Dănuţ Mănăstireanu (2013): „Iosif Ţon însuşi vorbeşte de multe ori despre criza spirituală prin care a trecut el în acea perioadă, şi despre consecinţele devastatoare ale acesteia pentru el şi pentru cei din jurul lui…
Din viața și opera lui Iosif Țon – 12. Scrisoare de retragere din cultul baptist (1958)
Asa e. Iosif Ton a vorbit de multe ori despre caderea sa de vreo 10 ani. Am mai scris, la revenirea sa peste vreo 10 ani, multi oameni sinceri din Arad s-au intrebat daca se mai poate avea incredere in el. Altii, poate au fost rau intentionati. La biserica Speranta, el a fost printre predicatori, promovat fiind de Alexa Popovici, pe atunci pastor. La ordinarea sa prin ’73 sau ’74 unii s-au opus spunind ca el fusese un pastor care a cazut si nu mai poate fi ordinat. Iosif Ton avea sa clarifice aceasta chestiune: el nu fusese lucrator ordinat ci doar unul dinntre predicatori. Daorita fricii si poate colaborationismului, lui Iosif nu i s-a permis sa vina la Speranta dupa inoarcerea sa. Prin’74 parca, am fost in sala cind el a spus: „am venit sa-mi cer iertare. Nu ma consider reabilitat pina cind voi cei de la Speranta nu ma veti ierta”. Mi-a placut gestul sau. N-a votat nimeni, Iosif a spus asta in predica. Citi l-au iertat si citi nu, nu stiu. Unii si-au pierdut insa increderea in el. Exista un cost pe care il platim pt caderile noastre…. dar si pt ne-iertarea altora.
ApreciazăApreciază
[…] Din viața și opera lui Iosif Țon – 12. Scrisoare de retragere din cultul baptist (1958) […]
ApreciazăApreciază