Descrierile terifiante ale acestui Tren al groazei te duc inevitabil cu gândul la un trenurile morții, precum cele de la Iași din vara anului 1941. Ca și atunci, și acum, în perioada comunistă, vedem această încercare de dezumanizare, de animalizare și depersonalizare a ființei umane. În acest tăvălug au fost prinși și ei, cei de care lumea nu era vrednică, iar consemnarea persecuțiilor și suferințelor deținuților politici și religioși dovedesc ca trebuie să veghem pentru ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple, însă nu avem nicio garanție că lumea a învățat ceva din trecut.
Când a venit noaptea, i-au urcat într-un camion militar pe cei 200 de bărbați și au plecat spre gara Pitești. Într-o margine, pe o linie separată, i-au coborât din camion și i-au urcat pe toți într-un vagon. De jur împrejur erau soldați cu arme automate care aveau ordin să tragă la orice încercare de evadare. În mod normal, într-un compartiment încăpeau 8 persoane. Erau zece compartimente și au băgat câte 20 de condamnați în fiecare. Vagonul a fost atașat la urma unui tren de călători care circula pe ruta Pitești-București. Dimineața a ajuns în Gara de Nord. Ferestrele vagonului fuseseră vopsite ca să nu se vadă nimic dinăuntru afară și invers. Pe exterior erau montate grilaje groase, din bare de fier, care nu puteau fi date jos decât cu aparatul de tăiat cu oxigen. Patru soldați, militari în termen, păzeau vagonul fiind puși câte doi la fiecare capăt.
Deținuții erau…
Vezi articolul original 2.007 cuvinte mai mult
Istorie Evanghelica 