Cred că acum vreo două săptămâni, dacă nu mă înșel, am surprins în treacăt o scenă dintr-un film: un bătrânel, răpus de o boală care-i măcina sănătatea mintală, mergea  dezorientat și paralizat de frică pe o străduță întunecată, constatând, printre bătăile accelerate ale inimii și rușinea ce rânjea sarcastic în fața orgoliului de bărbat trecut prin viață, că nu mai știa unde locuiește. Ca să nu rămâneți cu gândul la întâmplare, vă spun, de pe acum, că bătrânelul pierdut prin labirintul propriei sale minți a fost căutat și găsit de scumpa lui soție, iubitoare și gata de sacrificiu până la capăt.

       Mă întreb, ce se întâmplă când apar asemenea confuzii în umblarea noastră spirituală, duhovnicească? Ce facem când ne găsim speriați și singuri pe străzile pustii ale încercărilor? Atunci când nici prietenii par să nu mai aibă timp de noi, când medicii ridică resemnați din umeri, când partenerul de viață nu mai dă pe acasă, când copii au uitat că mai au un tată și o mamă? Ce facem când ne aflăm pierduți pe străzile păcatului, în beznă și disperare, simținând parcă, deja, hăul nesfârșit al iadului care se deschide sub picioarele noastre și căutând grabnic pe cineva pe care să-l întrebăm: „nu vă supărați, știți cumva unde locuiesc?”

     În toate aceste împrejurări  – și în altele asemănătoare – mintea și soluțiile noastre par să nu mai dea roade. Oricât de mult ne-am strădui să rezolvăm problemele ne afundăm, parcă, tot mai mult în labirintul finității noastre, fără cale de ieșire.  Am vrea să o luăm de la capăt dar nu știm cum… La asemenea provocări, cred că ar fi imperativ să avem întotdeauna scrisă pe tăblița inimii, adresa noastră: „… viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”(Col. 3:3). Da, acum știm unde locuim: cu Hristos, în Dumnezeu. Acest adevăr are cel puțin două implicații: chiar dacă nu se vede, soarele există și dincolo de nori! Promisiunile și îndurările Domnului rămân valabile pentru noi cei care suntem „cu Hristos în Dumnezeu” și atunci când trecem prin dificultăți. În al doilea rând, dacă te trezești pe o stradă nepotrivită, întrebându-te „ce caut eu aici?”, privește astăzi pe tăblița inimii tale, citește unde este adresa ta și începe să trăiești ca Hristos, urmând exemplul Său. „Dacă locuiesc cu Hristos, atunci trebuie să mă aflu pe străzile pe care umblă El…” ar trebui să ne spunem în fiecare zi și atunci… nu ne mai pierdem!