“Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: <<Iată, Eu fac toate lucrurile noi.>>”

(Apoc. 21:5a)

Oare chiar toate lucrurile pot fi făcute noi? Noi, oamenii putem face lucruri noi în prezent și ne putem propune să facem lucruri noi în viitor. Dar mai poate fi făcut ceva nou și în trecut? Nu este așa, că imaginea pe care o avem despre trecut este cea a unei realități implacabile? Și tristul adevăr care ne lovește fără milă este că, adesea, trecutul are ultimul cuvânt în lupta pe care o ducem cu el. Spre exemplu, de câte ori nu am vrut “să dăm timpul înapoi” pentru a repara trecutul. Poate, un accident pe care l-am făcut, o acțiune necugetată, sau chiar pentru a salva pe cineva de la moarte. Și mereu…același adevăr: nu poți schimba trecutul! Atunci, este adevărat că “toate lucrurile pot fi făcute noi”? Adică, mai poate fi făcut ceva nou, în trecut?

Pentru a răspunde la aceste întrebări voi dezvolta câteva idei care, pe alocuri, au ca reper contribuții ale teologului Miroslav Volf.

În primul rând, o observație de fond: Cel care poate face toate lucrurile noi nu este oricine, ci “Cel ce ședea pe scaunul de domnie”, adică, Dumnezeu. Chiar dacă logic pare imposibil, Dumnezeul Atotputernic are capacitatea de a ne oferi nu doar un viitor nou ci și un trecut nou. Putem să “des-facem” faptele, odată făcute? Noi nu, dar Dumnezeu poate! În ce sens? Instrumentul prin care Dumnezeu ne oferă un trecut nou este iertarea! Să vedem, ce face Dumnezeu cu păcatele (faptele) noastre atunci când ne pocăim? Câteva versete:

-“Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.” (Isaia 1:18)

-“Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25)

-“cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.” (Ps. 103:12)

Acum, în ce mod privim noi iertarea? Cel mai adesea, ca pe o exonerare (scutire) de pedeapsa pentru păcat. Altfel spus, iertare înseamnă că pentru ceea ce am făcut în trecut, nu voi mai fi pedepsiți în viitor.

În ce mod privește Dumnezeu iertarea? Așa după cum rezultă și din versetele de mai sus Dumnezeu, atunci când iartă, nu operează doar în viitorul nostru ci și în trecutul nostru!!! Iertarea, din perspectiva divină, înseamnă că nu vom mai fi pedepsiți pentru păcate (în viitor) dar înseamnă și că Dumnezeu nu ne mai asociază cu păcatele (în trecut). Păcatele sunt îndepărtate de noi, uitate de Dumnezeu, dezlipite de ființa noastră și de modul în care ne percepe Dumnezeu. Dumnezeu ne dă un trecut nou pentru că din punctul Lui de vedere iertarea Sa direcționează pedeapsa păcatului la Calvar asupra lui Hristos și șterge și alungă păcatul ca și cum nu am fi făcut niciodată nimic. Oamenii își pot amiti păcatele și greșelile noastre dar, dacă ne pocăim, pentru Dumnezeu, trecutul nostru este nou și curat.

Pastor, Costel Ghioancă