Am să încep prin a face o referire la lumea virtuală, acea lume în care te poţi ascunde în spatele unui ecran, unde trăieşti on-line si poti face tot ce doresti fără să te cunoască nimeni. Sigur că asemenea trăsături ale lumii virtuale o fac să fie extrem de periculoasă şi cu multe provocări pentru generaţia tânără. Am observat însă un aspect pozitiv, care m-a făcut să mă gândesc la valorile ascunse.

      Există tineri şi nu numai, deosebit de timizi în lumea reală dar foarte activi la tastatură. În lumea reală nu au curaj să se exprime… este prea rea, judecă prea mult şi de cele mai multe ori pune mai mare pret pe ambalaj decat pe continut. Si uite aşa, trec zile şi ani şi pierdem idei valoroase, oameni valorosi si talentati, multe resurse cu potential. De ce? Pentru că societatea este prea grăbită  să-i observe şi prea orbită de cei a căror `ambalaj` străluceşte mai tare.

     Dumnezeu este altfel, se uită la valorile ascunse, la inimă. Probabil vă amintiţi de David, un tinerel simplu şi neînsemnat. El nu atrăgea privirile aşa de tare precum reuşeau să o facă fraţii lui. Şi totuşi, Domnul pe el l-a ales să fie izbăvitorul lui Israel. E simplu: „Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat (se referea la fratele lui David). Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” Doar aşa pot fi găsite valorile ascunse.

     Exemplul cel mai clar îl vedem la însuşi Mântuitorul. Aşa dispreţuit şi părăsit cum era, nebăgat în seamă atunci şi acum de către cei mai mulţi oameni, era Dumnezeu pe pământ, Salvaotrul nostru. El este Calea spre cer şi de dragul Lui se merită să renunţăm la toate gunoaiele de pe acest pământ.

    Apoi, să nu uităm să privim un pic mai profund în jurul nostru. S-ar putea să fie oameni simpli, care tac, nebăgaţi în seama. Sunt mulţi a căror loialitate şi dedicare faţă de Domnul Isus sunt de-a dreptul remarcabile. Nu cred au neovie de lumea virtuală pentru a-şi deschide inima şi  a-şi arăta valoarea lor. Putem şi noi să fim un pic mai atenţi, să privim ceva mai profund. Cu alte cuvinte, să reuşim şi noi, precum Domnul nostru, să nu ne mai lăsăm furaţi de ce izbeşte ochiul: renume, faimă, bani, diplome etc. Copiii lui Dumnezeu, aşa cum face Tatăl lor, sunt chemaţi să înveţe să aprecieze mai mult decât orice caracterul. Dacă nu învăţăm să apreciem şi să promovăm caracterul, adevăratele valori, s-ar putea să lăsăm generaţiei următoare o moştenire apocaliptică, de oameni mânaţi de interes şi conduite animalice. Ca să nu fie aşa, să privim un pic mai bine la valorile ascunse, răsfirate adesea pe ultimele rânduri…