A mai trecut 1 Decembrie, cu parade, trâmbițe și liber de la guvern,  chiar dacă a picat într-o zi de weekend… Noi tot ținem la drepturile noastre! Când diverse evenimente zboară nestingherite pe lângă cotidianul nostru, îmi place și mie să-mi mai pun câte o întrebare. De data aceasta, m-am întrebat: „oare cât de uniți sunt românii”?

Mi-ar fi plăcut să-mi ia mai mult timp să dau un răspuns ceva mai „complex”, dar a fost îndeajuns să fac o piruetă de 360 de grade și să văd „unirea” dintre politicieni – aflați, bieții de ei, în campanie electorală – „amabilitatea” din trafic, cu limbajul ei asezonat după nevoie, „respectarea” rândului în sălile de așteptare umbroase ale spitalelor gri, „altruismul” celor pricopsiți  fără vina lor, „aprecierea” față de cei care au mai mult succes decât propria persoană și… lista ar fi continuat dacă nu m-aș fi oprit din pirueta mea amețitoare. Acum, nu doar românii sunt așa, celelalte nații ale pământului împărtășesc simțăminte asemănătoare, doar că nouă ne place să trăim mai intens…

Fragmentarea contemporană este de sorginte edenică, dacă e să dăm crezare metanarațiunii Scripturii. Despărțirea de Dumnezeu a proto-părinților noștri, a dus la dezbinare și dezintegrare spirituală, socială, familială și de ce nu, chiar la una a sinelului. Așadar, orice tentativă de unire cu „alteritatea” este lăudabilă și de scurtă durată. Ține până la primul diferend. Tocmai din acest motiv, românii – sau oricare alții – au nevoie de fundamente nespus mai solide dacă își doresc o unitate durabilă.

Mântuitorul Isus Hristos dezvăluie că adevărata unitate este posibilă numai atunci când comunitatea participă la viața Sfintei Treimi: „Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine, ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă cu Tu M-ai trimis” (Ioan 17:21). Unirea este reală     – fie că este vorba de Dumnezeu, familie, societate etc. – doar atunci când vorbim de oamenii născuți din Dumnezeu, cu o natură nouă care se aseamănă, pe zi ce trece, cu chipul Domnului Isus Hristos. Niciodată nu va exista unitate până când eul edenic nu va fi zdrobit, spre a lăsă loc unor relații de iubire și prețuire reciprocă izvorâte din sânul Sfintei Treimi.

În concluzie, români de pretutindeni  „marea unire” se va realiza în urma întoarcerii la Dumnezeu, a pocăinței autentice, a revenirii la valorile Scripturii, a evaluării continue dacă suntem în Hristos, cum El e în Tatăl și Tatăl în El.

 ______