Mesajul de Paște 2024 al Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș, Rectorul Institutului Teologic Baptist din București
Sărbătoarea Paștelui este un minunat prilej să celebrăm miracolul învierii, începutul unei noi lumi şi frumusețea împărăției lui Dumnezeu, în care Isus Hristos este Domnul.
Învierea lui Isus Hristos să vă aducă pace, bucurie și speranță, de aceste sărbători și întotdeauna.
Hristos a înviat!
Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș,
Rectorul Institutului Teologic Baptist din Bucureșt
Partajează asta:
Mesajul de Paște 2024 al pastorului Sorin Bădrăgan, președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România
Partajează asta:
Mesaj Ciprian Olinici| Festivitatea de absolvire a promoției 2023 a ITBB
Cu prilejul festivității de absolvire a promoției 2023 a Institutului Teologic Baptist din București a transmis un mesaj din partea Guvernului domnul Ciprian – Vasile Olinici. Domnia sa deține funcția de Secretar de Stat pentru Culte, fiind numit în această poziție în data de 23 iunie 2023 de către premierul Marcel Ciolacu. Domnul Olinici îi succede astfel în funcție domnului Victor Opaschi, pe care de asemenea am avut onoarea să-l cunosc.
Partajează asta:
Wilhelm Dancă| Calitatea vestirii Cuvântului și indiferența religioasă astăzi
O mesaj pe baza Pildei (parabolei) semănătorului
Partajează asta:
Mesajul Rectorului Institutului Teologic Baptist din București la începutul anului 2023
Cu prilejul începutului unui nou an, în care am intrat prin mila Domnului, Rectorul Institutului Teologic Baptist din București, Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș ne transmite următorul mesaj:
„Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele”
(Psalmul 90:12 a)
Trecerea dintre ani nu este altceva decât o limită convențională pe care ne-am pus-o noi, oamenii, pentru a ne marca trecerea prin viață. Ce poate avea special o ultimă zi din anul încheiat și prima zi din anul abia început? Același număr de ore, aceeași nevoie de odihnă, aceeași nevoie de a mânca, aceeași nevoie de a afla ce s-a mai întâmplat în țară sau în lume. Și totuși, avem nevoie de acest prag dintre ani, de această vreme de aducere aminte, care ne înnaripează pasul când deslușim ceea ce am lăsat frumos în urma noastră, când întrezărim ceea ce poate aduce bun noul an. Dar, la fel de bine, trecerea dintre ani ne amintește de limitele noastre, de neîmplinirile din anul care a trecut. Suntem într-o continuă alergare, de dimineața până seara, prin cotidianul supraaglomerat, în care înghesuim la începutul zilei un timp de părtăsie, iar seara, în timp ce-i mulțumim lui Dumnezeu pentru ziua încheiată, adormim chiar înainte să-i auzim părerea despre felul în care am folosit darul pe care ni-l făcuse în zori – o nouă zi. De aceea, una dintre cele mai importante lecții la trecerea dintre ani rămâne aceasta: „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele”.
Psamul 90, o rugăciune a lui Moise, se plasează în timpul călătoriei poporului Israel prin pustie spre țara făgăduinței. În această rugăciune, Moise scoate în evidență natura eternă a lui Dumnezeu, în contrast cu efemeritatea omului. El ne amintește că viața noastră pe pământ este limitată și că trebuie să folosim timpul cu înțelepciune, trăind nu doar pentru clipa prezentă, ci trăind clipa prezentă cu gândul la veșnicie.
Experiențele anului care a trecut ne fac să tânjim după lucruri mai bune în Noul An. Privim cu încredere spre Noul An, știind că Dumnezeu are un plan pentru viitorul nostru, iar noi facem parte din planul Lui cu întreaga lume. Aceasta înseamnă că putem începe fiecare zi cu întrebarea: „Doamne, ce vei face astăzi? Vreau să fiu o parte din ceea ce lucrezi Tu astăzi”. Fiecare zi contează, iar modul în care trăim fiecare zi adaugă la ceea ce va deveni viața noastră până la urmă.
Binecuvântarea Domnului zilnic să vă însoțească și în Noul An!
Pastor Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș
Rectorul Institutului Teologic Baptist din București
Partajează asta:
Mesaj de Crăciun
Astăzi pentru o parte însemnată a omenirii este o zi deosebită cunoscută în termeni populari sub numele de Crăciun, însă eveniment se referă la nașterea Domnului Isus Hristos în această lume. Astfel, nasterea Domnului a fost și continuă să fie un eveniment central în istoria lumii cu implicații majore asupra intregii societăți umane. Este cea care a împărțit istoria în două: înainte de Hristos și după Hristos. De asemenea, esența acestei sărbători ține de sarbatorit si nu de bucate sau bunătatea umana. Ne bucurăm de ele, le savurăm și ne propunem să fim mai buni, însă Hristos nu pentru aceasta a venit în lume, ci să salveze umanitatea căzută. A venit ca să fie Domn! Sărbători cu liniște și pace!
Partajează asta:
Petru Lascău – Patru mituri ale societății contemporane
În cadrul acestei predici, care face parte dintr-o serie de predici intitulată Probleme de moralitate contemporană,
Patru mituri ale societății contemporane este cea de-a doua predică din serie unde Petru Lascău vorbește despre patru mituri ale societății contemporane. El are în vedere ceea ce spune Chuck Colson, anume că lumea este dominată de patru mituri foarte mari și aceste mituri sunt cei patru călăreți ai apocalipsei vremurilor noastre.
1. Mitul bunătăți omului. Omul este bun
Omul s- a născut bun, dar la corupt societatea după cum se exprima filosoful iluminist francez Jean Jacques Rousseau. De la minutul 13 este o relatare referitoare la unul dintre evreii supraviețuitori ai Holocaustului care au venit la procesul lui Eichman. Ideea era cea a depravării ființei umane și că fiecare dintre nou suntem capabili de lucruri abdominale, aspect care m-a dus cu gândul la cartea lui William Golding, Împăratul muștelor (Lord of the Flies).
2. Utopia lumii ideale.
Este mitul că natura umană poate fi perfecționată de guvern, de sistemul de guvernare. Este mitul că Noul Ierusalim va fi construit cu instrumentarul politic. Crearea unei lumi perfecte de către om este o utopie, ceva irealizabil. În secolul XX au fost mai mulți oameni omorâți de propriile guverne decât în oricare alt secol. Deși se afirmă că oamenii sunt egali totuși unii au devenit mai egali decât alții. În această lume în care trăim nu există utopie mai puternică decât ideile, o idee este cea mai puternică utopie. În numele unei idei utopice Stalin a omorât 20 milioane de oameni. Comuniștii doreau bu doar crearea unei lumi noi, ci și a unui om nou, ceea ce este o altă utopie. Salvarea din această utopie este numai credința în Dumnezeu deoarece doar El este cel care poate crea o societate nouă.
3 Mitul relativității valorilor morale
Acest mit îl regăsim în postmodernism unde nu mai există un adevăr absolut la care oamenii să se relaționeze ppentru că adevărul este relativ, fiecare are propriul adevăr, adevărul este în noi, fiecare dintre noi are propriile repere și valori morale. Acest mit șterge distincția dintre bine și rău. În consecință societatea devine suna preferințelor indivizilor ei astfel că toleranța devine substituită adevărului. Nu ne mai interesează ce este adevărat sau neadevărat trebuie să fim toleranți, Noi suntem dumnezei și stabilim ce este bine și ce este rău.
4. Mitul individualismului radical.
Eu contez și nu noi. „Noi” nu există. Ni-i trăim într-o comunitate și trebuie să fim parte din ea.
Cu toate acestea trebuie să avem în vedere și faptul că dintr-o altă perspectivă se tinde către anularea individualismului în favoarea colectivismului. Omul și valorile sale individuale trebuie să se supună intereselor societății. vezi în acest sens Evgheni Zamiatin, Noi. Asta se întâmplă în orice societate totalitară pentru că individul nu contează, ci statul, partidul, lunea utopică.
Așadar, îndemnul final al pastorului Petru Lascău este acela de a ne înnoi mintea și a discerne lucrurile din jurul nostru.
Partajează asta:
Sărbători (și) cu ierburi amare
În contextul lunii cadourilor care se instalează în această perioadă, smintindu-ne cu zurgălăi şi Crăciunei de sezon, dar şi în contextul amar al acestui an pentru evanghelicii din România, aş vrea să contextualizez afirmaţia “Naşterea Domnului Isus este manifestarea plenară a bunătăţii lui Dumnezeu şi a iubirii lui de oameni.” (din pastorala lui Iosif Ţon afişată pe Blog creştin) şi să ne aducem aminte în ce moment al istoriei ne aflăm.
ÎNTRUPAREA Domnului Isus ar fi un concept mai amplu decît NAŞTEREA, chiar dacă sărbătorile de iarnă ne obligă, festivist, chiar hlizit, să ne concentrăm asupra evenimentului naşterii unui copil (celebru). Dar pînă şi întruparea e un concept slab dacă vrem să scoatem în evidenţă “manifestarea plenară”. JERTFA e un concept mult mai explicit. Dar după vineri vine… duminica: ÎNVIEREA. Dacă n-a înviat Hristos… credinţa e zadarnică.
Hristos s-a concentrat asupra misiunii Sale. De fapt singur a trebuit să meargă pînă la capăt. Drumul Lui a fost presărat cu “ierburi amare”, precum evreii trebuiau să celebreze, în grabă, de Paşte, amintirea robiei. Iar Sărbătoarea corturilor le aducea aminte că au locuit în corturi. (Cea mai importantă sărbătoare, Ziua ispăşirii, se celebra nu cu ospăţ, ci cu… post – singura zi din an cînd era obligatoriu postul.) Aşadar, celebrări care priveau înapoi, spre clipe… amare, ca urmaşii să-şi aducă aminte de izbăvirea Domnului.
Tendinţa, naturală, cu care ne îndreptăm spre sărbătoare, pare să fie cea festivistă, sau, în cele mai bune cazuri, intimistă. Ne zbatem să facem pregătiri de sărbători, dar de atîtea ori ne lipsesc… ierburile amare. Sau, mai exact, le avem pe undeva, dar nu le-am introdus în meniu. Fiecare dintre noi provenim dintr-o istorie, familială, confesională, naţională, pe care nu o putem pune în paranteză ca să nu ne deranjeze ospeţele şi colindiţele.
Aşadar, sărbătorile nu pot fi celebrate adecvat fără… ierburi amare. Confruntarea cu realitatea are importanţă majoră pentru închegarea sărbătorii. Cina Domnului nu ajunge la “manifestare plenară” dacă mai întîi fraţii întru Hristos nu şi-au amărît cugetul pentru a şi-l curăţa. Organismul eclesial nu e sănătos fără “purtarea sarcinilor unii altora” – astfel se împlineşte Legea lui Hristos.
Ca români, sîntem într-un moment foarte dificil. (…) Multe familii se destramă sau cel puţin un părinte e plecat la muncă în străinătate. Consecinţele amare ale tranziţiei se văd deseori în învăţămînt, sănătate, justiţie. (…)
Nu în ultimul rînd, putem adăuga, fiecare, chestiunile amare din istoria personală, familială, eclesială.
ÎNTRUPAREA – JERTFA – ÎNVIEREA constituie spiritul sărbătorii, nici una fără celelalte două.
De cîteva zile am început să urez: Sărbători feri(ci)te!
Ferite de… nesărbătoare.
Istorie Evanghelica 