Arhive categorie: Istorie

Centenarul penticostalismului românesc – ITP București, 18-19 mai 2022


În acest an, comunitatea de credincioși penticostali români sărbătorește 100 de ani de la înființarea primei biserici penticostale din România.

Cu acest prilej deosebit, Institutul Teologic Penticostal din București organizează în 18 și 19 mai simpozionul științific internațional cu titlul: „Centenarul Penticostalismului Românesc: istorie și spiritualitate”.

În aceste două zile vom avea onoarea să avem alături de noi profesori și slujitori, atât din România, cât și din Europa, care ne vor prezenta lucrări despre spiritualitatea penticostală și despre momentele importante ale mișcării penticostale din acești 100 de ani.

Simpozionul va avea loc la Institutul Teologic Penticostal și ne dorim să transmitem și online pe canalul nostru de YouTube.

Design afiș: PR & More

https://www.facebook.com/318007758389013/posts/1993594034163702/?d=n

Canonizarea adevărului


Un adevăr – oricât ar fi de „adevărat” – devine, de îndată ce este canonizat, un obstacol în calea cunoașterii. „Îndoiala metodică”, acest principiu fundamental al gândirii moderne, amenințat astăzi de „corectitudinea politică” , rămâne temelia progresului în orice domeniu al cunoașterii.

Florin Constantiniu, Cuvânt-înainte în Ernst Nolte, Războiul civil european 1917-1945. Național – socialism, bolșevism, trad Irina Cristea, Editura Runa (Grupul Editorial Corint), București, 2005, p. 7

Vezi și

Menirea istoriei

Istoria ca justificare pentru atitudinile prezente


„Istoria ca justificare pentru atitudinile prezente, ori Istoria ca cunoaștere a originilor celui care o studiază nu necesită ca Istoria să fie o materie cu conținut științific, ci doar o materie cu conținut propagandistic, metafizic sau ezoteric.”

Hari Bucur – Marcu via Alin Cristea

https://www.facebook.com/100000138452131/posts/4639741052707131/?d=n

Menirea istoriei


Dacă ar fi să reducem la cea mai succintă expresie menirea istoriei, am spune că aceasta trebuie să răspundă la o singură întrebare: „De ce?” Cu alte cuvinte, istoricul caută un raport cauzal: de ce s-a petrecut un anumit eveniment? Chiar atunci când istoricul crede că a stabilit un raport de determinare cauzală, el nu are certitudinea – neavând posibilitatea evenimentului – ca întreaga sa construcție interpretativă este corectă.

Florin Constantiniu, Cuvânt-înainte în Ernst Nolte, Războiul civil european 1917-1945. Național – socialism, bolșevism, trad Irina Cristea, Editura Runa (Grupul Editorial Corint), București, 2005, p. 6.

Nicolae Manolescu – Studiul istoric promovat de adepții (…) corectitudinii politice (…) dărâmă statuile și vandalizează moral monumentele


Studiul istoric promovat de adepții, pe față sau nu, ai corectitudinii politice, își demitizează eroii și le coboară faptele în banalitate, dărâmă statuile și vandalizează moral monumentele. „Romanul național“ își alimentează euforia din înălțarea de statui, corectitudinea politică, din dărâmarea lor.

Nicolae Manolescu, Political correctness în studiul istoriei

România literară – Political correctness în studiul istoriei


Convingerea mea, scrie Nicolae Manolescu, este că ideologia n-are ce căuta în studiul istoriei. Studiul istoric nu e un cameleon care-și modifică după împrejurări culoarea. (…)

E clar că adevărul nu e unul singur și nici definitiv, de vreme ce realitatea însăși este contradictorie și în permanentă evoluție. Ceea ce istoricul n-are dreptul să facă este să eludeze, fie și parțial, realitatea: adevărul fiind uneori ambivalent, discursul istoric trebuie să fie, el, congruent.

Nicolae Manolescu, Political correctness în studiul istoriei

https://romanialiterara.com/2022/02/political-correctness-in-studiul-istoriei/

Ce este sovietizarea


Cele două conflagrații mondiale din secolul XX au avut consecințe multiple și de durată asupra spațiului european. Printre acestea se regăsește și apariția totalitarismelor și intrarea Europei de Sud-Est și a unei părți a Europei Centrale sub dominația lui Stalin și a Uniunii Sovietice care va exporta și în România postbelică propriul sistem politic, economic și cultural. Vorbim în fapt despre sovietizarea țării noastre cu acceptul tacit al Marii Britanii și SUA.

„Dacă ar fi să dăm o definiție cuvântului sovietizare, am spune că reprezintă „preluarea mimetică” a unui model politic, economic și cultural specific Uniunii Sovietice”.

În ceea ce privește sovietizare României o încadrăm cronologic începând cu anul 1945 „foind o componentă a sovietizării întregului spațiu est-european intrat sub dominația politică a Moscovei”.

Mihai Vlădia, Sovietizarea României 1955-1948: cauze și consecințe politice, Editura Hoffman, Caracal, 2015, p. 6.

„Să dee Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine…” 11 februarie 1866 – abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza


La 11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza, domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, România din 1862, este forțat să abdice de către Monstruoasa Coaliție, o coaliție formată din liberali radicali și conservatori l-au determinat pe domnitorul României să semneze actul de abdicare. Se punea astfel capăt celor 7 ani de când acesta se afla la conducerea Principatelor Unite în urma alegerilor din ianuarie 1859.

Prin această abdicare se deschidea calea pentru aducerea principelui străin, cerința Adunărilor ad-hoc din 1857 și începutul monarhiei în România.

Au rămas memorabile cuvintele domnitorului când în drumul său spre exilul din Germania s-a oprit la Cotroceni:

„Să dee Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine. Să trăiască România”.

Din nefericire aventura monarhică a României se va sfârși la rândul său tot printr-o abdicare forțată, cea a regelui Mihai I la 30 decembrie 1947.

Așa este istoria României, făcută din momente plăcute și mai puțin plăcute, dar cu credință în Dumnezeu și speranță în inimi vom continua.

TVR1 – Mic portret de mari românce: Martha Bibescu (1889-1973)


TVR1 – Mic portret de mari românce: Maria Rosetty


RVE Timișoara: Lumea pe scurt – 13 ianuarie 2022


RVE Timișoara: Lumea pe scurt – 12 ianuarie 2022


RVE Timișoara: Lumea pe scurt – 11 ianuarie 2022


Dela0.ro – Apostolii dezastrului: ce se întâmplă cu o societate care naufragiază în zel și soluții de purificare


Secolul XX a fost nu numai unul al totalitarismelor, ci și unul al extremelor. Totalitarismul în sine are ceva mistic, iar regimurile politice de factura totalitară sunt și religii politice. Regimul legionar din România nu a ieșit din acest tipar dat fiind elementele de misticism amestecate cu cele ale creștinismului ortodox fapt care duce la acțiuni de „purificare” a națiunii române de elementele străine atât din punct de vedere etnic, cât și religios. Minoritățile religioase, precum confesiunile evanghelice a and la rândul lor de suferit.

Textul de mai jos este parte dintr un un text publicat de Redacția Dela0.ro în data de 27 noiembrie 20212 care își propune o trecere în revistă succintă a caracteristicilor regimului legionar și a unor hotărâri legislative din perioada septembrie 1940 – ianuarie 1941.

.

Foto: Revista Bunavestire

Între septembrie 1940 și februarie 1941, România a traversat 153 de zile de stat național-legionar.

A fost o perioadă marcată de sute de asasinate politice, zeci de legi îndreptate împotriva minoritarilor și o mistică fascistă care dorea purificarea prin violență și zel religios. Urcarea la rang de sfânt a lui Corneliu Zelea Codreanu era dezideratul simbolic al epocii politice.

Regimul legionar nu ar fi fost posibil fără Mișcarea de la care își trăgea numele – dar nu ar fi fost posibil nici fără generalul Ion Antonescu (omul care avea să preia puterea totală în stat după februarie 1941 și să ducă România până la capăt pe drumul dezastruos al alianței cu Germania nazistă).

Fondatorii Legiunii Arhanghelului Mihail: Corneliu Zelea Codreanu (centru) alături de Ionel Moța, Tudose Popescu, Ilie Gârneață, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici. | Foto: Revista Bunavestire

O culme a crimelor comise sub statul național-legionar s-a atins la finalul lui noiembrie 1940, când în decurs de nici 24 de ore mai multe comandouri legionare au lichidat un întreg lot de prizonieri politici la Jilava, dar și pe istoricul Nicolae Iorga (la Strejnicu, în Prahova) sau pe economistul Virgil Madgearu (la Snagov).

Generalul Antonescu, Conducătorul statului, și Horia Sima, Comandantul Mișcării Legionare, aveau o imagine inocentă de sine. Credeau despre ei că se jertfesc total pentru patrie, se considerau hotărâți și stăpâni pe sine, cu onoarea nepătată și credința nezdruncinată.

Aparițiile lor în cămăși verzi, la diferitele evenimente publice organizate în timpul statului național-legionar, erau menite să-i portretizeze mesianic, ca pe niște oameni-scut împotriva plutocrației iudeo-masonice. Ei erau ultima nădejde, în miezul unei vâltori istorice pe care România – avea să se dovedească – nu a știut să o traverseze altfel decât prin fascism, Holocaust și fervoare.

E o caracteristică a regimurilor dictatoriale să lucreze cu sloganuri și idealuri înalte chiar în timp ce comit crime monstruoase. Statul național-legionar nu a făcut excepție acum 81 de ani: cât timp legionarii ucideau după bunul plac (cu justificarea că repară crimele comise împotriva lor în timpul dictaturii instaurate de Regele Carol al II-lea), cuvintele oficiale ale statului reprezentat de generalul Antonescu promiteau o dreaptă judecare a răspunderilor, o întemeiere pe curățenie sufletească și – nu în ultimul rând – respect pentru ființa omenească. (…)

Citește textul integral pe

https://beta.dela0.ro/apostolii-dezastrului/

RVE Timișoara: Lumea pe scurt – 7 ianuarie 2022


RVE Timișoara: Lumea pe scurt – 6 ianuarie 2022


RVE Timișoara: Lumea pe scurt – 4 ianuarie 2022


RVE Timișoara: Lumea pe scurt – 28 decembrie 2021


F. M. Dostoievski – De ce a venit Cristos în lumea noastră?


Dostoievski surprinde destul de bine aici scopul venirii lui Cristos și misiunea sa.

În capitolul „Răzvrătirea” din „Frații Karamazov”, Ivan îi explică lui Alioșa de ce nu se poate împăca cu ideea creștină a armoniei finale, potrivit căreia, într-o bună zi, „când tăriile Cerului se vor deschide” și când „judecățiile divine vor fi date pe față”, sensul cumplitei suferințe ce-i însoțește pe oameni de-a lungul istoriei lor se va lămuri, și victimele și călăii se vor îmbrățișa, prinși în hora iertării generale. Ivan nu crede că acest lucru este firesc. Căci nimeni pe această lume, nimeni, spune el, nu poate ierta fapta călăului care și-a torturat și ucis victima. Pentru ca armonia finală să se poată instaura, este nevoie ca ea să fie precedată de o compensație, alta decât răzbunarea (care nu poate repara nicicum soarta celor care au murit în chinuri). „Din dragoste pentru omenire”, spune Ivan, eu nu pot accepta nici împăcarea finală, nici gândul că cineva poate ierta în numele victimei, fie acest „cineva” chiar și mama copilului torturat și ucis.

Ei bine, răspunde Alioșa, există totuși cineva care, nefăcând parte din această lume, a coborât totuși în ea și care „dăruindu-și sângele nevinovat pentru toți și pentru toate” a căpătat dreptul și puterea de a ierta totul. Acest cineva este Isus Cristos.

Toată morala creștină este rezumată în această pagină din Dostoievski și în această morală, după cum spuneam, orice formă de ură se dizolvă în oceanul iubirii și iertării care se naște odată cu venirea lui Dumnezeu în trupul Fiului său infinit suferitor.

(Gabriel Liiceanu, Despre ură, pp. 19-21)

Fragment preluat de la Marius Cimpoae

Tot în Frății Karamazov ni se prezintă revenirea lui Cristos pe pământ, nu în glorie, și faptul că omenirea l-ar trata la fel. Deși oamenii știau cine este El, totuși se ajunge la o judecată din partea unei autorități ecleziastice.

De asemenea, autorul prezintă într-un mod inedit și misiunea Rusiei în această lume, cu mențiunea că în acest caz identificăm și elementele unui mesianism politic.

Istoria zilei de 22 decembrie, evenimentele care au marcat lumea!


Celebrarea întrupării Domnului și lansare album istoric la Institutul Teologic Baptist din București (14.12.2021)


Institutul Teologic Baptist din București a celebrat astăzi, 14 decembrie 2021, întruparea Domnului Isus Cristos, sărbătoare cunoscută popular sub numele de Crăciun. Cu acest prilej Corul studenților Institutului Teologic Baptist din Bucuresti dirijat de profesorul Cristian Caraman au susținut un concert de colinde.

Corul studenților și Conf. univ dr. Sorin Bădrăgan (foto Otniel Bunaciu)

Tot cu acest prilej profesorii Daniel Mariș, Otniel Bunaciu, Sorin Bădrăgan, Teodor Ioan Colda și Daniel Fodorean au avut mesaje prin intermediul cărora am fost îndemnați să reflectăm la semnificația întrupării Domnului Isus.

Totodată a fost prezentat și albumul istoric Institutul Teologic Baptist din București : 100 de ani de formare pentru slujire coordonat de Conf. univ. dr. Daniel Mariș, Rectorul ITBB și Lect. univ. dr. Teodor Ioan Colda cu contribuții din partea unor profesori, dar și studenți.

O contribuție consistentă a avut-o și istoricul Marius Silveșan

Albumul a fost realiat în contextul celebrării a 100 de ani de „formare pentru slujire”, respectiv a unui secol de educație teologică baptistă în România (1921-2021).

Astfel că istoria trăită atunci este făcută acum cunoscută și celor care sunt acum studenți, dar și celorlalți care trăiesc astăzi, dar și generațiilor viitoare.

Pastorul Handra Sima a trecut la Domnul (1926-2021)


În această zi, 2 decembrie 2021, pastorul Handra Sima (16 ianuarie 1926 – 2 decembrie 2021) din Arad a trecut la domnul la venerabila vârstă de 95 de ani.

Iată și o prezentare făcută de pastorul Ionel Tuțac

“Pastorul Sima Handra s-a născut în localitatea Dud, din județul Arad, în data de 16 ianuarie 1926, într-o familie de credincioși baptiști.
A fost botezat în data de 25 august 1945, actul botezului fiind oficiat în Biserica Baptistă din Chier de către pastorul Alexa Popovici.
A urmat cursurile Seminarului Teologic Baptist din București între anii 1946-1949 și 1956-1957. Între anii 1946-1951 a slujit ca misionar pe raza Comunității Baptiste Arad.
A fost ordinat ca păstor în data de 14 noiembrie 1954 în Biserica Baptistă din Valcani. Din comisia de ordinare au făcut parte păstorii Gheorghe Berar, Avram Gheorghe și Nicolae Gruicin.
Între anii 1954-1971 a slujit bisericile baptiste din Valcani, Sânnicolau Mare, Gottlob, Cenad, Saravale, Variaș, Igriș, Biled și Uihei, iar între anii 1971-1974 a păstorit bisericile din Gurahonț, Secaș, Iosaș, Iosășel, Bonțești, Brazii și Zimbru.
Între anii 1973-1977 a slujit bisericile din Pâncota, Șagu și Moroda, iar între 1974-1989 a fost păstor la Covăsânț, Șiria, Galșa și Mâsca.
De nenumărate ori a fost amendat și anchetat de autoritățile comuniste.
A slujit ca membru în comitetul Comunității Baptiste Arad (1954-1967), contabil (1968-1998), vicepreședinte (1971-1990) și președinte girant (1985).
A avut o contribuție importantă, timp de mai mulți ani, la realizarea revistei Farul Creştin.”

https://www.facebook.com/602836930/posts/10158531822621931/?d=n

Dumnezeu să mângâie familia ca urmare a trecerii la Domnul a fratelui Handra Sima!

Am avut onoarea să-l întâlnesc personal la Arad în anul 2019 când am purtat alături de Emanuel Jurcoi un dialog despre care găsiți informații AICI.

De asemenea, ne-am bucurat să-l avem alături de noi ca și contribuitor la Revista Arhiva Baptistă. În numărul din decembrie 2021 al revistei veți putea citi amintirile pastorului Handra Sima despre Congresul Tineretului Baptist de la Reșița din august 1946 în cadrul unui număr dedicat Uniunii Tineretului Baptist din România.

Handra Sima, Marius Silveșan

Iată și dialogul înregistrat cu pastorul Handra Sima la Arad când acesta avea 93 de ani

Revolta de la Brașov – 15 noiembrie 1987


„Când ultimul rege este spânzurat cu intestinele ultimului preot” – despre Revoluția franceză și radicalismele ei


Căderea Bastiliei

Căutarea fericirii este una dintre dorințele vechi ale omului, dar și unul dintre conceptele Iluminismului, curent filosofic și de gândire care s-a manifestat în Europa, și nu numai, pe parcursul secolelor XVII și XVIII.

În acest context, ca urmare a evenimentelor revoluționare au rezultat și schimbări pozitive. După 1789 nu numai Franța, ci și Europa au fost schimbate la nivel instituțional, administrativ, social, cât și al paradigmei de gândire. Francezii au devenit din supuși cetățeni, iar drepturile și libertățile omului au fost exprimate în documente precum Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului din august 1789.

Revoluția franceză (1789-1799), copilul Iluminismului, nu a fost doar „lapte și miere” cum s-ar putea crede, ci a avut și un caracter antireligios și anticreștin. Acest fapt a dus la persecuția mai multor creștini, iar unii dintre ei, inclusiv preoți, au plătit cu viața pentru credința lor.

„Când ultimul rege este spânzurat cu intestinele ultimului preot, rasa umană poate spera la fericire”.
La Bouche de Fer, ziar revoluționar, 11 iulie 1791
.

Îndemnul meu este acela să veghem ca astfel de lucruri să nu se mai repete, dar nu avem certitudinea că vom și reuși, însă nici nu putem sta pasivi.

Vasile Tritean – Serviciu comemorativ Pastor Prof Vasile Talpoș (7.1.10.2021)


Vasile Tritean, în prezent prezbiteriul BCB Nădejdea București, a colaborat cu Vasile Talpoș la Turda unde acesta a fost pastor din 1974-1987 și apoi la BCB Nădejdea București 1987-2014. De asemenea, aceștia au colaborat și la Institutul Teologic Baptist din București 1987/1988-2014.

Bucureștii vechi și noi: Anii 30 pe Strada Berzei


Foto: anii 30, strada Berzei (in spatele si in fata fotografului) la intersectia cu strada Stirbei-Voda.
Mai exista numai cladirile de pe partea dreapta din susul intersectiei, inclusiv imobilul de colt cu reclama Radion, imobil care pe atunci adapostea un magazin de delicatese si coloniale dar si o bodega, actualmente se afla un butic acolo.
Pe partea stanga, in susul intersectiei se poate observa cladirea de colt cu pod si lucarna, cladire care are un brau in art-deco. In fata cladirii este amplasat un chioșc.
Copilul de pe trotuarul din partea stanga este un strajer.
Sursa: foto de Ebner din colectia Muzeului de Istorie a Municipiului Bucuresti.de Belkine Gabriel

https://bucurestiivechisinoi.ro/2019/01/anii-30-pe-strada-berzei/

Nicolae Iorga: „Eu nu am învățat a ceti și a scrie. Acestea sunt lucruri care mi-au venit de la sine”


Nicolae Iorga a fost moldovean, născut în Botoșani la 1871. Studiile le-a făcut la Iași, cursurile universității terminându-le în numai un singur an de frecvență La vârsta de doar 18 ani este numit profesor la Ploiești, la Liceul Sf. Petru și Pavel, catedra de limbă latină.

Nicolae Iorga la Vălenii de Munte (sursa foto -evz.ro)

A plecat, ulterior, în Germania, și-a luat doctoratul în istorie și a revenit în România la 23 de ani. Timp de 50 de ani a fost profesor universitar în capitală.

Biblioteca sa era „biserica celor 80.000 de glasuri”

Nicolae Iorga este românul care a scris 1259 de lucrări și 25.000 de articole. Nicolae Iorga este românul care a scris în 7 limbi și a vorbit în 16. Biblioteca sa număra 80.000 de volume, era „biserica celor 80.000 de glasuri”, cum îi plăcea să o numească. „Eu nu am învățat a ceti și a scrie. Acestea sunt lucruri care mi-au venit de la sine” nota marele om de cultură în lucrarea „O viață de om, așa cum a fost”. (…)

Tot meritul marelui savant este și inaugurarea, în prezența Reginei Maria, a Școlii de Misionare Naționale și Morale, ce purta numele Majestății Sale. În clădirea aflată la câțiva metri de casa familiei Iorga, tinerele erau pregătire să devină învățătoare. În acel loc, astăzi funcționează Muzeul de Artă Religioasă „Nicolae Iorga”.

Se trezea la 5 dimineața și întrerupea scrisul la 1 noaptea

Despre modul de viață al marelui om de cultură român, se spune că era unul destul de riguros, disciplina fiind cuvântul de ordine. Se trezea la 5 dimineața, își corecta șpalturile și mergea la tipografie. Apoi pleca la cursuri la București. După amiaza, negreșit, se odihnea o oră, își făcea plimbarea de rigoare, se așeza la masă cu familia, iar apoi relua lucrul până la 1 noaptea.

Tot meritul marelui savant este și inaugurarea, în prezența Reginei Maria, a Școlii de Misionare Naționale și Morale, ce purta numele Majestății Sale. În clădirea aflată la câțiva metri de casa familiei Iorga, tinerele erau pregătire să devină învățătoare. În acel loc, astăzi funcționează Muzeul de Artă Religioasă „Nicolae Iorga”. (..)

Istoric, profesor universitar, enciclopedist, poet, dramaturg, critic literar, memorialist, gazetar, publicist, om politic, membru titular al Academiei Române. Pe scurt, Nicolae Iorga. Cel mai prolific istoric al românilor, numit, pe bună dreptate, cel mai mare savant al României din toate timpurile. Omul care s-a ambiționat nu doar să scrie istorie, ci și să facă istorie, într-o epocă de renaștere națională.

47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă, după aflarea asasinării celui care a fost marele român, Nicolae Iorga.

Sursa: Observatorul Prahovean

https://www.observatorulph.ro/exclusiv/2625116-eu-nu-am-invatat-a-ceti-si-a-scrie-acestea-sunt-lucruri-care-mi-au-venit-de-la-sine-nicolae-iorga-si-aproape-jumatate-de-viata-traita-la-valenii-de-munte-oraselul-pe-care-l-a-asez

Ziua Reformei – 31 octombrie 2021


Ziua Reformei se sărbătorește pe data de 31 Octombrie a fiecărui an în amintirea Reformei religioase inițiată de Martin Luther în anul 1517.

31 octombrie – Ziua Reformei
La 31 octombrie 1517 Martin Luther, călugăr augustinian și profesor de teologie la Universitate din Wittenberg, Germania, afișează pe ușa catedralei catolice din Wittenberg 95 de teze. Aceste 95 de teze erau 95 de puncte prin care mediul academic erau invitat la dezbatere teologică ele nereprezentând atunci un indemn la revoltă și separare. Dovadă în acest sens fiind faptul că tezele au fost scrise în limba latină și nu în germană. Acțiunea lui Martin Luther este considerată momentul declanșator a ceea ce noi numim astăzi Reforma protestantă. Deși inițial, așa cum am menționat deja, intenția lui nu era aceea de a ieși din Biserica Catolică, ci de a reforma anumite practici, precum vânzarea de indulgențe, s-a ajuns la o separare și apariția celei de-a treia ramuri a religiei creștine, protestantismul. Evident că implicațiile sunt mult mai profunde, dar scopul este acela de a menționa importanta acestei zile.

Doctrina protestantă are la bază cinci principii fundamentale denumite cele 5 sola:

1. Sola Scriptura = numai Scriptura

2. Solus Christus = numai Cristos/ Hristos

3. Sola gratia = numai harul

4. Sola fidae = numai credința

5. Soli Deo gloria = numai lui Dumnezeu slavă sau toată gloria lui Dumnezeu.

Iată o prezentare a acestui eveniment:

31 octombrie este sărbătoare națională în Slovenia (de vreme ce Reforma a contribuit profund la dezvoltarea ei culturală, deși slovenii sunt în principal romano-catolici) și în următoarele state germane: Brandenburg, Macklenburg-Pomerania Inferioară, Saxonia, Saxonia-Anhalt și Thuringia. Din 2008, este și sărbătoare națională în Chile.

În 31 Octombrie 1517, Martin Luther a afișat o propunere pe ușa bisericii în Wittenberg, Germania pentru a dezbate doctrina și practica indulgențelor. Această propunere este numită frecvent ca Cele 95 de Teze, pe care el le-a înfipt pe ușile bisericii castelului. Acest gest însă nu a fost un act de sfidare sau provocare cum se crede uneori. De vreme ce biserica din castel era expusă traficului principal din Wittenberg, ușa bisericii funcționa ca și afișier public și, în consecință, era locul pentru afișat anunțuri importante. De asemenea, Tezele erau scrise în Latină, limba folosită de biserică, și nu în limba națională. Chiar și așa, evenimentul a stîrnit controversă între Luther și cei de partea Papei în privința multor practici și doctrine. Cînd Luther și susținătorii lui au fost excomunicați în 1520, s-a format Lutheranismul. Aceasta avea să deschidă ulterior calea către formarea tradițiilor Reformate și Anabaptiste.

În cadrul Bisericii Lutherane, Ziua Reformei este considerată o sărbătoare mai neînsemnată, iar denumirea oficială este Festivalul Reformei. Pînă în secolul XX, cele mai multe biserici Lutherane sărbătoreau Ziua Reformei în 31 Octombrie, indiferent de ziua săptămînii în care se întîmpla să fie. Astăzi, cele mai multe biserici Lutherane au modificat data festivalului, astfel încît să fie în Duminica (numită Duminica Reformei) în sau înainte de 31 Octombrie și au mutat Ziua Tuturor Sfinților în Duminica din sau după 1 Noiembrie.

Culoarea liturgică a zilei este roșul, care reprezintă pe Duhul Sfînt și pe martirii Bisericii Creștine. Imnul lui Luther, Cetate tare-i Dumnezeu  este cîntat în mod tradițional în această zi. În mod obișnuit, lutheranii stau în picioare în timpul imnului, în memoria folosirii imnului în războaiele religioase ale secolului al XVI-lea. De asemenea, este tradiție ca în unele școli Lutherane, copiii sa aibă scenete cu Ziua Reformei sau spectacole în care să joace scene din viața lui Martin Luther. Faptul că Ziua Reformei coincide cu Halloween ar putea să nu fie pură coincidență. Halloween, fiind ajunul Zilei Tuturor Sfinților, ar fi putut fi o zi excelentă pentru Luther ca să-și afișeze cele 95 de Teze împotriva indulgențelor, de vreme ce biserica din castel avea să fie deschisă în Ziua Tuturor Sfinților tocmai pentru ca oamenii să vadă o mare colecție de moaște. Vederea acestor moaște ar fi promis o micșorare a timpului petrecut în en purgatoriu similar cu cel al cumpărarii unei indulgențe. Luther a fost perspicace în alegerea zilei de 31 Octombrie pentru afișarea Tezelor sale.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Reformei

În timp ce Luther era preocupat de modul în care Dumnezeu îl mântuie pe om se confruntă cu problema vânzării indulgențelor, „concept datând încă din secolul al XII-lea, când creștinii bogați au fost scutiți de penitențe pentru păcatele lor dacă acceptau să contribuie cu bani la Cruciade. (…)

Luther era pornit împotriva practicilor unui om pe nume Johann Tetzel, care avea responsabilitatea de a vinde cât mai multe indulgențe în numele prințului Albert de Brandenburg. Prințul, chiar dacă avea doar 23 de ani, a fost episcop de Magdeburg, episcop de Halberstadt și arhiepiscop de Mainz, toate acestea în același timp – o situație neobișnuită, pentru care a trebuit să plătească însemnate sume papei. A convenit cu papa ca o parte din veniturile provenite din vânzarea indulgențelor lui Tetzel să fie considerate “taxele episcopale” ale lui Albert.

Întreaga situaţie ţinea în mod clar de corupţie, de aceea Luther a hotărât că este timpul pentru o dezbatere academică în primul rând pe marginea întrebării dacă este înțelept să se vândă indulgențe. “Voi face o gaură în toba lui”, a spus el când a auzit de Tetzel și a alcătuit o listă de 95 de teze în care ataca indulgențele, teze pe care spera să le discute și cu alți academicieni. De Ziua Tuturor Sufletelor, în 1517, Luther a țintuit lista pe ușa bisericii castelului din Wittenberg care era folosită și ca un fel de avizier al comunității.”

Jonathan Hill, Istoria gândirii creştine, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2007, pp. 187-188.

Menționez cu acest prilej și o lucrare apărută în perioada comunistă care își menține actualitatea este Renașterea și Reforma scrisă de Andrei Oțetea.

Pentru cei interesați de subiect menționez că până în anul 2021 au apărut lucrări generale sau particulare pe acest subiect, iar Editura Casa Cărții din Oradea are meritul de a fi tradus materiale valoroase pe acest subiect:

Roland H. Bainton, Luther – omul și reformatorul : o biografie, Editura Casa Cărții, Oradea

Tim Dowley, Atlas istoric al Reformei, Editura Casa Cărții, Oradea

Timothy George, Teologia reformatorilor, Editura Casa Cărții, Oradea

Erwin Lutzer, Reforma și întoarcerea la Evanghelie. Un model pentru Biserica de azi, Editura Casa Cărții, Oradea 

Serviciu comemorativ Pastor Prof. Dr. Vasile Talpoș – BCB „Nădejdea” București, 7 noiembrie 2021


Facebook: Biserica Baptistă Nădejdea București

Viața în obiectiv – Bogdan Emanuel Răduț


„Timpul șterge, dar știe să păstreze, ca nimeni altul, ceea ce nu trebuie pierdut.” Amza Pelea

În cadrul ediției din această săptămână a emisiunii Viața în obiectiv vă invităm să faceți cunoștință cu un tânăr creștin, istoric de profesie, Bogdan Emanuel RĂDUȚ prezbiter în Biserica AGAPE, București. Urmărind emisiunea veți putea afla lucruri noi despre el și despre pasiunea lui pentru slujirea Mântuitorului Isus Hristos atât prin predicarea Evangheliei cât și prin studierea și evocarea filelor de istorie a Creștinilor după Evanghelie.

Proiectul LikeHim

Realizator Daniel Alexandrescu

%d blogeri au apreciat: