Arhive autor: Marius Silvesan

Petru Lascău despre experimentul comunist al redistribuirii averilor (colectivizare)


Ideea redistribuirii averilor, a folosirii bunurilor în comun nu este una nouă. O regăsim sub o formă sau alta încă din Antichitate.

În ceea ce privește secolul XX este cunoscut, mai mult sau mai puțin, experimentul comunist cu privire la redistribuirea bunurilor. O sintagmă comunistă formulată de Karl Marx în Critica Programului Gotha statua că societatea comunistă își va înscrie pe frontispiciu: „De la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități”, concept care a ajuns să fie uneori transpus în practică aliteram. Pentru a înțelege mai bine cum a pus în practică regimul comunist din România ideea redistribuirii averilor am selectat un pasaj memorialistic din postarea pastorului Petru Lascău.

Sursa: adevarul.ro

“Ideea redistribuirii averilor nu m-ar deranja așa de tare dacă n-aș fi experimentat pe propria piele fenomenul. Părinților li s-a luat pământul pe care „l-au dat de bunăvoie” colectivului. Dintr-o dată toți țăranii din sat au devenit egali. Egali de săraci și bogați în același timp. Acum pământul nu mai era al nostru ci al nostru al tuturor, al satului (sau statului). Noi, care avusesem 12 lanțuri de pământ eram egali cu cel care avusese doar unul sau numai grădina din spatele casei. În câțiva ani eram la fel de săraci cu toții, mai ales că fuseseră aleși să ne conducă averea comună cei care fuseseră cei mai săraci înainte. Știam cu toții unde ne vor duce. Dar tata tăcea din gură și se bucura că n-a fost trimis în Bărăgan, așa cum o pățiseră alți „chiaburi”, adică oameni harnici și gospodari care reușiseră să aibe mai mult pământ sau chiar batoză cum evea tata și unchiul. De aceea s-a și mutat la oraș, unde și-a căutat de lucru. Ca el au făcut-o cei mai mulți lăsând satul pustiu, peste care vine neiertător pădurea. Natura detestă vidul.

„Dacă nană Floare, n-ar fi fost așa de bună cu mine, cu toții ați fi acum la canal!” – le-a zis-o Șandor, fosta slugă a familiei care acum era primarul comunei. Nană Floare nu-l trezea când îl găsea dormind ziua în amiaza mare. „Pentru Șandor iar e a ploaie!” spunea nană Floare și apoi îi mai și umplea traista cu bunătăți să ducă le cei de acasă. Soacra mea, fiica lui nană Floare, avea o interpretare originală a lăcustelor care se ridică din fântâna adâncului din cartea Apocalipsei. Aceste lăcuste aveau niște cozi în care stătea toată puterea lor de vătămare a oamenilor. Cumnismul, zicea ea, își are puterea în coadă”.

Pentru a vedea discuția în context citiți postarea AICI

Declaratia Schuman – 9 mai 1950


Declarația Schuman pune bazele CECO și a reconcilierii istorice dintre Franța și Germania.

Persona

Robert Schuman

Declaratia Schuman este unul dintre documentele fundamentale pentru istoria Uniunii Europene. Spre deosebire insa de paradigma secularista (marca Giscard d’Estaing) care caracterizeaza astazi filosofia UE, documentul semnat de Maurice Schuman, pe atunci ministru de externe al Frantei, este profund inradacinat intr-o perspectiva crestina asupra realitatii.

Redau mai jos textul documentului in limba romana (pentru care multumesc domnisoarei Marinela Blaj, de la Schuman Studies for European Studies) si de asemenea textul aceluia in limba engleza.

Vezi articolul original 1.384 de cuvinte mai mult

Call for Papers : Studii şi Materiale de Istorie Contemporană (SMIC), vol. XIX/2020


The editors of SMIC invite scholars to submit articles for issue number XIX (2020). The journal aims to publish original contributions reflecting new research in archives from Romania or abroad.
The target themes are pertinent to the history of the XXth and XXIst centuries: studies of communist regimes in East Central Europe (cultural politics, diplomacy and international relations, social history, reform dynamics etc.), the role of the Soviet Union/Russia in geopolitical dynamics during the interwar and postwar periods; society and dictatorship during Nicolae Ceaușescu’s rule.
The deadline for submitting articles is 30 October 2020.
The contributions will be sent by email to smic2002@ yahoo.com and cristivasile2002@ yahoo.com. The prospective authors will include their institutional affiliation, academic position, contact info (email), an abstract in English, and at least five key-words.
SMIC is a peer-review journal published by the research program “Romania and Europe in the XXth Century” at the Institute of History “Nicoale Iorga”. The periodical is indexed in international databases such as EbscoHost; CEEOL; Index Copernicus.
The style sheet of the journal can be found on the Institute’s webpage (www.iini.ro; section Publicaţii) and on the periodical webpage (https://studiisimaterialedeistoriecontemporana.wordpress.com/)

Source: https://studiisimaterialedeistoriecontemporana.wordpress.com/2020/10/13/call-for-papers/

Președinți americani asasinați


Deși Statele Unite ale Americii (SUA) este o țară relativ tânără, a cărei independență datează din secolul XVIII, aceasta s-a confruntat cu tentative de asasinat și asasinate la cel mai înalt nivel. Astfel, de-a lungul timpului au fost asasinați patru președinți americani, fapt care arată nu numai beneficiile acestei poziții, ci și riscurile ei.

1. Abraham Lincoln (1865)

A fost cel de-al 16 presedinte al Statelor Unite (1861-1865), fiind asasinat la data de 15 aprilie 1865 la Petersen House, Washington, D.C.

Abraham Lincoln (wikipedia.org)

2. James Garfield (1881)

În anul în care România devenea regat peste ocean era asasinat cel de-al 20 președinte american, James A Garfield (4 martie – 19 septembrie 1881). Acesta a fost împușcat în iulie 1881 în the Baltimore and Potomac Railroad Station in Washington D.C. Spre deosebire de Lincoln acesta a murit datorită infecților apărute în urma împușcăturii care nu au fost trate corespunzător de către medici.

James Garfield (wikipedia.org)

3. William McKinley (1901)

A fost cel de-al 25 președinte al Statelor Unite, exercitând această funcție între anii 1897-1901. A fost împușcat de două ori în abdomen pe data de 6 septembrie 1901 la Buffalo, New York. A murit pe 14 septembrie 1901.

William McKinley (wikipedia.org)

4. John F. Kennedy (1963)

A fost cel de-al 35 președinte al Statelor Unite (1961-1963) fiind asasinat la Dallas, Texas în noiembrie 1963 la vârsta de 46 de ani. Asasinarea președintelui Kennedy este în continuare un mister pentru că nu se cunoaște cu exactitate cine a tras, câți asasini au fost și ordinul cui l-a/ l-au executat. Interesant că președintele anterior care a fost asasinat, mai exact a murit în urma complicațiilor apărute în urma împușcăturilor, a fost cel de-al 25 președinte, iar Kennedy cel de-al 35.

John F. Kennedy (wikipedia.org)

Dintre cei patru președinți ameticani asasinați, doi au fost asasinați în secolul XIX și doi în secolul XX.

Am scris aceste informații pentru a cunoaște trecutul cu speranța că astfel de lucruri nu se vor mai repeta.

Emanuel Răduţ, Marius Silveşan şi Teodor Colda | Despre Viitorul Bisericii | Dialog cu Viorel Iuga


Ganduri despre ucenicie


Persona

NOTA: Duminică 27 septembrie a avut loc la Biserica IIris in Cluj lansarea cartii La umbra Celui Atotputernic. Volum omagial Beniamin Fărăgau, editată de Radu Gheorghiță și Emil Bartos și publicată de Editura Risoprint. Înregistrarea lansării poate fi urmărită curând AICI.

Redau mai jos prima parte a textului meu inclus în acest volum, pp 29-45. Atașez în final întreg textul meu în format PDF, pentru cei interesați.

Gânduri despre ucenicie

Deși inițiam plănuiam să scriu pentru acest Festschrift ceva legat de hermeneutica ortodoxă, am realizat că probabil această temă s-ar fi aflat în contrast mult prea mare cu hermeneutica implicită utilizată de prietenul meu Benianim Fărăgău (a propos, un subiect care așteaptă încă să fie abordat în mod temeinic de către cei care se vor apleca asupra operei lui), așa încât am decis să scriu pe o temă care mai degrabă ne unește, chiar dacă și în…

Vezi articolul original 1.141 de cuvinte mai mult

Cercetătorii din Israel au reușit să cultive curmale din semințe vechi de 2.000 de ani


Pressone scrie in revista presei despre faptul o reușită deosebită a cercetărilor din Israel. Astfel, potrivit ziarului The New York Times cercetătorii din Israel au reușit să cultive curmale din semințe vechi de 2.000 de ani.

Maxima zilei – 3 septembrie 2020


A ramine loial adevarului e testul fundamental al creștinului, în orice epocă și în orice împrejurare.

Alin Cristea

Cursuri de formare online pe tema educației despre Holocaust și drepturile omului


În aceste vremuri în care accentul se pune pe interdisciplinaritate am onoarea de a recomanda două cursuri de formare având ca temă educația despre Hooocaust și drepturile omului.

Iată mesajul Institutului Intercultural din Timișoara.

Dragi profesori,

Vă aducem la cunoștință oportunitatea de a participa la două cursuri de formare online pentru profesori pe tema educației despre Holocaust și drepturile omului.

1. Cursul european „Learning from the Past – Acting for the Future. Teaching about the Holocaust and Human Rights”:

 – este adresat profesorilor din toată Europa

 – se va desfășura online în limba engleză

 – este realizat de Institutul Olga Lengyel, New York și Institutul Intercultural Timișoara, cu susținerea Consiliului Europei

 – durata cursului va fi de 11 săptămâni, în perioada 21 septembrie – 4 decembrie 2020

 – termen limită de înscriere: 11 septembrie 2020

 – Detalii aici: https://www.intercultural.ro/en/call-for-applications-learning-from-the-past-acting-for-the-future-teaching-about-the-holocaust-and-human-rights/.

2. Cursul „Holocaustul – o lecție despre trecut pentru generațiile prezente și viitoare”:

 – este adresat profesorilor din România și din Republica Moldova

 – se va desfășura online în limba română

 – este realizat de Institutul Olga Lengyel, New York, în parteneriat cu Institutul Național pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel” și Institutul Intercultural Timișoara

 – durata cursului va fi de 10 săptămâni, în perioada 28 septembrie – 7 decembrie 2020

 – termen limită de înscriere: 17 septembrie 2020

 – Detalii aici: https://www.intercultural.ro/holocaustul-o-lectie-despre-trecut-pentru-generatiile-prezente-si-viitoare/ .

Important: Cursurile se adresează profesorilor de orice disciplină dar nu se adresează profesorilor care au mai urmat în trecut un curs / seminar / școală de vară organizată de The Olga Lengyel Institute (TOLI). Dacă ați participat în trecut la un curs organizat de TOLI, vă rugăm să transmiteți apelul de înscriere altor profesori care ar putea fi interesați.

Cu bine,

Oana Bajka

Coordonatoare de proiecte

Institutul Intercultural Timisoara

http://www.intercultural.ro | 0751011141

Maxima zilei – 30 august 2020


Minunea este copilul cel mai drag al credinţei

Johann Wolfgang von Goethe

Mesaj medic Eduard Florea


Mesaj medic Eduard Florea din cartea Proverbe 26:1-5

Proiect – un dictionar online al personalitatilor evanghelice din Romania


Danuț vine cu o idee interesantă, aceea de a realizare a unui Dicționar online al personalităților Evanghelice din România, in fel de Wikipedia a personalităților Evanghelice din România. Nu ar fi chiar un proiect imposibil având în vedere faptul că există deja o serie de publicații, cărți sau perioadice, în care au fost publicate biografii ale unor personalități evanghelice.

Persona

Mihaly Kornya – pionier baptist in Transilvania

Dacă tot am împărtășit aici ieri ideea unui proiect donquijotesc, mi-as zis că ar fi bine să vă împărtășesc o altă idee care mă frământă de o vreme și care, din discuțiile cu prietenii, aflu că le-a trecut și altora prin cap. Dar ea a rămas nerealizată până acum.

Iată, cum ar suna, pe scurt, ideea.

Obiectul proiectului ar putea fi un soi de Wikipedia a personalitatilor evanghelice din Romania, care, in timp, sa adune pe un website dedicat acestui scop biografii cit mai obiective posibil ale acestor personalitati.
Desigur, pentru ca aceasta sa fie o treaba serioasa, este nevoie de citeva conditii:

  • un template care să dea o anume unitate acestor biografii/portrete
  • abordarea ar trebui să fie una reținută, științific obiectivă, nu siripos devoțională și encomiastică (nu de o hagiografie evanghelică avem nevoie)
  • un numar de oameni dedicați acestui proiect (cred că…

Vezi articolul original 90 de cuvinte mai mult

Un Manifest Pentru Lectura?


Un îndemn binevenit pentru o lectură de calitate teologică și laică.

Persona

Un studiu recent al EUROSTAT a constatat că 93,5% dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an.

Aceste cifre descriu o adevărată tragedie culturală. Mă intreb insă care ar fi acest procent pentru românii evanghelici.
Este cunoscut faptul că impactul social al unui grup nu depinde de mărimea, ci de calitatea acestuia. Iar calitatea depinde de câteva ingrediente: nivelul de educație, lectura, inițiativa antreprenorială, standardele etice/valorile grupului.
Pornind de la aceste idei, mi-a trecut prin minte ideea, ba chiar am cerut
parerea unor prieteni cu privire la actualitatea si utilitatea unui
MANIFEST PENTRU LECTURĂ
adresat comunităților evanghelice de la noi, urmărind trei obiective concrete:

  1. promovarea lecturii coerente și informate hermeneutic a Bibliei;
  2. stimularea lecturii textelor creștine fundamentale (dincolo de literatura devoțional-siropasă care domină astăzi aceste comunități);
  3. încurajarea lecturii textelor mari din literatura umanității, atât a celei de ficțiune, cât și a celei de reflecție (eseistică, filosofie etc).
    În…

Vezi articolul original 35 de cuvinte mai mult

De ce să studiezi teologia? – Radu Preda


Cunoscutul teolog, actualmente preot, Radu Preda realizează în cadrul unei postări pe pagina sa de Facebook o incursiune interesantă în beneficiile pe care le oferă studierea teologiei.

LA CE BUN SĂ STUDIEZI TEOLOGIA?

Multe Universități din România (dar nu numai) și Facultățile din componența lor își fac, pe drept, reclamă în dorința de a atrage noi studenți. Unele promit să facă din viitorii lor studenți, ca prin minune, lideri. Altele că absolvenții lor vor avea, negreșit, locuri de muncă și salarii de vis. Mai există și categoria acelor „unități de învățământ” care, subtil, sugerează că nu o să ai stres, dar că diploma este asigurată. Oferte, așadar, diferite, de unde ai de ales. Acum, pe mine mă privește o întrebare aparent simplă: la ce bun să studiezi teologia? Evident, mă gândesc la cea ortodoxă, dar poate avea de a face și cu alte confesiuni. Pe scurt:

  • Teologia este un univers, nu o materie. De la limbi vechi (greacă, latină și ebraică) la cele moderne, de la istorie la filosofie, de la aspecte dogmatice la cele care țin de ritual, de îmbrăcarea prin gesturi și materialitate a tentativei de dialog cu Dumnezeu, de la chestiuni de drept (civil și canonic) la bioetică și de la implicarea socială la restaurarea icoanelor, acoperișul Teologiei (cu majusculă!) este generos.
  • Teologia nu este doar suma unor convingeri, ci nu mai puțin a unor căutări. Exemplul este limpede: de multe ori, în Noul Testament, ucenicii îl întreabă pe Domnul Hristos „ce vrei să spui cu asta”? Așadar, tocmai pentru că ai dubii, căutări și neliniști, teologia poate fi un spațiu al sondării, al pescuirii de răspunsuri în adânc, dincolo de pojghița subțire a conformisului cotidian.
  • Teologia nu are de a face doar cu trecutul, ci inclusiv cu prezentul și mai ales cu viitorul. Ea te ajută să te plasezi de o manieră complexă, adică nu simplistă, în timp și pe hartă. Îți oferă capete de intrepretare pentru provocări actuale. Vezi recenta decizie de anulare a fostului statut de muzeu a ex-catedralei bizantine Sfânta Sofia de la Constantinopol/Istanbul.
  • Teologia este un medium, o poartă, o invitație. La dialog cu tine însuți, cu ceilalți, cu Dumnezeu. Rugăciunea nu exclude însă curiozitatea, așa cum inteligența nu este completă fără credință. Nu trebuie să renunți la nimic din ceea ce ești, ci doar să te transformi. Până la transfigurare. Adică aidoma sfinților. Nici mai mult și nici mai puțin.
  • Teologia este vindecare. De spaime, de îngrijorări obsesive, de nesiguranță, de gama largă, din ce în ce mai largă, a depresiilor omului modern. Oferindu-ți, dacă ești în căutare, un set de achiziții clare, ea te reconfortează. Știi că nu știi (totul), știi că ești muritor (dar nu imediat), știi că ai un orizont de așteptare, că Învierea nu rămâne o metaforă.
  • Teologia nu este geloasă. O poți studia alături, după sau înaintea altor domenii. În fapt, aceasta ar fi și formula cea mai bună: să duci teologia în alte științe și pe acestea să le aduci în pridvorul teologic. Un câștig imens. Personal și comunitar.
  • Teologia nu este o garanție. Nici pentru că ai avea credință, nici că ai fi om bun. Dar ea poate fi o premiză, un punct de plecare, un sprijin, un reper.
  • Teologia nu te sechestrează. Poți să faci orice după aceea, mai puțin să devii slujitor al forțelor întunericului. Adică este compatibilă cu viața post-teologică. Pentru că ea a devenit o prezență în tine, chiar dacă, aparent, tu colinzi alte meleaguri de cunoaștere și pricepere.
  • Teologia te poate învăța școala libertății, a iubirii profunde a lui Dumnezeu față de creația lui.
  • Desigur, toate acestea sunt posibile dacă mergi unde trebuie. Adică să nu ai neșansa de a întâlni dascăli obtuzi, moace acre și dictatori ai Adevărului. Dar riscul acesta este comun tuturor științelor. Așa că, fără mari promisiuni și amgăgiri, înainte!

Sus să avem inimile!

Părintele Radu

Realitatea la zi – Incursiune în istoria baptistă română cu pastorul Vasile Bel


Emisiunea Realitatea la zi a televiziunii Prodocens Media, moderată de către Cătălin Vasile a avut o temă interesantă, aceea de a realiza o scurtă incursiune în istoria baptiștilor din spațiul românesc. Numită Incursiune în istoria baptistă română aceasta l-a avut ca invitat pe pastorul Vasile Bel de la Biserica Creștină Baptistă din Târgu Lăpuș, un colecționar de literatură creștină și de asemenea, interesat și pasionat de istoria baptiștilor. Îl puteți urmări pe blogul Istorie Baptistă.

Înainte de a vă invita să urmăriți emisiunea, sunt necesare câteva precizări: astfel, emisiunea se concentrează pe perioada Primului Război Mondial și cea interbelică, domenii predilecte de studiu ale pastorului Vasile Bel, dar sunt atinse tangențial perioada Antonesciană și perioada comunistă. Dintre subiectele abordate, două sunt sensibile: 1. scindarea Uniunii Baptiste în două uniuni între anii 1932-1935 și problema colaboraționismului cu autoritățile sau Securitatea. Problematica colaborării cu Securitatea între baptiștii din România este una complexă care nu a fost tratată până acum sistematic, exhaustiv și profesionist. O abordare succintă se regăsește și în cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965).

În final doresc să evidențiez un aspect despre care pastorul Vasile Bel vorbește pe larg în emisiune, anume persecuțiile baptiștilor în perioada interbelică, iar aici este de amintit rolul deosebit avut de James Henry Rushbrooke, despre care găsiți detalii în cartea realizată de Marius Silveșan și Vasile Bel intitulată sugestiv Rolul lui James Henry Rushbrooke în obținerea libertății religioase pentru credincioșii baptiști din România între anii 1907-1947.

Audiență cu folos!

Istoric Biserica Baptistă Hăpria 100 ani


Scurt istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Hăpria cu ocazia împlinirii a 100 de ani de credință baptistă.

Teodor Baconschi: Cetăți visate, cetăți ruinate


RoEvanghelica

„Modernitatea nu a început cu Iluminismul kantian sau cu idealizarea rousseauistă a „bunului sălbatic”. A început prin platonismul teologiei politice augustiniene. Pe baza Noului Testament (unde Iisus Hristos ne spune că Împărăția Lui nu e din „lumea aceasta”, dar are reflexe în sufletul creștinului, încă de aici), Augustin instalează în centrul destinului occidental tensiunea dintre „cetatea terestră” și „cetatea divină”.”

http://dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/cetati-visate-cetati-ruinate

Vezi articolul original

În căutarea identităţii. O abordare critică a relativismului antropologic postmodern – Alin Cristea


Identitatea individului sau a unei colectivități sunt aspecte care ar trebui să ne intereseze în contextul postmodern contemporan. Tocmai de aceea este utilă semnalarea structurii lucrării de licență a lui Alin Cristea primită pe email în cadrul unui newsletter. Este de menționat și faptul că lucrarea a fost susținută în anul 1999 la absolvirea Institutului Biblic Emanuel Oradea (actuala Universitatea Emanuel din Oradea), Facultatea de Teologie, specializarea: teologie baptistă.

Structura lucrării de licență În căutarea identității. O abordare critică a relativismului antropologic postmodern

1.  EUL MODERN
1.1  Fundamentele istorice ale eului modern
1.2  Apariția eului modern
1.3  Aspecte contemporane ale eului modern
2.  INDIVIDUL POSTMODERN
2.1  Subminarea subiectului
2.2  De la subiect la individ
2.3  Întoarcerea subiectului
3.  POST-MODERNIZAREA UMANULUI
3.1  Reificarea omului
3.2  Fragmentarea lingvistică
3.3  Retribalizare şi virtualizare
4.  RELATIVISMUL ETIC
4.1  Epoca postmoralistă
4.2  Neoindividualism, responsabilitate şi toleranţă
4.3  Hedonismul dual
4.4  Superficializarea culpabilităţii
4.5  Paradoxul victimei
5.  TEOLOGIA IDENTITĂŢII
5.1  În căutarea identităţii
5.2  Chipul lui Dumnezeu în om
5.3  Omul ascuns al inimii
5.4  Caracterul narativ al identităţii
5.5  Îmbrăţişare şi respingere

 

Teodor Baconschi despre provincialismul temporal


T.S. Eliot descria civilizația ca pe o ieșire din provincialismul spațial și temporal: depășești locușorul tău narcisic de naștere și îmbrățișezi universalul din ambele perspective (istorie și geografie). Noi am recăzut într-un provincialism al timpului, spune Chantal Delsol, și anume cel în care se instalează umanitarismul post-modern occidental, acest urmaș fără transcendență al umanismului creștin.

Noua cruciadă a unui moralism dogmatic, care vrea impunerea virtuții aici și acum, păcătuiește tocmai prin provincialismul său temporal: numai cutuma stabilită în Prezent are valoare etică: trecutul nu mai e decât opusul dispensabil al actualității copleșite de compasiune, în lupta cu Satanul Suferinței. În acest ritm, copiii noștri ne vor acuza de ”crime” care n-au fost încă inventate…

 

Teodor Baconschi

Despre dragoste și credință în vreme de război (II)


După ce am prezentat AICI prima parte a postfeței mele la romanul Tăcerea zorilor scris de Cătălin Dupu și publicat recent la Editura Neverland din București (iunie 2020), continui acum prezentarea părții a două și ultima din interacțiunea mea ca istoric cu această carte.

O altă trimitere în care putem identifica un  accent autobiografic este acela în care Dinu vorbește cu Miruna și îi spune că aceasta are talent și că pe viitor poate vor scrie o carte împreună. Să fie aceasta? Sau poate nu. Oricum, un crâmpei deja ne-a fost oferit.

În privința cărții, a scrisului, îmi păstrez recomandarea adresată autorului ca acesta să aștearnă pe foaia de hârtie în viitoarele lucrări, tot bagajul informațional pe care simte că trebuie să-l scrie. Simt uneori o cenzurare, o trecere peste anumite detalii şi chiar teme, însă ele trebuie reliefate pentru că dispune, probabil nativ sau nu, de filon narativ, psihologic, textul său având miez.

Un alt subiect important care reiese de pe paginile acestui roman este acela al vieții de credință autentice, dar și relațiile familiale aduse în atenția cititorului prin prezentarea cazului „familiei”, mamă și frate, Mirunei Deleanu.

În privința vieții de credință și a importanței acesteia avem ca model relația și trăirea Mirunei Deleanu și a lui Dinu Romanescu. De asemenea, este interesant contrastul care reiese din relatarea Mirunei despre Dorina, fata pe care a întâlnit-o la Dunăre, când era copilă și lecția de simplitate și compasiune pe care i-o oferă tatăl ei, plecat prea devreme de pe acest pământ. Contrastul este construit între atitudinea Mirunei, care cânta despre Isus, dar avea o atitudine de superioritate față de Dorina, fata de la Dunăre rămasă fără mamă.

În ceea ce privește limbajul se observă introducerea în carte a unor termeni din vorbirea cotidiană pe care îi recomandăm autorului ca în viitoarele lucrări să nu-i mai folosească. Aceștia sunt: individul, un termen de argou pe care îl considerăm impropriu în acest context, plisculsă întâlnească așa piesăclocitoareailaltăpramatiatipușorul. Cu toate că autorul este uneori ironic în exprimare, avem pasaje pline de inspirație, iar unele poezii, toate scrise de autor, sunt deosebite.

Prietenia este un alt subiect tratat în cadrul acestei cărțiiar Cătălin Dupu vorbește aici despre prietenii adevărați. Un grup de prieteni adevărați se formează doar pe baza pasiunilor reale, comune. „Unii oameni nu sunt doar rău intenționați, ci bolnavi. Sunt în depresie și au câteva variante în legătură̆ cu aceasta: știu că sunt depresivi, dar nu vor să o recunoască̆, cunosc în ce situație sunt și caută̆ o soluție sau se răzbună pe alții pentru starea lor. Ei pozează̆ în prieteni, dar fac aceasta ca un paravan”. Este ca un avertisment pe care autorul îl transmite prin intermediul romanului celor din viața reală, care pozează în prieteni adevărați, dar de fapt ei nu sunt ceea ce pretind. Pentru prietenii adevărați, dar și pentru celelalte lucruri este nevoie să fim mulțumitori, deoarece mulțumirea este nu doar un lucru important în viața de zi cu zi, cât și un factor indispensabil al relaționării și al păstrării relațiilor. Cu atât mai mult acum, în aceste vremuri, este nevoie să înțelegem că „nu există iubire fără respect, dragoste fără de apreciere și dor lipsit de fapte făcute din devotament”. Putem spune ca și personajele principale că este nevoie de dreptate, iubire și curaj. Dreptate în societate, iubire în viața de familie și curaj pentru a spune lucrurilor pe nume și pentru a face dreptate și a arăta iubire și compasiune celor din jurul nostru.

Periplul nostru prin romanul Tăcerea zorilor s-a încheiat, dar viața personajelor se continuă dincolo de paginile cărții, însă în alt timp istoric. Cititorul este purtat dincolo de ororile războiului, în perioada regimului comunist din România, regim politic care chiar dacă a fost ostil credinței și împărtășirii adevăratelor valori, le-a permis lui Dinu și Miruna Romanescu, dar și altora ca ei, să-și demonstreze lor înșiși ca familie, dar și celor din jur că, așa cum avem nevoie de libertate, egalitate și dreptate (Liberté, Egalite, Fraternité), avem nevoie și de Dreptate, Iubire și Curaj.

Fragment din postfața romanului Tăcerea zorilor de prof. dr. Marius Silveșan.

Cartea se poate comanda aici https://www.ujmag.ro/drept/diverse/tacerea-zorilor

Coperta și ilustrațiile din carte sunt realizate de Diana Dupu

Istoria nu este aproape niciodată o simplă înșiruire de date


Istoria nu este aproape niciodată o simplă înșiruire de date, poate doar în vreun manual neinspirat. Istoria este de fapt întotdeauna plină de viață, de drame și răsturnări spectaculoase de situație, punctată de persoane în carne și oase, devenite între timp personaje de poveste.

Carturesti.ro

Maxima zilei – 21 iunie 2020


Există două realități a căror zdrobitoare greutate nu o simțim, dar fără de care nu putem trăi: aerul și istoria.

Lucian Blaga

Sursa: Alin Cristea

Propovăduirea Evangheliei în era digitală


O carte cu o temă actuală de luat în considerare pentru a vedea o perspectiva asupra acestui subiect

Cărţi creştine

Vezi articolul original

Despre dragoste și credință în vreme de război (I)


Dragostea și credința sunt două teme importante pe care le regăsim în literatură sub forme și aspecte diverse. Am făcut referire la ele datorită faptului că acestea se împletesc în romanul Tăcerea zorilor scris de Cătălin Dupu publicat recent la Editura Neverland din București (iunie 2020).

Pentru cei interesați prezint aici prima parte a postfeței pe care am scris-o pentru această carte.

Tăcerea face parte din ființa noastră efemeră creată de Ziditorul tuturor lucrurilor şidevine element constitutiv al unei povești de dragoste în romanul Tăcerea zorilor al scriitorului Cătălin Dupu. Aș putea spune, parafrazând un titlu celebru, Dragoste și război, cartea lui Hemingway, In love at war tradusă la noi cu acest titlu. Dacă tot am avut Dragoste în vremea holerei al lui Gabriel Garcia Marquez, acum avem și dragoste în vreme de război.

Acțiunea romanului se derulează pe câteva planuri principale și abordează mai multe teme importante, totul pe fondul unei Românii aflată în plin război mondial la mijlocul anilor ’40, respectiv 1943-1944. Unul dintre acestea, cel istoric, prezintă viața din România acelor ani, o țară implicată în cel de-al doilea război mondial luptând alături de Germania, iar un al doilea plan, cel social, este reprezentat de povestea de dragoste dintre Dinu Romanescu și Miruna Deleanu. Povestea lui Dinu, un ofițer român și Miruna, o pictoriță, elevă la școala de contabilitate, este una care conține accente autobiografice, relevate și de faptul că dincolo de paginile cărţii de față autorul este și poet, iar Diana Dupu artist plastic.În plan istoric autorul schițează un tablou sumbru, o Românie care pierduse în vara și toamna anului 1940 aproximativ 1/3 din teritoriul național. Referire la cele două ultimatumuri sovietice din iunie 1940 și răpirea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei, Nordului Bucovinei și a Ținutului Herța. Acest fapt este urmat de cel de-al doilea Dictat de la Viena din 30 august 1940 prin arbitrajul lui Hitler și Ciano, în urma căruia România este nevoită să cedeze NV Transilvaniei către Ungaria, iar la 7 septembrie 1940 prin Tratatul de la Craiova Cadrilaterul, partea de sud a Dobrogei, către Bulgaria.De acum înainte se poate vorbi de o colaborare mult mai strânsă între români și germanii, condiționată de situația politică existentă în Europa la momentul respectiv. Pentru decriptarea tuturor aspectelor este nevoie de documentare, de surse despre care autorul ne avertizează că suntem în război, motiv pentru care este nevoie să ne alegem cu grijă știrile. Prezentarea situației istorice nu se limitează doar la referirile ample pe care autorul le face la evenimentele din anul 1940, ci se continuă prin menționarea prezenței trupelor germane pe teritoriul României, la relațiile dintre germani și români, activitatea legației germane la București. Talentul de narator este evidențiat de prezentarea atmosferei din perioada respectivă, dar și din mini portretul lui Ion Antonescu și relațiile sinuoase ale acestuia cu legionarii conduși de Horia Sima. De asemenea, sunt evidențiate destul de bine și tensiunile sociale, precum și starea de spirit a populației ca urmare a bombardamentelor aliaților, precum cel 4.4.’44. Se poate întâmpla ca aceste detalii istorice să-i îndepărteze pe unii cititori de firul naraţiunii, dar, ele sunt justificate în tabloul romanului. Se pot face în acest context trimiteri la autori de romane istorice, precum Vintilă Corbul și Eugen Burada ale căror lucrări abundă de informații istorice. Pe măsură ce am aprofundat Tăcerea zorilor mi-a fost tot mai clar că, dincolo de proză și ficțiune, vorbim de viața reală, că acest roman are trimiteri fine autobio-grafice. Fac această referire ca un cunoscător al scrierilor lui Dupu, la care am semnat mai multe analize socio-istorice la majoritatea cărților publicate. În tușă fină, autorul apare în mai multe ipostaze, precum cel al aviatorului Dinu și al profesorului Dumitru Chelaru. Se poate spune că elementele autobiografice sunt îmbinate cu ficțiunea și misterul fiind transpuse în altă perioadă istorică decât cea în care trăiește autorul. De remarcat și faptul că personajul principal, aviatorul Dinu Romanescu este într-o anumită măsură un alter ego al autorului. În ceea ce-l privește pe profesorul Dumitru Chelaru acesta transpune pe paginile romanului din ideile şi prelegerile lui Cătălin Dupu, acesta susţinând o bogată activitate în calitate de conferențiar. Mai mult, discursul profesorului Chelaru are ceva din misterul scriitorului Paulo Coelho, acel ezoterism oriental așa cum acesta apare în romane celebre precum Alchimistul sau Al cincilea munte.

Fragment din postfața romanului Tăcerea zorilor de prof. dr. Marius Silveșan.

Cartea se poate comanda aici https://www.ujmag.ro/drept/diverse/tacerea-zorilor

Coperta și ilustrațiile din carte sunt realizate de Diana Dupu

Ce este istoria?


Această întrebare se află pe buzele multora în aceste vremuri tulburi, dar un răspuns exhaustiv nu a fost încă oferit. Astăzi avem și o întrebare conexă celei din titlu: Mai reprezintă istoria ceva pentru noi? Răspunsurile oferite pot diferi, însă Istoria nu este doar o știință, ci ea reprezintă și evenimentele trecute sau prezente.

Un posibil răspuns la întrebarea din titlu ne este oferit de Napoleon Bonaparte, împărat al Franței între 1804-1814/1815.

„Istoria este versiunea evenimentelor trecute asupra căreia oamenii s-au decis să fie de acord.” – NAPOLEON BONAPARTE

Citatul este preluat de aici: https://www.stelian-tanase.ro/calendar-azi-25-mai-2020

Să condamnăm istoria fără să o ștergem!


Istoria nu poate fi ștearsă definitiv, dar de cele mai multe ori aceasta este rescrisă pentru a corespunde anumitor ideologii. Elocvent este ceea ce făceau comuniștii.

La început era Cuvântul.

Bună sau rea, istoria este istorie. Nu o putem schimba. Zilele acestea, unii ar dori să o șteargă. Să șteargă tot ce e rău și să rămână doar ce e bun. Problema este că foarte puține persoane din istorie sunt imaculate. Spre exemplu, Winston Churchill a fost un susținător al epurării pe criterii rasiale și a măsurilor eugenice (dacă nu știați, puteți găsi suficiente materiale online despre măsurile susținute sau impuse în India și Kenya). Însă nu pentru asta i s-au ridicat statui, ci pentru curajul de a lua frâiele unei țări aflate în haos și în război, fiind gata să fie unul din liderii mondiali care a dus la înfrângerea nazismului.

Ce facem atunci? Statuile sunt simboluri care sunt ridicate fie în semn de mulțumire, fie pentru a motiva generațiile următoare să urmeze exemplul celui cinstit (sunt, cu siguranță, mai multe motive; eu le-am menționat pe cele pe care…

Vezi articolul original 705 cuvinte mai mult

Cartea Omul evanghelic pe Google Books


Cartea noastră, Omul evanghelic, este disponibilă acum pe Google Books. Cei interesați o pot accesa acum AICI.

Cartea Omul evanghelic pe Google Books

Cultul Creștin Penticostal din România evidențiază deficiențele majore din Legea nr. 45/3 aprilie 2020


Legea 45/2020 și deficiențele ei.

Suceava Evanghelica

Iată Legea:

Legea 45/2020 calcă drepturi și libertăți și se dovedește deficitară

Conducerea Cultului Creștin Penticostal din România vine cu recomandări privitor la Legea nr. 43/3 aprilie 2020:

Vezi articolul original

Serviciu de priveghi – Lidia Talpoș


Lidia Talpoș – Rugăciune pentru Naţiune – Sibiu, 27 Martie 2016


%d blogeri au apreciat: