Revoluţia mea. Episodul II – Telefonul panicat, 17 decembrie


Un material puțin mai amplu despre evenimentele din decembrie 1989. Aici despre 17 decembrie 1989.

Avatarul lui DanutMPersona

cei-patru.jpg

Cei patru (Nelu Chiţescu, Costel Ghica, Dănuţ Mănăstireanu
şi Pavel Romaniuc) care erau să sperie… estul

_______________ 

Era într-o duminică seara. Europa liberă transmisese deja despre grupurile care se adunaseră în faţa casei lui Laszlo Tokes, ca si despre transformarea progresivă a acestei forme de solidaritate sfidătoare faţă de organele de represiune, într-o manifestare anticomunistă.Deodată sună telefonul. La celălalt capăt al firului am auzit vocea gâtuită de emoţie a prietenului meu, doctorul Voicu Tudorache din Timişoara, care mi-a spus: „Rugaţi-vă pentru noi. Aici se trage. Mor oameni.” Şi a închis.

Vezi articolul original 457 de cuvinte mai mult

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.