Teofil Stanciu încearcă o radiografie a sistemului de învățământ românesc. Își permite și unele (în) corectitudini politice atunci când se referă la bulversarea programei școlare reflectată în cadrul manualelor din sistemul preuniversitar. Îmi aduc aminte faptul că schimbarea programei școlare la istorie (cls XI, XII), care s-a produs la începutul anilor 2000, i-a bulversat pe elevi. Istoria nu se mai prezenta cronologic, ci tematic.
Carl Larson (pictorul jucându-se cu fiica sa, Brita – sursa)
Este din ce în ce mai dificil să fii părinte de copil școlar. Dacă, cu vreo 10-15 ani în urmă, doar elevii mai slabi aveau nevoie de prezența permanentă a părintelui la rezolvarea temelor, acum a devenit o normă. Chiar și cei mai buni elevi (mai ales până la final de gimnaziu) au nevoie de ajutor ca să poată merge cu tema făcută la școală.
Profesorii par cu totul orbi la necesitățile copiilor și familiei. Fiecare e convins, ai zice, că materia lui e cea mai importantă. Iar unii au și impertinența să o spună și s-o repete. Dacă nu știi geografie, ești pierdut în spațiu. Dacă nu știi istorie, ești incult. Dacă nu știi română, ești vai de mama ta ca român. Dacă nu știi matematică, o încurci, oricum ai încerca s-o scalzi etc.
Nu doar cei care…
Vezi articolul original 2.043 de cuvinte mai mult
Istorie Evanghelica 
