Ioan – Aurel Pop – 100 de Adevăruri Istorice. Românii în mediul virtual
Profesorul Ioan – Aurel Pop, președintele Academiei Române, despre cum se comportă românii în mediul online.
Partajează asta:
Harul – Iosif Țon: Să pătrundem cu domnia lui Cristos în cultura neamului…
Iosif Țon despre necesitatea implicării Bisericii (din România) în cultură
Partajează asta:
Naomi & Martha Liță – Does Jesus care?
Partajează asta:
Naomi Mușat – Să înalț jertfa ta Isuse
Partajează asta:
Silvia Ologeanu – Serv Împărat
Partajează asta:
Dan Berindei – Ninic nu este veșnic
Nimic nu este veșnic, veșnicia este a Celui de Sus.
Academician Dan Berindei
Partajează asta:
Revista „Time”, 1 ianuarie 1990: „Scînteia puţin probabilă a unei revoluţii”
Update 01.01.2019, ora 18.58
Eu zic sa fim lucizi si sa nu inghitim pe nemestecate aceste mituri despre Tokes – un colaborator dovedit al ‘organelor’ (Chuck Colson inghite si al aceeasi gogoasa rasuflata in cartea lui The Body). Tokes cel adevarat este nationalistul fanatic, si persecutorul salbatic al crestinilor autentici (precuma betanistii) din propria lui biserica. Un om care si-ar vinde si mama, daca ar avea ceva de cistigat din asta. Daca aveti indoieli, intrebati-o pe nevasta-sa, care dupa decenii de casatorie n-a mai suportat si a plecat de linga acest monstru hidos. Dumnezeu cu mila.
Dănuț Mănăstireanu
“Nici măcar zidurile închisorii nu vor putea să ascundă de ochii lumii ceea ce este nobil şi bun” își încheia Revista “Time” din data de 1 ianuarie 1990 articolul despre pastorul reformat Laszlo Tokes și evenimentele din decembrie 1989.
Continui înfăţişarea unor articole din presa străină despre revoluţia românească cu un articol apărut în revista „Time” din 1 ianuarie 1990. Articolul, scris de John Greenwald şi intitulat „Scînteia puţin probabilă a unei revoluţii”, vorbeşte despre Laszlo Tokes. Articolul conţine unele greşeli: de pildă Timişoara nu aparţine Transilvaniei, ci Banatului, între 1940 şi 1944 doar o parte din Transilvania a trecut în stăpînire ungară, episcopia reformată a dorit să-l transfere pe Tokes într-o parohie din Nordul României, nu din Sud. În 1 ianuarie 1990, cînd a fost publicată revista, se aflase despre soarta lui Tokes, dar articolul a fost scris anterior, la momentul respectiv neştiindu-se unde se află pastorul. Prezint mai jos tălmăcirea articolului:
Scînteia puţin probabilă a unei revoluţii
Ca preot al bisericii reformate maghiare din oraşul transilvănean Timişoara, pastorul Laszlo Tokes pare o persoană care e puţin probabil să iniţieze o revoluţie. Dar Tokes, 37 de ani, avea…
Vezi articolul original 629 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
Newsweek – Mărturiile românilor despre atrocitățile comise de soldații sovietici
Peste 2.000 de români au reacționat la postarea Ambasadei Rusiei, care susținea că soldații sovietici n-au comis atrocități pe teritoriul României. Ei au povestit cum soldații ruși le-au umilit bunicii, cum femeile din satele lor au fost violate și cum li s-au furat animalele.
Partajează asta:
LaPunkt.ro – Moș Crăciun „politically correct”
Zilele trecute îmi spunea o prietenă că a văzut o știre pe site-ul BBC: parlamentul a votat în Anglia existența a trei sexe. Nimic nou, de fapt. Se conosc deja discuțiile privitoare la actul de naștere, în care nu va mai fi trecut sexul, ca și alte propuneri asemănătoare.
De la altă prietenă am auzit că în medicină, mai nou, nu s-ar mai vorbi despre „sexul”, unei persoane, ci, în schimb, de „starea” ei. Se pare că ar exista 15 asemenea „stări”, care, bănuiesc, ar putea trece dintr-una-ntr-alta prin tratamente hormonale.
https://www.lapunkt.ro/2018/12/mos-craciun-politically-correct/
Partajează asta:
Stelian Tănase – ISTORIA CA O GRĂMADĂ DE GUNOAIE
Mistificarea adevărului istoric prin filmele avându-l ca scenarist pe Titus Popovici pentru a servi propagandei comuniste.
https://www.stelian-tanase.ro/istoria-ca-o-gramada-de-gunoaie/
Partajează asta:
Paul Washer – Two obstacles stood between us & our salvation
Two obstacles stood between us & our salvation—the condemnation of sin & the power to sin. God overcame sin’s condemnation through the death of Christ on our behalf (Rom.8:1). He overcame sin’s power through the regenerating & sanctifying work of the Spirit in us (Rom.6:6).
https://twitter.com/paulwasher/status/1079048731134181383?s=20
Partajează asta:
„Ei bine! pe moartea Domnului, fie! dar ucideţi-i pe toţi, să nu mai rămână niciunul ca să nu mi se reproşeze mai târziu“ – Ordinul care a declanșat Masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu
Expresia din titlu face referire la Masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu, 24 august 1572. Un moment teribil din istoria Franței, dar și a Europei cu consecințe incalculabile pe termen lung. Atunci au fost masacrați protestanții din Franța care purtau numele de hughenoți. Nu toți, dar într-un număr considerabil.
Protestantismul a câştigat mult teren, încurajat de nişte circumstanţe culturale şi istorice care organizează lumea nouă a timpurilor moderne: „Abuzurile Bisericii romane, învăţământul mecanic al teologilor trăind rupţi de realitate, inventarea tiparului, eliberarea ideilor, o intoleranţă mutuală, ravagiile provocate de războaie şi de nenumărate invazii, o pace realizată prea în grabă, o criză economică şi o fiscalitate ruinătoare, greşelile şi slăbiciunile unui suveran care îşi încredinţează sceptrul câtorva favoriţi, învrăjbind noile feudalităţi unele împotriva altora, a fost nevoie de toate acestea pentru a ajunge într-o situaţie de neconceput odinioară în regatul cel mai centralizat din Occident“.
„Ei bine! pe moartea Domnului, fie! dar ucideţi-i pe toţi, să nu mai rămână niciunul ca să nu mi se reproşeze mai târziu“ au fost cuvintele regelui Franței, Carol al IX – lea, care la îndemnul mamei sale Caterina de Medici, „Doamna Satan” a dat ordinul care va duce la Masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu (24 august 1572). Masacru care s-a declanșat prin asasinarea amiralului Coligny, liderul partidului protestant (hughenot) și a dus în final la moartea a aproape 3000 de protestanți. Din Paris masacrul s-a extins și în alte zone ale Franței acelui an fatidic al confrunatării dintre catolici și protestanți.
Este de menționat faptul că au fost uciși și cei care nu erau protestanți, dar aveau o state materială care trezea invidii. De asemenea, Masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu și zilele următoare a constituit un bun prilej pentru rezolvarea unor probleme personale. Sub acuzația de apartenență la protestantism au căzut multe capete numai din vina că aveau un alt set de valori sau bogății care stârneau invidia celor din jur.
Pe străzi izbucnesc strigăte: „La arme! Ucideţi! Ucideţi!“, „Trăiască Dumnezeu, trăiască regele!“ Brassard umblă cu o banderolă albă pe braţ şi o cruce pe pălărie, partizanii familiei Guise scotocesc Parisul, vânându-l până şi pe cel mai neînsemnat protestant. Crimă, masacru, măcel, toate se vor a fi metodice, „sângele şi moartea străbat străzile“.
Soldaţii se înverşunează asupra femeilor însărcinate. Jaf, tâlhãrii, reglări de conturi, toate se multiplică. Locuinţele negustorilor hughenoţi sunt pustiite de bogăţiile lor. Bijutierii şi şlefuitorii de pietre preţioase de pe Podul Notre-Dame, consideraţi eretici, sunt jefuiţi. Alţi comercianţi şi servitorii lor sunt aruncaţi pe fereastră sau în Sena. Doamna de Popincourt, soţia neguţătorului de pene al regelui, este aruncată în apă şi ucisă cu lovituri de pietre, trupul ei rămânând patru zile cu părul agăţat de pilonul unui pod.
Trecătorii se îngrămădesc pe cheiuri, insultând morţii. Cadavrele sunt dezbrăcate, iar casele prădate. Într-o cavalcadă nebună, o sută de reformaţi reuşesc de bine, de rău să fugă din Paris, urmăriţi zadarnic de partizanii familiei Guise. Dar aproape trei mii de protestanţi vor fi ucişi în acea tragică noapte de 24 august 1572.
Situația de mai sus descrie destul de elocvent ce s-a întâmplat în Franța secolului al XVI -lea la 55 de ani de la decalnșarea Reformei protestante la 31 octombrie 1517 la Wittenberg în Imperiul Romano-German. Jean Calvin reușise să plece din Franța după înrăutățirea situației religioase și declanșarea persecutării și executării protestanților.
Ne dorim ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple, dar nu avem nicio certitudine că evenimente similare nu vor avea loc în Europa sau în alt colț al acestei planete numită Pământ.
Michel Faucheux, O istorie a răului, Bucureşti, Ed. Lider, 2007
Partajează asta:
Maxima zilei – 23 decembrie 2018
Noi vrem sănătate fără pocăință
Jean Ologeanu (23.12.2018)
Partajează asta:
Concert de colinde al Corului studenților ITBB și înmânare plachetă aniversară Prof. Univ. Dr. Vasile Talpoș
Concert de colinde al Corului studentilor Institutului Teologic Baptist din București dirijați de Conf. Univ. Dr. Cristian Caraman.
După terminarea concertului a fost un moment special în care i s-a mulțumit Prof. Univ. Dr. Vasile Talpoș pentru activitatea sa în cadrul Institutului Teologic Baptist din București și a Facultatii de Teologie Baptistă, fiindu-i înmânată o placheta aniversară.
Partajează asta:
Baptiștii din România după 1989
Istoriografia baptistă cuprinde cu precădere lucrări (inclusiv articole) care tratează cea de-a doua parte a secolului XX. Aspect de altfel de înțeles dat fiind interesul pentru perioada comunistă, dar și impactul acesteia asupra mentalului colectiv.
Pe de altă parte, sursele privind această perioadă sunt mult mai multe și într-o anumită măsură accesibile. Avem documente în cadrul mai multor arhive din țară și străinătate.
Un alt motiv pentru care perioada comunistă a suscitat un interes mai mare se datorează problematicii, încă neelucidată pe deplin, a colaborării cu Securitatea care acționa ca și poliție politică. În acest context au apărut poziționări și repoziționări, inclusiv în mass media laică, dacă putem vorbi și de una religioasă.
Dacă despre perioada interbelică și cea comunistă avem lucrări cu caracter istoric, mai mult sau mai puțin obiective, realizate cu aplecare către adevăr sau nu, despre istoria baptiștilor din România după 1989 sunt mult mai puține lucrări. Personal nu cunosc o carte sau un articol care sa trateze această perioadă prin integrarea istoriei confesionale baptiste în cea a României, dat fiind faptul că, oricât ar dori unii, acestea nu pot fi despartite. Ma refer la o istorie care sa integreze referiri atât la plusuri cât și la minusuri, la realizări și nerealizări, la aspecte pozitive și la cele mai puțin pozitive. Sa privească ca un tot unitar toate zonele istorice ale României. Înțelegând prin aceasta, referiri echilibrate atât la zona de vest, nord-vest unde prezența baptiștilor este mai mare, cât și la zona de sud și est. La instituțiile emblematice ale acestora.
O privire sumară asupra perioadei de după 1990, având ca moment de cotitură anul 1989 ne permit să observăm faptul că baptiștii români au facut unele schimbări imediat după Revoluția din decembrie 1989, iar altele mai târziu. Este de înțeles într-o anunită măsura faptul că apraoape 50 de ani de comunism și-au pus amprenta asupra modului de gândire și de acțiune. Totuși, mai încet sau mai repede, aceștia s-au conectat la lumea liberă, au adoptat reforme care au schimbat forma exterioara de închinare.
Au apărut posturi de radio, reviste si instituții de învățământ preuniversitar și universitar.
La nivel universitar funcționează două mari instituții de învățământ baptiste, Institutul Teologic Baptist la București și Universitatea Emanuel din Oradea.
De menționat că baptiștii nu au nici acum un post de radio oficial sau televiziune precum Biserica Ortodoxă Română sau, mai aproape de spațiul confesional evanghelic, Biserica Adventistă. Radio Vocea Evangheliei este un post de radio al Alianței Evanghelice din România. Alianța Evanghelică din România nu are și un post de televiziune propriu, însă există două posturi de televiziune pe care doresc să le menționez aici. Este vorba de Credo TV și Alfa Omega TV deținute după cunoștințele mele de persoane din mediul penticostal, sau cu afiliere penticostală fapt reflectat și în grila de programe. A se vedea în acest sens și emisiunile de la Alfa Omega TV care reflectă o politică editorială carismatică.
In privința mass media lucrurile stau mai bine in sensul că există un organ oficial de presă, respectiv Revista Creștinul Azi. De asemenea, la Arad apare Revista Farul Creștin, cea care a fost până în anul 1945 organul oficial de presă al baptiștilor din România.
La nivel editorial baptiștii au o editură proprie, dar nu și tipografie.
Ar fi interesant de văzut ce îi unește pe baptiștii din România și ce anume îi separă, aspecte interesante dacă luăm în considerare faptul că este confesiunea evanghelică (neoprotestantă) cea mai veche (sec XVII) și cu cea mai veche prezență în spațiul românesc (sec XVIII).
Societatea contemporană vine cu provocările ei motiv pentru care este nevoie să ne cunoaștem trecutul ca să putem învăța din el.
Partajează asta:
Baptiștii români şi implicarea acestora în Marea Unire din 1918
Anul 2018 este unul important si pentru comunitatea baptista din România, fapt evidențiat si de aparițiile editoriale care vin sa prezinte implicarea baptiștilor in evenimentele din anul 1918 sau premergătoare acestuia.
Dintre aparițiile editoriale care fac o legatura între baptiștii români si Unirea din 1918, Conf. Univ. Dr. Mihaela Bucin de la Universitatea din Seghedin s-a oprit la două lucrări despre care puteți citi AICI.
Baptiștii și Marea Unire din 1918: adevăruri și fapte scrisă de Vasile Bel și Daniel Stoica
Cea de-a doua lucrare este realizată de Teodor – Ioan Colda, cuvânt înainte Daniel Mariș și se intitulează Biserica Baptistă Golgota din București și Marea Unire a Românilor.
Ambele volume evidențiază implicarea baptiștilor în societatea românească la începutul secolului XX, atât în timpul Războiului pentru Reîntregire Națională, cât și în anul de grație 1918 când s-a realizat România Mare prin unirea provinciilor românești cu Regatul României.
Aceste lucrări, scrise de către pastori baptiști, constituie un imbold pentru cercetarea istoriei baptiștilor din acea perioadă într-un mod sistematic.
Revenind la subiectul celor două volume este de evidențiat contribuția importantă pe care acestea o aduc la cunoașterea istoriei confesionale și implicit a celei naționale.
Cartea scrisă de Vasile Bel și Daniel Stoica este un volum care cuprinde pe lângă articole de presă referitoare la baptiștii din România și Marea Unire din 1918, care constituie materialul principal al cărții, documente de arhivă, secțiune care merită îmbunătățită, precum și mărturii despre baptiști români care au participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia ce s-a ținut la 1 decembrie 1918.
Cea de-a doua lucrare prezentată și în ordinea apariției editoriale este a Lect. Univ. Dr. Teodor-Ioan Colda care dovedește si onaplecare asupra istoriei comunității baptiste din România pe parcursul secolelor XIX și XX.
Biserica Baptistă Golgota din București, a cărei istorie seculară se împletește cu cea a României moderne, are meritul de a fi un far de lumină în orașul București. Implicarea acesteia în treburile cetății, atașamentul față de valorile creștine și naționale, precum și oamenii dedicați Cuvântului lui Dumnezeu, precum Constantin Adorian, sunt evidențiate de această lucrare. Meritul cărții constă și în prezentarea într-un mod cronologic și concis a evoluției din punct de vedere spiritual și administrativ, dar și a implicării în plan social a Bisericii Baptiste Golgota din București, prima biserică baptistă română din Vechiul Regat. La un secol de la Marea Unire din 1918, cartea documentează implicarea credincioșilor baptiști în realizarea idealului de veacuri al românilor, acela de a trăi liberi și a avea un stat al lor.
Demersul editorial este unul binevenit, iar subiectul este de asemenea interesant și de dorit a fi inteles, cu atât mai mult cu cât anul 2018 este Anul Centenar al României.
Partajează asta:
Sorin Lavric – Semnul mediocrității
Partajează asta:
La mulți ani, România!
Anul 2018 marchează centenarul României, împlinirea a 100 de ani de la momentul 1918 când în trei etape (martie, noiembrie, decembrie) provinciile românești s-au unit cu Regatul României. La 27 martie 1918 s-a votat unirea Basarabiei cu Țara Mamă (România), la 28 noiembrie 1918 s-a votat unirea Bucovinei cu România, iar ca o încununare a tuturor acestor eforturi, la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia s-a dat citire de către episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a Rezoluției Marii Adunări Naționale prin care s-a votat unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Vechiul Regat.
Acest proiect de unitate națională nu a fost unul facil, beneficiind de un context politic internațional favorabil, de jertfa unor generații întregi, dar și de implicarea unor oameni politici, remarcând aici contribuția deosebită a Reginei Maria la Conferința de Pace de la Paris. Sfârșitul Primului Război Mondial (1914-1918) și dispariția imperiilor multinaționale din vecinătatea noastră în cadrul cărora se aflau sau se aflaseră teritorii românești (Imperiul Țarist, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman) au fost de asemenea factori pe care trebuie să-i luăm în considerare.
Deși România Mare a încetat să existe în vara anului 1940, România ca țară a rezistat vitregiilor timpului și astăzi, 1 Decembrie 2018, îi serbăm centenarul.
Dincolo de aspectul politic avem și unul social și religios. La realizarea visului de veacuri al românilor, unirea, și-au adus contribuția și oameni de cultură, dar și reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii Greco-Catolice, dar și ai altor confesiuni religioase. Printre acestea din urmă doresc să evoc și contribuția celor de factură protestantă, precum confesiunea baptistă ai căror credincioși s-au jertfit pentru țară în Războiul de Reîntregire Națională, au dorit unirea și au militat pentru ea prin modul lor de a gândi și acțiunile lor.
Doresc să evoc aici și jertfa lui Samoilă Mârza, fotograful Marii Uniri, care și-a vândut o pereche de boi pentru a-și cumpăra un apărat de fotografiat cu care a imortalizat momente unice de la Marea Adunare Națională întrunită la Alba Iulia la 1 decembrie 1918.
Faptul că unirea românilor într-un singur stat nu a fost proiectul unei singure persoane sau partid politic este evidențiat și de istoricul Florin Constantiniu:
“Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit.”
Pentru toate acestea se cuvină să le aducem tuturor recunoștiință și să nu ne uităm istoria.
Partajează asta:
Criterii noi privind acordarea titlului științific de doctor
Studenții admiși la doctorat începând cu anul universitar 2018-2019 vor trebui să aibă în vedere noile cerințe stabilite de către Ministerul Educației.
Astfel, nu va mai fi suficient ca doctorandul să susțină trei referate, iar teza să-i fie validată de o comisie de referenți și, mai apoi, de CNATDCU.
Toți doctoranzii vor fi obligați ca, în cei trei ani legali de studiu, să publice articole de specialitate în reviste științifice. Criteriile diferă de la domeniu la domeniu, la fel și tipul de reviste indicate în Ordinul ministerial.
Dintre toate cele 35 de domenii doctorale omologate în România prin tot atâtea comisii de specialitate ale CNATDCU, cel mai mare semn de întrebare îl ridică domeniul Științe militare, Informații și Ordine publică, fiindcă aici au fost descoperite cele mai multe teze plagiate.
Ordinul 5110 din 17 septembrie 2018 al Ministerului Educației Naționale poate fi citit și descărcat în format PDF printr-un click AICI
Partajează asta:
Video: Credincioșii baptiști și Marea Unire de la 1918: o discuție istorică, teologică și culturală
O discuție despre Marea Unire din 1918 și rolul baptiștilor în realizarea acestui ideal național alături de pastorul Vasile Bel, coautor al cărții Baptiștii și Marea Unire din 1918 : adevăruri și fapte, Dr. Marius Silveșan, istoric, Drd. Cristian Popescu, specializat în filosofie, Drd. Nicu Sotir, pastor la Biserica Baptistă Logos din București și Romică Tilă, coordonator în cadrul asociației „Alege viața” și fundației „Romania proculture.”
Moderatorul serii a fost Dr. Ștefan Cornu, pastorul bisericii gazdă, Biserica Adonai.
Partajează asta:
Credincioșii baptiști și Marea Unire de la 1918: o discuție istorică, teologică și culturală – Adonai București, 18 noiembrie 2018
În Primul război mondial existau doar câteva facțiuni protestante în România. Printre acestea se numără și baptiștii.
Care a fost rolul acestora în marea unire? Au fost ei dizidenți, împotrivitori unirii, așa cum presupun unii? Cum au străbătut ei vremuri așa de frumoase pentru această națiune, dar așa de complicate, cu niște convingeri ferm ancorate în Scripturi?
Formatul întâlnirii va fi unul antrenant, de tipul întrebări și răspunsuri, împreună cu invitații noștri speciali.
În compania pastorului Vasile Bel, autor al cărții „Baptiștii și marea unire din 1918” și a istoricului Dr. Marius Silveșan vom analiza aspectele istorice ale relației baptiștilor cu Marea unire.
De asemenea, vom analiza și latura teologică a baptiștilor împreună cu Drd. Nicu Sotir, pastor la Biserica Baptistă Logos din București și Romică Tilă, coordonator în cadrul asociației „Alege viața” și fundației „Romania proculture.” În ce mod teologia și practica baptiștilor le-au influențat convingerile politice și cetățenești.
De asemenea Drd. Cristian Popescu, specializat în filosofie, ne va ajuta să înțelegem mai bine lumea de la începutul veacului trecut, abordând aspectele socio-culturale ale României acelor vremuri.
Moderatorul serii va fi Dr. Ștefan Cornu, pastor al bisericii gazdă, biserica Adonai.
Va fi un timp de reflecție asupra trecutului și asupra unor oameni care nu s-au sfiit să creadă și să trăiască potrivit Sfintelor Scripturi în vremuri în care ar fi putut fi înțeleși total greșit.
https://www.facebook.com/events/305829010017795
Partajează asta:
Dănuț Jemna “Societatea democratică se bazează pe acceptarea diferențelor de opinie, credință și comportament”
Societatea democratică se bazează pe acceptarea diferențelor de opinie, credință și comportament. Toleranța are la bază încrederea în capacitatea semenilor de a exprima unicitatea lor într-un cadru care recunoaște demnitatea și valoarea fiecăruia, iar expresia de sine nu se realizează în dauna celorlalți, ci în realizarea unui bine comun.
https://danutj.wordpress.com/2018/11/02/increderea-si-capitalul-social-1/
Partajează asta:
Limba evreilor
Limba (limbile) vorbita(e) de evrei de-a lungul timpului
Evreii, ca popor, și-au schimbat de câteva ori limba vorbită, dar asta nu i-a împiedicat să-și păstreze identitatea. Dumnezeu i-a forțat s-o facă, pentru că sunt poporul ,,ales“, lucru unic și nerepetabil la alte popoare.
Evreii au vorbit ,,ebraica“ până la exilul babilonian și s-au întors acasă vorbind ,,aramaica“. Cartea Daniel, scrisă în perioada de tranziție, folosește ambele limbi (un fel de rom-english deci). Capitolele profetice sunt scrise într-o limbă, iar capitolele narative sunt în cealaltă. Vă las pe voi să identificați care și de ce …
Pentru cei ce vor să știe mai mult, trebuie să spun că ordinea istorică a fost cam aceasta:
- Familia lui Terah, Avraam și Laban, plecați împreună din Ur, din Caldeea, au vorbit … aramaica. Aceasta le-a fost limba și identitatea etnică.
Geneza 25:20
Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat de nevastă pe Rebeca, fata lui Betuel, Arameul…
Vezi articolul original 791 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
Istorie Baptistă: În vizită de lucru, la revistele noastre baptiste de la B.C.U.
Vasile Bel și Daniel Stoica, doi oameni pasionați de istoria baptistă, dar și colecționari de documente, reviste, cărți vechi, au fost la sfârșitul lunii octombrie la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj pentru a studia colecția de reviste baptiste pe care această instituție o deține. Cu acest prilej aceștia au primit aprobarea de a scana revistele baptiste aflate în depozitele BCU Cluj urmând ca acestea să fie disponibile spre cercetare și pe site-ul bibliotecii.
Partea cea mai grea a fost făcută, aceea de identificare a materialului și punerea acestuia la dispoziția celor interesați. Rămâne acum partea cea mai ușoară, este evident o glumă, aceea de a cerceta aceste documente și a scrie o istorie obiectivă care să respecte canoanele ștințifice. O istorie sine ira et studio.
— Read on istoriebaptistablogul.blogspot.com/2018/11/in-vizita-la-revistele-noastre-baptiste.html
Partajează asta:
Is Trump Our Cyrus? The Old Testament Case for Yes and No | Christianity Today
Is Trump Our Cyrus? The Old Testament Case for Yes and No | Christianity Today
— Read on www.christianitytoday.com/ct/2018/october-web-only/donald-trump-cyrus-prophecy-old-testament.html
Partajează asta:
Omul evanghelic – in perioada 2-9 noiembrie reducere 40% la comenzi online
Omul evanghelic – in perioada 2-9 noiembrie reducere 40% la comenzi online
https://omulevanghelic.wordpress.com/2018/11/02/omul-evanghelic-in-perioada-2-9-noiembrie-reducere-40-la-comenzi-online/
— Read on omulevanghelic.wordpress.com/2018/11/02/omul-evanghelic-in-perioada-2-9-noiembrie-reducere-40-la-comenzi-online/
Partajează asta:
Noua Conducere a Cultului Creștin Penticostal din Romania | Ciprian Barsan
Noua Conducere a Cultului Creștin Penticostal din Romania, aleasa prin cel de-al 11-lea congres electiv din 02-noiembrie-2018, Vicovu de sus Sfanta Treime. Presedinte – Ardelean Moise Secretar general – Bumbar Simion Vicepresedinte – Moldovan Aurel Membru – Filip Ioan Membru – Anca Iosif Membru – Moldovan Ioan Membru -Bojor Vasile Membru – Axinte Liviu Membru…
— Read on dininimapentrutine.com/2018/11/02/noua-conducere-a-cultului-crestin-penticostal-din-romania/
Partajează asta:
Istorie Evanghelică – 900.000
O cifra rotundă. Mulțumesc tuturor celor care ați poposit de-a lungul timpului pe IstorieEvanghelica
Partajează asta:
Atenție! Omul evanghelic, disponibil prin comandă online
Atenție! Omul evanghelic, disponibil prin comandă online
https://omulevanghelic.wordpress.com/2018/10/03/atentie-omul-evanghelic-disponibil-prin-comanda-online/
— Read on omulevanghelic.wordpress.com/2018/10/03/atentie-omul-evanghelic-disponibil-prin-comanda-online/
O apariție editorială care aduce o serie de noutăți in privința istoriei evanghelicilor din România.După omul Renașterii, omul modern avem acum si Omul evanghelic.
