Sectanții – Vasile Ernu, Editura Polirom, Iași, 2015, 376 p.

„La doar zece ani de la Revoluţie, în URSS existau deja peste 25.000 de „comune sectante“, care aveau autonomie şi o viteză de dezvoltare foarte mare. Poate şi asta l‑a făcut pe René Fülöp‑Miller să scrie faimoasa carte numită Spiritul şi chipul bolşevismului, publicată în 1926, în care susţinea că bolşevicii ar fi o sectă religioasă cu rădăcini în una dintre mişcările rascolnicilor, numită „hlîstî“. Total fals. Cert este că ei s‑au folosit şi de comunităţile religioase marginale în acţiunea lor politică, însă acest tandem nu avea să dureze prea mult, pentru că dumurile celor două entităţi urmau direcţii radical diferite.

Una dintre primele comunităţi în care au trăit ai mei se numea Poarta raiului, iar alta, unde erau mai mulţi evrei, se numea Sînul lui Avraam. Nu departe de noi era şi un colhoz pentru ţigani, pe care…