Lidia Talpoș – Rugăciune pentru Naţiune – Sibiu, 27 Martie 2016
Partajează asta:
Lidia Talpoș (1947-2020) – schiță de portret
Lidia Talpoș s-a născut la data de 4 octombrie 1947 în localitatea Racovița, județul Sibiu. A urmat școala primară, liceul, iar apoi Conservatorul din Cluj (?).
Lidia Talpoș a urmat de mică Calea Domnului, astfel că în data de 20 iunie 1964, la vârsta de 16 ani, a fost botezată în Biserica Creștină Baptistă din Sibiu de către pastorul Mircu Cocar.
După terminarea Conservatorului Lidia Talpoș̦ a cântat mai mulți ani ca solistă la Filarmonica de Stat din Cluj. Ca și solistă a acestei prestigioase instituții interpreta arii și alte genuri muzicale în limba în care au fost scrise (germană, italiană etc.), iar soțul, Vasile Talpoș, venea să audieze unele dintre concertele Filarmonicii[1].
A fost căsătorită cu pastorul și prof. univ. Vasile Talpoș și împreună au trei copii: Cristina căsătorită cu pastorul Samuel Bâlc, Cristian – Mihail Talpoș (1975) căsătorit cu Simona Talpoș și Emanuela-Lidia Talpoș (1979) căsătorită Vasile.
În anul 1986 a venit cu soțul său în București, iar după ce acesta a preluat funcția de director al Seminarului Teologic Baptist din București (1988) s-a implicat și acolo. Pe parcursul cât a fost la Seminar și apoi la Institutul Teologic Baptist din București aceasta s-a implicat în slujirea academică alături de soțul său fiind timp de mai mulți ani cadru profesoral la Seminarul Teologic Baptist din București și apoi la Institutul Teologic Baptist din București. La Institutul Teologic Baptist din București a predat muzica și a fost dirijoare a Corului Studenților. De asemenea, în cadrul Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București a dirijat corul bisericii. În paralel cu slujirea din mediul confesional aceasta a fost solistă a corului Radiodifuziunii Române.
Sora Lidia Talpoș a fost o prezență plăcută și binecuvântată, nu doar la Seminar și Institut unde a fost iubită și apreciată, ci și în cadrul Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București unde soțul său, Vasile Talpoș, a slujit în calitate de păstor în perioada 1986-2014.
[1] Informațiile despre Lidia Talpoș au fost prezentate în articolul „The Intellectual in Evangelical Churches” publicat în Brukenthalia. Romanian Cultural History Review. Supplement of Brukenthal Acta Musei, No. 3, 2013, pp. 130-139; Revista Arhiva Baptistă, Arad, Anul II, Nr. 4/ aprilie 2020
Partajează asta:
Lidia Talpoș, Tu, stăpânul lumii … (25.12.2011)
BCB Nădejdea București, 25.12.2011
Partajează asta:
Duet Lidia Talpos&Dana Alexa,
BCB Nadejdea, 23.06.2013
Partajează asta:
Lidia Talpoș (1947-2020) a trecut la Domnul
Lidia Talpoș, soția pastorului și profesorului universitar Vasile Talpoș, a trecut la Domnul în data de 9 mai 2020. Aceasta a fost absolventă a Conservatorului și solistă timp de mai mulți ani la Filarmonica de Stat din Cluj. De asemenea, s-a implicat în slujirea academică alături de soțul acesteia fiind timp de mai mulți ani cadru profesoral la Seminarul Teologic Baptist din București și apoi la Institutul Teologic Baptist din București.
De asemenea, a fost solistă a corului Radiodifuziunii Române și a Corului Madrigal (?).
Sora Lidia Talpoș a fost o prezență plăcută și binecuvântată și în cadrul Bisericii Creștine Baptiste Nădejdea din București unde soțul său, Vasile Talpoș, a slujit în calitate de păstor în perioada 1986-2014.
Dumnezeu să mângăie familia îndoliată!
Lidia Talpoș alături de pastorul Vasile Talpoș la BCB Nădejdea București
Lect. Univ. Lidia Talpoș
Lidia Talpoș împreună cu studenții (absolvenții) și corpul profesoral al Institutului Teologic Baptist din București
Vasile și Lidia Talpoș la BCB Nădejdea București
Corul absolventilor STB-ITB la Jubileul absolventilor 2012, Mergeti în toată lumea (dirijor Lidia Talpoș)
Partajează asta:
Trenul groazei
Descrierile terifiante ale acestui Tren al groazei te duc inevitabil cu gândul la un trenurile morții, precum cele de la Iași din vara anului 1941. Ca și atunci, și acum, în perioada comunistă, vedem această încercare de dezumanizare, de animalizare și depersonalizare a ființei umane. În acest tăvălug au fost prinși și ei, cei de care lumea nu era vrednică, iar consemnarea persecuțiilor și suferințelor deținuților politici și religioși dovedesc ca trebuie să veghem pentru ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple, însă nu avem nicio garanție că lumea a învățat ceva din trecut.
Când a venit noaptea, i-au urcat într-un camion militar pe cei 200 de bărbați și au plecat spre gara Pitești. Într-o margine, pe o linie separată, i-au coborât din camion și i-au urcat pe toți într-un vagon. De jur împrejur erau soldați cu arme automate care aveau ordin să tragă la orice încercare de evadare. În mod normal, într-un compartiment încăpeau 8 persoane. Erau zece compartimente și au băgat câte 20 de condamnați în fiecare. Vagonul a fost atașat la urma unui tren de călători care circula pe ruta Pitești-București. Dimineața a ajuns în Gara de Nord. Ferestrele vagonului fuseseră vopsite ca să nu se vadă nimic dinăuntru afară și invers. Pe exterior erau montate grilaje groase, din bare de fier, care nu puteau fi date jos decât cu aparatul de tăiat cu oxigen. Patru soldați, militari în termen, păzeau vagonul fiind puși câte doi la fiecare capăt.
Deținuții erau…
Vezi articolul original 2.007 cuvinte mai mult
Partajează asta:
VictorKapra.ro – Despre răpirea vârstnicilor din casele lor și despre neghiobi ai comunicării oficiale
În plină pandemiei este nevoie și din partea autorităților de o comunicare clară, succintă și la obiect. Ne vom referi în acest caz la un subiect care a stârnit vii dezbateri în ultimele zile, cel al izolării celor peste 65 de ani, scoși din casele lor și plasați în carantină în spații special destinate acestui scop, precum hoteluri dezafectate.
Mulți cetățeni de peste 65 de ani au intrat în panică la zvonul care s-a răspândit ieri masiv, cum că ar putea fi scoși din propriile case, separați de familie și plasați în carantină în hoteluri dezafectate sau în alte locuri dubioase, din cauză de COVID-19.
Este adevărată sau falsă această informație rostogolită în a doua zi de Paște?
Cronologia faptelor ne poate lămuri întrucâtva.
Vă puteți lămuri asupra problemei în discuție accesând link-ul următor
Nu pot să trec peste concluziile postării:
Nu cred că vom asista la internarea masivă – cum au înțeles mulți – a vârstnicilor – „ca să scape de noi”. Nici nu ar fi posibil de administrat o astfel de acțiune în masă.
Însă niște neghiobi, incapabili să lege cuvintele în fraze logice, au reușit să stârnească panică și să genereze scenarii apocaliptice.
Partajează asta:
„Iată, împăratul tău vine la tine”. Regalitatea lui Isus, conform Evangheliei după Matei
Cu niște ani în urmă am scris un articol despre intrarea lui Isus în Ierusalim (vezi AICI). Fiindcă materialul, scris în limba engleză, se adresa …
„Iată, împăratul tău vine la tine”. Regalitatea lui Isus, conform Evangheliei după Matei
Partajează asta:
Cina din lagărul morții
Un fragment de istorie adevărată a unor vieți trăite cu credință în lagărul morții de la Capul Midia.
Trecuseră 4 luni de când Florea Cruceru ajunsese la Capul Midia, numit de cei peste 10.000 de condamnați lagărul morții. Așa cum și-a dorit de la început, și cum s-a și rugat de când fusese arestat, a găsit un număr însemnat de credincioși evanghelici care erau deja în lagăr, iar în perioada cât a stat acolo (1950-1951) s-au tot adăugat. Unii erau eliberați, alții veneau, iar o parte din ei mureau în lagăr de foame, bătăi, boală sau muncă epuizantă fără hrana necesară. După ce l-a găsit pe Roșculț Costea (pe care l-a văzut rugându-se înainte de ceea ce comuniștii numeau prânz) acesta l-a introdus pastorului baptist Bîcu Ioan, pastor la Biserica Baptistă nr. 1 din Timișoara, lângă care a dormit mare parte din detenție (l-am cunoscut personal în 1970), fratelui Fronius Martin (un credincios baptist sas din Brașov), pastorului penticostal Pop Ionaș de la Cluj alături de care tata…
Vezi articolul original 2.132 de cuvinte mai mult
Partajează asta:
Foto – Congresul biblic din București 1928
Fotografie făcută la Bucureşti în 1928. Se pare că este o conferință pastorală, organizată cu ocazia venirii lui James Rushbrooke în România.
Fotografia a fost postată pe contul de Facebook al pastorului Ionel Tuțac.
Informatii pe spatele pozei
James Henry Rushbrooke se află pe primul rând de scaune la centru și are mâna la reverul sacoului.
Pe scaune, în mijloc, la stânga lui Rushbrooke, este Dan Ioan, La dreapta lui Rushbrooke (cum privim la poză) e Adam Sezonov. Jos, primul din dreapta, pare a fi Lucașa Sezonov.
Pe scaune, al doilea din stânga cred că e Constantin Adorian iar al treilea e Jean Staneschi.
Cel de-al 5-lea, rândul 2, din stânga este pastorul Dumitru Drăgilă din Lugoj.
Mai cunoaşte cineva vreun participant la această conferință?
Informațiile au fost preluate din comentariile făcute de Ionel Tuțac, Mihai Ciucă și Vasile Bel.
Despre vizitele lui James Henry Rushbrooke în România și implicarea acestuia în obținerea și păstrarea drepturilor și libertăților religioase am scris împreună cu Vasile Bel în cartea Rolul lui James Henry Rushbrooke în obținerea libertății religioase pentru credincioșii baptiști din România între anii 1907-1947.
Istorie Evanghelica 