Bisericile Baptiste din România sunt biserici “surori”, organizate după un model asociativ în care fiecare biserică (adunare) este autonomă. Autonomia se referă la faptul că fiecare adunare este liberă să îşi desfăşoare activităţile interne conform propriilor nevoi spirituale fără ingerinţa forurilor superioare ale cultului sau a altei adunări, adică fiecare adunare este liberă să studieze ce carte a Bibliei doreşte fără a putea fi obligată să studieze cartea studiată în altă adunare, fiecare adunare poate să îşi aleagă în mod liber slujitorii duhovniceşti aceştia nefiind impuşi de la Comunitate sau Uniune, fiecare adunare îşi stabileşte ora de începere a “liturghiei” (serviciului divin duminical) şi ordinea şi/sau componenţa elementelor din cadrul serviciului divin (rugaciune, studiu biblic, cântari), fiecare adunare este liberă să achiziţioneze noi clădiri pentru desfăşurarea activităţilor liturgice şi pastorale sau să înstrăineze aceste clădiri (cu exceptia clădirilor de biserici care au importanţă istorică pentru cult şi pentru vinderea sau demolarea cărora este nevoie de acordul conducerii Uniunii baptiste). Deasemenea fiecare adunare este liberă să desfăşoare propriile acţiuni misionare.   […]

Fiecare adunare baptistă are unul sau mai mulţi slujitori duhovniceşti. Conform statutului cultului baptist adoptat în 2008, aceştia poartă denumirea păstori sau prezbiteri. […]

Pastorii sunt slujitorii duhovniceşti ai adunării, ei având următoarele îndatoriri:

• promovează viziunea şi strategia bisericii;
• motivează şi îndrumă biserica spre împlinirea menirii şi misiunii ei în lume;
• organizează activitatea spirituală a bisericii şi a serviciilor divine;
• coordonează păstorirea şi consilierea membrilor şi aparţinătorilor;
• asigură pregătirea şi echiparea celorlalţi slujitori ai bisericii;
• asigură îndeplinirea actelor de cult (botezuri, Cina Domnului, cununii, înmormântări, binecuvântarea copiilor);

Pastorii au deasemenea ca îndatoriri predicarea cuvântului lui Dumnezeu, supravegherea activităţii misionarilor şi evangheliştilor bisericii, catehizarea candidaţilor la botez. Biserica este reprezentată de pastorul bisericii sau de pastorul coordonator (în cazul în care biserica are mai mulţi pastori), biserica este angajată prin semnătura pastorului sau a pastorului coordonator şi a secretarului. Pastorul prezidează si convoacă Adunarea Generală şi conduce sesiunile comitetului. Pastorul este obligat să respecte secretul mărturisirii, la fel ca preotul ortodox, nu are voie să divulge informaţiile împărtăşite lui de un membru al bisericii. La fel cum un preot ortodox nu are voie sa divulge ce i s-a spus de credincios la spovedanie, tot asa nici pastorul nu poate sa divulge ce i s-a spus la sedintele de consiliere spirituală decât cu acordul crediciosului în cauză. Articolul integral în Revista Confesionala