Gabriel Liiceanu a scris pentru Contributors.ro, acum câteva zile, un eseu despre Hristos, Pâinea vieţii- cu scopul de a oferi o înţelegere ideii Euharistiei- „ingurcitarea trupului cristic” (ca să folosesc expresia domnului Liiceanu).

E un gest de salutat, în măsura în care lămureşte lucrurile şi îl aşează pe domnul Liiceanu în afara Creştinismului, care vede în Iisus pe Dumnezeu făcut Om , dar făcând parte dintr-o tradiţie iluministă şi ulterior modernistă, pentru a sfârşi în new age-ism, care vede în Iisus un filozof moral, din descendenţa lui Socrate.

„Eu sunt pâinea vieții. Cine vine la mine nu va flămânzi niciodată…” (Ioan 6, 35). În mine este o cantitate inepuizabilă de milă, iubire, bunătate. Acestea sunt pâinile nevăzute ale trupului meu nevăzut. Luați și mâncați din ele. Ele sunt adevărata hrană. Pe ea, pe această pâine supra-substanțială, ártos epi-oúsios, v-am învățat s-o cereți când vă rugați lui Dumnezeu. În rest…