Monografia Cultului Baptist din România. 100 de chestiuni (16-18)
16. Legea Cultelor – 1928, 1948, 2006 Legea Cultelor din 1928 a apărut după dezbateri intense, textul proiectului Legii Cultelor fiind discutat în …
Monografia Cultului Baptist din România. 100 de chestiuni (16-18)
6 Iunie în Istorie

Cele mai importante evenimente istorice care au avut loc într-o zi de 6 iunie sunt: – 1513: Trupele italiene a „Ligii Sfinte” înving în Bătălia de la…
6 Iunie în Istorie
Pastorul și profesorul Paul Negruț despre omul și liderul politic Corneliu Coposu
Paul Negruț – Profesor universitar doctor, pastor baptist
Amintiri
L-am întâlnit pe Corneliu Coposu în ultimele zile ale lunii decembrie 1989 la inițiativa poetului Ioan Alexandru. Era seara târziu, așa că am fost însoțit de patru confrați.. Întâlnirea a avut loc în demisolul unei clădiri obosite în București. Corneliu Coposu, era un om în vârstă, cu urmele anilor de pușcărie grefate pe un trup încovoiat de suferință și boală. Era însoțit de Ion Puiu și Ion Diaconescu. Ion Puiu vorbea mult și repede despre ceea ce se întâmplă în țară. Ion Diaconescu era tăcut. Corneliu Coposu, cu o privire pătrunzătoare, gânditor, a vorbit puțin, cu glas stins și răgușit, despre opțiunile politice pe care le are poporul român. Dincolo de vorbele însoțite de luciditatea unui om care vede dincolo de prezent, am simțit că ne-a pus în cumpăna morală, că a văzut și ce nu se vede cu ochiul liber.
Doi dintre confrații mei s-au înscris în seara aceea în Partidul Național Țărănesc, care a adăugat între timp și dimensiunea Creștin Democrat. Nu am vorbit aproape deloc în seara aceea, dar îmi amintesc că am plecat de la întâlnire cu sentimentul că am întâlnit un om neobișnuit pentru vremea noastră. Păcat că nu era măcar cu 20 de ani mai tânăr…
Următoarele întâlniri au avut loc după câteva luni în urma unei întâmplări ciudate. Un bărbat în jurul vârstei de 40 de ani, înalt, impunător, a venit la Oradea la sugestia lui Corneliu Coposu. Pentru că persoana pe care o căuta era ocupată, a fost îndreptat spre mine. O întâlnire ciudată. Mi-a vorbit despre ceea ce se va întâmpla în libertate și democrație, despre jocurile de interese și centrele de influență, despre provocările creștinismului, despre rolul oamenilor de afaceri în promovarea moralei publice, despre planurile lui de viitor. Am ascultat atent, fiind încercat de două gânduri: ori omul acesta visează cai verzi pe pereți, ori este genial. A biruit a doua variantă, și așa s-a născut o prietenie care a rămas până în ziua de azi.
Prin medierea acestui prieten, a început istoria întâlnirilor mele cu Corneliu Coposu. Eu mă adresam cu „Domnule Președinte”, iar dânsul îmi spunea „Reverendul.” Din bogăția amintirilor adunate în acei puțini ani în care Corneliu Coposu a fost printre noi, am ales doar câteva cu dorința de a lăsa celor care vor veni după noi și altfel de amintiri.
În octombrie 1990, patru români din spațiul disidenței anticomuniste au fost invitați în Marea Britanie la o întâlnire specială cu Primul Ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher: Corneliu Coposu din spațiul dizsdenței politice, Doina Cornea din spațiul disidenței întelectualilor, Mihai Gheorghiu din spațiul disidenței studențești, și Paul Negruț din spațiul disidenței religioase. Am fost solicitat de Corneliu Coposu să fiu transalatorul neoficial al domniei sale în timpul acestei vizite. Așa am ajuns să asist la discuțiile lui Corneliu Coposu cu Margaret Thatcher și cu alți liderii politici prezenți la acel eveniment. Am fost surprins de modul în care a prezentat o sinteză a istoriei politice a Romaniei interbelice, postbelice, comuniste și postrevoluționare. Profunzimea, claritatea și precizia discursului au făcut ca interlocutorii să asculte într-o tăcere întreruptă din când în când doar de sunete onomatopeice.
Alteori, când era întrebat despre neocomuniștii sau criptocomuniștii care au preluat puterea în Romania, Corneliu Coposu explica deosebirea între valorile fundamentale ale poporului român și importurile politice din alte zone ale lumii. Încheia discuția accentuând frumusețea și demnitatea poporului român și încurajând partenerii să acorde șansa pe care o merită poporul nostru de a ocupa locul care i se cuvine în familia popoarelor civilizate.
Cu ocazia vizitei unei delegații de la Consiliul Europei la București, pe lângă întâlnirile cu reprezentanții puterii, a avut loc și o întâlnire cu reprezentanții opoziției. În contextul discuțiilor despre marile teme politice ale tranziției, unul dintre membrii delegației a întrebat care este punctul de vedere al opoziției cu privire la drepturile homosexualilor. S-a făcut liniște în sală pentru că toți au înțeles aspectele nemărturisite din spatele întrebării. În liniștea apăsătoare a acelui moment, Corneliu Coposu s-a ridicat în picioare, înalt, cărunt, uscățiv, cu paloarea specifică bolii, s-a aplecat ușor în direcția celui care a pus întrebarea, și a spus: ”Excelență, noi românii suntem normali, nouă ne plac femeile.” Din momentul acela, discuția despre drepturile homosexualilor s-a încheiat.
Demnitatea discursului politic și ținuta unui adevărat om de stat au strălucit în timpul vizitei la Washington în iarna anului 1995. Cu argumente istorice, strategice, economice și culturale și-a convins interlocutorii că Romania merită să fie integrată în NATO și să devină un partener strategic al SUA la gurile Dunării și Marea Neagră. Argumentele pentru investițiile americane în Romania au fost însoțite de prezentarea oportunităților geo-strategice și de avantajele economice. Nu l-am auzit vorbind de rău țara sau să invoce anumite derapaje ale puterii politice de la București pentru a cere sancțiuni diplomatice, politice sau economice la adresa României.
A cultivat dezbaterea politică, și-a înfruntat public adversarii politici cu argumente, nu cu dușmănie. A folosit cu măiestrie ironia și umorul în momente delicate. De exemplu, la o recepție oferită în onoarea Guvernatorului John Ashcroft, în prezența lui Oliviu Gherman, pe atunci Președinte al Senatului, Corneliu Coposu a fost întrebat în calitate de lider al opoziției, ce părere are despre adversarul său politic. Cu un zâmbet relaxat, Corneliu Coposu a răspuns scurt: „un om bun într-un anturaj nepotrivit.”
Voi încheia pe o notă personală. Cu toate că am avut privilegiul să ascult cugetări teologice și filosofice din partea unui om cu o cultură uimitoare însoțită de un profund sentiment religios, răspunsul cel mai neașteptat l-am primit în ziua în care l-am întrebat:
– Domnule Președinte, în întâlnirile neoficiale sunteți un om foarte cald din punct de vedere relațional. Aveți umor fin și o față relaxată. Sunteți o prezență plăcută. De ce atunci când faceți declarații publice luați o înfățișare rigidă și spuneți lucruri care irită?
– Reverende, ca să pierdem alegerile.
Mi s-a părut că răspunsul sfidează logica politică, așa că am continuat.
– Domnule Președinte, orice lider politic dorește să câștige alegerile. Valoarea unui lider și a formațiunii pe care o conduce se validează în actul guvernării.
– Reverende, dacă Partidul Național Țărănesc ar intra acum la guvernare, ar ieși de pe scena politică pentru cel puțin 25-30 de ani. Partidul Național Țărănesc are nevoie de vreo 20 de ani în opoziție ca să poată forma oameni cu maturitate politică și pricepere de a guverna.
În 11 noiembrie, 1995 Corneliu Coposu a plecat dintre noi. Pe valul de simpatie națională față de personalitatea lui Corneliu Coposu, la finalul anului 1996 Convenția Democratică din Romania a câștigat alegerile și Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat a intrat la guvernare. Restul este istorie… și Corneliu Coposu a văzut istoria…
Discursul lui Corneliu Coposu la Congresul Partidului Conservator din Marea Britanie (11 octb 1990)
Corneliu Coposu (1914-1995) a fost un politician român, greco-catolic, liderul opoziției din România postcomunistă. Acesta a fost membru al Partidului Național Țărănesc până la interzicerea partidului de către comuniști în anul 1947, apropiat al președintelui PNT, Iuliu Maniu, ulterior a fost arestat și a petrecut 17 ani în închisorile comuniste. În anul 1990 a reînființat Partidul Național Țărănesc (PNȚ) sub numele de PNTCD al cărui președinte a fost de la înființare până la moartea sa (1990-1995). Corneliu Coposu a fost o personalitate a României secolului XX prin caracterul viziunea și eroismul său.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Corneliu_Coposu
Pastorul Paul Negruț de la Biserica Baptistă Emanuel din Oradea a fost cel care l-a tradus pe Corneliu Coposu, liderul Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD).
Iată cum este prezentat evenimentul în cadrul unui articol de pe site-ul ziarului Adevărul
În 11 octombrie 1990, o delegaţie a Partidului Naţional Ţărănesc, condusă de Corneliu Coposu, era primită triumfal de premierul de la acea vreme al Marii Britanii, Margaret Thatcher, la Congresul Partidului Conservator. Coposu a susţinut un discurs în care a cerut sprijinul britanicilor pentru instaurarea democraţiei în România.
Delegaţia română condusă de Corneliu Coposu, preşedintele PNŢCD a fost primită de Margaret Thatcher la congresul Partidului Conservator din Marea Britanie în 11 octombrie 1990.
Din delegaţie au mai făcut parte Doina Cornea, Mihai Gheorghiu, lider al ligii studenţilor şi Paul Negruţ, pastorul bisericii creştine baptistă Emanuel din Oradea, cel care a asigurat traducerea discursului susţinut de Corneliu Coposu. Liderul ţărănist a amintit atunci de de impunerea comunismului cu ajutorul Armatei Roşii, de persecuţiile îndurate pe parcursul acelor ani, precum şi de momentul decembrie 1989 când România şi-a recăpătat libertatea.
Coposu a menţionat că „noi am fost distruşi de Armata Roşie şi am renăscut în decembrie 1989”. În cadrul discursului său acesta a menţionat istoria de 140 de ani a PNŢ, lupta partidului împotriva comunismului şi mai nou (anii 90) lupta din opoziţie (referire la opoziţia politică) împotriva neocomunismului şi a socialismului. De asemenea, Corneliu Coposu a evocat în discursul său Partidul Conservator despre care a menţionat că este speranţa României şi speranţa Europei. de asemenea, a scos în evidenţă personalitatea liderului Partidului Conservator, Margaret Thatcher afirmând că acesta este „prima personalitate a continentului de la care România şi ţările din Est aşteaptă salvarea spre o nouă democraţie”.
Prima personalitate prezentată la Congres a fost Doina Cornea, care a fost aplaudată şi ovaţionată îndelung de membrii Partidului Conservator. Fiecare membru al delegaţiei române a fost primit şi felicitat personal de Margaret Thatcher. Primirea liderului ţărănist Corneliu Coposu a fost, de asemenea, triumfală. Fiecare proproziţie a discursului susţinut de acesta a fost însoţită de aplauzele participanţilor la Congres.
Sorin Bădrăgan – Care ar trebui să fie relația dintre Biserică și Stat?
În cadrul acestei scurte prezentări a unui subiect destul de disputat, cel al relației dintre Biserică și Stat, Conf. Univ. Sorin Bădrăgan, președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, pornește de la apariția și dezvoltarea creștinismului care se realizează în cadrul unui imperiu păgân, Imperiul Roman, și continuă apoi incursiunea istorică. De la individ se trece la instituție, context în care face o incursiune istorică succintă a relației dintre Biserică – Stat și militează pentru o biserică liberă într-un stat liber. Interesant este și menționarea celor două modele medievale: ale relației dintre Biserică și Stat: cezaro – papismul care duce și la lupta pentru învestitură în Occident între Biserică și autoritatea politică și simfonia bizantină în Est. Alte modele ale relației dintre Biserică și Stat la care face referire profesorul și pastorul Sorin Bădrăgan sunt cele anabaptiste și baptiste.
În ceea ce privește ideea unei biserici libere într-un stat liber putem spune că este idealul multor credincioși, inclusiv al celor din generația actuală, dar realitatea a demonstrat și demonstrează că nu întotdeauna se întâmplă acest lucru. Din nefericire nici măcar în societățile democratice lucrurile nu stau întotdeauna așa, fapt pentru care apar impuneri din partea statului, iar relația dintre cei doi poli de putere, eclesiastică și politică, este de multe ori una sinuoasă. Consecința fiind aceea că, de cele mai multe ori, Biserica ca instituție este nevoită să lupte pentru principiile sale, să se supună uneori statului renunțând la unele dintre principiile sale, sau, în cazuri extreme, aceasta ajunge să fie scoasă în afara legii, să-și piardă recunoașterea din partea autorităților, adică a Statului. Spun aceasta pentru că Biserica ca instituție este sub autoritatea Statului, a legii, situație valabilă și în România. Un exemplu fiind situația din China unde avem o biserică oficială recunoscută de autorități, dar și una clandestină care își ține serviciile religioase pe ascuns tocmai datorită faptului că normele de funcționare impuse de stat reprezintă o intruziune în viața internă a bisericii. În țările democratice funcționează, într-o măsură mai mare sau mai mică, model baptist de biserică liberă într-un stat liber. Acest lucru presupune că statul nu intervine în viața internă a bisericii, nu-i impune alte reguli, iar Biserica nu intervine în chestiunile politice. Acest model permite credincioșilor să se implice în politică ca și cetățeni ai statului.
Incursiunea în istoria Bisericii pe care o face Sorin Bădrăgan este interesantă și de folos pentru a înțelege, măcar în parte, cum s-a ajuns la relațiile actuale dintre Biserică și Stat.
Salut pe această cale inițiativa Prodocens Media și faptul că mai fac și astfel de emisiuni.
Biserica Baptistă „Sfânta Treime” din București la 90 de ani (1932-2022) – (video)
Un scurt montaj video despre principalele momente din istoria de 90 de ani a bisericii via Alin Cristea în Monografia Cultului Baptist din România. 100 de chestiuni (10-12)
Biserica și-a început lucrarea în anul 1932 cu 11 membri, iar 5 ani mai târziu, în 1937 ajunge la 200 membri, pastor fiind fratele Gheorghe Pop.
În anul 1938 biserica se mută într-un alt spațiu, iar adunarea a fost frecventată și de Richard Wurmbrand până la arestarea sa.
În anul 1956, când în Polonia și Ungaria au loc revolte anticomuniste, biserica se mută într-un nou lăcaș de închinare amenajat în clădirea achiziționată în strada (în prezent Șoseaua) Mihai Bravu, Nr. 106 unde va rămâne până în anul 1983.
În perioada cât biserica s-a întâlnit în lăcașul din Șoseaua Mihai Bravu, aceasta a avut aproximativ 400 membri, un număr important nu numai pentru perioada comunistă, cât și pentru cea postcomunistă. În istoric se menționează faptul că în această perioadă, posibil 1974, s-a organizat prima evanghelizare liberă din țară în urma căreia se pocăiesc 163 de persoane și are loc primul botez liber din țară. Ca și istoric cred că se impun niște clarificări aici. În primul rând cred că cei care au furnizat datele se referă la perioada comunistă, pentru că altfel avem o dilemă foarte mare. Nu a existat o evanghelizare liberă organizată de baptiști de la 1856-1974? Ce înseamnă evanghelizare liberă știut fiind faptul că anul 1974 este un moment în care regimul virează din ce în ce mai mult către național comunism, o accentuare a ideologizării și exacerbare a cultului personalității conducătorului, respectiv Nicolae Ceaușescu. Aceleași observații se aplică și afirmației că în anul 1974 a avut loc primul botez liber din țară. Care sunt caracteristicile unui botez liber? Ce îl diferențiază de unul controlat? Departamentul Cultelor nu a mai fost informat de ținerea unui botez nou testamental? Nu s-a mai cerut liste cu candidații? Discuția este mai complexă aici și trebuie luate în considerare acțiunile de contestare și răspuns, un rol important avându-l Iosif Țon, dar și acțiunile Uniunii Baptiste, aspecte despre care am scris în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România : între persecuție, acomodare și rezistență 1948-1965, precum și în Cultele neoprotestante și drepturile omului. Un strigăt la Radio Europa Liberă 1975 scrisă împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț.
Pastor principal al bisericii este Vasile Alexandru Taloș care rămâne pastor până în anii ‘90 când plecă și pune bazele Bisericii Baptiste Buna Vestire din București.
În anul 1980 predică în Biserica din Mihai Bravu, cum era cunoscută Biserica Baptistă Sfânta Treime în epocă, evanghelistul Samuel Kemaleson de la World Vision International.
În anul 1983 în contextul sistematizării urbane impusă de Ceaușescu și a demolărilor din zonă pentru lărgirea străzii Mihai Bravu, clădirea Bisericii Baptiste Sfânta Treime este demolată. Tot în același an, 1983, după mai multe intervenții la Departamentul Cultelor, la Guvern și alte autorități, intervenții menționate de pastorul de arunci al bisericii, Vasile Taloș, se obține un imobil pe strada Profesor Iuliu Valaori, Nr. 20.
În anul 1984 se încep lucrările de amenajare a clădirii din strada Iuliu Valaori, care a fost proprietatea unui grec, confiscată de regimul comunist. La momentul respectiv biserica avea 770 membri.
Sfârșitul anilor ‘80 a dus la prăbușirea regimului comunist, la schimbări în societate și în cultul baptist, mai mici decât în primul caz. Biserica a trecut prin perioade de glorie și de frământări. În prezent se pregătește de centenarul pe care îl va celebra în anul 2032.
Soli Deo Gloria!
Evanghelicii din România și revoluția din decembrie 1989
După 40 de ani de comunism, românii și-au luat „porția de libertate” în decembrie 1989.
În toamna acestui an, în calitate de istoric și cercetător, voi participa la o conferință internațională cu o comunicare despre implicarea baptiștilor din România, dar și a celorlalți credincioși evanghelici în evenimentele revoluționare din decembrie 1989, care au avut ca și consecință prăbușirea comunismului.
Dată fiind tema particulară, lansez un apel prin care îi rog pe cititori să-mi semnaleze sau să-mi transmită mărturii, articole, cărți sau orice alt tip de sursă despre implicarea evanghelicilor din România în revoluția din decembrie 1989.
De asemenea, dacă sunt persoane care au participat la evenimentele amintite și vor să-mi spună mărturia dumnealor îi rog să lase un comentariu sau să mă contacteze.
Precizez faptul că sunt istoric și am publicat mai multe cărți și studii despre istoria evanghelicilor din România, iar informațiile le voi folosi în scop științific cu menționarea surselor. Scopul acestui demers este acela de a prezenta rolul credinței și a credincioșilor în prăbușirea comunismului din România.
Cărți publicate:
Marius Silveșan, Istoria unui secol de educație teologică baptistă în România : de la Școala de Misiune la Institutul Teologic Baptist din București (1921-2021), Editura Carmel Print, Arad, 2021. (312 p). (ISBN -978-006-9631-11-9).
Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România: între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012, (410 p). (ISBN 978-606-537-145-3).
Marius Silveșan; Vasile Bel, Rolul lui James Henry Rushbrooke în obținerea libertății religioase pentru baptiștii din România între anii 1907-1947, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2017. (281 p). (ISBN 978-973-53-2138-3)
Marius Silveșan; Bogdan Emanuel Răduț, Cultele neoprotestante și drepturile omului: un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977), Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2014, (136 p). (ISBN 978-973-53-1177-3).
Ioan Bunaciu, Marius Silveșan, Pelerin spre patria cerească, , f. edit., București, 2013, (184 p).
Cu prețuire, Marius Silveșan
Tel. 0724915782
E-mail: marius.silvesan@yahoo.com
Lansarea proiectului „Moștenirea baptistă”

Dragi prieteni, Avem plăcerea să anunțăm lansarea proiectului „Moștenirea baptistă”, un site dedicat în exclusivitate mărturisirilor istorice ale …
Lansarea proiectului „Moștenirea baptistă”
Mesajul pastorului Sorin Bădrăgan după alegerea sa în funcția de președinte al Cultului Creștin Baptist din România
După ce sunt anunțați câștigătorii alegerilor pentru funcțiile de conducere în cadrul Comitetului Executiv al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, noul președinte este invitat să se adreseze congresului.
În cadrul scurtului mesaj sau discurs acesta a militat pentru unitate și implicare. De asemenea, dat fiind faptul că avem o istorie și o identitate confesională care ne aduce împreună, președintele cultului a propus înființarea unui „Centru de istorie și identitate baptistă” la nivelul Uniunii Baptiste.
În cadrul Institutului Teologic Baptist din București (ITBB) a fost înființat în anul 2012 Centrul de Cercetare pentru Studii Istorice şi Teologice Baptiste din cadrul institutului Teologic Baptist din Bucureşti (CCSITB). Acesta administrează muzeul baptist din Capela Institutului. Mai multe informații despre CCSITB găsiți aici: https://itb.ro/centrul-de-cercetare-itbb/
În plan local un astfel de centru funcționează deja de câțiva ani la Arad. Este vorba despre Centrul de Istorie Genealogie și Statistică Baptistă din Arad (IGSB) care editează Revista Arhiva Baptistă, a organizat mai multe sesiuni de comunicări științifice, precum și un muzeu de istorie baptistă la Arad. Mai multe informații despre IGSB găsiți aici: https://arhivabaptista.ro
Ca și istoric consider că astfel de inițiative sunt de dorit a deschide inima și mintea oamenilor spre istorie baptistă.
Pastorul Sorin Bădrăgan a fost ales președinte al Cultului Creștin Baptist din România (27.05.2023)

Conf. Univ. Dr. Sorin Bădrăgan, Prodecan al Facultății de Teologie Baptistă din cadrul Universității din București și pastor al Bisericii Creștine Baptiste Providența din București, a fost ales președinte al Cultului Creștin Baptist din România – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România. Alegerea sa a avut loc în data de 27 mai 2023 în cadrul celui de-al 38 congres al Cultului Baptist desfășurat la Oradea în lăcașul de închinare al Bisericii Creștine Baptiste Emanuel din Oradea.
Iată și câteva informații biografice
Sorin Bădrăgan s-a născut la data de 17 februarie 1978 în Suceava și este căsătorit cu Cristina Monica și împreună au două fete: Sara și Bianca.
În cadrul prezentării sale ca și candidat la funcția de președinte al cultului menționa:
„Am fost botezat în 1993 în Biserica Creștină Baptistă ‘Maranatha’, Suceava. Sunt căsătorit cu Cristina Monica și Domnul ne-a binecuvântat cu două fiice: Sara și Bianca.
În perioada 1996-2000 am urmat cursurile Institutului Teologic Baptist București, apoi am obținut Masterul în Teologie la Colegiul Baptist Regent’s Park, Universitatea din Oxford. În anul 2010 am terminat programul de doctorat în teologie la Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București cu teza Eclezia între dogmă și praxis. O paradigmă contemporană a doctrinei baptiste despre biserică.
În februarie 2003 am început slujirea pastorală în Biserica Creștină Baptistă ‘Providența’, București, precum și predarea în cadrul Facultății și apoi al Institutului. (…)
În perioada 2011-2019 am slujit ca secretar al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste București, iar din 2019 până în prezent slujesc ca președinte al acestei Comunități”.
Propunere de viziune pentru Uniunea Baptistă din România…
Pastorul Sorin Bădrăgan este cel de-al treilea pastor baptist din București ales președinte al cultului baptist după 1990.
Ceilalți doi au fost pastorii Vasile Alexandru Taloș și Otniel Ioan Bunaciu, și doar unul dintre cei trei s-a născut în București, pastorul Otniel Ioan Bunaciu, însă toți au reprezentat Capitala.
De remarcat un fapt inedit în istoria Uniunii Baptiste din România, cel puțin în perioada postdecembristă, este acela că Biserica Creștină Baptistă Providența din București situată în cartierul Ferentari are doi păstori în același timp în cadrul Comitetului Executiv al Uniunii Baptiste. Un alt fapt inedit este acela că Biserica Baptistă Providența a dat doi președinți ai Cultului Baptist, pastorul Otniel Ioan Bunaciu și pastorul Sorin Bădrăgan. O altă asemănare este aceea că ambii erau la momentul alegerii profesori universitari (profesor și conferențiar) în cadrul Facultății de Teologie Baptistă din cadrul Universității din București. De asemenea, ambii dețineau la momentul alegerii în funcția de președinte al Cultului Baptist, poziții de conducere în cadrul Facultății de Teologie Baptistă (FTB). Otniel Bunaciu era decan, iar Sorin Bădrăgan prodecan.
Domnul să-i dea har în slujire pastorului Sorin Bădrăgan în ceea ce va face și ceea ce va face să fie spre slava lui Dumnezeu și binele comunității. Este nevoie de înțelepciune și discernământ în exprimarea opiniilor și luarea deciziilor.
Noul Comitet Executiv al Uniunii Creștine Baptiste din România
În cadrul celui de-al 38 congres al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România – Cultul Creștin Baptist desfășurat la Oradea în cadrul Bisericii Creștine Baptiste Emanuel a fost aleasă noua conducere a Cultului Baptist din România reprezentată de Comitetul Executiv.
Președinte a fost ales pastorul Sorin Bădrăgan
Secretar general: pastorul Teofil Mihoc
Secretar general adjunct: pastorul Gelu Dumitrașcu
Vicepreședinte pentru educație: pastorul Paul Negruț
Vicepreședinte pentru misiune: pastorul Otniel Ioan Bunaciu
Vicepreședinte pentru slujire pastorală: Cornel Peleașe

Comitetul executiv – foto Cătălin Vasile
Următoarea imagine este din cadrul Bisericii Creștine Baptiste Emanuel din Oradea fiind preluată de la pastorul Ciprian Bârsan

Sursa informațiilor și fotografiilor:
Facebook Cătălin Vasile
România Evanghelică: Imagini cu explicații (541)

Familia lui Petru Lugoja Alexa Popovici, in Istoria baptistilor din Romania 1856-1989, mentioneaza ca in 1933 a luat fiinta o biserica baptista in …
România Evanghelică: Imagini cu explicații (541)