La 11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza, domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, România din 1862, este forțat să abdice de către Monstruoasa Coaliție, o coaliție formată din liberali radicali și conservatori l-au determinat pe domnitorul României să semneze actul de abdicare. Se punea astfel capăt celor 7 ani de când acesta se afla la conducerea Principatelor Unite în urma alegerilor din ianuarie 1859.

Prin această abdicare se deschidea calea pentru aducerea principelui străin, cerința Adunărilor ad-hoc din 1857 și începutul monarhiei în România.

Au rămas memorabile cuvintele domnitorului când în drumul său spre exilul din Germania s-a oprit la Cotroceni:

„Să dee Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine. Să trăiască România”.

Din nefericire aventura monarhică a României se va sfârși la rândul său tot printr-o abdicare forțată, cea a regelui Mihai I la 30 decembrie 1947.

Așa este istoria României, făcută din momente plăcute și mai puțin plăcute, dar cu credință în Dumnezeu și speranță în inimi vom continua.