Domnul Isus a spus: „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri” (loan 10:28). În calitate de părinţi, înţelegem un lucru. Când copiii noştri cad, îi ridicăm. Îi corectăm, dar nu-i renegăm. Ei s-au născut cu ADN-ul nostru şi vor muri cu el. Dumnezeu are o relaţie similară cu noi. Când cre­dem şi devenim „copii ai lui Dumnezeu”, El ne modifică neamul, ne redefineşte paternitatea spi­rituală şi făcând astfel ne asigură mântuirea. Pentru a face lucrul acesta, el ne pecetluieşte cu Duhul Său. „Ați crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit” (Efeseni 1:13).

Max Lucado scrie: „în facultate am lucrat o scurtă perioadă la o fabrică de aspiratoare. Trebuia să asamblăm aparatele de la ştecăr până la tub. Ultimul pas al liniei de asamblare era „ştampilarea şi livrarea”. Până în acel punct, compania investise ore şi bani în aceste aparate. Aşa că aveau o atenţie sporită ca să le protejeze. Le împachetau în folie cu bule de aer, le ambalau în polistiren, le aşezau în cutii lipite cu bandă rezistentă, scriau destinaţia pe cutie şi le puneau în camion legate. Maşina era securizată. Dar în comparaţie cu grija pe care le-o poartă Dumnezeu sfinţilor, aparatele puteau foarte bine să fie aruncate într-un camion obişnuit. Dumnezeu ne pecetluieşte cu cea mai puternică forţă a Sa: Duhul Său. îi îmbracă pe copiii Săi într-o armură, îi încercuieşte cu îngerii Săi şi îi locuieşte El însuşi. Vestea cea bună este că Dumnezeu ne-a făcut copiii Săi şi ne-a dat „Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răs­cumpărării” (Efeseni 4:30)