Larisa Grenaderov – Amintiri


În luna iunie 2018, împreună cu pastorul Vasile Bel am avut ocazia deosebită de a o cunoaște și a sta de vorbă cu doamna Larisa Grenaderov, născută în octombrie 1939, credincioasă baptistă care provine din două familii baptiste celebre, Issler și Grenaderov. Urmărind aceste materiale video veți descoperi multe lucruri interesante despre cele două familii amintite, despre copilăria, adolescența și viața în perioada comunistă a doamnei Larisa Grenaderov. De asemena, amintirile dumneaei despre bunicul, tatăl și mama dânsei reconstituie o epocă istorică. Totodată aduce lămuriri referitoare la viața comunității baptiste din Tulcea și împrejurimi în anii 40 ai secolului XX.
Amintiri I

Amintiri II

Reclame

Cuprinsul volumului


Cuprinsul volumului Omul evanghelic, în curs de apariție la Editura Polirom

Omul evanghelic

Introducere (Dorin Dobrincu şi Dănuţ Mănăstireanu

Partea I-a – Ecclesia semper reformanda

  1. Sub puterea Cezarului. O istorie politică a evanghelicilor din România (a doua jumătate a secolului al XIX-lea – 1989) (Dorin Dobrincu)
  2. Identitatea evanghelicilor români – izvoare, actualitate, perspective (Dănuţ Mănăstireanu)
  3. Criza de identitate a omului evanghelic (Dănuţ-Vasile Jemna)

Partea a II-a – Oamenii Cărții

  1. Biblia în lumea evanghelicilor români – o perspectivă teologică (Octavian Baban)
  2. O perspectivă istorică asupra traducerilor Bibliei în spaţiul evanghelic românesc (Emanuel Conţac)
  3. Incursiune în hermeneutica evanghelică (Radu Gheorghiţă)
  4. Teologia evanghelicilor români – rădăcini şi perspective (Eugen Matei)
  5. Semnificaţia socială a reconcilierii în context românesc – rolul bisericilor în arena publică (Corneliu Constantineanu)

Partea a III-a – Zoon politikon

  1. Socio-demografia confesiunilor evanghelice din România – valori şi practici religioase (Sorin Gog și Claudiu Herțeliu)
  2. Dinamica teritorială a bisericilor evanghelice din România (Nicolae Geantă)
  3. Evanghelicii din cadrul minorităţii maghiare din România (József Kovács)
  4. Convertirea religioasă…

Vezi articolul original 75 de cuvinte mai mult

A APĂRUT SERIALUL TV CĂLĂTORIND CU ISUS


Catalin Dupu

                                         

 

de Ioan C Dupu

Călătorind cu Isus este un serial TV creștin abia apărut în limba română, disponibil atât celor ce sunt de ani de zile pe calea credinței cât și acelora ce fac primii pași în viața spirituală. Serialul TV cuprinde 5 episoade și spune povestea unor familii din Africa, nu foarte înstărite, care se confruntă cu tot felul de probleme și la toate găsesc rezolvarea prin credința creștină.

Călătorind cu Isus poate fi folosit în mai multe feluri, unul recomandat fiind prezentarea sa la serile de studiu bibic sau lucrul cu el la întâlniri cu persoane abia întoarse la Dumnezeu. Serialul poate fi folosit de către pastori, prezbiteri, misionari, lideri de tineret, misionari și adolescenți și chiar de persoane care vor să se implice în programe…

Vezi articolul original 428 de cuvinte mai mult

O baptistă în lumea culturii – Larisa Grenaderov și picturile ei


Larisa Grenaderov, născută în octombrie 1939, nu este doar o credincioasă baptistă care provine din două familii baptiste celebre, Issler și Grenaderov, ci și o artistă talentată care reușește să dea viață locurilor și personajelor transpuse în picturile sale.

Christianity Today: Meet the World Cup Stars Who Love Jesus


https://www.christianitytoday.com/ct/2018/june-web-only/world-cup.html?utm_source=ctweekly-html&utm_medium=Newsletter&utm_term=8591572&utm_content=588749085&utm_campaign=email

Institutul Teologic Baptist din București – Întâlnirea de zece ani de la absolvire a promoției 2008 (2004-2008)


Astăzi, 15 iunie 2028, Institutul Teologic Baptist din București a găzduit întâlnirea de zece ani de la absolvire, a promoției 2008 (2004-2008).

Au fost prezenți absolvenții (9 din 13) și o parte a corpului profesoral, printre care Prof. univ. dr. Vasile Talpoș, rectorul de atunci al Institutului Teologic Baptist din București, Lect. univ. Lidia Talpoș, profesoară de muzică la momentul respectiv, Conf. univ. dr. Daniel Mariș, actualul rector, Conf. univ. dr. Ioan Străinescu, Conf. univ. dr. Corneliu Boingeanu, în prezent Director de departament în cadrul Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București, Lect. univ. dr. Daniel Gherman și Lect. univ. dr. Sorin Bădrăgan, actualul decan al Institutului.

Quartz at work : How to talk about God in Silicon Valley


Silicon Valley's Christians

https://work.qz.com/1298937/how-to-talk-about-god-in-silicon-valley/

Dennis Prager la Edictum Dei


Vaisamar

Reiau pe blog anunțul despre cele două conferințe pe care le va susține Dennis Prager în România în ultima săptămână din această lună.

***

Edictum

Conferințele vor avea loc la București – 24 iunie, respectiv Cluj – 26 iunie.

Participarea la aceste evenimente este GRATUITĂ, însă intrarea în săli se va realiza nominal, pe baza de ÎNSCRIERE. În felul acesta va putea fi ocupat numărul maxim de locuri din cele două săli de conferință.

Persoanele care nu vor figura pe lista de înscriere vor avea acces în sală în limita locurilor rămase neocupate înainte de începerea conferinței.

Pentru înscriere, folosiți site-ul www.edictum.ro

Vezi articolul original

Deportarea Lidiei Căldăraru și a pastorului baptist Eugeniu Jurenco


Perioada anilor ’40 este una în care am avut și acțiuni extreme precum deportările unor minorități, inclusiv religioase.

În primul caz vorbim de deportarea unor credincioși baptiști rămași în Basarabia cedată URSS-ului în vara anului 1940 la ordinul NKVD.

Trist este faptul că după recuperarea Basarabiei de către români în vara anului 1941 credincioșii baptiști au continuat să fie persecutați.

Iată mai jos link ul unde este prezentat acest caz de deportare al unei credincioase baptiste în baza unei documentări realizate de Vasile Bel care a fooosit informații regăsite în Revista Farul Creștin.

https://istoriebaptistablogul.blogspot.com/2018/06/lidia-caldararu-deportata.html?m=1

Un caz similar de deportare a minorităților religioase, inclusiv din Basarabia a avut loc în luna mai a anului 1942. Atunci Mareșalul Ion Antonescu, conducătorul statului, a dat un ordin secret care prevedea ca toți sectanții să fie deportați in organizațiile de muncă de pe Bug, în Transnistria. Ordinul a fost anulat la scurt timp și nu au fost deportați mulți credincioși baptiști, însă printre aceștia a fost si pastorul Eugeniu Jurenco din orașul Bălți care a fost închis în lagărul Golta din Transnistria. (Vezi AICI un portret al lui Eugeniu Jurenco realizat de Buni Cocar)

Problemele din perioada lui Antonescu le-am tratat în cadrul studiului „Evoluția legislației religioase referitoare la baptiștii din România în timpul Regimului Antonescu” publicat în Jurnalullibertății de credință, 2015, pp. 271-290.

Din prezentarea succintă acelor două cazuri putem observa faptul că acțiunile de deportare au vizat credincioșii baptiști în timpul unor regimuri totalitare sau autoritare pe parcursul anilor 40 ai secolului XX, un secol al extremelor după cum îl portretizează și Eric Hobsbawm.

Regele Ferdinand I și cultele religioase din România interbelică 


În plan religios, Regele Ferdinand I declarase drept biserici naționale Biserica Ortodoxă Română și Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, iar regimul cultelor era favorabil și celorlalte biserici: romano-catolică, armeano-catolică, armenească, luterană, calvină, cultelor neoprotestante, dar și cultelor necreștine, precum cel musulman, cel mozaic sau altor culte necreștine, precum Martorii lui Iehova sau unitarienii. Biserica Ortodoxă Română obținuse ridicarea la rangul de Patriarhie, iar fostul episcop ortodox al Caransebeșului, Miron Cristea, devenise Patriarh al României.

http://m.romanialibera.ro/aldine/history/mostenirea-lui-ferdinand-cel-loial–la-moartea-sa–in-1927–romania-era-intr-o-situatie-privilegiata–cum-s-a-naruit-munca-regelui–465910

Ferdinand I

Informația de mai sus trebuie completată cu informații suplimentare. Astfel,  regimul cultelor nu era favorabil, așa cum afirmă  domnul Claudiu Pădurean, autorul articolului, și celorlalte bisericii, în afara bisericilor istorice. Mă refer aici în primul rând la „cultele neoprotestante” (adventist, baptist, creștin după Evanghelie și penticostal.), termen care, deși exista, nu era folosit decât rar.

Dovada afirmațiilor mele stă în legislația perioadei, începând chiar cu anul 1921, dar și ulterior.

Nu îmi propun să tratez acum în extenso această problemă despre care am scris în cadrul unor studii științifice publicate sau în curs de publicare, însă voi prezenta câteva elemente.

Unul dintre acestea este cel legislativ

Articolul 22 din Constituţia adoptată în martie 1923 prevedea, între alteleLibertatea conştiinţei este absolută. Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate de protecţiune, întrucât exerciţiul lor nu aduce atingere ordinii publice, bunelor moravuri şi legilor de organizare a statului.

Cultele erau clasificate în culte istorice, culte noi şi asociaţii religioase. Asociaţiile religioase stăteau sub regimul legilor privitoare la asociaţii în general şi la întruniri publice, fiind vizate aici sectele, care după război s-au sporit în chip neobişnuit, provocând prin acţiunea lor clandestină stări de spirit adânc păgubitoare liniştii şi intereselor permanente ale statului.
Următoarele culte erau considerate culte istorice: ortodox, greco-catolic (unit), catolic, reformat, mozaic, mahomedan. Erau recunoscute drepturile comunităţii baptiste, acordate printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri din 21 noiembrie 1927.

Sursa: Ion Agrigoroaiei, Gheorghe Iacob, Politică și cultură în România interbelică

Ceea ce se observă aici este faptul că articolul 22 din Constituția României Mari (1923) Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate de protecţiune, însă acest lucru era garantat numai cultelor, nu tuturor confesiunilor religioase recunoscute de stat. De asemenea, prin Legea Cultelor din 1928, care a generat numeroase dezbateri și opoziție înainte de adoptare, inclusiv din partea Bisericii Ortodoxe Române. Problema viza printre altele și recunoașterea statutului de cult religios pentru confesiunea baptistă. De asemenea, se cerea recunoașterea în baza faptului că avusese acest statut în Transilvania înainte de 1918, îndeplinea criteriile legale, i se promisese acest lucru și mai mult decât atât România se angajase prin Tratatul Minorităților din anul 1919 la respectarea drepturilor minorităților religioase.

  Principala lege, care a fixat regimul cultelor în România şi care a stat la baza activităţii respective până în anul 1948, a fost Legea pentru regimul general al cultelor din aprilie 1928.
În ce priveşte legătura între stat şi culte, legiuitorul a preferat sistemul superiorităţii statului faţă de biserică, numit şi sistemul autonomiei bisericeşti, urmând a satisface atât pretenţiunile juste ale Bisericii, cât şi drepturile normale ce decurg din suveranitatea Statului.
Cultele erau clasificate în culte istorice, culte noi şi asociaţii religioase. Asociaţiile religioase stăteau sub regimul legilor privitoare la asociaţii în general şi la întruniri publice, fiind vizate aici sectele, care după război s-au sporit în chip neobişnuit, provocând prin acţiunea lor clandestină stări de spirit adânc păgubitoare liniştii şi intereselor permanente ale statului.
Următoarele culte erau considerate culte istorice: ortodox, greco-catolic (unit), catolic, reformat, mozaic, mahomedan. Erau recunoscute drepturile comunităţii baptiste, acordate printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri din 21 noiembrie 1927. (…)

Mai erau admise de lege:
a. Asociaţia religioasă baptistă (cu 35 comunităţi baptiste române, 55 germane şi 15 maghiare – cu peste 3.000 case de rugăciuni în total);
b. Asociaţia religioasă adventistă de ziua a şaptea, cu comunităţi grupate în şase conferinţe zonale şi având 520 case de rugăciuni. În 1920 se organizează unirea acestor comunităţi din România;
c. Asociaţia religioasă a lipovenilor, având peste 57.000 de credincioşi şi reşedinţa la Fântâna Albă, în Bucovina.
Pe lista celor interzise în conformitate cu prevederile legii din aprilie 1928 figurau: secta nazarinenilor, a adventiştilor reformaţi, a secerătorilor, a penticostaliştilor, a inochentiştilor, a bisericii lui Dumnezeu apostolice, a martorilor lui Dumnezeu (Iehova), a stundiştilor, a duhoborţilor, a molocanilor şi a studenţilor în Biblie (mileniştilor).

Sursa: Ion Agrigoroaiei, Gheorghe Iacob, Politică și cultură în România interbelică

Se observă faptul că deși statul prevedea în Legea fundamentală din anul 1923 că libertatea conștiinței este absolută, venea cu îngrădiri de ordin legal și făcea o departajare între confesiunile religioase pe care le împărțea în legale și interzise, iar pe cele acceptate în culte religioase și asociații religioase.

În ceea ce priveşte religia locuitorilor, situaţia în perioada interbelică conform recensământului din anul 1930 se prezenta astfel: ortodoxă – 13.108.227 (72,6%), greco-catolică – 1.427.391 (7,9), romano-catolică – 1.234.151 (6,8), mozaică –756.930 (4,2), reformato-calvină – 710.706 (3,9), evanghelică-luterană – 398.759 (2,2), mahomedană – 185.486 (1,0), unitariană – 69. 257 (0,4), baptistă – 60.562 (0,3), lipoveană – 57.288 (0,3) şi, cu sub 0,1%, adventistă – 16.102, armeano-gregoriană – 10.005, armeano-catolică –1440, alte religii şi secte –7.434, liberi cugetători – 6.604, nedeclarată – 6.686.

Un alt aspect pe care doresc să-l menționez aici face referire la vizitele în România ale Dr. J. H. Rushbrooke, secretar general și apoi președinte al Alianței Mondiale Baptiste. Domnia sa a venit în România de mai multe ori, uneori chiar și de două ori într-un an pentru a intervenii la autorități ca acestea să respecte ceea ce s-au angajat, respectiv libertatea religioasă. Aspectele menționate aici sunt evidențiate și în cadrul unui volum care urmează să apară și voi detalia informațiile la momentul oportun.

Deși nu am tratat decât superficial acest subiect amplu, doresc să atrag atenția asupra faptului că perioada interbelică merită mai multă atenție în ceea ce privește situația religiei în general și a confesiunii baptiste în particular.

 

 

Cele mai bine vândute cărți de la Bookfest 2018


News.ro publică un top al celor mai vândute cărți la Bookfest 2018, cel mai recent târg de carte desfășurat la sfârșitul lunii mai și începutul lunii iunie la București.

Topul vânzărilor Bookfest 2018: Yuval Noah Harari, Radu Paraschivescu, Julian Barnes, Éric Vuillard, Elena Ferrante, cei mai cumpăraţi autori

Pentru a vedea ce cărți au cumpărat românii accesați link-ul de mai jos:

https://www.news.ro/cultura-media/topul-vanzarilor-bookfest-2018-yuval-noah-harari-radu-paraschivescu-julian-barnes-ric-vuillard-elena-ferrante-cei-mai-cumparati-autori-1922400203002018062018146250

Marius Silveșan | Mesaj cu ocazia Jubileului Adonai


100 de oameni care au făcut România modernă: Richard Wurmbrand


Foto: Seminarul Teologic Baptist din Bucuresti (anii ’30)


Seminarul Teologic Baptist din București a avut pe parcursul perioadei interbelice două componente. Seminarul Teologic Baptist, destinat pregătirii teologice a băieților, și Școala de fete care începe să funcționeze din ianuarie 1930.

Daniel Stoica a făcut publică o imagine, care pare mai degrabă o schiță, a clădirii Seminarului Teologic Baptist din București în anii 30 ai secolului XX. Posibil ca aceasta să se refere la corpul din față, unde funcționa Școala de fete, instituție care apare în lucrările americane sub denumirea de James Memorial School.

Pentru o privire de ansamblu asupra istoriei baptiștilor din România vezi

Silveșan Marius, „O scurtă istorie cronologică a baptiștilor din România” în Revista Timotheus – Incursiuni Teologice Tematice, Vol. 4, Nr. 1/2017, Editura Universitară, București, 2017, pp. 185-212

Calea Credinţei (3/2018)


Biserica Creştină după Evanghelie din România

Untitled

Este vorbirea în limbi evidenţa botezului cu Duhul Sfânt? – Virgil Achihai
Înălţarea Domnului (Între ispăşire şi mijlocire) – Valentin Giuroiu
Presbiterul „Manager” – David Ciucur
Perseverenţa în slujire – Alex Grigore
Duhul Sfânt în învăţătura Domnului Isus – Bogdan Emanuel Răduţ
Trei provocări pentru Biserică – Fares Marzone
Misiune • Info • Ştiri

Revista poate fi citită online aici.

Vezi articolul original

Creștinism în ADN: cum să fii creștin 24/7?


30716217_1637519969693953_7700142085529141248_n

Cât de natural îți este creștinismul pe care îl mărturisești? Este el doar o îmbrăcăminte de duminică sau este la fel de viguros la serviciu, acasă sau în timpul liber? Te așteptăm împreună cu noi pentru a fi provocat să devii un om pătruns de Hristos în orice aspect al vieții tale și în orice moment.

Va fi un timp antrenant, cu sesiuni în plen, workshopuri și mărturii.
Vor fi 4 sesiuni (de câte 15 minute fiecare), în care se vor aborda patru aspecte: ce înseamnă să fii creștin și cum să fii creștin în trei domenii importante ale vieții (în timpul liber, în închinare și la serviciu). Vor fi patru workshopuri pe aceleași teme și mai multe mărturii ale modului în care creștinismul influențează profund întreaga viață umană.

Pentru familiile cu copii vor fi pregătite activități pentru cei mici, așa încât părinții să poată participa liber la conferință.

Intrare este liberă, cu înscriere aici, sau prin SMS la 0724308749 până la data de 30 aprilie.

https://www.facebook.com/events/214867349246645/

Shema, Israel! Ascultă, Israele! – 70 de ani de la renașterea Statului Israel – Ateneul Român, 19 mai 2018


Mesaj David Ginn la BCB Nădejdea București (15.04.2018)


David Ginn la BCB Nădejdea București (15.04.2018)


David Ginn de la Fundația „Romania Pro Culture” este invitatul Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București.

Mesajul său va putea fi urmărit live pe paginile de Facebook Istorie Evanghelică și Biserica Baptistă Nădejdea București.

Adriana Ene, Un fiu iubit


Grup coral – Crucea-i ascultarea


The Art of Reading: How to be a Demanding Reader


There are four main questions you must ask about any book, found in How to Read a Book: The Classic Guide to Intelligent Reading:

1. What is the book about as a whole? You must try to discover the leading theme of the book, and how the author develops this theme in an orderly way by subdividing it into its essential subordinate themes or topics.

2. What is being said in detail and how? You must try to discover the main ideas, assertions, and arguments that constitute the author’s particular message.

3. Is the book true, in whole or part? You cannot answer this question until you have answered the first two. You have to know what is being said before you can decide whether it is true or not. When you understand a book, however, you are obligated, if you are reading seriously, to make up your own mind. Knowing the author’s mind is not enough.

4. What of it? If the book has given you information, you must ask about its significance. Why does the author think it is important to know these things? Is it important to you to know them? And if the book has not only informed you, but also enlightened you, it is necessary to seek further enlightenment by asking

https://www.fs.blog/2013/06/the-art-of-reading-how-to-be-a-demanding-reader/

Ce mare e Dumnezeu – Grup copii BCB „Nădejdea” București


Ce mare e Dumnezeu
Serbarea copiilor la BCB Nădejdea București
Celebrarea învierii Domnului Isus Cristos (08.04.2018)

Hristos a înviat! – Ioan Albert Silveșan (vioară)


R. C. Sproul – Celebrarea învierii lui Hristos


„Pentru creștin, fiecare Zi a Domnului este o celebrare a învierii lui Hristos.”

R.C. Sproul

Andrada Dupu, Ridica-voi ochii mei la ceruri


Daniel Lavric, Când Dumnezeu se arată


Într-o cetate din zona Galileei numită Magdala, în ebraică Migdal,  locuia o doamnă distinsă. Deși poporul din care făcea parte această doamnă era mai mult sau mai puțin religios, ea era stăpânită de puterea întunericului, era legată de domnul puterii văzduhului și șapte demoni puseseră stăpânire pe ea. Ea nu se putea bucura de o viață normală și probabil nici nu se putea controla, fiind sub autoritatea lui Mamona.

Dar într-o zi această femeie, numită Maria, se întâlnește cu Isus Hristos. În momentul în care are loc întâlnirea cu Binecuvântatul Fiu al Tatălui ea este eliberată de puterea întunericului, iar lanțurile robiei și ale păcatului sunt distruse. Din acel moment Maria s-a hotărât să Îl urmeze pe Mesia și chiar și-a pus averea la dispoziția Lui

Însă, când S-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat față hotărât să meargă la Ierusalim.(Luca 9:51)

Acolo a fost arestat și crucificat pe dealul condamnării.  Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care… a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză curată de in și L-a pus într-un mormânt nou, (Matei 27:57-60). Maria Magdalena se uita unde Îl pune.

Cea dintâi persoană care se grăbește spre mormânt în ziua dimineții a învierii, pe când era încă întuneric, este Maria Magdalena. Maria împinsă de dragoste, se duce dis-de-dimineață la mormânt cu gând să găsească trupul Lui Isus. Dragostea Mariei pentru Domnul Isus întrecea teama de oameni. Există, așa cum spunea poetul Octavian Goga, ,,tăria urii și-a iubirii”. Maria avea tăria iubirii care înlătura toate piedicile din cale.  Ajungând la mormânt, Maria observă că cineva i-o luase înainte, pentru că piatra fusese luată de pe mormânt. Văzând piatra îndepărtată, Maria este tulburată și aleargă la Simon Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Isus spunându-le următoarele: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus. Când ucenicii ajung la mormânt văd fâșiile de pânză jos și ștergarul făcut sul și pus într-un alt loc singur. Reacția acestor doi ucenici este uimitoare: v.10 Apoi ucenicii s-au întors acasă. Dar Maria ședea afară lângă mormânt, și plângea.

Asistăm la dragostea și devotamentul unei femei. Dar oare de ce plângea Maria?

1. Plângea pentru că era îndurerată.Nu știa unde era trupul lui Isus.

Plângea pentru că, credea că cineva furase trupul lui Isus, probabil dușmanii Domnului.

După o maltratare de care a avut parte Învățătorul ei, nu-I găsește trupul pentru a-l unge cu miresme și astfel să Îi conserve trupul lui Isus cât se poate de mult, ca să nu putrezească.

2. Ea plânge pentru că Îl iubește, dar și pentru că nu crede că a înviat.

La început Maria stătea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea s-a plecat să se uite în mormânt. În aceea clipă s-a pus în mișcare miracolul revelației. Răspunsul la căutările Mariei a fost apariția a doi îngeri în alb. Nu știu care dintre cititori ați văzut vreodată un înger și nici nu știu care a fost reacția dumneavoastră.  Dar cert este că Maria nu este impresionată de apariția îngerilor. Mai mult, prezența îngerilor la mormânt atestă faptul că dispariția trupului lui Isus Hristos, a fost cauzată de o intervenție divină, nu umană. Cei doi îngeri pe care Maria îi vede în mormânt, îi adresează următoarea întrebare: Femeie, pentru ce plângi?

Maria, neînțelegând încă semnificația mormântului gol, răspunde: Pentru că au luat pe Domnul meu, și nu știu unde L-au pus.(v.13)

Maria încă îl mai numește pe Isus – Domnul meu. Ceea ce vreau să spun este următorul lucru: gândurile Mariei se învârt în jurul unui trup mort. Un Isus mort poate desigur să fie luat. Deși Maria vede doi îngeri, acest fapt nu-i atrage atenția într-un mod deosebit. Îngerii îi pun o întrebare pentru a trezi în mintea Mariei o cât de mică dovadă de credință. Răspunsul Mariei – arată că nu se putea gândi decât la un singur lucru: Domnul Isus era mort și trupul Lui fusese furat. În altă ordine de idei ea nu se așteaptă să-L vadă pe Hristos în viață. Urmează prima întâlnire cu Cel Înviat pe care o relatează Evanghelia după Ioan  Maria este primul martor al învierii, primul om din cercul ucenicilor cu care s-a întâlnit Domnul Isus. De ce I s-a arătat Domnul Isus tocmai ei, în primul rând?

De ce unei femei? Care, conform drepturilor martorilor la iudei, intra în discuție ca martor numai cu drepturi limitate. Însă putem spune că Domnul Isus începe tocmai de la cei mici. Ridicând statul femeii în general. El începe acolo de unde oamenii nu ar începe. Întâlnirea cu Domnul Isus Cel înviat vine imediat după discuția cu îngerii. După ce a zis aceste cuvinte, și aparent realizând că în fața mormântului se află cineva, Maria s-a întors, și a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu știa că este Isus.

De ce nu Îl recunoaște Maria pe Domnul Isus?

Maria plânsese mult și ochii îi erau plini de lacrimi și El, Isus Hristos, este ultima persoană pe care se aștepta să o vadă în viață, așa că nu își dă seama, nu-L recunoaște pe Hristos.

3. Mai mult, este posibil ca Dumnezeu să o fi împiedicat să Îl recunoască pe Domnul Isus până la momentul potrivit. Totuși rămâne o întrebare: Dacă Isus Cel înviat a fost aceeași persoană cu Isus cel răstignit? Nu ar fi trebuit să semene atât de mult cu acesta din urmă încât să poată fi recunoscut imediat ?

La această întrebare ne răspund Evangheliile Sinoptice: Ucenicii și femeile, care-L iubeau pe Domnul, erau așa de obișnuiți cu ideea morții lui Isus încât nici nu mai puteau gândi la un Isus înviat. Până în acest verset în mintea Mariei este o nedumerire absolută.

Isus Hristos Se adresează Mariei Magdalena: Femeie, i-a zis Isus, de ce plângi? Pe cine cauți? Domnul Isus cunoștea răspunsurile la aceste întrebări; dar El a dorit să le audă de la Maria. Ea tot nu Îl recunoaște, și presupunând că este grădinarul, I-a zis: Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și mă voi duce să-L iau. Ea vrea să știe unde Îl pusese, ca să se poată asigura că are parte de o înmormântare așa cum se cuvine. În acel moment Domnul Isus îi spune: Marie! Îndată ce Îl aude rostindu-i numele ea Îl recunoaște, nu mai există nici o îndoială în mintea ei, era chiar Isus Hristos. Pastorul își cheamă oaia pe nume, iar ea îi recunoaște vocea. Ea s-a întors și I-a zis în evreiește Rabuni, care în traducere înseamnă învăţătorule.

Hristos a înviat!


Hristos a înviat și este viu, iată un mesaj plin de speranță care ne ajută să rămânem statornici pe cale și să nu cădem de oboseală, având în față nădejdea întâlnirii cu Hristos și a răsplătirii.

Peste 300 de profeţii se împlinesc în Hristos


Betuel Văraru – Provocarea autorității lui Isus


Intrarea lui Isus în Ierusalim a fost întâmpinată de multă bucurie, dar ulterior de o și mai mare împotrivire. Autoritatea Sa fusese aclamată de popor, însă liderii religioși o înțelegeau ca fiind de-a dreptul scandaloasă.

Tu cum te raportezi față de autoritatea nelimitată pe care Isus o are asupra vieții tale?

Text Matei 21:23-27

%d blogeri au apreciat asta: