Continuare a unei postari pe care o puteţi citi AICI.

Iosif Ţon are dreptate să deplângă, împreună cu alţi predecesori, alunecarea dinspre Evanghelii  pe epistolele pauline, strâns legată de această înţelegere deformată a conceptului de har şi a teologiei mântuirii. “Once saved – allways saved” merge mână în mână, din păcate, cu această teologie focalizată pe Romani, Efeseni, Filipeni (pe porţiuni) şi Corinteni. Idei precum cea de statornicie, de veghiere până la capăt sau de ucenicie, mai profund stresate de Isus Cristos în învăţăturile sale sunt evident incomode pentru unii dintre aceşti apostoli ai harului, aşa că s-au găsit stratageme inteligente de evitare. (…)

Când Iosif Ţon are dreptate … from Frică şi cutremur by Dyo (21.01.2011)