Unii dintre psalmii lui David formează pereche: doi psalmi trebuie luați împreună, ca o singură unitate, deoarece autorul enunță o idee în primul și apoi o dezvoltă și o rezolvă în al doilea. Așa este cazul cu psalmii 36-37.

David, ca și Iosif înaintea lui, trăia într-o lume teribil de rea. Răutatea îi făcea pe oameni să fie fără milă, să sfâșie, să calce în picioare, să nimicească fără nici un scrupul.

Ce face un om bun care este confruntat cu atâta răutate? Aceasta este tema discutată în psalmii 36-37.

Înainte de a intra în studiul acestor psalmi, anticipez să vă spun că aici găsim, așa cum găsim într-un boboc floarea de mai târziu, ideile de bază din predica de pe munte, în special Matei cap.5. În primul rând, Domnul Isus citează direct din psalmul 37 într-una dintre ”fericiri”. Astfel ”Cei blânzi moștenesc țara”, din Psalmul 37:11, devine ”Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul” (Mat. 5:5). Vom găsi în Psalmul 37 și alte idei care sunt reformulate în ”fericiri” și vom vedea cum toate culminează în chemarea să-i iubim și să le facem bine celor ce ne urăsc și ne fac rău (Mat. 5:43-48).

Anticiparea aceasta este menită să ne stârnească interesul deosebit pentru ceea ce ne învață Dumnezeu prin robul său David.(…)

Read more on

Iosif Țon 08. David si bunatatea lui Dumnezeu. Confruntarea dintre rautate si bunatate