Ziua Reformei – 31 octombrie 2026
Ziua Reformei se sărbătorește pe data de 31 Octombrie a fiecărui an în amintirea Reformei religioase declanșată efectiv prin acțiunea lui Martin Luther din anul 1517.
Anul 2025 marchează 508 ani de la acel eveniment
Sursa foto – Gratest Century of Reformation)
La 31 octombrie 1517 Martin Luther, călugăr augustinian și profesor de teologie la Universitatea din Wittenberg, Germania, afișează (bate în cuie) pe ușa bisericii castelului din Wittenberg o invitație la dezbatere care va deveni cuniscută sub nunele Cele 95 de Teze. Acesteau erau scrise în latină, care era limba administrativă a Bisericii Romano Catolice, și reprezentau o invitație la dezbatere privind doctrina și practica despre indulgențe.
Acest moment a fost considerat ulterior ca fiind cel care a declanșat Reforma protestantă, deși aceasta nu a început și nici nu s-a terminat atunci.
Deși inițial intenția lui nu era aceea de a ieși din Biserica Catolică, ci de a reforma anumite practici, precum vânzarea de indulgențe, s-a ajuns la o separare și apariția celei de-a treia ramuri a religiei creștine, protestantismul. Evident că implicațiile sunt mult mai profunde, dar scopul este acela de a menționa importanta acestei zile.
În acest context au apărut și bisericile protestante Luterană, Calvină (Reformată), Anglicană. Alături de acest prim val protestant, de tradiția luterană, la începutul secolului XVI apare și „tradiția baptistă”, respectiv formarea Bisericii Baptiste.
În amintirea acelor evenimente și a rolului pe care l-au avut în dezvoltarea societății, ziua de 31 octombrie este celebrată ca Ziua Reformei.
Doctrina protestantă are la bază cinci principii fundamentale denumite cele 5 sola:
1. Sola Scriptura = numai Scriptura
2. Solus Christus = numai Cristos/ Hristos
3. Sola gratia = numai harul
4. Sola fidae = numai credința
5. Soli Deo gloria = numai lui Dumnezeu slavă sau toată gloria lui Dumnezeu.
Iată o prezentare a acestui eveniment:
31 octombrie este sărbătoare națională în Slovenia (de vreme ce Reforma a contribuit profund la dezvoltarea ei culturală, deși slovenii sunt în principal romano-catolici) și în următoarele state germane: Brandenburg, Macklenburg-Pomerania Inferioară, Saxonia, Saxonia-Anhalt și Thuringia. Din 2008, este și sărbătoare națională în Chile.
În 31 Octombrie 1517, Martin Luther a afișat o propunere pe ușa bisericii în Wittenberg, Germania pentru a dezbate doctrina și practica indulgențelor. Această propunere este numită frecvent ca Cele 95 de Teze, pe care el le-a înfipt pe ușile bisericii castelului. Acest gest însă nu a fost un act de sfidare sau provocare cum se crede uneori. De vreme ce biserica din castel era expusă traficului principal din Wittenberg, ușa bisericii funcționa ca și afișier public și, în consecință, era locul pentru afișat anunțuri importante. De asemenea, Tezele erau scrise în Latină, limba folosită de biserică, și nu în limba națională. Chiar și așa, evenimentul a stîrnit controversă între Luther și cei de partea Papei în privința multor practici și doctrine. Cînd Luther și susținătorii lui au fost excomunicați în 1520, s-a format Lutheranismul. Aceasta avea să deschidă ulterior calea către formarea tradițiilor Reformate și Anabaptiste.
În cadrul Bisericii Lutherane, Ziua Reformei este considerată o sărbătoare mai neînsemnată, iar denumirea oficială este Festivalul Reformei. Pînă în secolul XX, cele mai multe biserici Lutherane sărbătoreau Ziua Reformei în 31 Octombrie, indiferent de ziua săptămînii în care se întîmpla să fie. Astăzi, cele mai multe biserici Lutherane au modificat data festivalului, astfel încît să fie în Duminica (numită Duminica Reformei) în sau înainte de 31 Octombrie și au mutat Ziua Tuturor Sfinților în Duminica din sau după 1 Noiembrie.
Culoarea liturgică a zilei este roșul, care reprezintă pe Duhul Sfînt și pe martirii Bisericii Creștine. Imnul lui Luther, Cetate tare-i Dumnezeu este cîntat în mod tradițional în această zi. În mod obișnuit, lutheranii stau în picioare în timpul imnului, în memoria folosirii imnului în războaiele religioase ale secolului al XVI-lea. De asemenea, este tradiție ca în unele școli Lutherane, copiii sa aibă scenete cu Ziua Reformei sau spectacole în care să joace scene din viața lui Martin Luther. Faptul că Ziua Reformei coincide cu Halloween ar putea să nu fie pură coincidență. Halloween, fiind ajunul Zilei Tuturor Sfinților, ar fi putut fi o zi excelentă pentru Luther ca să-și afișeze cele 95 de Teze împotriva indulgențelor, de vreme ce biserica din castel avea să fie deschisă în Ziua Tuturor Sfinților tocmai pentru ca oamenii să vadă o mare colecție de moaște. Vederea acestor moaște ar fi promis o micșorare a timpului petrecut în en purgatoriu similar cu cel al cumpărarii unei indulgențe. Luther a fost perspicace în alegerea zilei de 31 Octombrie pentru afișarea Tezelor sale.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Reformei
În timp ce Luther era preocupat de modul în care Dumnezeu îl mântuie pe om se confruntă cu problema vânzării indulgențelor, „concept datând încă din secolul al XII-lea, când creștinii bogați au fost scutiți de penitențe pentru păcatele lor dacă acceptau să contribuie cu bani la Cruciade. (…)
Luther era pornit împotriva practicilor unui om pe nume Johann Tetzel, care avea responsabilitatea de a vinde cât mai multe indulgențe în numele prințului Albert de Brandenburg. Prințul, chiar dacă avea doar 23 de ani, a fost episcop de Magdeburg, episcop de Halberstadt și arhiepiscop de Mainz, toate acestea în același timp – o situație neobișnuită, pentru care a trebuit să plătească însemnate sume papei. A convenit cu papa ca o parte din veniturile provenite din vânzarea indulgențelor lui Tetzel să fie considerate “taxele episcopale” ale lui Albert.
Întreaga situaţie ţinea în mod clar de corupţie, de aceea Luther a hotărât că este timpul pentru o dezbatere academică în primul rând pe marginea întrebării dacă este înțelept să se vândă indulgențe. “Voi face o gaură în toba lui”, a spus el când a auzit de Tetzel și a alcătuit o listă de 95 de teze în care ataca indulgențele, teze pe care spera să le discute și cu alți academicieni. De Ziua Tuturor Sufletelor, în 1517, Luther a țintuit lista pe ușa bisericii castelului din Wittenberg care era folosită și ca un fel de avizier al comunității.”
Jonathan Hill, Istoria gândirii creştine, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2007, pp. 187-188.
Menționez cu acest prilej și o lucrare apărută în perioada comunistă care își menține actualitatea este Renașterea și Reforma scrisă de Andrei Oțetea.
Pentru cei interesați de subiect menționez o serie de lucrări generale sau particulare pe acest subiect, apărute la Editura Casa Cărții din Oradea.
Roland H. Bainton, Luther – omul și reformatorul : o biografie, Editura Casa Cărții, Oradea
Tim Dowley, Atlas istoric al Reformei, Editura Casa Cărții, Oradea
Timothy George, Teologia reformatorilor, Editura Casa Cărții, Oradea
Erwin Lutzer, Reforma și întoarcerea la Evanghelie. Un model pentru Biserica de azi, Editura Casa Cărții, Oradea
Ca urmare a semnalării făcută de Alin Cristea cu ceva timp în urmă menționez și articolul lui Teofil Stanciu intitulat Clasicii Reformei, în limba română, un material util și necesar.
Așadar, rămâne ca Reforma să fie continuată
Partajează asta:
A plecat la Domnul, Mihai Wurmbrand
Text de Doru Radu
A plecat la Domnul Mihai Heinhich Wurmbrand. A fost singurul fiu natural al familiei Wurmbrand. In anii 50-60, familia vorbea de un alt fiu, Sandu -parca- adoptat.
Am preluat numele de la dl. Bic. Mi s-a parut o ironie a soartei sa poarte acelasi prenume cu Himler..
Stiu putine lucruri despre dinsul; din amintirile parintilor sai si ale unei prietene din copilarie, Rodica.
Mihai a suferit mutle privatiuni si discriminari in timpul condamnarii paritnilor si dupa aceea. Intr-o vreme cind ambii parinti erau inchisi, Mihai era in grija invatatoarei de copii de la scoala duminicala a bisericii lor. Apoi, muncea ca si acordor de piane pt a se intretine pe el si pe mama lui.
S-a zbatut mult sa ajunga student dar nu i s-a permis sa dea examen la facultate din cauza dosarului parintilor. Va ajunge inginer abia in USA unde se va casatori avind 3 copii.
A participat alaturi de sotia lui si tatal sau la proteste in SUA contra persecutarii crestinilor in URSS,
Intr-un document (CNSAS) publicat chiar de dinsul se arata ca Securitatea a trimis un emisar sa-l otraveasca pe Richard Wurmbrand si cum acesta a incercat sa se imprieteneasca cu Mihai W pt a ajunge la Richard. Securitatea a abandonat ulterior planul de asasinare din cauza contextului international.
Potrivit fratilor Smilovici (apropiati familiei W.) dl. Mihai a fost un crestin dedicat. Este insa evident ca nu s-a ridicat la nivelul paritntilor sai.
Dupa Revolutie, dinsul s-a dedicat dezvaluirii suferintelor parintilor sai. In acest sens ii suntem recunoscatori pentru adevarurile pe care ni le-a facut cunoscute.
Din pacate, spre batrinete el a devenit suspicios fata de directia in care a mers organizatia Vocea Martirilor -infiintata de tatal sau- organizatie cu care dinsul a intrat in conflict. Nu mi-e cunoscut motivul nemultumirilor domniei sale. De asemenea s-a aratat suspicios fata de unii care au vrut sa scrie despre tatal sau. Si poate ca v-a fi avut experiente amare care l-au facut suspicios.
As fi curios daca exista ceva scris de dinsul despre propria familie.
Este greu sa fii urmasul unor oameni mari. Ii suntem recunoscator lui Mihai Wurmbrand pentru efortul depus pentru a documenta suferintele parintilor sai pentru credinta crestina si lupta pentru protejarea celor persecutati.
P.S. 1- Stiam din amintirile pastorului Cocian ca Mihai ar fi fist admis initial la Seminarul Luteran din Sibiu daca ulterior ar fi fost dat afara. Nu am vazut niciunde vreo referire la alta. Se poate ca amintirile orale ale oamenilor sa nu fie corecte.
https://www.facebook.com/share/p/1CCUE5Nk3i/?mibextid=wwXIfr
Partajează asta:
Pastorul Pavel Nicolescu (1936-2026) a trecut la Domnul
La vârsta de 90 de ani pastorul Pavel Nicolescu a plecat din această lume. Acesta s-a născut la 23 aprilie 1936 la Ploieşti şi a trecut la Domnul pe data de 24 august 2026 la New York, SUA. Am scris despre el în câteva cărți, printre care şi Cultele neoprotestante şi drepturile omului realizată împreună cu istoricul Bogdan Emanuel Răduț. De asemenea, un portret al lui Pavel Nicolescu se regăseşte şi în Vasile Bel și Daniel Stoica, MIC DICȚIONAR de slujitori ai Bisericilor Baptiste din România – Vol. I.
Marius Cruceru scria despre Pavel Nicolescu faptul că „a fost anchetat de peste 30 de ori, a avut patru percheziţii, o dată a dat maşina Securității peste el”, precum şi faptul că „are o foame de carte demnă de invidiat, este o bibliotecă ambulantă. Citeşte cu nesaţ teze de doctorat, la rînd. A strîns acasă o grămadă de cărţi. A umplut trei camere”.
Dorian (Doru) Radu, creştin baptist emigrat în America evocă personalitatea celui care a fost Pavel Nicolescu, credincios şi pastor pe care am avut ocazia să-l întâlnesc la BCB Nădejdea Bucureşti, după 1989, pe vremea când biserica era păstorită de Vasile Talpoş, profesor şi rector al Institutului Teologic Baptist din Bucureşti. Legătura dintre Vasile Talpoş şi Institutul Baptist (fostul Seminar) a fost şi unul dintre motivele vizitei pastorului Pavel Nicolescu la Giuleşti.
Iată ce a scris Doru Radu despre Pavel Nicolescu în acest sfârşit de august 2026
„O căpetenie, un om mare, a căzut astăzi în Israel?” 2 Sam 3:38
Cu durere am aflat despre trecerea la Domnul a pastorului pensionar dr. Pavel Nicolescu (1936-2026) din New York. Curajos luptator pentru drepturile crestinilor si pentru drepturile omului, Pavel si-a pus pielea la bataie pentru noi, simpli credinciosi care nu aveam curaj sa spunem prea multe. Stiu multe anecdotice despre dinsul. L-am vizitat acasa o singura data. M-a primit si cazat desi nu ma cunostea. A fost unul din cei mai cinstiti oameni cu sine insusi. Mi-a spus ca intentioneaza sa-si dea doctoratul. La 60+ ani nu credeam ca si-l va termina. L-a terminat. „La ce-ti trebuie doctorat? Vrei sa-ti pui diploma pe perete?”- l-a intrebat sora Rut -sotia lui. „Da’ ce? Crezi ca-mi dau doctoratul pt altii? Il dau pentru mine!” Fratele Pavel sau Paul, merita sa fie mai bine cunoscut.
Partajează asta:
Ovidiu Rusnac – Modelul Sarei, soția lui Avraam | Seria Patriarhi
Partajează asta:
Petrică Drăgan – Lecții din viața lui Avraam| Seria Patriarhi
Partajează asta:
Apariții editoriale (63) – Vasile Bel, Daniel Stoica, Mic dicționar de slujitori ai Bisericilor Baptiste din România
Anul 2026 este unul aniversar pentru baptiștii din România, prilej cu care cercetările despre moștenirea baptistă sunt duse mai departe. Astfel, salut apariția unei lucrări unice, respectiv un dicționar al slujitorilor din cadrul Bisericilor Creștine Baptiste din România.
Datele de identificare sunt următoarele: Vasile Bel, Daniel Stoica – Mic dicționar de slujitori ai Bisericilor Baptiste din România. Vol I Slujitori născuţi până în anul 1945 sau care nu mai sunt în viaţă. Prefață Sorin Bădrăgan, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2026, 618 p.
Cartea poate fi comandată de la autori, iar informații suplimentare se pot găsi și aici: MIC DICȚIONAR de slujitori ai Bisericilor Baptiste din România – Vol. I este gata
În secțiuna Cuvânt înainte este prezentată succint genealogia apariției acestei lucrări:
„Ideea conceperii acestui dicţionar a apărut în anul 1987, când episcopul Emilian Bârdaş din Rohia m-a rugat să caut la Arhivele Naţionale din Baia Mare informaţii trecute în registrele bisericii ortodoxe despre oamenii din sat, pentru a scrie o monografie a satului. Cu această ocazie am cules informaţii şi despre strămoşii mei, făcându-mi apoi o pasiune în a căuta documente vechi, pe care le-am adunat şi le-am arhivat, iniţial fără vreun gând de valorificare. Ulterior, începând cu anul 2009, aceste cercetări s-au materializat în câteva monografii şi biografii publicate şi într-un blog de istorie baptistă.
Pe măsură ce am găsit informaţii despre tot mai mulţi slujitori baptişti, am decis, împreună cu Daniel Stoica, pastor al Bisericii Creştine Baptiste din Buteni, să elaborăm acest dicţionar, consultând în acest sens arhiva Uniunii Baptiste din cadrul Bibliotecii Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, unde sunt arhivate fişele pastorale, biografii deja apărute, publicaţii ale vremii, alte surse de informaţii la care am avut acces şi care sunt trecute la Bibliografie, precum şi mărturii ale urmaşilor acestor slujitori cu care am putut să luăm legătura”.
După cum menționam mai sus, lucrarea este una de pionierat, iar informațiile sunt de folos pentru înțelegerea unei istorii care se apropie cu pași repezi de borna a două secole de existență în spațiul românesc.
Iată și cuprinsul cărții
Partajează asta:
Zorobabel, omul venit de nicăieri, aflat în genealogia Domnului Isus – Adrian Dumitru
Zorobabel a fost guvernator al provinciei Iuda în secolul VI Î. Hr. trimis în Iuda de către Cirus al II – lea (Cirus cel Mare), împăratul Imperiului Persan. Zorobabel a fost un descendent al regelui David prin Solomon pe linia tatălui său şi prin Natan, un alt fiu al lui David, pe linia mamei sale.
De asemenea, acesta este un ascendent al Domnului Isus prin fiii acestuia care ajung la Iosif şi la Maria, părinții Domnului Isus.
Hagai 1:1,2, 14 Editia Dumitru Cornilescu 100 (EDC100)
„1:1 „În anul al doilea al împăratului Darius, în ziua întâi a lunii a șasea, Cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai către Zorobabel, fiul lui Șealtiel, dregătorul lui Iuda, și către Iosua, fiul lui Ioțadac, marele-preot, astfel:
1:2 „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Poporul acesta zice: ‘N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului.’»”
1:14 Domnul a trezit duhul lui Zorobabel, fiul lui Șealtiel, dregătorul lui Iuda, și duhul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, marele-preot, și duhul întregii rămășițe a poporului. Așa că ei au venit și s-au pus pe lucru în Casa Domnului Oștirilor, Dumnezeul lor,
