15 ianuarie în istoria României


La 15 ianuarie 1850 s-a născut Mihai Eminescu (1850-1889), unul dintre cei mai mari scriitori români, fiind considerat poetul național. Născut în Botoșani a murit pe 15 iunie 1889 în București fiind înmormântat în cimitirul Bellu din Capitală.

Creația literară a lui Mihai Eminescu este una vastă, cuprinzând atât poezie cât și traduceri din limbi străine, piese de teatru, încercări beletristice. Sunt binecunoscute poezii precum Luceafărul sau Scrisoarea a III. În data de 28 octombrie 1948 a fost ales post-mortem membru al Academiei Române, în fapt al noii academii, respectiv Academia Republicii Populare Române deoarece cea veche fusese desființată în Iunie 1948.

În anul 1950 autoritățile comuniste de la București au sărbătorit 100 de ani de la nașterea poetului. S-a încercat astfel folosirea imaginii acestuia pentru a acredita ideea că Partidul Comunist din România sprijină cultura națională, dar și aceea că Eminescu critica aceleași aspecte ca și Partidul, era deci și el un fel de “comunist” (Sic!)

Începând cu anul 2011 la data de 15 ianuarie se sărbătorește Ziua Culturii Naționale.

15 ianuarie în istorie


În data de 15 ianuarie 1559 Elisabeta I (1558-1603) a fost încoronată la Westminster Abbey ca regină a Angliei.

Elisabeta I a fost fiica regelui Henric al VIII-lea al Angliei și a lui Anne Boleyn fiind ultima reprezentată a Dinastiei Tudor. După moartea ei la conducerea Angliei vine Dinastia Stuart.

Elisabeta a dat numele epocii elisabetane în istoria Angliei.

La 15 Ianuarie 1929 s-a născut Martin Luther King Jr., militant pentru apărarea drepturilor civile ale populației de culoare și pastor baptist asasinat în anul 1968. El a rostit celebrul discurs I have a dream.

Pe pagina de Facebook a ambasadei SUA din București am găsit următoarea prezentare

Martin Luther King Jr. credea într-o lume în care drepturile inalienabile la viaţă, libertate şi căutarea fericirii sunt garantate pentru întreaga omenire. Îndemnul său la rezistență prin proteste pașnice a avut impact asupra întregii lumi.

https://m.facebook.com/bucharest.usembassy/posts/10163079312145454/?_rdr

14 ianuarie în istoria României


Lista uriaşă a lagărelor comuniste din anii '50. Canalul Dunăre - Marea  Neagră, proiectul faraonic al Gulagului românesc
Sursa: adevarul.ro

În data de 14 ianuarie 1950 a fost emis Decretul 6 privind înființarea lagărelor de muncă forțată în România numite oficial „unități de muncă” destinate celor ce „primejduiesc sau încearcă să primejduiască regimul de democraţie populară”.

Sursa: buciumul.ro

1881, anul asasinării conducătorilor Rusiei și Americii


Anul 1881 este cel al asasinării conducătorilor SUA și Rusiei. În acel an, când România era proclamată regat, în Rusia și apoi în America erau asasinații conducătorii acestor state. Este vorba de țarul Alexandru al II – lea al Rusiei și de președintele SUA James Garfield. Această stare de lucruri dovedește faptul că extremiști și nemulțumiți au existat dintotdeauna.

Rusia si trădarea naţiunilor balcanice aliate in războiul antiotoman din  1877-1878. Ameninţarea cu ocuparea României | CER SI PAMANT ROMANESC

Primul caz la care vrea să mă refer aici este cel al țarului Rusiei, Alexandru al II le-a (țar din 3 martie 1885-1/13 martie 1881), fiul țarului Nicolae I (1825-1855). Alexandru al II – lea a fost victima unui atentat cu bombă aruncată de un membru al societății secrete „Narodnaia volia” (Voința poporului).

Asasinarea țarului Nicolae II (sursa https://www.historia.ro)

Pe continentul american murea în același an James Garfield (martie – septembrie 1881), cel de al 20 președinte american care a fost împușcat în Iulie 1881 și a murit în septembrie datorită infecțiilor apărute în urma împușcăturii care nu au fost tratate corespunzător.

President James A. Garfield honored before 187th birthday | Cuyahoga County  | news-herald.com

Interesant este faptul că ambii conducători a fost asasinați în anul 1881 când România a fost proclamată regat, iar Carol și Elisabeta au fost încoronați ca rege și regină ai României.
O altă asemănare este aceea că ambii conducători și au început conducerea în luna martie a anului 1881. Un alt aspect interesant este acela că Alexandru al II – lea a venit la conducerea Rusiei în martie 1855 ca urmare a morții tată lui său Nicolae I și și-a sfârșit domnia în urma asasinării tot în luna martie, respectiv 1/13 martie 1881.
Alexandru al II lea a murit în urma unui atac cu bombă, iar James Garfield moare ca urmare a inferctării rănilor netratate corespunzător ca urmare a împușcării sale.

Despre James Garfield am scris în cadrul articolului Președinți americani asasinați

Mihai Eminescu – Citește


”Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini din care vei întocmi înțelesul și filosofia vieții!”

Mihai Eminescu

Video: Ce este secularizarea? cu Mihai Maci și Dănuț Mănăstireanu



Dicționar de idei și ideologii este o serie de dezbateri moderate de Cristian Presură și Ciprian Mihali. Tema acestei ediții este Secularizare și îi are ca invitați pe teologul anglican Dănuț Mănăstireanu și lectorul universitar Mihai Maci, preocupat de filosofie în general și în particular de Heidegger şi de relaţiile acestuia cu istoria şi cu teologia.

Colecționarul de istorie: Cum a înfruntat România tifosul în 1917. Doctori fugiți din spitale, bolnavi abandonați în gări.


Semnale fuseseră, și încă destule: epidemia de tifos care făcuse praf vecina Serbia în 1915-1016, tentativa de epidemie de holeră din Dobrogea în toamna lui 1916 – curajos stăpânită din timp de eroicul doctor Ioan Cantacuzino.
Dar statul român n-avusese ochi să vadă și urechi să audă. Politizate și corupte până-n vârful degetelor, instituțiile erau paralizate.

Iar când, în iarna 1916-1917, în Moldova a izbucnit tifosul, peste poporul român s-a abătut Iadul.

În ultima provincie încă neocupată de invadatorii germano-austro-ungaro-bulgaro-turci se înghesuiseră rămășițele armatei române, administrația și valurile de refugiați.

După dezastruoasele înfrângeri din Dobrogea, Transilvania și Țara Românească, situația era oricum la limită. În țară intraseră și un milion de soldați ruși, care preluaseră frontul. Hrana era puțină, oamenii luptau la propriu pentru o scândură deasupra capului, spitalele gemeau de răniți, mizeria era de nedescris.

Peste toate, iarna venise cu zăpezi și geruri cumplite.

Doctori fugiți din spitale, bolnavi abandonați în gări, antivacciniști avant la lettre. Cum a înfruntat România tifosul în 1917

Metehnele României din timpul Primului Război Mondial sunt încă prezente și astăzi. Și astăzi sunt numiți oameni în funcții publice pe criterii politice fără competențe profesionale, iar sistemul sanitar a fost surprins nepregătit la provocările epidemiei de Covid 19.

Ce este secularizarea? – Dicționar de idei și ideologii cu Mihai Maci și Dănuț Mănăstireanu


Secularizarea nu se referă la dispariția religiei, ci la cunoașterea acesteia. Pe de o parte, Modernitatea – cu deschiderea ei – duce la pierderea unității religioase a omului medieval european și la compararea sistemului lui de credințe și de practici ritualice cu cele ale altor culturi. Pe de alta, creștinismul însuși se divide (de la un moment dat tot mai accelerat), se confruntă – timp de peste un veac – și nu-și găsește liniștea decât depășind conflictul religios printr-un acord rațional. Știința ce se naște în secolul XVII va disloca explicațiile imediate și voluntariste ale tradiției, opunându-le nu doar procesul deductiv al cunoașterii moderne, ci și puterea modelatoare a tehnologiilor, care au schimbat fața lumii și destinele oamenilor. În fine, creștinismul însuși intră într-o lungă perioadă de reflecție, de la traducerea Bibliei în limbile vernaculare, la confruntarea cu alte tradiții, cu știința și cu lumea pe care modernitatea a construit-o. Secularizarea nu e nimic altceva decât proiecția felului în care lumea modernă se raportează la creștinism și acesta din urmă își înțelege rosturile în modernitate. Timpul pe care ne e dat a-l trăi nu e unul lipsit de religie; atâta doar că aceasta și-a pierdut rolul central și universal pe care-l avea pentru omul medieval. Provocarea secularizării nu e aceea a ateismului invadator, ci aceea a unei credințe, deopotrivă smerită și surâzătoare.

https://www.facebook.com/presura/posts/10223872688755315

Rut Gheorghe, Biruitor


Cele mai vândute cărți publicate în anul 2020 de către Editura Humanitas


1. Gabriel Liiceanu, Isus al meu
2. Marcus Aurelius, Gânduri despre sine însuși
3. Radu Paraschivescu, Recviem vesel pentru tata
4. Tatiana Niculescu, Seducătorul domn Nae
5. Mircea Cărtărescu, Creionul de tâmplărie
6. Manfred Spitzer, Demența digitală
7. Ioana Pârvulescu, Prevestirea
8. Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Despre destin
9. Radu Paraschivescu, Vitrina cu șarlatani

10. Cristian Presură, Care e diferența dintre un copil și un laptop?
11. Reza Aslan, Dumnezeu, o istorie umană
12. Héctor García (Kirai), Francesc Miralles, Ichigo-Ichie

Sursa: Hotnews.ro

RVE București – Repere din viața pastorului Vasile Alexandru Taloș (1944-2020)R


RVE București prin vocea lui Cristi Pavel prezintă în cadrul acestui scurt montaj repere din viața și activitatea pastorului Vasile Alexandru Taloș (1944-2020).

Ioan Alexandru Lăpugean (1948-2020)


Astăzi am aflat încă o veste tristă, aceea a plecării în veșnicii a pastorului Ioan Alexandru Lăpugean. Am avut onoarea să-l cunosc personal și amabilitatea de a filma o serie de interviuri/ dialoguri având ca temă Biserica sub comunism și în libertate.

Dialogurile cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean pot fi urmărite aici:

Marius Silveșan în dialog (1) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean despre cartea Almanah cu Bisericile Creștine Baptiste din zona Făgetului

Marius Silveșan în dialog (2) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 2 Perioada Seminarului

Marius Silveșan în dialog (3) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 3 Realizări și dificultăți în activitatea pastorală

Marius Silveșan în dialog (4) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 4 Literatura religioasă în perioada comunistă

Marius Silveșan în dialog (5) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 5 Omul Ioan Alexandru Lăpugean

Marius Silveșan în dialog (6) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean p. 6 Semnificația ciocanului cu nicovală și a firului cu plumb

Marius Silveșan în dialog (7) cu pastorul Ioan Alexandru Lăpugean – p. 7 Construcția noii biserici (BCB Betel Făget)

Voi reveni cu detalii biografice. Până atunci postez aici o autobiografie preluată din postarea pastorului Ionel Tuțac.

Pastorul Vasile Bel a scris o biografie succintă pe care o puteți citi pe blogul Istorie baptistă.

Dumnezeu să mângâie familia!

Marius Silveșan – Mesaj cu prilejul Celebrării Nașterii Domnului – decembrie 2020


Nașterea Domnului, Crăciunul cum este cunoscut acest moment, este un moment de bucurie, dar și de reflecție personală și comunitară. Nașterea lui Isus nu este doar un eveniment spiritual sau local, ci unul care trece dincolo de limitele menționate ducând la împărțirea istoriei înainte și după Hristos. Întruparea Sa este așadar un moment de bucurie, dar și de reflecție. un concept aparent ușor, dar în realitate complex.

Vestea nașterii lui Isus să ne învioreze inimile, dar să nu uităm că o celebrare adecvată trebuie să țină cont atât de bucuria nașterii, cât și de jertfa de pe cruce și de biruința asupra morții prin învierea glorioasă.

Cu prețuire, Marius Silveșan!

Sărbători (și) cu ierburi amare


În contextul lunii cadourilor care se instalează în această perioadă, smintindu-ne cu zurgălăi şi Crăciunei de sezon, dar şi în contextul amar al acestui an pentru evanghelicii din România, aş vrea să contextualizez afirmaţia “Naşterea Domnului Isus este manifestarea plenară a bunătăţii lui Dumnezeu şi a iubirii lui de oameni.” (din pastorala lui Iosif Ţon afişată pe Blog creştin) şi să ne aducem aminte în ce moment al istoriei ne aflăm.

ÎNTRUPAREA Domnului Isus ar fi un concept mai amplu decît NAŞTEREA, chiar dacă sărbătorile de iarnă ne obligă, festivist, chiar hlizit, să ne concentrăm asupra evenimentului naşterii unui copil (celebru). Dar pînă şi întruparea e un concept slab dacă vrem să scoatem în evidenţă “manifestarea plenară”. JERTFA e un concept mult mai explicit. Dar după vineri vine… duminica: ÎNVIEREA. Dacă n-a înviat Hristos… credinţa e zadarnică.

Hristos s-a concentrat asupra misiunii Sale. De fapt singur a trebuit să meargă pînă la capăt. Drumul Lui a fost presărat cu “ierburi amare”, precum evreii trebuiau să celebreze, în grabă, de Paşte, amintirea robiei. Iar Sărbătoarea corturilor le aducea aminte că au locuit în corturi. (Cea mai importantă sărbătoare, Ziua ispăşirii, se celebra nu cu ospăţ, ci cu… post – singura zi din an cînd era obligatoriu postul.) Aşadar, celebrări care priveau înapoi, spre clipe… amare, ca urmaşii să-şi aducă aminte de izbăvirea Domnului.

Tendinţa, naturală, cu care ne îndreptăm spre sărbătoare, pare să fie cea festivistă, sau, în cele mai bune cazuri, intimistă. Ne zbatem să facem pregătiri de sărbători, dar de atîtea ori ne lipsesc… ierburile amare. Sau, mai exact, le avem pe undeva, dar nu le-am introdus în meniu. Fiecare dintre noi provenim dintr-o istorie, familială, confesională, naţională, pe care nu o putem pune în paranteză ca să nu ne deranjeze ospeţele şi colindiţele.

Aşadar, sărbătorile nu pot fi celebrate adecvat fără… ierburi amare. Confruntarea cu realitatea are importanţă majoră pentru închegarea sărbătorii. Cina Domnului nu ajunge la “manifestare plenară” dacă mai întîi fraţii întru Hristos nu şi-au amărît cugetul pentru a şi-l curăţa. Organismul eclesial nu e sănătos fără “purtarea sarcinilor unii altora” – astfel se împlineşte Legea lui Hristos.

Ca români, sîntem într-un moment foarte dificil. (…) Multe familii se destramă sau cel puţin un părinte e plecat la muncă în străinătate. Consecinţele amare ale tranziţiei se văd deseori în învăţămînt, sănătate, justiţie. (…)

Nu în ultimul rînd, putem adăuga, fiecare, chestiunile amare din istoria personală, familială, eclesială.

ÎNTRUPAREA – JERTFA – ÎNVIEREA constituie spiritul sărbătorii, nici una fără celelalte două.

De cîteva zile am început să urez: Sărbători feri(ci)te!

Ferite de… nesărbătoare.

Alin Cristea, un îngrijorat

Virgil Achihai – Mesaj la Sărbătoarea Naşterii Domnului – 24 Decembrie 2020


Viorel Iuga- Mesaj la Sărbătoarea Naşterii Domnului – 24 Decembrie 2020


Isus Din Nazaret- Jesus of Nazareth (1977) – filmul subtitrat în limba română


 

Program Biserica Bunavestire – priveghi și înmormântare pastor Vasile Taloș


Familia fratelui Taloș și noi, Biserica Bunavestire, vă mulțumim nespus pentru susținerea voastră atât în rugăciunile înălțate, cât și prin gândurile și mesajele transmise.

Dorim să vă anunțăm programul bisericii Bunavestire din perioada următoare:

  • Vineri, 25 decembrie, programul de Crăciun NU va mai avea loc, dar vă așteptăm la Aurrum Palace începând cu ora 18:00, unde va avea loc slujba de priveghi. Aceasta va fi transmisă în toate sălile disponibile din clădire, cu respectarea tuturor măsurilor de siguranță.
  • Sâmbătă, 26 decembrie, de la ora 10:00 la 11:30, va avea loc serviciul divin al bisericii la Aurrum Palace. Acesta va fi dedicat plecării dintre noi a fratelui Vasile Al. Taloș și va fi urmat de slujba de înmormântare ținută la cimitir la care, din motive legale, vor participa doar membrii familiei și câțiva slujitori.
  • Duminică, 27 decembrie, de la ora 10:00, biserica va avea un program de comemorare a celui care i-a fost păstor și care a iubit-o până la capăt. Slujba va avea loc la Aurrum Palace.

Cu părere de rău, vă anunțăm că trupul neînsuflețit al fratelui Taloș nu va fi prezent la niciuna dintre cele 3 slujbe.

Vă rugăm ca la fiecare program să țineți cont de toate măsurile de siguranță împotriva covid.
Toate slujbele, de priveghi, înmormântare și comemorare, vor putea fi urmărite și online atât pe pagina de Facebook a bisericii, cât și pe YouTube. Încurajăm persoanele vulnerabile să rămână acasă, sa urmărească transmisia online și să fie alături de noi în duh.

https://www.bunavestire.ro/eveniment/priveghi/

Vasile Alexandru Taloș – Președintele Alianței Evanghelice din România


Decembrie 1989 a adus și în România libertatea politică, dar și cea religioasă atât de dorită. În acest context se formează Alianță Evanghelică din România (AER) despre care a scris cu competență istoricul Bogdan Emanuel Răduț în cartea Alianța Evanghelica din Romania. Istoric si documente, Editura Sitech, Craiova, 2015. Lucrarea amintită cuprinde la pagina 40 și o scurtă biografie a pastorului Vasile Taloș în calitate de președinte al AER.

În final acestei introduceri preiau gândurile istoricului craiovean la plecarea în veșnicii a pastorului Vasile Alexandru Taloș.

Vasile Alexandru Taloş (1944-2020)
Nu am apucat să ne întâlnim personal, dar fratele Taloş m-a ajutat mult în scrierea istoriei Alianţei Evanghelice din România, dar şi în clarificarea unor aspecte din anii ’70 despre istoria baptiştilor. Întotdeauna dispus să-mi răspundă la întrebări. În această dimineață a plecat la Domnul!
Vă las o mică biografie a dânsului, care a fost inclusă în cartea „Alianţa Evanghelică din România. Istoric şi documente”. Este în discuţie o a doua ediţie completată şi adusă la zi, dar, din păcate, nu-l voi mai avea consultant pe fratele.
Mulţumesc pentru tot, frate Taloş!

Mesajul a fost preluat cu acordul autorului de aici: https://www.facebook.com/100001600633249/posts/3894113283985321/?d=n

Citește și schița biografică Vasile Alexandru Taloș 1944-2020

Vasile Alexandru Taloș 1944-2020


Vasile Taloș, pastorul coordonator al Bisericii Creștine Baptiste Bunavestire din București a trecut la Domnul.

Vasile Alexandru Taloș (bunavestire.ro)

Vasile Alexandru Taloș s-a născut la data de 19 mai 1944 în comuna Cisnădie, raionul Sibiu, regiunea Brașov și a decedat la data de 22 decembrie 2020 în București. Acesta fusese internat și se afla la secția ATI în cadrul unui spital din Capitală. A fost căsătorit cu Cornelia și împreună au avut doi copii: Corina și Claudiu. Claudiu este căsătorit cu o fată a sorei de trup a Emiliei Ceuță soția pastorului Ioan Ceuță. Astfel pastorul Ioan Ceuță a fost rudă prin alianță cu cea a pastorului Vasile Taloș.

Vasile Alexandru Taloș a fost pastor baptist, membru în comitetul de redacție al revistei Îndrumătorul Creștin Baptist, organul oficial de presă al Cultului Creștin Baptist în perioada comunistă, profesor la Seminarul Teologic Baptist din București (~1974-1977) unde a predat cursurile Drept bisericesc și Vechiul Testament. După Revoluția din Decembrie 1989 a fost profesor la Institutul Teologic Baptist din București (1990-1998) și la Universitatea Emanuel din Oradea (1998-2094) conform informațiilor publicate de istoricul Bogdan Emanuel Răduţ în cartea despre Alianță Evanghelică din România. După revoluția din Decembrie 1989, într-o perioadă dificilă pentru țară și pentru cult datorită disensiunilor interne și a pericolului scindării Uniunii, a fost ales în anul 1991 președinte al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România slujind în această poziție pe parcursul a două mandate consecutive: 1991-1995, 1995-1999. I-a succedat în funcția de președinte al cultului pastorul Paul Negruț de la Oradea care a deținut la rândul său două mandate succesive: 1999-2003, 2003-2007. Au urmat cele două mandate ale pastorului Otniel Bunaciu din București 2007-2011, 2011-2015. În prezent la conducere se află pastorul Viorel Iuga de la Arad 2015-2019, 2019-2023. Dacă facem abstracție de scindarea Uniunii Baptiste din perioada interbelică și considerăm istoria baptistă ca una unitară, pastorul Vasile Taloș a fost cel de-al 11 – lea președinte al baptiștilor români. De asemenea, după terminarea celor două mandate ca președinte acesta a deținut funcția de vicepreședinte cu misiunea timp de un mandat, activând în această poziție în perioada 1999-2003.

De asemenea, în perioada cât a fost președinte al Cultului Creștin Baptist din România pastorul Vasile Taloș a exercitat pentru o perioada de timp și funcția de președinte al Alianței Evanghelice din România.

După absolvirea Seminarului Teologic Baptist din București, unde a fost coleg cu pastorul Vasile Talpoș, cei doi având cele mai bune medii după cum relevă documentele din arhiva Departamentului Cultelor, Vasile Alexandru Taloș a urmat Facultatea de Drept (anii ‘70). După revoluția din decembrie 1989 a urmat cursuri doctorale în SUA.

A fost ordinat în anul 1969 (?) ca păstor la Biserica Baptistă Mihai Bravu din București activând acolo până la dărâmarea lăcașului de cult în contextul sistematizării orașului București în anii ‘80. După mai multe intervenții la Departamentul Cultelor credincioșii baptiști, care se întâlneau în lăcașul din Mihai Bravu, au primit un imobil pe strada Iuliu Valaori. Spațiul a fost amenajat și a devenit cunoscut după revoluție ca Biserica Valaori . Ulterior, probabil după Revoluție, biserica și-a luat numele de Biserica Baptistă Sfânta Treime. În perioada comunistă numele bisericilor baptiste, poate cu unele excepții, era cel al străzii sau cartierului unde se afla imobilul. Vasile Alexandru Taloș a rămas pastor la biserica Sfânta Treime până la sfârșitul anilor ‘90 când a plecat de acolo. Aproximativ în anul 1999 acesta începe o nouă lucrare, actuala Biserică Baptistă Bunavestire une a fost pastor și apoi pastor coordonator până la decesul acestuia survenit în decembrie 2020. Este de menționat faptul că momentul despărțiri de Biserica Sfânta Treime a fost unul care a surprins datorită rapidității cu care a fost luată decizia. Noua lucrare a beneficiat și de aportul unor membrii din Biserica Sfânta Treime. Conform unor mărturii tot o decizie rapidă care ar fi dus și la tensiuni interne în cadrul Bisericii Sfânta Treime a fost și cea a înființării unei misiuni în cartierul Titan care a devenit ulterior Biserica Baptistă Harul.

Pastorul Vasile Alexandru Taloș s-a remarcat în perioada comunistă printr-un spirit de opoziție față de Departamentul Cultelor și conducerea Uniunii Baptiste. În perioada comunistă în cadrul cultului s-au format două mari tabere, una care era de acord într-o măsură mai mare sau mai mică cu deciziile autorităților, vorbim de o acomodare cu statul și cea de-a doua tabără era cea care considera că este nevoie de opoziție, că drepturile și libertățile se obțin prin luptă. Cele două tabere au dezvoltat într-o anumită măsură un “ethos” diferit care s-a transmis, perpetuat dincolo de perioada comunistă.

În baza informațiilor primite de la pastorul Vasile Brânzei, tatăl său, pastorul Daniel Brânzei rememora o acțiune de opoziție față de Departamentul Cultelor petrecută în anii ‘70 ai secolului XX. Daniel Brânzei amintește de o întâlnire cu păstorii la Departamentul Cultelor când Sorin Iulian, directorul Departamentului Cultelor în perioada respectivă, le a reproșat/ le a zis pastorilor sa vină la el atunci când au probleme. Vasile Taloș, proaspăt absolvent al Facultății de Drept, menționează Daniel Brânzei, a luat cuvântul și a zis că Departamentul Cultelor există din cauza noastră și nu pentru noi. Era un joc de cuvinte referitor la acțiunile Departamentului Cultelor.

O altă întâmplare remarcabilă a fost rememorată de către Petru Cocârțeu, unul dintre membrii ALRC căruia i-a fost intentat proces după evenimentele de la Caransebeș din anul 1978. În acest context Vasile Taloș și-a lăsat celelalte activități și a venit la Caransebeș unde a pregătit apărarea împreună cu un alt avocat reușind sa demonteze la proces două acuzații.

Pastorul Vasile Alexandru Taloș s-a implicat și în alte acțiuni celebre de contestare a acțiunilor autorităților comuniste luate față de Bisericile și credincioșii baptiști. Pentru conformitatea istorică trebuie menționat faptul că activitatea contestatoare din perioada comunistă s-a putut desfășura și într-un context politic intern și extern diferit față de cel al anilor ‘50-‘60. De asemenea, vorbim de faptul că una dintre persoanele vizionare și influente ale baptiștilor români a fost pastorul Iosif Țon, un adevărat mit al baptiștilor. Iosif Țon a fost invitat de mai multe ori la Biserica Baptistă Mihai Bravu din București păstorită de Vasile Taloș. În perioada comunistă cei doi au inițiat mai multe acțiuni de protest.

Pe pagina Bisericii Bunavestire din București se află o scurtă biografie a acestuia pe care o prezint mai jos. De asemenea pastorul Vasile Bel a publicat o biografie a acestuia care poate fi citită aici. Ca istoric am discutat cu pastorul Vasile Taloș despre perioada comunistă și implicarea acestuia în acțiuni de protest și rezistență, informațiile obținute, coroborate cu cele din alte surse au fost publicate în cadrul cărților și articolelor științifice publicate.

V.Al.Talos este un pastor baptist român care a slujit biserica lui Hristos atât în vremurile de restrişte sub dictatura comunistă, cât şi în anii de după revoluţie. A fost multă vreme pastor al Bisericii Sfânta Treime din Bucureşti, iar în ultimii ani s-a implicat în plantarea cu succes a unei noi biserici, anume Biserica Baptistă Bunavestire. Pastorul V.Al.Taloş a fost unul dintre cei care au opus făţiş rezistenţă ateizării forţate a României, situându-se mereu în poziţii de risc pentru a apăra cauza Bisericii lui Hristos. După Revoluţie, a slujit ca preşedinte atât al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste cât şi al Alianţei Evanghelice din România.

https://www.bunavestire.ro/echipa-pastorala/ (accesat 22.12.2020)

Ioan Albert Silveșan (vioară) – Veniți cu credință


Veniți cu credință

Ioan Albert Silveșan – Vioară

Nicolae Crosman – Vulpe – acompaniament pian

Biserica Deo Gloria București

Theme (pian) – Ioan Albert Silveșan


Theme
Interpretare pian Ioan Albert Silveșan
Profesor: Nicolae Crosman Vulpe

Cicero despre istorie


A nu cunoaște istoria înseamnă să fii mereu copil.

Cicero

Biserica Isus Mântuitorul București – Concert de colinde Nicolae Crosman Vulpe


Recital la pian Nicolae Vulpe

Noua Programă Titularizare 2021- Istorie – sursa edu.ro


Ministerul Educaţiei a publicat noile programe pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice ce va avea loc în vara anului viitor. Faţă de veche…

Noua Programă Titularizare 2021- Istorie – sursa edu.ro

Petru Lascău despre experimentul comunist al redistribuirii averilor (colectivizare)


Ideea redistribuirii averilor, a folosirii bunurilor în comun nu este una nouă. O regăsim sub o formă sau alta încă din Antichitate.

În ceea ce privește secolul XX este cunoscut, mai mult sau mai puțin, experimentul comunist cu privire la redistribuirea bunurilor. O sintagmă comunistă formulată de Karl Marx în Critica Programului Gotha statua că societatea comunistă își va înscrie pe frontispiciu: „De la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități”, concept care a ajuns să fie uneori transpus în practică aliteram. Pentru a înțelege mai bine cum a pus în practică regimul comunist din România ideea redistribuirii averilor am selectat un pasaj memorialistic din postarea pastorului Petru Lascău.

Sursa: adevarul.ro

“Ideea redistribuirii averilor nu m-ar deranja așa de tare dacă n-aș fi experimentat pe propria piele fenomenul. Părinților li s-a luat pământul pe care „l-au dat de bunăvoie” colectivului. Dintr-o dată toți țăranii din sat au devenit egali. Egali de săraci și bogați în același timp. Acum pământul nu mai era al nostru ci al nostru al tuturor, al satului (sau statului). Noi, care avusesem 12 lanțuri de pământ eram egali cu cel care avusese doar unul sau numai grădina din spatele casei. În câțiva ani eram la fel de săraci cu toții, mai ales că fuseseră aleși să ne conducă averea comună cei care fuseseră cei mai săraci înainte. Știam cu toții unde ne vor duce. Dar tata tăcea din gură și se bucura că n-a fost trimis în Bărăgan, așa cum o pățiseră alți „chiaburi”, adică oameni harnici și gospodari care reușiseră să aibe mai mult pământ sau chiar batoză cum evea tata și unchiul. De aceea s-a și mutat la oraș, unde și-a căutat de lucru. Ca el au făcut-o cei mai mulți lăsând satul pustiu, peste care vine neiertător pădurea. Natura detestă vidul.

„Dacă nană Floare, n-ar fi fost așa de bună cu mine, cu toții ați fi acum la canal!” – le-a zis-o Șandor, fosta slugă a familiei care acum era primarul comunei. Nană Floare nu-l trezea când îl găsea dormind ziua în amiaza mare. „Pentru Șandor iar e a ploaie!” spunea nană Floare și apoi îi mai și umplea traista cu bunătăți să ducă le cei de acasă. Soacra mea, fiica lui nană Floare, avea o interpretare originală a lăcustelor care se ridică din fântâna adâncului din cartea Apocalipsei. Aceste lăcuste aveau niște cozi în care stătea toată puterea lor de vătămare a oamenilor. Cumnismul, zicea ea, își are puterea în coadă”.

Pentru a vedea discuția în context citiți postarea AICI

Declaratia Schuman – 9 mai 1950


Declarația Schuman pune bazele CECO și a reconcilierii istorice dintre Franța și Germania.

Persona

Robert Schuman

Declaratia Schuman este unul dintre documentele fundamentale pentru istoria Uniunii Europene. Spre deosebire insa de paradigma secularista (marca Giscard d’Estaing) care caracterizeaza astazi filosofia UE, documentul semnat de Maurice Schuman, pe atunci ministru de externe al Frantei, este profund inradacinat intr-o perspectiva crestina asupra realitatii.

Redau mai jos textul documentului in limba romana (pentru care multumesc domnisoarei Marinela Blaj, de la Schuman Studies for European Studies) si de asemenea textul aceluia in limba engleza.

Vezi articolul original 1.384 de cuvinte mai mult

Call for Papers : Studii şi Materiale de Istorie Contemporană (SMIC), vol. XIX/2020


The editors of SMIC invite scholars to submit articles for issue number XIX (2020). The journal aims to publish original contributions reflecting new research in archives from Romania or abroad.
The target themes are pertinent to the history of the XXth and XXIst centuries: studies of communist regimes in East Central Europe (cultural politics, diplomacy and international relations, social history, reform dynamics etc.), the role of the Soviet Union/Russia in geopolitical dynamics during the interwar and postwar periods; society and dictatorship during Nicolae Ceaușescu’s rule.
The deadline for submitting articles is 30 October 2020.
The contributions will be sent by email to smic2002@ yahoo.com and cristivasile2002@ yahoo.com. The prospective authors will include their institutional affiliation, academic position, contact info (email), an abstract in English, and at least five key-words.
SMIC is a peer-review journal published by the research program “Romania and Europe in the XXth Century” at the Institute of History “Nicoale Iorga”. The periodical is indexed in international databases such as EbscoHost; CEEOL; Index Copernicus.
The style sheet of the journal can be found on the Institute’s webpage (www.iini.ro; section Publicaţii) and on the periodical webpage (https://studiisimaterialedeistoriecontemporana.wordpress.com/)

Source: https://studiisimaterialedeistoriecontemporana.wordpress.com/2020/10/13/call-for-papers/

Președinți americani asasinați


Deși Statele Unite ale Americii (SUA) este o țară relativ tânără, a cărei independență datează din secolul XVIII, aceasta s-a confruntat cu tentative de asasinat și asasinate la cel mai înalt nivel. Astfel, de-a lungul timpului au fost asasinați patru președinți americani, fapt care arată nu numai beneficiile acestei poziții, ci și riscurile ei.

1. Abraham Lincoln (1865)

A fost cel de-al 16 presedinte al Statelor Unite (1861-1865), fiind asasinat la data de 15 aprilie 1865 la Petersen House, Washington, D.C.

Abraham Lincoln (wikipedia.org)

2. James Garfield (1881)

În anul în care România devenea regat peste ocean era asasinat cel de-al 20 președinte american, James A Garfield (4 martie – 19 septembrie 1881). Acesta a fost împușcat în iulie 1881 în the Baltimore and Potomac Railroad Station in Washington D.C. Spre deosebire de Lincoln acesta a murit datorită infecților apărute în urma împușcăturii care nu au fost trate corespunzător de către medici.

James Garfield (wikipedia.org)

3. William McKinley (1901)

A fost cel de-al 25 președinte al Statelor Unite, exercitând această funcție între anii 1897-1901. A fost împușcat de două ori în abdomen pe data de 6 septembrie 1901 la Buffalo, New York. A murit pe 14 septembrie 1901.

William McKinley (wikipedia.org)

4. John F. Kennedy (1963)

A fost cel de-al 35 președinte al Statelor Unite (1961-1963) fiind asasinat la Dallas, Texas în noiembrie 1963 la vârsta de 46 de ani. Asasinarea președintelui Kennedy este în continuare un mister pentru că nu se cunoaște cu exactitate cine a tras, câți asasini au fost și ordinul cui l-a/ l-au executat. Interesant că președintele anterior care a fost asasinat, mai exact a murit în urma complicațiilor apărute în urma împușcăturilor, a fost cel de-al 25 președinte, iar Kennedy cel de-al 35.

John F. Kennedy (wikipedia.org)

Dintre cei patru președinți ameticani asasinați, doi au fost asasinați în secolul XIX și doi în secolul XX.

Am scris aceste informații pentru a cunoaște trecutul cu speranța că astfel de lucruri nu se vor mai repeta.

Emanuel Răduţ, Marius Silveşan şi Teodor Colda | Despre Viitorul Bisericii | Dialog cu Viorel Iuga


%d blogeri au apreciat: