Harul de a fi bunici


Să vezi pe copiii copiilor tăi ! ” (Psalmul 128:6/a)

Prin harul Domnului în familia noastră s-a născut al patrulea nepoţel, Samuel Andreas Mocanu, fiul lui Andrei şi al Fibiei, alături de ceilalți trei, Naomi, Ruben şi Natanael ai lui Daniel şi ai Martei. Ne dăm astfel seama încă o dată de marea noastră responsabilitate ce o avem în calitate de bunici. Şi cum în Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea” avem o mulţime de bunici permiteți-mi să dau câteva sfaturi biblice valabile pentru bunici, adică pentru cei ce şi-au văzut nepoții.

1.      Să fii bunic şi bunică este un har de la Domnul.

Sunt unii oameni care nu au avut harul acesta de a trăi să-şi poată vedea şi ţine în braţe pe copiii copiilor lor. Noi şi voi, bunicii din Biserică, suntem datori să-I mulţumim lui Dumnezeu că ne-a lungit firul vieţii să ne putem vedea nepoţeii. Psalmistul urează în psalmul citat mai sus celui ce se teme de Domnul urarea aceasta : “ Să vezi pe copiii copiilor tăi ! ” Să ne temem deci mai departe de Domnul, pentru ca harul Lui să nu înceteze faţă de noi.

2.      Să fii bunic şi bunică implică o mare responsabilitate.

În Cartea Proverbe 17:6 citim astfel : „ Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor” adică nepoţii sunt cununa bunicilor. Ce este o cunună ? Cununa este o împletitură specială de diferite flori frumoase, o coroană care se aşează pe capul câştigătorilor, a învingătorilor, a premianţilor. Iată ce înţeleg eu, bunicii sunt mai întâi de toate responsabili de creşterea şi educarea copiilor lor, adică de aici şi de acum, în calitate de părinţi, începe pregătirea cununilor viitoare adică a nepoţilor lor. Cine doreşte să aibă cununi cât mai frumoase şi strălucitoare (nepoţi binecuvântaţi de Dumnezeu), trebuie să înceapă lucrarea mai întâi crescându-şi şi educându-şi copii în frica Domnului. Vine vremea când apar nepoţeii. Atunci trebuie să înceapă rugăciunea pentru ei şi pentru părinţii lor să-i poată creşte pentru slava Domnului, să devină cu adevărat cununi cu care să te poţi lăuda în Domnul. Atenţie ! Urarea de mai sus era “Să vezi pe copiii copiilor tăi ! ”. Fie că îi vezi zilnic, fie că îi vezi mai rar, foloseşte timpul petrecut cu ei „împletind cununa”, învăţându-i frica de Domnul. Dar atenţie, nu teorie ci exemplul personal contează. Deci dragi bunici, să fim conştienţi de marea noastră responsabilitate de a fi modele vrednice de urmat.

3.      Să fii bunic şi bunică este o mare împlinire sufletească.

La condamnarea Domnului Isus evreii de atunci au cerut să cadă asupra lor şi asupra copiilor lor, adică a urmaşilor lor, sângele Domnului Isus (Matei 27:25). Era un blestem. Nu-şi dădeau seama de ceea ce cereau. Azi noi putem cere acelaşi lucru, dar ca binecuvântare. Să ne aducem deci prin credinţă pe noi înşine, pe copiii şi nepoţeii noştri la adăpostul sângelui vărsat la Golgota de Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, pentru mântuirea noastră a tuturor. Poţi astfel lăsa copiilor şi nepoţilor tăi o frumoasă şi veşnică moştenire, mântuirea personală pe care o vor primi în urma pocăinţei şi a credenţei lor (Proverbe 22:6). Doamne ajută-ne la aceasta.  Amin !

  Pastor Elisei Pecheanu

Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea”
București (România)
http://www.bisericanadejdea.ro

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: