Fratele Ilie Pop și-a sfârșit alergarea pământească la vârsta de 86 de ani


Ilie Pop

Site-ul Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București ne anunță faptul că fratele Ilie Pop, inginer proiectant, membru al bisericii menționate, și-a sfârșit alergarea pământească la vârsta de 86 de ani.
Trupul sau neînsuflețit  a fost depus în sala bisericii baptiste Golgota din București, Șoseaua  Nicolae Titulescu, Nr.  56 A,  joi 23 februarie 2017 ora 17,00.

Serviciul de priveghi a avut loc joi, 23 februarie 2017 începând cu ora 18,30 în sala bisericii Golgota, iar înmormântarea vineri 24 februarie 2017 la cimitirul Pantelimon II.

Ne rugăm ca Domnului să mângâie familia (pe fiul său Octavian cu soția Maria și fiica Ilinca) pe frații și surorile de corp, precum și pe nepoți și strănepoți.

Relații suplimentare se pot obține la tel. 0741.200.110 ( Silviu Jurjeu )

Voi reveni cu informații suplimentare despre fratele Ilie Pop alături de un interviu pe care fratele Ilie Pop mi l-a acordat în anul 2016.

După cum scrie și în anunț, fratele Ilie Pop avea 86 de ani. Acesta s-a născut la data de 16 iunie 1930 în comuna Ciceul Giurgești, județul Bistriţa-Năsăund, fiind al șaselea copil (primul băiat) din unsprezece.

Maxima zilei – 24 februarie 2017


Trebuie să simți puternic pentru a gândi și a gândi pentru a exprima.

Gustave Flaubert (romancier și dramaturg francez)

Maxima zilei – 23 februarie 2017


Nu prea ni se întâmplă să ne întrebăm pe noi înșine de ceea ce suntem în realitate, dar ne întrebăm necontenit de ceea ce cred alții că suntem.

Jean Baptiste Massillon (episcop catolic francez)

 

Maxima zilei – 22 februarie 2017


Nu putem ajunge departe în prietenie dacă nu suntem dispuși să ne iertăm unii altora micile cusururi.

Jean de La Bruyère (filosof francez)

 

1983 – lucrări de extindere a clădirii Bisericii Creștine Baptiste „Nădejdea” București


Pornind de la o fotografie preluată de pe pagina de Facebook a pastorului Liviu Căprar, l-am rugat pe fratele Mircea Bulatov să mă ajute în descoperirea contextului și personajelor care apar în fotografie.
Produsul final îl vedeți mai jos.

bcb-nadejdea-bucuresti-1983a

Mircea Bulatov mi-a mai scris următoarele: „Printre ceilalți tineri par să fie (nu sunt sigur) cei de la biserica din Tamaș de lângă Buftea unde făcea lucrări de misionariat și evanghelizare fratele Buni Cocar”.

Pentru înțelegerea necesității realizării lucrărilor din anii 80 am să reiau unele informații publicate în cadrul articolului 30 de ani de la demolarea forțată a Bisericii Creștine Baptiste NĂDEJDEA făcută de organele represive comuniste (1985-2015) – update

„Biserica Baptistă „Nădejdea sau Biserica Baptistă Giulești, cum este cunoscută aceasta,  este situată în cartierul bucureștean Giulești pe strada Luduș, Nr. 4.  Conform informațiilor prezentate de către Ioan Bunaciu în cartea Istoria Bisericilor Creștine Baptiste din România, Biserica a luat ființă ca un punct misionar al Bisericii Baptiste din cartierul Ferentari. Actuala Biserică Baptistă Providența. Conform informațiilor oferite de Alexa Popovici, biserica a fost fondată în anul 1933 de către Țopa Ioan care fusese trimis de Biserica Baptistă din Ferentari pentru a stabili în cartierul Giulești o filială a Bisericii din Ferentari. Inaugurarea casei de rugăciune și oficierea primului serviciu divin în ea a avut loc la data de 15 septembrie 1933. Pe parcursul anilor biserica a cunoscut o creștere constantă, astfel că în anul 1961 când pastor era Constantin Bălgrădeanu, se ajunsese la un număr de 180 de membrii. Cutremurul din 4 martie 1977 a afectat clădirea bisericii, iar credincioșii au reușit să facă doar niște reparații minore cu toate că o perioadă de timp s-au întâlnit în capela Seminarului Teologic Baptist din București situat pe strada Berzei Nr. 29. Directorul Seminarului în acea perioadă (1970-1988) era pastorul Ioan Bunaciu. În anul 1980 a fost ales ca pastor al Bisericii, Buni Cocar, iar numărul de credincioși a continuat să crească astfel că se impunea mărirea locașului. În lucrarea Istoria Bisericilor Baptiste din România, Ioan Bunaciu menționează faptul că Buni Cocar „a început construcția unei clădiri noi și mari peste vechea clădire a bisericii, a turnat stâlpi de beton, iar peste ei a turnat cupola și a început să zidească”. (p. 126)

Pastorul bisericii din acea vreme, Buni Cocar, scrie următoarele în lucrarea autobiografică Și tata a plâns : „În fiecare an am extins casa de rugăciune, dar cu toate aceste remodelări n-am avut un singur serviciu în care să nu stea oamenii în picioare. Era o lucrare a Duhului Sfânt în mijlocul nostru și noi încercam să oferim condiții cât mai bune pentru toți cei interesați să participe la slujbe.
Singura cale era să amenajăm casa pe care o aveam , s-o extindem puțin chiar. Am propus asta și frații mei de credință s-au dedicat construcțiilor și renovărilor. Ne-am bucurat să facem lucrarea,  fiindcă simțeam că odată cu renovarea casei deveneam și noi puțin mai noi, mai ”renovați”. Din nefericire, extinderile le-am făcut mereu fără nici o aprobare de la cei în drept. Nu se dădeau și noi ne-am asumat riscul, construind fără avizul puternicilor zilei și nopții. După fiecare mărire constatam că trebuie să facem o alta.” (pp. 191-192)

Aceste modificări și construcții fără aprobarea autorităților, care oricum nu dădeau autorizații de construcție, a dus inevitabil la momentul demolării forțate de Rusalii 1985 despre care am scris AICI

Maxima zilei – 21 februarie 2017


Mulți nu știu că iubirea frățească este aripa pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor, ca să se înalțe spre ideal. 

Anonim

Jertfa tăcerii – Silence (2016)


Dyo despre un film excepțional, desprea ceea ce putem învăța prin intermediul acestuia, dar de ce nu, și despre ce putem învăța din istorie, din experiențele de viață trăite alături de Dumnezeu ale celor care au trăit înaintea noastră, trăiri care pot constitui lecții de viață și de credință pentru noi.

dyo

Mi-am dorit mult să văd acest film, mai ales că auzit multe despre el, păreri contradictorii, nedumeriri, provocări. Entuziasmul unora mi-a amplificat nerăbdarea, cârcoteala altora m-a pus în gardă să nu merg la pomul lăudat cu ditamai sacul. În general, îmi place Scorsese și stilul său oarecum brutal, necizelat, de a descrie situații conflictuale și de a ne propune idei folosindu-se de mijloacele pe care cinemaul le are la îndemână.  Nu am citit cartea, în ciuda recomandărilor în acest sens. N-am premeditat asta, pur și simplu n-a fost să fie. Așadar, înainte de toate, rog să se consemneze că cele ce urmează sunt reflecțiile unuia care judecă lucrurile exclusiv din perspectiva oferită de film asupra acestei istorioare cu (mult) tâlc.

Așadar, avem o tăcere, cea a lui Dumnezeu. Pe fondul acesteia se întâmplă cam toate în acest film. Și avem niște oameni convinși de unicitatea adevărului credinței lor…

Vezi articol original 1.020 de cuvinte mai mult

Maxima zilei – 20 februarie 2017


Unii oameni comit rătăcirea de crede că registrul bisericii (în care le este scris numele) este Cartea Vieții. 

Anonim

Maxima zilei – 19 februarie 2017


Cel ce vrea să fie auzit de Dumnezeu, mai întâi să audă el pe Dumnezeu. 

Anonim

Maxima zilei – 18 februarie 2017


Omul este ignorant în prima vârstă a vieții, dar se instruiește fără încetare, cu timpul. Căci el trage folos nu numai din propria sa experiență, ci și din cea a înaintașilor săi. 

Blaise Pascal

Maxima zilei – 17 februarie 2017


Prevederea este adevăratul curaj. 

Euripide

Interviu cu pastorul Vasile Bel (II)


În cea de-a doua parte a interviului cu pastorul Vasile Bel continuăm aventura istoriei prin referiri la perioada comunistă, cea postcomunistă, la oameni și instituții.

Prima parte a interviului a fost publicată AICI

Concret discutăm despre atitudinea Bisericii Ortodoxe Române față de baptiști, despre Iosif Țon,  vizita lui Billy Graham în România (1985), Radio Europa Liberă, colaborarea cu reprezentanții bisericilor evanghelice din zona unde pastorul Vasile Bel slujește, despre relația cu conducerea Uniunii Baptiste din România în perioada comunistă, dar și despre personalități baptiste, oameni care i-au influențat viața interlocutorului nostru.

The royal scoop: Documents from King George III go online


https://apnews.com/a7e92cd45ddf41539b843ae98be01fee

Interviu cu pastorul Vasile Bel (I)


În această primă parte pastorul Vasile Bel vorbește despre copilărie, familie, slujire, precum și despre Iosif Țon și Liviu Olah. Este un interviu istoric în care veți avea oportunitatea să-l cunoașteți pe omul care se află în spatele blogului Istorie Baptistă.

Interviul a fost realizat de Marius Silveșan în București, 2015.

Sublimul imperfecțiunii – Marius Silveșan în dialog cu Cătălin Dupu


catalin-dupu-sublimul-imperfectiunii-coperta-1

„Sublimul imperfecțiunii” este un dialog interesant și incitant cu domnul Cătălin Dupu având ca bază cea mai recentă apariție editorială a dânsului, romanul Sublimul imperfecțiunii, pe care l-am anunțat la rubrica apariții editoriale AICI.
Vorbim în acest dialog despre motivația scrierii acestei cărți, despre subiectul și personajele acesteia, dar și despre temele pe care le regăsim în această lucrare. Amintesc aici dragostea, precum și istoria. Credința este un alt element care se regăsește în această carte, unul care este un liant și un fundament pentru personajele cărții. Este de amintit și comisarul Voinescu, un personaj care apare și în alte cărți ale autorului, aflat la Veneția unde îi este solicitat ajutorul în baza referințelor și competențelor profesionale.

Este un dialog care ne duce din Veneția dogilor în Moldova lui Ștefan cel Mare, iar apoi în Veneția anilor 2000 la România începutului de secol XXI, cu flashback-uri în epoca Ceaușescu și la persecuția creștinilor evanghelici. Restul aspectelor le veți descoperi urmărind acest dialog.

Maxima zilei – 16 februarie 2017


Unul din efectele fricii este că ne rătăcește simțurile și face ca lucrurile să ne apară altfel decât cum sunt. 

Miguel de Cervantes

Apariții editoriale (44) – Cătălin Dupu, Sublimul imperfecțiunii


catalin-dupu-sublimul-imperfectiunii-coperta-1

Cătălin Dupu, Sublimul imperfecțiunii, Editura Cetate Deva, Deva, 2016, 187 pagini. Cartea include și un studiu de Marius Silveșan intitulat „Literatură și istorie”, pp. 144-171.

Rubrica Apariții editoriale a ajuns la numărul 44, ceea ce înseamnă tot atâtea cărți  pe care le-am semnalat. De data aceasta mă voi referi la cea mai recentă apariție editorială a domnului Cătălin Dupu, respectiv romanul Sublimul imperfecțiunii, o lucrare care încă de la primele pagini are mai multe elemente de noutate în comparație cu alte lucrări ale autorului. Astfel, pe pagina cu care se deschide cartea este menționat faptul că aceasta este un roman inspirat după fapte reale. Iată că scriitorul este ancorat în realitate și avertizează, informează cititorul, asupra acestui aspect încă de la început. Un alt element este cel legat de Cuvântul înainte care este mai bine conturat decât în alte cărți și conține la rândul său elemente de noutate și informații utile. Cuvântul înainte este publicat sub titlul „Înainte și după. Explicațiune”, iar în cadrul acestuia cititorul este avertizat că în fața lui „se deschide o călătorie neobișnuită” (p. 7) precum drumul printr-un orășel mic din Italia, un nou caz al comisarului Gabriel Voinescu, dar și din alte motive pe care cititorul le va descoperii pe parcursul lecturării romanului. Un alt element de noutate ar fi precizarea faptului că poeziile care apar în această carte, dar și în alte cărți ale autorului și nu au menționat un nume, sunt scrise de acesta. Scriitorul se simte încurajat de feedback-ul primit de la cititori și de dorința acestora de a citi, dar și de a vedea ecranizate unele din cărțile scriitorului. Această dorință am exprimat-o și eu (MS) cu referire la schițele, nuvelele, povestirile istorice și datorită faptului că imaginea are un impact destul de mare, iar ideile pot fi transmise către o audiență mai mare cu specificarea faptului că avem o diferență între cuvânt și imagine, iar cei care aleg imaginea în defavoarea cuvântului trebuie să fie conștienți de acest lucru. La urma urmei și cinematografia este o artă.

Cartea merge pe două paliere paralele și incitante. Primul este cel care se referă la Eliza, acțiunile și trăirile acesteia, iar al doilea este cel al comisarului Voinescu. Nu lipsesc nici referirile istorice care ne poartă de la Moldova lui Ștefan cel Mare până la perioada comunistă, persecuții și viața în democrație.

Pentru cei care doriți să cunoașteți mai multe vă invit să urmăriți un interviu cu domnul Cătălin Dupu despre această carte.

Costel Ghioancă – Fără Dumnezeu sunteți falimentari (Apocalipsa 3:7-22)


Maxima zilei – 15 februarie 2017


Pentru un cui se pierde o potcoavă. Pentru o potcoavă se pierde un cal. Pentru un cal se pierde un călăreț. 

Benjamin Franklin

Examen abilitare Prof. univ. dr. Otniel Bunaciu – Acordarea titlului de Profesor habilitat în teologie


După prezentarea concluziilor rezultate ca urmare a analizării tezei și a modului în care aceasta a fost susținută în ședința publică, comisia de examinare, care l-a avut ca președinte pe domnul Prof. univ. dr. Wilhelm Dancă, a decis în unanimitate acordarea titlului de Profesor habilitat în teologie domnului Prof. univ. dr. Otniel Ioan Bunaciu. 
*

Examen abilitare Prof. univ. dr. Otniel Bunaciu – Întrebări și răspunsuri 2


Examen abilitare Prof. univ. dr. Otniel Bunaciu – Întrebări și răspunsuri 1


Profesorul Otniel Ioan Bunaciu răspunde întrebările adresate de către comisia de examinare a lucrării realizate în vederea primirii titlului de Doctor habilitas în teologie. 

Ovidiu Rusnac – Studiu pe cartea Maleahi capitolul 4


Maxima zilei – 14 februarie 2017


Pleacă-ți urechea și ascultă cuvintele înțelepților.

Proverbe 22:17

Maxima zilei – 13 februarie 2017 


Oamenii răi ascultă din teamă; oamenii buni din iubire.

Aristotel 

R.C. Sproul – The Happy Birthday Infographic


rc_sproul_infographic

Datele sunt la nivelul anului 2014

http://www.challies.com/visual-theology/r-c-sproul-the-happy-birthday-infographic

Maxima zilei – 12 februarie 2017


educație mamă copil(copilul.ro)Învață-l pe copil mai întâi ascultarea  și apoi celelalte lecții pe care ai dori să le cunoască.

Fuller

Maxima zilei – 11 februarie 2017


Cel care nu știe să asculte nu poate comanda.

Anonim

Maxima zilei – 10 februarie 2017


Apus de soare în București (10 mai 2015), cer albastru

Dacă ar fi posibil să se intre în cer fără sfințenie, nu ar fi loc acolo pentru fericire.

Anonim

Maxima zilei – 9 februarie 2017


oameni

În democrație: Fiecare individ ARE DREPTURI.

În dictatură: Un singur individ ARE DREPTATE. 

Daniel Andreșoi

%d blogeri au apreciat asta: