Un film cu bătaie la două capete: oferă o poveste captivantă și plină de suspans, pe deoparte, dar și un prilej de a provoca încă odată felul în care este privit în imaginarul cultural american modelul tradițional de căsătorie – adică cel între oameni heterosexuali din rasa albă (mă rog, dacă așa vă place, caucazieni sau europoizi), care se iubesc și se respectă reciproc etc. Vă las pe voi să apreciați primul aspect, în continuare mă voi referi doar la cel de-al doilea, cel care dă, după părerea mea, cu adevărat valoare acestui film.

Perspectiva de la care vă invit să reflectăm asupra lui Gone girl pleacă de la ideea că avem de-a face în primul rând cu un film despre căsătorie. Toate ingredientele sale, cum ar fi coloana sonoră (destul de discretă), scenografia, intercalarea cadrelor, modul de înlănțuire a relatării unor evenimente, chiar și povestea în ansamblul ei…