)

Despre Gheorge Slev, profesorul și pastorul Ioan Bunaciu scrie într-una din cărțile sale că acesta era un dascăl român, din Aciuța, județul Arad, care a îmbrățișat credința baptistă în anul 1900.

Pe tabloul lui Gheorghe Slev  se menționează că este un învățător convertit fiind primul scriitor baptist român, dar și un devotat misionar.

În scurtul portret biografic al dascălului George Slev, profesorul Ioan Bunaciu menționează următoarele:

E primul intelectual român care a trecut la religia baptistă. (s.n.) A predicat Evanghelia pe Valea Crișului Alb, a tipărit cărți cu caracter religios dintre care cea mai importantă este Evanghelia și Focul.
Evanghelia și Focul a fost redactată la Aciuța în 1906 și apoi tipărită la Detroit. Cartea cuprinde explicarea unor doctrine biblice ca: Biserica Domnului, Botezul Domnului, Crucea Domnului, Despre jertfă, despre post, Despre sărbători etc.
<În 1903 a redactat și a editat cartea de cântări comune cuprinzând 343 cântări (Alexa Popovici, Curs de istoria baptiștilor din țara noastră, p. 78 Curs în manuscris)>

Sursa: Prof. Dr. Ioan Bunaciu, Propovăduirea în Bisericile Creștine Baptiste, Editura Comunităților Creștine Baptiste din Republica Socialistă România, București, 1976, p. 228.

Fiindcă numele de Slev îmi era cunoscut am găsit că între anii 1924-1925 directorul Seminarului Teologic Baptist din București a fost Prof. Toma Slev, care cred că făcea parte din aceeaşi familie cu George Slev.

STANESCHI Jean

 

 Jean Staneschi (3)Jean Staneschi s-a născut la data de 18 septembrie 1900 în cartierul „Apele Minerale” din București[1] și a plecat în veșnicie în toamna anului 1980[2]. S-a întors la Domnul la vârsta de 15 ani „și a primit botezul credinței odată cu mama lui la Rusalii în anul 1916[3], iar din anul 1918 s-a ocupat de educația biblică și morală a tineretului din București[4]. În anul 1920 acesta era pastor la Brăila[5], unde lucrează la întocmirea primei cărţi de cântări comune, punând împreună cântări din Harfa Coriştilor, Cântările Sionului şi Cântările Credinţei. Din anul 1927 acesta este pastor la Constanța[6].  În anul 1925 se căsătorește cu Olga, primul medic baptist din România, și ulterior își începe activitatea de profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, activitate pe care a îndeplinit-o până la vârsta de 77 de ani[7]. Între anii 1934 – 1937 a fost Secretar General al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România[8]. După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în anul 1949[9], a fost ordinat ca pastor[10] în cadrul Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București[11]. Conform unei alte surse, acesta a fost ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste din Bucureşti-Basarab[12] în anul 1947[13].  „Aici, împreună cu alţi fraţi, începe lucrarea de tipărire a cântărilor de cor şi a altor materiale creştine, cu ajutorul maşinii Gestetner sau Şapirograf.  Aceasta se întâmplă între anii 1947-1951.  Era profesor la Seminarul Teologic Baptist din București şi acolo Jean pregătea partiturile originale pentru  cântările de cor, scrise cu peniţă şi cerneală roşie pe o hârtie specială care absorbea cerneala şi o transmitea pe coală de hârtie care venea în contact cu tamburul cilindric al mașinii de tipărit.  Se puteau face 25-30 de copii după un original, după care acesta trebuia rescris pentru a fi tipărite alte exemplare.  Cu toate că această activitate cerea timp, efort şi nu în ultimul rând risc, fraţii au continuat să lucreze la acest proiect și așa au rămas peste ani cântările pentru cor de care ne bucurăm astăzi.”[14] În anul 1953 a fost reținut timp de treizeci de luni fără a i se face proces şi fără a i se aduce oficial vreo acuzaţie. A fost eliberat la fel  de subit şi tot fără vreo explicație precum a fost arestat[15]. În iunie 1955 a fost ales în funcția de vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de București[16], iar în decembrie 1955[17] a fost ales de către Congresul Cultului Creștin Baptist, cel mai înalt for de decizie al cultului, în funcțiile de director și profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, precum și de membru în Comitetul Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R.

În anul 1957 a fost destituit de către Departamentul Cultelor din funcțiile de pastor al Bisericii Baptiste Golgota[18], de profesor și director al Seminarului Teologic Baptist din București, de membru în Comitetul Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R.[19] și de vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de București[20]. Va fi rechemat la Seminar în anul 1974[21] şi îşi încheie activitatea de profesor în anul 1977[22].

1957 Baldwin Orga-sonic(americanlisted.com)

Pastorul Ioan Bunaciu consideră că decizia Departamentului Cultelor a fost determinată de acțiunile întreprinse de către Bokor Barnaba și Bălgrădeanu Constantin, care au  comandat 40 de orgi muzicale pentru Bisericile Baptiste de la o firmă din Cehoslovacia cu ocazia unei expoziții internaționale ce a avut loc la București în anul 1957. După terminarea expoziției, firma din Cehoslovacia prin intermediul căreia s-a făcut comanda a lăsat în custodie la Biserica Golgota unde era pastor Jean Staneschi orga cu care au venit în România, motivând că „baptiștii sunt cumpărători serioși.”[23] La câteva luni după expoziție statul român a primit din partea firmei din Cehoslovacia o notă prin care acesta trebuia să plătească orga, fiind înștiințat totodată și de comanda de 40 de orgi muzicale pentru Uniunea Baptistă. Ministerul Cultelor a început investigații în acest caz deoarece nici o biserică nu putea face o comandă în străinătate fără aprobarea acestei instituții. Vinovat în această situație a fost găsit pastorul Jean Staneschi, care a fost destituit din toate funcțiile cultice, timp de 10 ani[24].

Pentru a înțelege complexitatea acestui caz vom completa informațiile pastorului Bunaciu cu cele oferite de către documentele de arhivă. Astfel, în cadrul unui memoriu către Departamentul Cultelor, pastorul Jean Staneschi menționează faptul că a fost destituit din funcțiile menționate la data de 30 iulie 1957 ca urmare a unui ordin verbal al Departamentului Cultelor, „care era reprezentat prin prezența Tov. Director Nenciu[25], Tov. Moisescu și Tov. Vasile Popa.”[26] Aspectul este confirmat de către copia procesului verbal al Comitetului Uniunii Baptiste în cadrul căreia se menționează că decizia comitetului de a declara vacante posturile deținute până la momentul respectiv de către Jean Staneschi și Ioan Bolea s-a datorat expunerii directorului[27] Gheorghe Nenciu[28].

Memoriul pastorului Jean Staneschi menționează următoarele motive invocate de către autorități în argumentarea deciziei de retragere a recunoașterii din funcțiile cultice și administrative:

1) Nu ar fi anunțat conducerea cultului despre sosirea în țară a lui Stanley Catană, român baptist din S.U.A. [29],

2) A introdus și păstrat persoane[30] în comitetul bisericii baptiste a cărui pastor era fără acordul Departamentului Cultelor[31],

3) Învinuirea de a fi procurat orga pentru Biserica Baptistă din București, Șoseaua Nicolae Titulescu Nr. 56 A în mod ilegal[32],

4) Vinovat de excluderea lui Constantin Bălgrădeanu din calitatea de membru al Bisericii Baptiste Golgota[33].

În urma analizării memoriului și a altor documente înțelegem faptul că Departamentul Cultelor l-a considerat o persoană care a adoptat o poziție diferită față de cea dorită de instituția menționată. În opinia noastră motivele principale care au dus la retragerea recunoașterii țin de acceptarea în comitetul Bisericii Baptiste Golgota a unor persoane neagreate de către Departamentul Cultelor, relația personală pe care o avea cu secretarul cultului baptist, Constantin Bălgrădeanu, precum și problema cu orga care a fost instalată în biserica sa[34].

Ca și activitate științifică, Jean Staneschi a scris comentarii la epistolele: Filipeni, Coloseni, Galateni și Evrei.  DePrincipele-predicatorilor C H Spurgeon de Jean Staneschiasemenea, acesta a scris și o carte despre viața predicatorului englez Charles Spurgeon, intitulată Principele predicatorilor: Din viața și lucrarea lui C. H. Spurgeon[35].

„Fiind profesor la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti şi vorbind limba germană fluent, traducea cursuri din germană pentru studenţii seminarului.  De asemenea, a tradus predici şi cursuri de teologie pe care le multiplica cu ajutorul maşinii de tipărit Gestetner sau Şapirograf. În decursul anilor în care a fost profesor şi pastor, Jean Staneschi a pregătit sute de cântări pe note pentru corurile creştine şi a lucrat la câteva oratorii, dintre care amintim „Spre Betleem”, „Psalmul 91” şi „Via Dolorosa”. O altă lucrare importantă în care a fost implicat fratele Jean a fost aceea de a culege cântări pentru copii şi de a le publica în cartea „Harfa Copiilor”, o carte mult iubită de copiii credincioşilor.”[36]

„Datorită activităţii şi slujirii sale ne-a rămas o bogată colecţie de cântări creştine pentru cor, cântări pentru copii, oratorii şi cărţi de cântări pe care le-a publicat pentru a duce mai departe generaţiilor care aveau să vină după el dragostea pentru lucrarea Domnului şi pentru muzica sacră de calitate.” [37]

Prin intermediul acestui material am dorit să prezentăm o scurtă biografie a celui care a fost pastor, secretar general al Uniunii Baptiste, profesor și director al Seminarului Teologic Baptist din București.

NB: Acest material a fost redactat inițial pentru cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), carte în curs de apariție la o editură academică din România și editat pentru Revista Creștinul Azi Nr. 6/2012, pp. 14-15 în contextul în care Biserica Creștină Baptistă „Golgota” din București și-a serbat centenarul (1912-2012).

Marius Silveșan


[1] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144.

[2] Ibidem, p. 146.

[3] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144. La vârsta de 15 ani, în ziua de Rusalii, încheie legământ cu Domnul în apa botezului, alături de mama sa. CfDumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012)

[4] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144.

[5] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 144.

[6] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145.

[7] Până în anul 1977 cf. Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145.

[8] Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145. Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012).

[9] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 1. Membru al bisericii Golgota din anul 1918 cf. ibidem.

[10] Pastor responsabil cf. ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 1.

[11] În prezent Biserica Creștină Baptistă „Golgota”, situată în Șoseaua Nicolae Titulescu, Nr. 56 A.

[12] Biserica Creștină Baptistă Golgota.

[13] Cf Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012). Pastorul Ioan Bunaciu menționează faptul că acesta a fost ales în anul 1947 „pastor al Bisericii Baptiste din București, Bd. Titulescu 56 A”, Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145. Prin urmare, este posibil să fi fost ales pastor în anul 1947 și ordinat în anul 1949.

[14] Cf Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012).

[15] Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1944-1990, p. 108. „În anul 1953 Jean Staneschi este arestat, dar din lipsă de probe care să dovedească necesitatea rămânerii în arest, este eliberat.  Astfel îşi continuă activitatea şi lucrarea de păstor în Biserica Baptistă din Bucureşti – Basarab până în anul 1957, când este destituit din funcţia de păstor de către Departamentul Cultelor din acea vreme.”, Cf Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”,http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html (25.11.2012).

[16] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2.

[17] 11 decembrie 1955.

[18] Cunoscută și ca Basarab de la numele anterior al străzii pe care aceasta este situată.

[19] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2.

[20] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 1. p. 108. Vezi și Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1944-1990, pp. 43-44, pentru motivele destituirii din 1957.

[21] Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România, p. 108.

[22] Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html, Editat de Felicia Strugaru, (accesat 25.11.2012).

[23] Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România, p. 43.

[24] Adevărații vinovați au fost în opinia lui Ioan Bunaciu Bokor Barnaba și Constantin Bălgrădeanu, cf. Ioan Bunaciu,Bisericile Creștine Baptiste din România, p. 43.

[25] Gheorghe Nenciu s-a născut la 27 februarie 1922, în satul Bălteni, comuna Periş, judeţul Ilfov. Până în 1940 a urmat cursurile Colegiului „Sf. Sava” din Bucureşti, iar în 1945 a absolvit Facultatea de Filozofie. A fost membru PCR din 1945. A lucrat ca pedagog la Şcoala profesională a fostei fabrici de avioane SET din Bucureşti. În perioada 1945-1952 a funcţionat în Serviciul Special de Informaţii. În 1952 a fost trecut în rezervă şi exclus din partid pe motiv că tatăl său fusese membru PNŢ şi pentru că deţinuse 15 ha de teren arabil. În 1953 s-a revenit asupra excluderii sale, fiind încadrat în Ministerul Cultelor, pe un post de inspector principal. Adrian Nicolae Petcu, „Activitatea Departamentului Cultelor în atenţia Securităţii (1970-1989) Partea I-a” în Revista Agero Stuttgart, http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Activitatea%20departamentului%20cultelor%20in%20atentia%20securitatii%201%20de%20Adrian%20Nicolae%20Petcu.htm (5 iulie 2011).

[26] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2.

[27] În perioada 1957-1975, la conducerea Departamentului Cultelor s-a aflat Dumitru Dogaru. Viața religioasă din România: studiu documentar, [Studiu coordonat de Gh. F. Anghelescu şi Ştefan Ioniţă], Ministerul Culturii și Cultelor. Secretariatul de Stat pentru Culte, Editura Paideea, București, 1999, p. 97.

[28] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 32.

[29] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 2. Vizita lui Stanley Catană din anul 1956 este amintită și de noi  în cadrul capitolului III din prezenta lucrare atunci când am prezentat vizitele unor oaspeți și turiști străini la bisericile baptiste din România.

[30] Garoiu Viorel, Dârlea Teodor și Belicov Petru. ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 4.

[31] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 4.

[32] Ibidem, f. 7.  Acuzația este una falsă, după cum se demonstrează în memoriu. Acest aspect a fost considerat de către pastorul Ioan Bunaciu ca fiind cauza retragerii recunoașterii de către Departamentul Cultelor. Vezi în acest sens Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România, pp. 43-47.

[33] ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 11.

[34] A se vedea în acest sens și „Nota informativă privitor la activitatea fostului pastor Jean Staneschi”, în ASSC, fond Direcția de Studii, 1957, dosar 103, f. 67.

[35] Conform pastorului Ioan Bunaciu această carte a fost tipărită în anul 1934 sub titlul În slujba lui Dumnezeu. Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinței baptiste, București, Editura Universității din București, 1997, p. 145.

[36] Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html, Editat de Felicia Strugaru, (accesat 25.11.2012).

[37] Dumitru Ghitea, „Jean Staneschi”, http://174.132.170.66/~lauda/lauda-domini/Jeanstaneschi.html, Editat de Felicia Strugaru, (accesat 25.11.2012).

*

Resurse suplimentare

R E P E R T O R I UL  C Ă N T Ă R I L O R  E V A N G H E L I C E
http://ro.scribd.com/doc/85200551/Repertoriu-Bibliografie (03.01.2013)

Titlul Publicaţiei                 Anul Autorii Nr. Cântări
Cântările Triumfului (Ed 1) 1925 Jean Staneschi 64-100
Cântările Triumfului (Ed 2) 1926 Jean Staneschi 85 –
Cântările Triumfului (Ed 3) 1936 Jean Staneschi 150
Cântările Triumfului (Ed 4) 1946 Jean Staneschi 150

*

 Amintiri despre Jean Staneschi 

În cadrul unui comentariu la articolul lui Marius Cruceru, „Din seria “viermele din ureche”: Pavana”, ioan says:

„Îmi amintesc cu nostalgie cum în 1947 în vacanța de vară îl însoțeam pe Jean Staneschi în com. Hapria jud. Alba să instruiască corul adăugând subtile cunoștințe generale de muzică universală de percepere la nivelul lor rural. Mie personal mi-a ajutat mai târziu să înțeleg muzica de operă din Cluj.”

http://mariuscruceru.ro/2009/04/12/din-seria-viermele-din-ureche-pavana/ (03.01.2013)

 *

Istoric Biserica Creștină Baptistă Betel din Mediaș
CREŞTEREA (1954 – 1970)

„Începând cu anul 1954 lucrarea ia o amploare deosebită. Sub sfatul înțelept al fratelui Bogisch se rezidește din temelii clădirea ce le-a fost oferită şi sub îndrumarea spirituală a fratelui Ştef Ioan în foarte scurt timp numărul credincioșilor s-a dublat. Urmează o perioadă tranzitorie în care vor gira ca păstori biserica pentru perioade foarte scurte frații  Duşan Ioan, Broscăţan Ioan şi Pintican Vasile. Apoi fratele Jean Staneschi devine păstor girant al bisericii şi începe organizarea lucrării, împreună cu fratele Căluţ Dumitru. În anul 1959, fratele Jean Staneschi îl ordinează ca diacon al bisericii pe fratele Ştef Ioan.”

http://www.betel-medias.ro/s/despre-noi/istoric/ (03.01.2013)

 *

Religious Dissidents under Communism in Eastern Europe.

Examples of religious dissent that brought communism down in Eastern Europe: Romania, East Germany, Hungary, Poland, Czechoslovakia, Yugoslavia and Bulgaria

„A university professor, Jean Staneschi was arrested for printing lectures for the seminary students but while in prison he continued to send secret messages to encourage believers.”

Read more at Suite101: Religious Dissidents under Communism in Eastern Europe | Suite101 http://suite101.com/article/religious-dissidents-under-communism-in-eastern-europe-a359502#ixzz2GwzGVyk8 (03.01.2013)

O versiune interesantă referitoare la motivele arestării din 1953

T

TALPOȘ Vasile

Vasile Talpoș și Lidia Talpoș

Prof. Dr. Vasile Talpoș împreună cu soția, Lect. univ. Lidia Talpoș (foto Marius Silveșan)

Prof. Dr. Vasile Talpoş, s-a născut pe data de 23 iulie 1942 în comuna Bocşa, judeţul Sălaj. A studiat în comuna natală (şcoala elementară,1949-1956) apoi în Cluj (şcoala de meserii şi liceul 1956-1964), la Bucureşti (Seminarul Teologic Baptist, 1965-1969), din nou la Cluj (Facultatea de Teologie la Institutul Teologic Protestant Unic de Grad Universitar- obţinând licenţa în teologie,1975-1979), şi în Louisville, Kentucky, USA (Southern Baptist Theological Seminary- unde a obţinut doctoratul Ph.D, 1980- 1983.). Este căsătorit cu Lidia Talpoș și au împreună trei copii: Cristina, căsătorită cu pastorul Samuiel Bâlc, Cristian Emanuel și Lidia Emanuela.

a) De asemenea, Dr. Vasile Talpoş a slujit ca păstor la Biserica Creştină Baptistă nr 3. Cluj-Iris, între anii 1969-1974 şi în orașul Turda între 1975-1980.

b)  Din anul 1987 şi până în anul 2014 a fost păstor și păstor coordonator al Bisericii Creştine Baptiste “Nădejdea” din cartierul Giuleşti, Bucureşti.

c) Între anii 1984-1988, Prof. Dr. Vasile Talpoş a lucrat ca Secretar General al Uniunii Baptiste din România şi ca vicepreşedinte, preşedinte şi apoi ca past-preşedinte al Federaţiei Baptiste Europene. În anul 1988 a fost ales ca director al Seminarului Teologic Bapstist Bucureşti, iar în anul 1990 a organizat transformarea Seminarului Teologic Baptist București în Institutul Teologic Baptist de Grad Universitar din București îndeplinind până în anul 2011 funcția de rector al acestui Institut, slujind în continuare ca profesor universitar în cadrul aceleiași instituții.

d)   Între anii 1991-2000 a deţinut şi funcţia de decan al Facultăţii de Teologie Baptistă din cadrul Universităţii Bucureşti. Totodată, Prof Dr. Talpoş este  şi autor a mai multor cărţi, cursuri, monografii şi articole, slujind în continuare ca profesor la  Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București la master și doctorat.

Unele informații sunt preluate de pe site-ul Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București, http://www.bisericanadejdea.ro/vasile-talpos.php, accesat iulie 2013.

Ț

ȚUNEA Ioachim

Ioachim Țunea 2

Prezint mai jos un fragment din biografia acestuia preluat din cartea Bisericile Creștine Baptiste din România: între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), p. 317.

Ioachim Țunea s-a născut la 10.05.1929 în comuna Bozovici, județul Caraș-Severin și a murit la 17 iulie 2014 în Canada la vârsta de 85 de ani. Ioachim Țunea a fost căsătorit cu Sofica (decedată în 1989) și a avut doi copii: Ionel (decedat în 2003) și Florin. A absolvit Seminarul Teologic Baptist din București în anul 1953. După absolvirea Seminarului, în anul 1954 a fost ordinat ca pastor al Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București unde a rămas până în anul 1994 când s-a pensionat. Conform informațiilor de pe site-ul Revistei Creștinul Azi, începând din anul 1994, odată cu retragerea din slujire, Ioachim Țunea a locuit alături de cei doi copii ai săi în Canada.
Ioachim Țunea, a fost secretar general al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din RPR/RSR (1961-1977), secretar cu relațiile externe cu atribuții de protocol (1984-1988), redactor-șef al Revistei Îndrumătorul Creștin Baptist între anii 1977-1991, profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, membru în comitetul de conducere al Comunității Bisericești Baptiste București. De asemenea, acesta a fost și Director al Casei de Pensii a Cultului  Creștin Baptist.

Sursa: https://istorieevanghelica.ro/2014/07/20/pastorul-ioachim-tunea-si-a-sfarsit-alergarea-pe-acest-pamant-1929-2014/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: