A plecat la Domnul, Mihai Wurmbrand
Text de Doru Radu
A plecat la Domnul Mihai Heinhich Wurmbrand. A fost singurul fiu natural al familiei Wurmbrand. In anii 50-60, familia vorbea de un alt fiu, Sandu -parca- adoptat.
Am preluat numele de la dl. Bic. Mi s-a parut o ironie a soartei sa poarte acelasi prenume cu Himler..
Stiu putine lucruri despre dinsul; din amintirile parintilor sai si ale unei prietene din copilarie, Rodica.
Mihai a suferit mutle privatiuni si discriminari in timpul condamnarii paritnilor si dupa aceea. Intr-o vreme cind ambii parinti erau inchisi, Mihai era in grija invatatoarei de copii de la scoala duminicala a bisericii lor. Apoi, muncea ca si acordor de piane pt a se intretine pe el si pe mama lui.
S-a zbatut mult sa ajunga student dar nu i s-a permis sa dea examen la facultate din cauza dosarului parintilor. Va ajunge inginer abia in USA unde se va casatori avind 3 copii.
A participat alaturi de sotia lui si tatal sau la proteste in SUA contra persecutarii crestinilor in URSS,
Intr-un document (CNSAS) publicat chiar de dinsul se arata ca Securitatea a trimis un emisar sa-l otraveasca pe Richard Wurmbrand si cum acesta a incercat sa se imprieteneasca cu Mihai W pt a ajunge la Richard. Securitatea a abandonat ulterior planul de asasinare din cauza contextului international.
Potrivit fratilor Smilovici (apropiati familiei W.) dl. Mihai a fost un crestin dedicat. Este insa evident ca nu s-a ridicat la nivelul paritntilor sai.
Dupa Revolutie, dinsul s-a dedicat dezvaluirii suferintelor parintilor sai. In acest sens ii suntem recunoscatori pentru adevarurile pe care ni le-a facut cunoscute.
Din pacate, spre batrinete el a devenit suspicios fata de directia in care a mers organizatia Vocea Martirilor -infiintata de tatal sau- organizatie cu care dinsul a intrat in conflict. Nu mi-e cunoscut motivul nemultumirilor domniei sale. De asemenea s-a aratat suspicios fata de unii care au vrut sa scrie despre tatal sau. Si poate ca v-a fi avut experiente amare care l-au facut suspicios.
As fi curios daca exista ceva scris de dinsul despre propria familie.
Este greu sa fii urmasul unor oameni mari. Ii suntem recunoscator lui Mihai Wurmbrand pentru efortul depus pentru a documenta suferintele parintilor sai pentru credinta crestina si lupta pentru protejarea celor persecutati.
P.S. 1- Stiam din amintirile pastorului Cocian ca Mihai ar fi fist admis initial la Seminarul Luteran din Sibiu daca ulterior ar fi fost dat afara. Nu am vazut niciunde vreo referire la alta. Se poate ca amintirile orale ale oamenilor sa nu fie corecte.
https://www.facebook.com/share/p/1CCUE5Nk3i/?mibextid=wwXIfr
Partajează asta:
Forumul Dialogos – Memorarea Scripturii într-o cultură anti-memorare | Dr. Radu Gheorghiță
*
Partajează asta:
Pastorul Pavel Nicolescu (1936-2026) a trecut la Domnul
La vârsta de 90 de ani pastorul Pavel Nicolescu a plecat din această lume. Acesta s-a născut la 23 aprilie 1936 la Ploieşti şi a trecut la Domnul pe data de 24 august 2026 la New York, SUA. Am scris despre el în câteva cărți, printre care şi Cultele neoprotestante şi drepturile omului realizată împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț. De asemenea, un portret al lui Pavel Nicolescu se regăseşte şi în Vasile Bel și Daniel Stoica, MIC DICȚIONAR de slujitori ai Bisericilor Baptiste din România – Vol. I.
Marius Cruceru scria despre Pavel Nicolescu faptul că „a fost anchetat de peste 30 de ori, a avut patru percheziţii, o dată a dat maşina Securității peste el”, precum şi faptul că „are o foame de carte demnă de invidiat, este o bibliotecă ambulantă. Citeşte cu nesaţ teze de doctorat, la rînd. A strîns acasă o grămadă de cărţi. A umplut trei camere”.
Dorian (Doru) Radu, creştin baptist emigrat în America evocă personalitatea celui care a fost Pavel Nicolescu, credincios şi pastor pe care am avut ocazia să-l întâlnesc la BCB Nădejdea Bucureşti, după 1989, pe vremea când biserica era păstorită de Vasile Talpoş, profesor şi rector al Institutului Teologic Baptist din Bucureşti. Legătura dintre Vasile Talpoş şi Institutul Baptist (fostul Seminar) a fost şi unul dintre motivele vizitei pastorului Pavel Nicolescu la Giuleşti.
Iată ce a scris Doru Radu despre Pavel Nicolescu în acest sfârşit de august 2026
„O căpetenie, un om mare, a căzut astăzi în Israel?” 2 Sam 3:38
Cu durere am aflat despre trecerea la Domnul a pastorului pensionar dr. Pavel Nicolescu (1936-2026) din New York. Curajos luptator pentru drepturile crestinilor si pentru drepturile omului, Pavel si-a pus pielea la bataie pentru noi, simpli credinciosi care nu aveam curaj sa spunem prea multe. Stiu multe anecdotice despre dinsul. L-am vizitat acasa o singura data. M-a primit si cazat desi nu ma cunostea. A fost unul din cei mai cinstiti oameni cu sine insusi. Mi-a spus ca intentioneaza sa-si dea doctoratul. La 60+ ani nu credeam ca si-l va termina. L-a terminat. „La ce-ti trebuie doctorat? Vrei sa-ti pui diploma pe perete?”- l-a intrebat sora Rut -sotia lui. „Da’ ce? Crezi ca-mi dau doctoratul pt altii? Il dau pentru mine!” Fratele Pavel sau Paul, merita sa fie mai bine cunoscut.
Partajează asta:
Abuzul și Biserica
În orice comunitate creștină există două realități: chemarea la sfințenie și capacitatea de a răni. Astăzi vorbim despre acea a doua realitate — cea despre care mulți preferă să nu vorbească. Abuzul, în toate formele lui, nu dispare prin tăcere. Dispare prin adevăr.
De aici pleacă discuția noastră.
Comunitatea, Biserica, nu este perfectă. Este formată din oameni. Este fragilă, ușor de clătinat, ușor de rănit. Există, câtă vreme e folosită pentru vindecare, pentru edificare, locul unde Dumnezeu oferă pacea. Sunt oameni însă care îi exploatează vulnerabilitățile, o transformă în spațiu de vânătoare, de racolare. Să rămânem vigilenți, în gardă, să nu deschidem porțile larg, lupilor de pradă. Hristos a spus: „Veniți la mine toți cei trudiți și împovărați și eu vă voi da odihnă.”
Material semnalat de Alin Cristea
Partajează asta:
Istoria protestantismului în România – documentar de Cristi Țepeș
Partajează asta:
Povestea Credo TV – primii 20 de ani
Partajează asta:
De ce nu s-a înălțat Isus Cristos direct după înviere? | David Lavric
În cadrul acestui interviu special alături de pastorul David Lavric RVE Timișoara explorează o întrebare esențială: de ce nu S-a înălțat Isus Cristos imediat după înviere? Ce rol au avut zilele petrecute alături de ucenici și ce semnificație au ele pentru credința creștină? O discuție clară și profundă despre scop, dovadă și mesajul viu al învierii pentru oameni astăzi.
Partajează asta:
Forumul Dialogos : Cortul amintirilor – despre piedicile în calea credinței în timpul regimului comunist | invitat Ioan T Morar
Un dialog de calitate între Mirel Talpeș și Ioan T. Morar în calitate de invitat al acestei ediții a Forumului Dialogos.
